Undercover

O experienta individuala


Prin anul 1995 cand , ca multi altii , speram cu naivitate in revirimentul psihologiei romanesti, am avut o foarte interesanta experienta. Totul a pornit de la un anunt din Romania Libera la rubrica “Propuneri de afaceri” prin care “ un investitor strain “ oferea finantare daca propunerile, ideile si planurile de afaceri primite se dovedeau convingatoare, argumentate ,etc.
Am luat anuntul in serios si am trimis o schita a unui plan de afaceri pornind de la activitati psihologice altele decat cele de rutina . Dupa o luna de zile sunt invitat la sediul firmei ( undeva aproape de Magheru ) si incepem o prima discutie ( cei in cauza erau interesati de proiect ) remarcand totusi foarte surprins ca “investitorul strain” initial s-ar fi retras , dar ca finantarea ramanea valabila fiind facuta de partea romana care a ramas... Discutiile saptamanale s-au desfasurat timp de peste o luna de zile pentru ca atunci locuiam in provincie si trebuia sa ma deplasez periodic in Bucuresti , dar si pentru faptul ca reprezentatii firmei cu care tratam ( s-au prezentat ca ingineri ) puneau mereu conditii aproape inacceptabile din punctul meu de vedere ( m-am consultat cu o persoana cu mai multa experienta in negocierea contractelor si mi-a confirmat impresia mea ) si nu reuseam sa ajungem la nici un compromis rezonabil . Imi explicam cumva aceasta situatie prin faptul ca firma in cauza , dupa afirmatiile conducerii, avea mai multe domenii de activitate , inclusiv imobiliare si , nu-i asa, “afacerile sunt afaceri “. Ei bine, n-au fost.
Intr-una din zilele cand negociam , intra secretara ( o tanara foarte draguta ) , isi cere scuze pentru intrerupere si spune :
- Domnule Director, va rog sa-mi semnati si mie cererea de concediu daca sunteti de acord !
- Da, daca ne aduci si noua o cafea !
Am rasuflat usurati si ne-am relaxat ( de fapt toti voiam o pauza ) . In asteptarea cafelei , domnul director a luat cererea sa o semneze, si ne-am ridicat de la birou sa mergem catre fotoliile unde era masuta pentru cafea . In timp ce ne indreptam catre fotolii , langa umarul domnului director care mergea inaintea mea , vad partea de sus a cererii deoarece departase putin hartia sa poata citi fara ochelari. Mai mult ca sigur era o cerere de concediu , titlul era scris de mana si cu litere mari. Pe de alta parte, nu am inteles de loc pentru ce domeniu de activitate era facuta deorece pe hartie scria ... “Domnule Comandant “ !. Ca atare, cafeaua a fost binevenita , dar ca inceput al sfarsitului " afacerii " .

Reabilitarea oficiala a Securitatii

“ La noi, culpabilizarea generalizată ( şi de cele mai multe ori fără un temei justificat ) a rezerviştilor structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale ( s.n. ) în perioada de după Revoluţie a determinat o anumită discreţie în ceea ce priveşte angajarea acestora în domeniul afacerilor în posturi care ar viza realizarea intelligence-ul privat. Chiar dacă această reticenţă în a utiliza expertiza rezerviştilor amintiţi s-a manifestat mai ales în mediul privat românesc ( s.n.) , firmele străine sau cu capital majoritar străin nu s-au sfiit să caute cu prioritate angajarea unor astfel de specialişti. Posibil ca tonul pentru firmele româneşti să fi fost dat şi de către patronul unei companii străine (s.n.) care în cadrul unei conferinţe de presă de prin anul 1997 fiind atenţionat de către ziarişti că l-a angajat pe postul de consilier pe domnul X, persoană cu o anumită notorietate publică, care ar fi fost ofiţer de Securitate (s.n.) a declarat că „ nu-l deranjează acest fapt şi îi pare rău că nu a ştiut acest lucru, dar cu siguranţă acesta poate fi un motiv serios pentru a analiza posibilitatea creşterii salariului ” (s.n.) . Nu este cazul să menţionăm aici despre ce persoane este vorba (s.n.) , dar cert este că după această dată, probabil şi ca semn al unei anumite maturizări a societăţii civile care s-a produs mai rapid în domeniul privat, percepţia publică a patronatului românesc faţă de rezervişti ca potenţiali angajaţi în posturi de mare responsabilitate s-a schimbat în bine relativ rapid. “ ( s.n. )


Citat din :


COMUNITATEA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII ŞI CULTURA DE INTELLIGENCE A DECIDENŢILOR POLITICI – ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

Dr. psiholog Ion Duvac
profesor asociat Universitatea Bucureşti

Sursa : http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484

La ordine, cetateni !

