 |
| Ilustratie*) :Christophe Vaydie Artiste peintre, plasticien et designer |
Fac parte din generatia celor care si-au trait tineretea in comunism si maturitatea in post comunism . In 1989 aveam 35 de ani si mari sperante intr-o schimbare sociala. De atunci au trecut 34 de ani , acum am 69 si toate sperantele din anii 1990 - 2000 s-au transformat intr-un cosmar care nu se mai termina. Problema este ca generatia celor care au acum in jur de 70 de ani este un fel de club inchis care respinge prezentul la fel ca generatia celor nascuti in anii `90 care au acum in jur de 30 de ani si care respinge trecutul.
Adevarul brutal este acela ca Romania nu mai exista decat in spatiul fizic . Normalitatea, civilizatia si cultura construita in sute de ani si care nu au putut fi distruse nici sub cizma comunismului, au fost ucise sub ochii Europei si ai intregii lumi in Revolutia din decembrie 1989 , in Mineriada din iunie 1990 si in toate razvratirile civice care au urmat si care intr.-o forma sau alta au avut aceeasi soarta. Ultimele prezente umane , oneste , competente , democratice , civilizate si europene din establisment-ul romanesc si care au avut legtimitate morala au fost Corneliu Coposu, Ion Ratiu , Emil Constantinescu si Zoe Petre, iar ultima zvacnire a normalitatii sociale a fost CDR intre 1996 si 2000 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_Democrat%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83#:~:text=Conven%C8%9Bia%20Democrat%C4%83%20Rom%C3%A2n%C4%83%20(CDR)%20a,de%20guvernarea%20Frontului%20Salv%C4%83rii%20Na%C8%9Bionale.)
Ce a urmat se stie si se vede cu ochiul liber. Fractura intre epoci si si fractura intre generatii este totala . Punctul de inflexiune si despartirea apelor a fost momentul crucial din 1989/1990 respectiv pentru generatiile care au prins Revolutia , dar au trait si toate ororile de la instaurarea comunismului si pana la caderea lui si pentru generatiile nascute in acei ani care au crescut in tranzitie si nu au cunoscut comunismul
Pentru generatiile nascute in anii `90 , radacinile au fost rupte. Trecutul, istoria si cultura anterioara nu exista sau nu mai conteaza. Sunt exact acele generatii care la unison cu unii din generatiile mai vechi afirma raspicat faptul ca daca ne ataca rusii pleaca oriunde vad cu ochii.
Din nefericire, au si toate motivele. La capitolul justitie sociala , educatie , cultura , civilizatie si de fapt cam la toate capitolele importante Romania ( sau mai exact ceea ce a mai ramas din ea ) bifeaza coada clasamentelor europene si mondiale intrand de mult in scenariul si orbita " Fermei animalelor" a lui George Orwell unde " Toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii " intr-o lume si intr-o societate supusa unui proces de "teraformare" prin resetarea si inversarea valorilor morale.
O comparatie intuitiva intre societatea civila din anii `90 si idealurile ei , cu societatea civila din anii 2023 si idealurile ei arata dimensiunea dezastrului .
In 1990 si dupa caderea comunismului , cetatenii stiau sau credeau ca stiu unde este Vestul, unde este Estul , ce este democratia , cu cine lupta , cu ce lupta , de ce lupta si care sunt scopurile lor. Asta pana sa fie amestecate bine cartile.
In 2023 lucrurile nu mai sunt la fel de clare nici punctele cardinale, nici combatantii, nici scopurile pentru ca s-au intersectat directiile, s-au schimbat discursurile , lozincile, taberele si au cazut mastile .
Caderea comunismului a zguduit din temelii societatea romaneasca si nu trebuie sa uitam ca atunci erau in viata generatiile care au fost educate inainte de instaurarea comunismului , au trait ororile acelui regim si au putut face o comparatie intre cele doua lumi si valorile lor .
O simpla fisa de evaluare a unui elev educat in 1940 respectiv inainte de instaurarea brutala a comunismului elev la care educatorii urmareau atunci " simtul dreptatii, onestitatea, sociabilitatea, camaraderia,etc." arata dimensiunea cataclismului social instaurat ulterior :
In urma cu 34 de ani si dupa o revolutie sangeroasa romanii aveau tote motivele sa lupte si sa spere intr-o justitie sociala.