Urmarind la intamplare un post TV am remarcat opinia exprimata de un invitat la acea emisiune :






" Orice familie normala ar trebui sa aiba un avocat, un psiholog si un preot "

M.Pieleanu
sociolog




Sursa : Antena 3 - " La ordinea zilei" (17.07.2010)






Regret ca nu am vazut decat atat din emisiune, dar si numai atat a fost edificator. Trec peste faptul grav ( sau comic !) ca domnul sociolog a uitat sa mentioneze un contabil, un psihoterapeut de familie ( fara gluma, am citit in presa si despre o astfel de propunere ! ), un sociolog, un astrolog, un bodyguard sau politist, etc. , dar ideea ramane in esenta cam aceeasi. Dupa aceasta opinie , romanii , chipurile, nu mai stiu ( sau nu mai pot... ) sa traiasca singuri . De aceea, in locul statului care alta data "ocrotea si garanta" gratuit , ei trebuie asistati acum de cohorte de specialisti altruisti deoarece cam toti cetatenii au ( sau pot avea ) probleme de natura juridica , psihologica sau metafizica desi nu e clar de loc care este sursa lor. Cu alte cuvinte, problemele societatii romanesti s-ar rezuma practic la problemele individuale ale cetatenilor ei , care , pe cale de consecinta , ar trebui sa primeasca ajutor specializat. In aceasta viziune particulara asupra societatii si viitorului, suntem pe cale sa devenim o natiune de cetateni europeni dar asistati bio-psiho-social si legal pentru a face fata provocarilor societatii si viitorului . Cum am facut fata provocarilor trecutului , am vazut deja .

Transilvania

Ultimul cetatean

...cei din urma vor fi cei dintai.





























Foto : Adevarul


" Sandu Gheorghiu s-a născut la Şendreni şi locuieşte acum în Braşov. Când a auzit că Siretul ameninţă localitatea sa natală, bărbatul de 51 de ani a mers să ajute la ridicarea digului pe malul râului. În tinereţe, nea Sandu a lucrat la canalul Dunăre - Marea Neagră.
Când l-a văzut pe premierul Emil Boc, omul şi-a făcut curaj şi i-a propus varianta folosirii canalului pentru scăderea nivelul Dunării.
"Domnu' prim-ministru, o întrebare. Am lucrat zece ani la Canal, la Constanţa. De ce nu se dă drumul puţin la ecluze, să facă o cădere de nivel?", a spus Sandu Gheorghiu.
Patru zile mai târziu, ministrul Economiei anunţa că a fost deschisă ecluza de la Cernavodă. Cotele Dunării au început să scadă la Galaţi şi fluviul a putut să preia şi apele Siretului.
"Au contribuit şi cei peste 500 de metri cubi pe secundă pe care îi degajăm pe canalul Dunăre - Marea Neagră", a declarat Vasile Blaga, ministrul Administraţiei.
Şi secretarul de stat în MAI Mihai Capră a declarat că informaţia bărbatului a fost utilă. "Înţeleg că cetăţeanul respectiv a lucrat acolo, cunoştea exact problema", a declarat Mihai Capră.
Autorităţile locale susţin că fără acest sfat, Galaţiul ar fi putut trece prin momente extrem de dificile.
"Până la urmă salvarea Galaţiului a plecat de la Galaţi. Acel om este un erou", a declarat Nicolae Ciumacenco, viceprimarul Galaţiului. ( s.n.)


Sursa :

http://www.realitatea.net/eroul-de-la-sendreni--nea-sandu-a-lucrat-fortat-la-canal--dar-a-venit-voluntar-la-dig_722978.html

http://webtv.realitatea.net/actual/sandu-gheorghiu-i-a-oferit-lui-emil-boc-solutia-salvatoare



"Ideea, mai mult decât simplă - adică deschiderea ecluzelor la canalul Dunăre-Marea Neagră - i-a lăsat cu gura căscată pe specialişti, care până atunci întocmeau scenarii privind demolarea unor diguri.

Gheorghiu i-a sugerat ideea premierului, în timp ce acesta îi umplea roaba." ( s.n.)

Sursa : http://www.adevarul.ro/locale/galati/VIDEO-Vezi-salvat-Sendreni-orasul-Galati_0_295770505.html



Comentariu anonim ( Adevarul ) :

" tadhio12.Jul.10-23:49hs

Un prim-ministru da la lopata iar un taran are idei salvatoare, adica e fix pe dos de cum ar trebui sa stea treburile intr-o tara normala. Degeaba au zeci de agentii si cabinete pt. ca sunt degeaba. Desfintati-le si ne va fi mai bine pt. ca sunt pline de incompetenti care sug seva tarii. Halal tara."




Update


“ Pe 4 iulie, membrii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (CNSU) s-au întrunit în „celulă de criză" la Galaţi pentru a găsi o soluţie care să salveze de furia apelor Galaţiul, Brăila, localitatea tulceană Smârdan şi zona Garvăn - Isaccea. CNSU luase în calcul şi executarea unor breşe controlate în diguri, pentru ca debitul Dunării să scadă şi odată cu asta să fie micşorată şi presiunea apelor Dunării asupra digurilor. “

“ Pentru că inundarea zonei joase a Galaţiului ar fi însemnat riscarea vieţilor celor peste 7.000 de gălăţeni care locuiesc în Valea Oraşului şi pagube de 250 milioane euro, autorităţile au hotărât construirea unui dig de 4,5 kilometri pe străzile din Valea Oraşului. Era o soluţie disperată. Au fost aduşi din ţară aproape 2.000 de jandarmi, pompieri, hidrotehnişti şi voluntari, care s-au adăugat la sutele de angajaţi ai primăriei şi celor două-trei sute de gălăţeni care au venit să lucreze la dig ca voluntari. S-a muncit cu disperare, zi şi noapte. În cele din urmă digul a fost terminat, dar marea încercare cu apele Dunării nu a mai avut loc, pentru că între timp a fost găsită soluţia salvatoare, una foarte simplă, dar pe care specialiştii care se gândeau la breşe controlate şi diguri din saci, nu au luat-o în calcul. “

„Am plecat la Şendreni, atunci când am auzit de viitură. Mi-am luat două săptămâni de concediu fără plată ca să mă duc acasă, pentru că am acolo casa părintească care este chiar lângă apă. Acolo mai locuieşte mama, care are 87 de ani şi nu are cine să se îngrijească de dumneaei", ne-a relatat Gheorghiu. La Şendreni, situaţia era disperată şi din cauza viiturii, dar şi pentru că Siretul nu prea se mai vărsa în Dunăre. Muncind la dig, Sandu Gheorghiu s-a tot gândit că o parte din viitura de pe Dunăre ar putea fi „deturnată" pe Canalul Dunăre - Marea Neagră, pe al cărui şantier îşi pierduse zece ani din viaţă. I-a spus varianta sa unui consătean şi omul i-a dat dreptate. Avea o strângere de inimă, nu prea îi venea să creadă că specialiştii nu luaseră în calcul această variantă”

Sursa : http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/cum-a-fost-salvat-galatiul-de-la-dezastru-194045.html

Ultima constiinta

Ultima constiinta.
Prof. chirurg Nae Constantinescu



“N-am văzut în viaţa mea asemenea răni“














Foto : Adevarul







“„Am văzut lucruri înfiorătoare. Oameni cu faţa stâlcită, cu fracturi pe faţă. Li s-a strivit faţa în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Ăia care au făcut aşa ceva şi au rămas nepedepsiţi o vor face în continuare! Exact aşa, dacă nu mai rău ( s.n.)" “




„La Revoluţie, Spitalul Colţea avea şapte săli de operaţie, în condiţiile în care ne-au venit zeci de bolnavi. Eu am operat fără întrerupere începând de joi seară şi până în noaptea de sâmbătă spre duminică. Fără întrerupere!( s.n.) Duminică dimineaţă m-am culcat şi am domit până luni seara, păzit de studenţi", îşi aminteşte doctorul.



„În noaptea de joi spre vineri, 21 spre 22 decembrie 1989, Piaţa Universităţii, unde era baricada de la Intercontinental, a fost spălată de câteva ori cu detergent cald. Ca să dispară urmele de sânge. Pe caldarâm erau şiroaie de sânge. Noi, de aici, de la Colţea, vedeam perfect mascarada aceasta. A doua zi dimineaţa nu era nici urmă de pată. (s.n.) A spus cineva treaba asta? A ciripit cineva treaba asta?", întreabă revoltat profesorul.




După trei săptămâni în care, de fiecare dată când suna la televiziune ca să întrebe de ce este amânată difuzarea, Nae Constantinescu era întâmpinat cu scuze stângace, consiliul editorial condus de Răzvan Theodorescua dispus, în final, transmiterea emisiunii. Tema - „Organe şi proteze artificiale". „Şi a început: «Suntem la Spitalul Militar, unde se fabrică organe şi proteze articiale. De acestea o să fie nevoie încă o perioadă, fiindcă la Revoluţie mulţi oameni au fost răniţi». Aşa se prezintă la televizor răniţii Revoluţiei, cu dispreţul ăsta, cu băşcălia asta? E posibil?" (s.n.) , se enervează, nici el nu mai ştie a câta oară, profesorul Constantinescu.



„Au venit nişte trupeţi dinspre Poliţie, pe Calea Victoriei, şi au măturat tot! Demenţă!", spune profesorul. „Cu gloanţe adevărate au tras. Era o unitate care a venit de la Buzău, pe 13 noaptea. Erau doi băieţi, un inginer şi un student în anul V la TCM. Au tras în ei fără avertismente. Au tras în oameni, ce să mai!"( s.n.).