Din acest punct de vedere societatea romaneasca din anii `90 solicita in mod imperios reasezarea societatii pe baze morale in raport cu fundamentele moralitatii umane :
 |
| Cele 5 fundamentele ale moralitatii umane Sursa : Jonathan Haidt - Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia Editura Humanitas, Bucuresti , 2016 |
Problema este ca intre aspiratiile cetatenilor si evolutia reala a societatii nu a existat o compatibilitate , ci o adanca fractura. In raspar cu orice logica politica, sociala , morala si umana si in dezacord total cu epoca si momentul istoric , dincolo de declaratiile formale si demagogice establismentul ajuns la butoane dupa 1989 a pregatit o alta reteta prin care evolutia societatii s-a inscris pe alte coordonate.
Pe ce fel de coordonte ne spun unii maestri intelectuali ai ambiguitatii , diversiunii , dezinformarii si manipularii ideilor :
" Ceea ce s-a întâmplat în aceste azile de bătrâni (și, mai mult ca sigur, se întâmplă și în altele) arată fața adevărată a unui popor pentru care minciuna, înșelăciunea și furtul n-au fost niciodată asimilate nici păcatului, nici infracțiunii(D1). Ele sunt ”strategii de supraviețuire” ale unei populații dezumanizate de milenii de sărăcie. Sărăcia aceasta, care ne-a abrutizat dincolo de limitele oricărei înțelegeri, e singura constantă a istoriei noastre. În numele ei, fiecare consideră că are dreptul la orice, dincolo de morală și de lege(D2). Vrei să scapi de blestemul sărăciei, vrei ca odraslele tale să trăiască altfel și, de aceea, tot ceea ce-ți poate fi de folos pentru a ieși de sub apăsarea mizeriei e bun: și crima, și furtul, și minciuna, și impsotura(D3). E straniu acest lucru, însă 2000 de ani de istorie n-au fost în măsură să sădească cea mai firavă urmă de morală în acest popor(D4). "" În patru ani, între 1940 și 1944 sute de mii de oameni au fost omorâți, uneori în condiții bestiale, de către semeni de-ai lor, ”frați români” (A1) , care pe unii i-au trimis – cu o totală lipsă de considerație față de viața umană – pe fronturi pe care n-aveau ce căuta(1), pe alții i-au aglomerat în ghetto-uri și lagăre, pe unii i-au înfometat, altora le-au dat foc, pe alții i-au vânat pe stradă și multora, rătăciți în stepe străine, nu le-au dat nici cu să se îmbrace(2). Câți au fost judecați pentru aceste crime?! (I)Apoi alte sute de mii de oameni au fost băgați în pușcării și lagăre(3), acasă la ei, dar mai cumplit decât în orice detenție străină, zeci de mii de femei au fost lăsate să moară fără asistență medicală(4), zeci de mii de copii au murit – la propriu – de foame în ”cea mai avansată societate pe care-a cunoscut-o omenirea”(5). Câți din autorii – efectivi și morali – ai acestor orori au fost judecați?!(II) În fine, ”ca-ntre frați”(A2) ne-am împușcat bezmetic în decembrie 1989 (6)și ne-am ciomăgit cu furie (și cu morți) în trei mineriade care ne-au scos mai bine de un deceniu din lumea civilizată (7)? Cine-a fost judecat pentru toate acestea?!"(III)" Într-o țară care nu pedepsește crima, furtul e floare la ureche (D5). Și vorbim de ”drept”, de ”instituții juridice”, de ”practică judiciară”, de ”procedură”, de ”aplicarea legii”, de ”Înalte Curți”! Greu de imaginat ceva mai grotesc și mai grețos în țara în care nu toți oamenii sunt oameni și-n care legea nu arată la fel pentru fiecare(D6). "Mihai Maci -Țara în care nu toți oamenii sunt oameni
Cu toate acestea, "toti romani sunt frati" ( adica si calaii, si victimele ) si probabil in virtutea dragostei fratesti unii dintre ei i-au trimis pe ceilalti pe front (1) ,in ghetto-uri si lagare de razboi (2) , in puscarii si lagare pentru detinuti politici ( 3) au lasat femei si copii fara asistenta medicala ( 4),(5). Mai mult decat atat , tot in virtutea "dragostei fratesti" ar fi avut loc si Revolutia ( 6) si mineriadele ( sangeroasa Mineriada din 1990 este amestecata la gramada cu celelalte -s.n.) ( 7). Pe cale de consecinta , (I) cine poate fi judecat pentru mortii din razboi (1940-1944), (II) pentru detinutii politici trimisi in puscarii si lagare , ( III) pentru cei care au cazut victime la Revolutie si in mineriade ? In viziunea filozofului Maci , nimeni, deoarece ar fi disparut granita dintre calai si victime , infractori si cetatenii onesti pentru ca toti sunt "frati romani " care s-au ucis intre ei , deci vinovatul de serviciu, ar doar ramane poporul roman care-i cuprinde (frateste ) pe toti.
Aceasta prestidigitatie abila este un mod cinic de a schimba subiectul , de a privi in alta parte si de a arunca in aceeasi oala trecutul cu prezentul , cauzele cu efectele, etc. conceptele, categoriile , domeniile si valorile pentru a estompa inversarea fundamentelor moralei sociale resetate in favoarea infractorilor ( respectiv pe vatamare, inselaciune , subminare , degradare ) si nu a cetatenilor onesti pentru care grija fata de celalalt, corectitudinea , loialitatea,etc. sunt valori fundamentale :
 |
| Cele 5 fundamentele ale moralitatii umane Sursa : Jonathan Haidt - Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia Editura Humanitas, Bucuresti , 2016 |
In aceasta ordine de idei este nevoie de multa pregatire ( de fapt este o adevarata arta ) "sa te adresezi dudului injurand salcamul" cum spun chinezii , sa prezinti albul drept negru sau invers, efectele drept cauze , sa estompezi legatura dintre ele ,etc. si de un cinism extrem atunci cand tortionarii din comunism au fost pedepsiti doar cu pensii speciale , iar marile dosare si procese din post-comunism ( Dosarul Revolutiei din 1989, Dosarul Mineriadei din 1990, etc. sunt invartite de trei decenii (!) in castelul kafkian al justitiei romanesti pentru ca vinovatii sa scape printre hartiile birocratiei de partid si de stat.
Cum gheata a fost sparta inca din anii `90 si criminalii din marile dosare unde se joaca alba-neagra nu se vrea sa fie gasiti de peste 30 de ani , unde merge mia , merge si suta .
Odata apasata pedala impunitatii pentru crimele la nivel de stat , avalansa nu mai poate fi oprita , deci trebuie scapata si plevusca.
Onoarea de a face aceasta revine Curtii Constitutionale ( nu poporului roman cum sustin unii ) , cea mai importanta institutie din stat in materie de jurisdictie constitutionala si unica autoritate independenta fata de orice alta autoritate si in acelasi timp garantul suprematiei Constitutiei . Aceasta autoritate are cerul instelat deasupra ei , dar nu si legea morala in interior reusind sa-si contrazica scopul pentru care a fost creata.
Care a fost scopul acestei inginerii sociale non-standard specifice " fabricii de fum si ceata " care seamana confuzie in societate ? Unul de neimaginat intr-o tara democratica si europeana , respectiv acela de a albi imaginea si de a legitima prezenta in spatiul social si dreptul la functii publice a celor cu condamnari penale care incalca legile, in detrimentul cetatenilor onesti care le respecta . Situatia de tip SF in care 11 condamnati penal au ramas cu cele mai inalte distinctii ( decoratii prezidentiale ) din Romania ( http://web.archive.org/web/20201205151028/https://www.gandul.ro/stiri/lista-celor-11-condamnati-penal-care-raman-cu-cele-mai-inalte-distinctii-din-romania-presedintele-nu-poate-fi-obligat-sa-retraga-o-decoratie-10978067 ) respectiv un fel de a premia infractorii ilustreaza perfect evolutia reala a elitei societatii romanesti care urmarea sa transforme statul de drept intr-un stat in care cei urmariti penal sa fie validati si recompensati social eventual sa aiba si dreptul de a lua decizii :
 |
| Generarea starii de parabioza , rasturnarea sistemului de valori si confuzia morala din societatea romaneasca |
La nivel general vorbim de o stare de parabioza respectiv de o patologie sociala in care statul , institutiile , legile si justitia in loc sa rezolve marile probleme ale societatii romanesti reusesc performanta de a scapa printre degete marii corupti care au alergie la inchisoarea cu executare si in virtutea acestui elan al impunitatii incalca principiile logicii juridice si morale si scapa pe langa ei mii de infractori :
DECIZIA nr.358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal Publicată în Monitorul Oficial nr.565 din 09.06.2022