În ziua următoare, aceeaşi maşină de la „Medecins Sans Frontieres" a mai adus un individ împuşcat în cap. Profesorului nici acum nu-i vine să creadă că a văzut acea imagine, „un om cu creierul afară"( s.n.).



„Au venit, au început să ţipe în piaţă, după care am văzut de sus nişte bătăi cum nu am mai văzut în viaţa mea. Deci bătaie cu bâte, cu picioare! Luau un om, îl doborau în faţa lor şi apoi dădeau cu picioarele în el.( s.n.) Îi urmăreau pe ăia cu ochelari, cu barbă, care aveau mapă. Nu puteţi să vă imaginaţi aşa ceva!"




„Cel mai grav a fost ăsta: Corognea Ion. La 5:15, în ziua de 15, în Piaţa Rosetti, în faţa sediului de la PNŢCD, ăştia băteau o femeie. Omul ăsta le-a spus să nu lovească o femeie. Ca să se răzbune, i-au băgat o vergea în ochi şi i-au scos ochiul. Omul a venit curgându-i ochiul pe faţă.(s.n.) Traumatism ochiul drept cu scurgere de corp vitros pe obraz. Să-l văd eu pe ăla care stă liniştit la chestia asta. Să-l văd eu ! ". (s.n.)



„ Am făcut o plângere, semnată de 33 de profesori şi şefi de secţie din Bucureşti. Degeaba. Nu s-a întâmplat nimic. Din aceste 33 de persoane, nouă au murit deja. Au rămas 24. Se aşteaptă să moară şi ăştia şi atunci hârtia nu mai are valoare( s.n.). Niciun răspuns, bă, tu înţelegi?

Unde au ajuns aceste documente?

La „Sulea Spătaru", dacă vrei să-ţi spun exact.

Deşi, în momentul în care au văzut declaraţia, anchetatorii au spus că aceasta era „actul care mai lipsea",( s.n.) documentul medicilor s-a pierdut( s.n.) între sutele de dovezi care arată ororile din 14-15 iunie 1990. „Aşteaptă să murim şi atunci hârtia nu mai are nicio valoare", ( s.n. ) spune resemnat profesorul.



“Ăia care au desfigurat oameni în decembrie '89 şi în iunie '90 nu erau nici evrei, nici ţigani, nici unguri, nici ruşi. Erau români. Ăia care au tras în oameni nu erau nici CIA, nici Mossad. Erau oameni simpli, cu arme, care au acceptat să ucidă. Tu-ţi dai seama prin ce ticăloşie, prin ce mocirlă a trecut această ţară?”



„Oamenii care au făcut asemenea orori ar fi trebuit scoşi din sistem. Cum au făcut nemţii. Gata! Nu mai pupi Minister de Interne, la revedere! Vei deveni factor poştal!”




Sursa : http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Nae_Constantinescu-fost_chirurg-_-N-am_vazut_in_viata_mea_asemenea_rani_0_286171956.html




ADDENDA


Dupa 20 de ani societatea romaneasca este inca amnezica si indiferenta sub toate componentele ei ( deci aproba tacit atat aceste atrocitati cat si faptuitorii lor ) , iar noua generatie de elevi este instruita modern prin e-learning de catre psihologii militari de la noi ca „ teroarea este un fenomen psihologic natural ” ( ! ) :



„ Din aceasta perspectiva,terorismul poate fi inteles ...ca o tactica psihologica a carei (s.n.) element esential este frica, teama, victimele teroristilor fiind alese in mod arbitrar. Aceasta stare de teama colectiva puternica, tulbura, inspaimanta.( s.n. ) ...Teroarea fiind un fenomen psihologic natural (s.n.) , terorismul reprezinta exploatarea constienta, deliberata a acesteia." ( s.n. )

Citat din :

Dorica Darau *)
TERORISMUL CONTEMPORAN

*) Psiholog, C.M.J. Sibiu


Sursa : http://www.e-scoala.ro/psihologie/terorismul_contemporan.html





In loc de concluzie


„In Romania a revenit frica ”

Herta Muller


( Sursa : http://www.romanialibera.ro/arte/carte/herha-muller-in-romania-a-revenit-frica-189569.html )

Amsterdam

Asa arata o lume normala....