Problema este ca sfidarea logicii juridice si morale in detrimentul societatii si cetatenilor nu ramane fara ecou la nivel european . Curtea de Justiție a Uniunii Europene a desfiintat decizia scandaloasa a C.C.R. privind prescripția faptelor, care a închis 5000 mii de dosare penale și a declanșat un val de achitări :
Dupa principiul cine imparte parte isi face , insuratoarea unui judecator de la C.C.R. este o adevarat revelatie pentru ca aduce la aceeasi masa intreg bestiarul social de la elita politica si pana la elita penala :
Aceasta situatie de patologie sociala este pusa in discutie doar la modul ipotetic de catre comentatori , publicisti si formatori de opinie care se intreaba in mod retoric ce se poate intampla intr-o societate in care structurile si institutiile actioneaza impotriva scopului in care au fost create , dar se indigneaza doar de aspectele colaterale care abat atentia de la problemele reale :
"Mergem mai departe pe firul analogiei cu efectul ferestrelor sparte, al dependenței comportamentului uman și al alegerilor pe care le facem de calitatea mediului în care trăim. Pentru asta, să facem acum o schimbare de cadru către relațiile sociale. Ce-ați zice dacă poliția și justiția ar spune că violul nu este o infracțiune fiindcă se întâmplă din ce în ce mai des și, încet-încet, lumea se obișnuiește și cu asta. Ați zice că poliția și justiția au înnebunit, nu-i așa? (1)Dar ce ziceți când ditamai Institutul de Lingvistică al Academiei Române publică în ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, pe care îl abreviază DOOM (oare cum îl pronunță distinșii lingviști?) o listă de cuvinte englezești, cu scrierea englezească, pentru care recomandă citirea englezească, care n-are de cele mai multe ori nicio treabă cu limba română, și pe care le decretează ca românești, deși există corespondente în limba română pentru fiecare dintre ele? Nu, în niciun caz nu veți spune că respectivul institut a înnebunit, nu-i așa? Asta, probabil, fiindcă argumentul principal pentru introducerea barbarismelor în DOOM este că acestea sunt din ce în ce mai des folosite (2). La începutul anilor nouăzeci, circula informația anecdotică despre o lozincă apocrifă: Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai culți. Mergând pe același fir ideatic, dacă vedem din ce în ce mai multă violență în jurul nostru, asta nu cumva înseamnă că violența este foarte folosită și, nu-i așa, ar trebui să devină acceptabilă? Ba chiar să fie recomandabilă? N-ar trebui să schimbăm legile în așa fel încăt formele de violență cele mai răspândite să fie acceptate? Dar despre corupție, ce spuneți? Încă nu s-a găsit nicio instituție a statului român care să afirme că, întrucât corupția este atât de des întâlnită, sunt forme ale corupției care trebuie să devină acceptabile, chiar recomandabile, și să facă liste cu acestea. Dar poate că nu este prea târziu nici pentru năstrușnicia asta.
Un român mai șugubăț ar spune că a ajuns lupul paznic la oi. "Aurelian Gheondea - Alegerile pe care le facem și limba română
Nu este deloc o mentionare tangentiala, articolul despre „alegeri” si dialogurile incluse se bazeaza in mod substantial pe Zimbardo ( „efectul Lucifer” si „teoria ferestrelor sparte” ). In esenta indignarea impotriva degradarii limbii romane , desi invoca teorii psihologice si sociologice , este indreptata impotriva ‘barbarismelor” din vorbirea curenta , dar omite adevarata cauza care poate fi gasita nu la coada pestelui , ci la cap. Dincolo de mass-media interesata de „notorietate” ( in realitate de bani ), se afla cei care dau cu adevarat tonul si fac muzica , respectiv acolo unde nu ii cauta nimeni : in academii, in cercetare si in marile edituri (h)umaniste :
https://humanitas.ro/humanitas/carte/b%C4%83g%C4%83u.
In acest caz dl. Gheboasa sau dl. Margineanu isi scot palaria cu reverenta de rigoare.
Ce să zic? În urmă cu mulți ani am găsit și cumpărat un dicționar de argou al limbii engleze, cu informații foarte precise asupra înțelesurilor cuvintelor și expresiilor argotice și a mediilor în care sunt folosite. Cred că o idee mai bună ar fi fost tipărirea separată a unui dicționar de argou românesc decât includerea cuvintelor obscene în dicționarul limbii române. Un argument pentru asta ar fi că părinților le va fi mai dificil să-și îndrume copiii să utilizeze acest dicționar al limbii române. Sau poate că suntem noi neadecvați realităților . Îmi vine în gând evoluția dansului ca fenomen social care în unele cazuri cam depășește limitele decenței. Dar discuția asta se duce în prea multe direcții: negarea normelor și spargerea regulilor a devenit un vehicul pe care unii îl numesc progres iar alții degradare .
Daca acest autor este indignat mai mult de fenomenul "romglezei" decat de trivializarea limbajului public si de disparitia decentei , avem si reprezentati ai artileriei grele care sustin in mod deschis procesul de decivilizare si dezumanizare sociala . Un critic de artă, critic de teatru, critic literar, publicist, eseist și traducător român " lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională " ( https://adevarul.ro/author/1078) este de-a dreptul scos din sarite de curatenie , puritate si limbajul decent si civilizat ( "snob") al "culturii inalte" pledand in mod deschis pentru vulgarizarea care ar apartine " lumii civilizate" respectiv pentru introducerea in circuitul public al limbajului latrinelor , mahalalei, şatrei , puşcăriei , cazarmei,etc. :
" Am să mă întorc acum la chestiunea tabuizării. Ea nu este nouă, o cunoaştem bine cel puţin din studiul civilizaţiei romane. Când arheologii au scos la iveală ruinele oraşelor Pompei şi Herculanum, acoperite de lava Vezuviului, au constatat, între altele, că latrinele publice aveau înscrisuri pe pereţi cu cuvinte triviale, aşa cum se întâmplă şi astăzi. Aşa au fost atestate cuvintele obscene în latină. Cu toate acestea, culturile oficiale din sistemul civilizaţional euro-american au condamnat întotdeauna folosirea publică, şi chiar intimă, a anumitor cuvinte considerate „diabolice”.
" Nu cred că mai trebuie stăruit. Civilizaţia noastră este o civilizaţie care tabuizează sexualitatea, excreţia şi micţiunea, altfel spus, separă (s.n.) impurul de pur, murdăria, de curăţenie, păcatul, de virtute . Reacţia firească a omului de pretutindeni a fost perpetuarea „cu fereală” a cuvântului neaoş, cu o imagistică creatoare explozivă. Limbajul oacheş a vegheat dintotdeauna mersul ipocrit şi adesea snob (s.n.) al „culturii înalte”."
" Cu toate acestea, abundenţa utilizării termenilor triviali în limbajul de zi cu zi, de către persoane indiferent de nivelul cultural sau de vârstă, concomitent cu stăruinţă de a se menţine tabuul chiar şi într-un articol lingvistic mi se pare o atitudine ipocrită, revolută şi în discordanţă cu ceea ce se petrece în „lumea civilizată” .
Dan Caragea
Mesajul acestor apostoli ai decivilizarii si dezumanizarii societatii care legitimeaza zonele marginale ale societatii in detrimentul educatiei si culturii nu a ramas fara ecou cu atat ma mult cu cat mass-media a devenit devine cutia lor de rezonanta , iar efectul asupra societatii devine unul catastrofal :
 |
Rezultatul este deruta unor generatii care incearca sa inteleaga de unde s-a plecat in 1989 si unde s-a ajuns in 2023 pentru ca in pofida oricarei logici sociale rezultatul este o valoare negativa :
Acesta degradare a societatii romanesti nu se limiteaza doar la educatie si cultura. Ea este confirmata de catre specialisti la nivelul administratiei statului roman :
"Problema e că și la nivelurile inferioare, prin ministere, secretari de stat, oameni de prin diplomație, ambasade, sunt undeva foarte jos, la un nivel extrem de scăzut de calitate. România băltește într-o mediocritate în care parcă n-a stat niciodată. În momente de criză, România avea resurse să-și mobilizeze partea intelectuală ceva mai bine. Acolo, undeva, prin subterane mai sunt niște mici resurse. E prima dată în 150 de ani când te uiți și te sperii: oameni cu niște cariere foarte ciudate, oameni care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici cum au apărut, ce caută în pozițiile respective".