MASINA

Cadavrul unui barbat a fost descoperit intr-o dimineata pe o strada a orasului. Fusese ucis. Asa a inceput totul. Era necunoscut , dar crima e o intamplare atat de neobisnuita , incat trezi intrebari speriate. Nimeni nu mai iesi decat cu teama.
Peste cateva zile au fost vazute ivindu-se pe ziduri inscriptiile : MASINA PENTRU TOTI.
Apoi au urmat alte cadavre.
Cand s-a inteles ca mortii nu erau decat paznici ai masinii, toti se mirara, desigur, dar, in linii mari, fiecare a fost mai degraba usurat.
Cete de tineri strabatura mai tarziu orasul, proclamand ca portile masinii trebuiau deschise pentru toti si, incet, incet, ceilalti locuitori li s-au alaturat. “Nu-i drept s-o aiba numai ei !” se zicea . “ Cine le-a dat dreptul asta ?” Nimeni nu putea raspunde.
In fata cladirii ce adapostea masina se alcatuira grupuri . Paznicii fura interpelati, insultati, li se ceru sa deschida portile.
De la inaltimea treptelor, raspunsera : “ Suntem paznicii masinii . Nimeni in afara de noi n-a intrat vreodata aici si nimeni nu va intra , asa cum a fost intotdeauna “.
Iar starea asta, de fapt, dura de secole. In toata aceasta vreme , portile cladirii au ramas totusi inchise. Numai paznicii masinii aveau dreptul sa intre si dreptul , deopotriva admis, de a le interzice celorlalti accesul. De ce ? Nu stia nimeni. Pana atunci nimeni, de altfel , nu se interesase de paznici , oameni inofensivi, traind in marginea preocuparilor celorlalti locuitori, dintre care cei mai multi nici nu stiau ca pazeau , intr-adevar, o masina.
Acum problema era pusa si se proclama in tot orasul ca masina trebuia sa fie a tuturor.
- Dar … la ce slujeste ? intrebau unii.
Nu se stia . In ceea ce-i primeste pe paznici, refuzau sa raspunda. Nestiinta nu facu decat sa intareasca determinarea celor hotarati sa puna mana pe ea, fiind evident ca nu fara pricini temeinice era masina atat de riguros aparata de catre cei ce pretindeau ca au a o pazi in exclusivitate.
Dusmania tuturor fata de ei, invidia, ura, persecutiile, nu i-au intimidat totusi pe paznici . Ramasesera tot atat de intransigenti.
- Nimeni nu va intra aici ! continuau ei sa declare.
Inscriptiile se inmultira pe ziduri si devenira amenintatoare. Se azvarli cu pietre in ferestrele cladirii. Au fost gasite noi cadavre. Agitatia crestea . Manifestatiile urmau, tot mai violente. Apoi a avut loc rascoala. Multimea dadu foc portilor. Urmari pe strazi paznicii, care o luau la fuga si-i masacrara pana la unul. Apoi patrunse in cladire.
Masati in fata portilor, oamenii incremenira in tacere. In sala vasta ca nava unei catedrale, masina se ridica pana la bolti , monstruoasa. Era, in mijlocul unei gigantice armaturi de uriase sine de fier, o complicata adunatura de angrenaje, de macarale, de roti, de curele, de cazane dispuse in blocuri, suprapuse sau suspendate si legate intre ele prin nenumarate tevi paralele sau divergente ale caror diametre mergeau de la talia unui om la grosimea unui deget. Prin tot edificiul asta treceau mai multe nivele orizontale de pasarele metalice , barate de liniile piezise ale scarilor ce le legau intre ele. Si ca si cum n-ar fi fost de ajuns pentru complexitatea intregului , zidurile erau acoperite , pe toata inaltimea lor, de cadrane , parghii, manete, lampi si ţevării cu traiectorii sinuoase.
Dar lucrul cel mai surprinzator era ca masina nu parea sa fi functionat de foarte multa vreme. Toate suprafetele-i erau acoperite de un strat gros de praf. Rugina, ba chiar muschiul, suda angrenajele. Imense panze de paianjen uneau partile iesite in afara. Geamurile contoarelor devenisera opace. Sobolani goneau de-a lungul tevilor. Duhnea a pivnita. In sfarsit, ca pentru a confirma impresia, cele mai largi pasarele erau incarcate de mobile, paturi, lazi si tot felul de obiecte casnice , ceea ce sugera faptul ca nu slujisera paznicilor masinii decat drept locuinte. S-a hotarat atunci demontarea masinii, piesa cu piesa , pentru a fi pusa in functiune. Arămăria redeveni galbena si rosie, otelurile redevenira albastre. Curelele de piele isi regasira aspectul vernisat, iar tevile diferitele culori pe care praful le ascunsese. Geamurile cadranelor , in sfarsit transparente, descoperira complexitatea si diversitatea etalonajelor. Toate piesele fura clasate dupa marime si utilitate, pana si cele, in aparenta mai neinsemnate.
Masina fu apoi reconstruita.
Cand a fost gata , nu a mai ramas nici macar un singur surub, nici cea mai marunta piulita care sa nu fi fost pusa la locul ei. Masina era inca si mai impunatoare decat fusese.
Dar cand, in ciuda eforturilor repetate au vrut sa o puna in functiune, n-au izbutit s-o faca sa mearga. S-au mirat, au perseverat. Fara succes.
Cineva observa atunci ca , desi toate piesele se imbucasera perfect, masina pe care o reconstruisera nu seamana de fel cu cea pe care o demontasera. Fiecare fu nevoit sa recunoasca : nu mai era aceeasi masina.
Au demontat-o din nou. Se apucara s-o construiasca iar. Asta le lua multa vreme. Cand au sfarsit, din nou nu mai ramasese nici o piesa nefolosita. Noua masina se deosebea de cea precedenta. Nu functiona nici ea.
Au facut-o bucati si au mai montat-o de foarte multe ori. Si, de fiecare data, toate elementele masinii se imbucau perfect, alcatuind o noua masina, care niciodata nu functiona.
Multi s-au descurajat. Spuneau : “ N-o s-o putem face sa mearga nicicand, de vreme ce nu stim la ce slujeste “. Si adaugau ca nici nu era , poate, important s-o stie, ca pana atunci se traise destul de bine si fara masina si ca cel mai bun lucru era s-o lase in parasire. Altii socoteau la fel, dar pretindeau ca esecul se datoreaza faptului ca nu cunosteau secretul punerii ei in miscare. “ daca n-am fi ucis toti paznicii, i-am fi putut face sa ni-l destainuiasca. Acum solutia a disparut odata cu ei si-i o iluzie sa speram ca un anume mod de asamblare ne va face sa-l descoperim ”.
In vreme ce aveau loc asemenea discutii, ceilalti isi continuau munca. Masinile apareau una dupa alta. Nu functionau. Cei mai multi dintre locuitorii orasului sfarsira prin a se dezinteresa de ele si parasira cladirea. Unii mai dadeau totusi pe acolo, dar numai pentru a-si bate joc de cei ce urmau sa creada ca eforturile lor ar fi putut rodi. Acestia nu abandonau.
Amaraciunea esecurilor ii facea insa sa rabde tot mai greu batjocurile repetate ale celorlalti. Intr-o buna zi, exasperati, ii alungara. Si refacura portile.
- Nimeni nu va mai intra, declarara ei atata vreme cat nu vom fi izbutit sa punem in functiune masina.
Si accesul celorlalti locuitori ai orasului a fost interzis. Starea asta de lucruri a durat. Putin cate putin, cei dinauntru fura uitati. Si pana la urma nu s-a mai stiut ce puteau face, dincolo de ziduri, cei ramasi acolo. Nimeni nu va mai intra , declarara ei , atata vreme cat nu vom fi izbutit sa punem in functiune masina.
Au trecut asa multi ani. Portile ramaneau inchise. Mai tarziu, trecand pe dinaintea cladirii, copiii intrebau uneori :
- Ce-i in casa asta ?
Si li se raspundea :
- O masina.
Mai intrebau :
- Si oamenii astia, din fata portilor, o fac sa mearga ?
Atunci li se spunea :
- Poate…in sfarsit…ei o pazesc . Sunt paznicii masinii.