Pe cale de consecinta Romania face parte dintre tarile cu cea mai mare emigratie de pe glob ( https://romania.iom.int/news/romania-among-top-20-countries-world-highest-emigration-romanian) pentru ca romanii cauta in afara ceea ce nu au in tara spre disperarea psihologilor care nu pot intelege acest comportament :
„Foarte interesant (s.n.) la români este că, la acelaşi profil psihologic de adâncime(s.n.), în funcţie de context, profilul de suprafaţă(s.n.) este diferit (?!-s.n.) . Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ( s.n.) ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot (s.n.)."
https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/studiu-cum-s-a-schimbat-poporul-roman-in-ultimul-1527342.html
Altfel spus, societatea romaneasca subzista nu prin strategii la nivel de sistem, ci prin initiative punctuale :
Revenind la problemele societatii romanesti, schimbarea la fata si caderea mastilor este o caracteristica de sistem ( Lucian Boia este un exemplu elocvent ). Dincolo de personalitatile lipsite de legitimitate morala ajunse in mod ocult si pe aceeasi cai mari in doua epoci antagonice ( Silviu Brucan a fost un caz celebru , mai recent Constantin Balaceanu-Stolnici a fost un exemplu terifiant pentru abolirea codurilor morale si deontologice ) , marirea si decaderea post-comunismului este oglindita perfect in noua generatie de intelectuali unita in cuget si simtiri.
Cu toate ca au formatii si evolutii diferite , profesorul Daniel David, psihologul Mircea Miclea , chimistul Daniel Funeriu , sociologul Gelu Duminica , filozoful Mihai Maci , etc. vad lumea in aceleasi culori si tonuri probabil pentru ca sunt purtati de acelasi curent si o vad din aceeasi barca.
Nu putem sti cum va arata Romania peste inca trei decenii , dar stim in mod cert ca acum , dupa trei decenii de libertate, bifeaza coada clasamentelor europene cam la toate capitolele.
*) Imaginea initiala a fost postata cu acordul autorului care a publicat-o pe LinkedIn cu titlu demonstrativ ( " Le monde à l’envers, c’est l’inverse du monde à l’endroit.Le monde a l’endroit c’est ce que nous voyons quand nous arrêtons de regarder à l’envers ! Travail en cours … " ).
Note
Aveam 15 ani la Revoluție și eram elev la Lic de informatica din Cj.
Cu toate acestea imi aduc aminte luptele societatii civile și ale opozitiei: Romania libera, GDS, Uniunea scriitorilor, PNL, PNT, Alianta civica, mineriade, alegeri, Iliescu etc.
Trebuie să menționez că în 1990 eram, la varsta aceea, cu bagajul meu de cunostinte și lecturi politice, literare și istorice un fesenist, antimonarhist, fan Iliescu, Vatra Romaneasca (in Cj erau f activi).
Trezirea mea s-a facut treptat, pe masura ce luam contact cu lecturile si autorii de la RL, Rev 22, Catavencu vechi si cartile publicate la Humanitas. Imi aduc aminte cum dadeam din mana in mana cartile „eveniment”, de ex Liiceanu, Patapievici sau Alina Mungiu.
Sunt, deci, un convertit si nu un nativ al democrației.
Dar, senzatia mea este ca absolut fiecare victorie a bunului-simt, a cinstei si a principiilor acelor oameni de calitate a fost ulterior pierduta, murdarita, compromisa.
Cu tristete o spun, e opinia mea, dar România nu mai are intelectuali.
Are funcționari culturali. Minori, născuți obosiți.
Generația dnei Blandiana, de la autorii care publicau in RL până la prof Liiceanu și Lucian Boia și-a făcut datoria cu brio dar anii lor au trecut sau vor trece curând. Mulți dintre ei s-au retras în urma linșajelor publice ale milițiilor uslamiste sau naționaliste.
Acestei generații nu îi urmează nimeni (s.n.).
Culmea, doar între politicieni există o mână de tineri care fac și munca pe care ar fi trebuit să o facă intelectualii români.
În ultimii ani am avut noroc cu 2 mari români :) care încă publică: Deletant și Jens Schmitt.
În rest, zero, pauză totală.
Cumva, din 1990 și de la victoria CDR am tot coborât, am ajuns tot mai jos. Și asta când suntem în UE și NATO! (s.n.)
Voi citi cu tristețe și cu înălțare jurnalui dnei Blandiana. Mă bucură nespus această mărturie.