Alain Mark
Franta

Ce vraji mai fac psihologii romani

Titlul postarii este inspirat de titlul unui mail psihologic pe care l-am primit si care se refera la o tabara de optimizare personala intitulata “ Scoala Vrajitorilor ” . Foarte frumos pana aici , dar dincolo de prezentarea gen Harry Potter cred ca intereseaza mai mult noutatile “ din teritoriu” respectiv ce vraji mai fac psihologii romani . La acest capitol gasim lucruri chiar mai interesante decat vrajile ...

Citim in presa locala ca la initiativa Colegiului Psihologilor din Romania si a Asociatiei PRO-PSI ( presedinte psiholog Anghel Ilie Gradinaru ) , psihologii din întreaga ţară s-au adunat, începând cu 26 mai, în staţiunea Venus din judeţul Constanţa pentru a participa la conferinţa intitulată „De la cunoaştere la intervenţie în psihologie”. Sa vedem ce au mai optimizat aici si cum au intervenit onor psihologii romani.

Printre altele , aflam ca s-au inmanat trei premii de excelenta :


1. prof. univ. dr. Irina Holdevici, pentru întreaga activitate,
2. prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu, pentru promovarea psihologiei româneşti în afara hotarelor,

si , de departe, cel mai interesant premiu :

3. psihologului principal, dr. Ion Duvac, pentru activitatea desfăşurată pentru promovarea şi recunoaşterea valorii psihologiei la nivel instituţional ( s.n.- foarte interesant , daca in Vest psihologia este promovata printre oameni si cu ajutorul oamenilor  aici se pare ca este promovata prin si printre institutii si cu ajutorul statului ).

Sursa : http://www.telegrafonline.ro/1274994000/articol/123549/psihologii_doneaza_bani_copiilor_cu_dizabilitati.html


Asa arata la suprafata aceasta stire de presa. Sa aplicam o alta grila de lectura si sa vedem cine sunt in realitate protagonistii ei :


Colegiul Psihologilor din Romania - institutie arhicunoscuta , legal abilitata cum ii place sa afirme cu orice ocazie , nu mai are nevoie de nici un comentariu.

Asociatia PRO-PSI - Nu exista date disponibile pe Internet despre aceasta asociatie , dar se afirma ca acorda premiul de excelenţă care “ răsplăteşte iniţiative, fapte, activităţi, lucruri deosebite menite să promoveze psihologia românească, să întărească drepturile şi prestigiul psihologilor – premiul poate fi acordat şi pentru întreaga activitate.” ( http://www.psihologiaonline.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22&Itemid=38 ) .



psiholog Anghel Ilie Gradinaru – presedintele Colegiului Psihologilor din Constanta, presedintele Asociatiei PRO-PSI , fost ofiter de Securitate ( http://www.fas.org/irp/world/romania/list.htm ) promovat în functia de sef sector culte-secte din cadrul sectiei SRI Constanta sub gradul de maior
( http://ortodox.net/article.php?story=ofiteriideazi&mode=print ) .
Fotografia nu este disponibila pe Internet .



prof. univ. dr. Irina Holdevici - Profesor Universitar la Facultatea de Psihosociologie din Academia Nationala de Informatii si la Catedra de Psihologie din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti (http://www.arpt.ro/RO/CVro/IrinaHoldevici.htm) , colonel SRI ( http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3941 )
Foto : http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cunoaste-te/Putem-combate-gandurile-negative.html?a=5263/266227





prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu – in present Visiting Associate Professor, The University of Virginia's College at Wise
( http://www2.uvawise.edu/ipv4s/ ). Fost psiholog militar la Centrul de Medicina Aeronautica din Bucuresti impreuna cu psihologul Mircea Toma devenit ulterior ziarist si presedintele Agentiei pentru Monitorizarea Presei  si cu psihologul Mihai Anitei devenit ulterior presedintele Colegiului Psihologilor din Romania.
Foto : http://www2.uvawise.edu/ipv4s/OfficeUVAW.jpg



si, in sfarsit :

psiholog principal, dr. Ion Duvac - reprezentant al Colegiului Psihologilor din România la negocierea sistemului de salarizare unitar în grupul de dialog social al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (www.copsi.ro) , vicepresedinte al Comisiei de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, psihologie clinica ( www.presamil.ro/SMM/2005/5/31-40.htm ) colonel ( cf. Psihologii serviciilor secrete - http://www.ziua.net/display.php?id=231627&data=2008-01-12), autorul unui material de referinta pentru noua mentalitate care se doreste sa devina dominanta la nivel de sistem - “ Cultura de intelligence a decidentilor politici “ (http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484)

Sa rezumam si sa traducem.

Un fost ofiter de Securitate ajuns ulterior psiholog cu drepturi depline pentru ca la psihologi e democratie legala, morala si totala , nu ca la amaratii aceia de judecatori ( ex: conform legislatiei in vigoare ca fost ofiter de Securitate nu ar fi avut dreptul sa ajunga magistrat... ), lupta viguros pentru cauza psihologiei romanesti si PREMIAZA un fost psiholog militar ajuns profesor intr-o universitate americana... ( care accepta premiul in virtutea libertatilor democratice din USA ) , un fost psiholog civil devenit colonel SRI... ( care accepta probabil in urma monitorizarii prealabile a instantei care i-a acordat premiul ) si un actual psiholog militar... ( care acccepta probabil in virtutea etichetei militare ). Cu alte cuvinte, un hâtru ar spune ca fostii si actualii militarii din tara sau din afara se premiaza intre ei conform normelor specifice din domeniu si principiului " la vremuri noi, tot noi " pentru ca oricat am crede in coincidente providentiale mai exista si probabilitatile statistice care ne spun cu totul altceva. Ok, e dreptul lor democratic, dar tara este formata totusi si din civili . Ramane intrebarea inocenta si " destabilizatoare" : unde s-au evaporat in acest caz psihologii civililor ? Enigma , aici intervine prestidigitatia : probabil sub acoperire si “ la nivel institutional “ .
Dar sa lasam institutiile pentru ca " practica ne omoara ". Si o face deontologic si cu “ profesionalism psihologic institutional “. Probabil din cauza crizei economice mondiale putem citi in mirificul nostru spatiul virtual , ceva de genul :

“ Teste psihologice pt scolile de agenti sau academie!!!!Dau meditatii pt cei ce urmeaza sa sustina examenul psihologic de la Academia de Politie A.I. Cuza, Scoala de agenti "Vasile Lascar" de la Campina, Scoala de agenti de politie Cluj, Scoala de agenti de penitenciare, Armata.
Testele sunt identice cu cele care se dau la examen, contin teste de inteligenta, de personalitate, de atentie,etc.
Ma ocup de mult cu astfel de meditatii si garantez ca intrebarile sunt 100% ca cele de la examenul psihologic. “

Sursa : http://www.craiovaforum.ro/alte-servicii/teste-psihologice-pt-scolile-de-agenti-sau-academie-374888.html

In spiritul adevarului , trebuie sa mentionam expres ca acest gen de activitate nu este premiata institutional . Pe de alta parte, deontologic sau nu, in Romania toata lumea trebuie sa traiasca. Asa cum unele instante psihologice legal abilitate castiga un profit substantial (re)vanzand teste psihologilor , ca sa nu spunem ca vand castraveti gradinarilor care nu pot cumpara singuri ( si psihologia poate fi o afacere, nu ?!) , de ce n-ar exista si alte instante care sa vanda fix aceleasi teste viitorilor examinati , dar …inainte de examen ?!
Cu toate ca examinatii platesc practic acelasi serviciu de doua ori , in final toti si-au vazut si boii la car si sacii in caruta , in cea mai buna dintre lumile posibile in care , conform unei vechi traditii , isi fura reciproc caciulile, iar moralul civililor respectiv al cetatenilor  este exact acolo unde trebuia sa-i fie locul in actualele conditii cand nu mai exista bani nici pentru pensii nici pentru salarii. La pământ!


Sergiu SIMION

Felicitari unui forumist

Citez integral un excelent comentariu al unui forumist pe o tema foarte sensibila. Ziaristii profesionisti il pot lua drept exemplu :

"Istoria unei mistificări. Cazul “Akdeejeva”, CEDO şi pensiile


1. Scriam la un moment dat că un mod foarte răspândit în care presa dezinformează, în efect, este prin jonglarea cu asumarea respectiv atribuirea unor afirmaţii. Informarea ar trebui să urmeze o regulă destul de simplă: presa îşi asumă afirmaţiile a căror veridicitate e evidentă sau o poate confirma; pe celelalte le atribuie celor care le-au făcut. Încălcarea regulii înseamnă dezinformare. Să dau un exemplu, legat să zicem de un proces în justiţie: între un articol cu titlul “X e nevinovat!” şi unul intitulat “‘X e nevinovat!’ - spune avocatul lui” e o diferenţă majoră, vorbim de două afirmaţii complet diferite. Nici măcar nu există un motiv să credem că dacă a doua e adevărată atunci prima are şanse mai mari să fie, de vreme ce e rolul avocaţilor să îşi apere clienţii.
- “CEDO: Diminuarea pensiilor este ilegală” (Money.ro, Realitatea.net)
- “CEDO şi CJUE: Pensia constituie un drept patrimonial. Diminuarea ei ar echivala cu o expropriere” (Mediafax)
- “CEDO a impus Letoniei despagubiri la pensii recalculate in minus” (Pro TV)
- “ATENTIE! CEDO a impus Letoniei despagubiri pentru pensiile recalculate in minus” (Antena1)
Patru titluri similare, patru titluri care dezinformează în acelaşi mod. Informaţia pe care acestea o transmit este că CEDO a decis ceva în privinţa diminuării pensiilor. Or, jurnaliştii nu au informaţia asta. Ce au ei este o afirmaţie făcută de alţii, pe care însă …uită să o atribuie. Ar fi trebuit să citim “Consiliul legislativ spune că…”, “Asociaţiile de magistraţi pretind că” etc. Asta e informaţia.

2. Să trecem acum la sursa afirmaţiei preluate de presă. CSM, AMR, Consiliul Legislativ, AMPR… Pe undeva jurnaliştii ar putea invoca o scuză: instituţie după instituţie, oenge cu oenge, toţi magistraţi şi oameni ai legii, toţi foarte-foarte serioşi spun acelaşi lucru, n-ar trebui să le dăm credit? Să presupunem că au totuşi dreptate?
Ei, toţi oamenii aceştia serioşi ar trebui să fugă să se ascundă de ruşine.( utopie...- s.n.) Da, toţi spun acelaşi lucru. De ce oare? Verificaţi articolele, toate sursele se referă la un anume caz “Akdeejeva vs. Letonia” drept bază pentru afirmaţia lor. Or, … NU există un astfel de caz. Pot presupune că cineva s-a grăbit şi a transcris greşit numele “Andrejeva”, căreia CEDO i-a dat dreptate împotriva Letoniei. O greşeală de transcriere este în regulă. Faptul că niciuna din aceste instituţii şi persoane, niciuna(!) nu a sesizat-o înseamnă că nu au ajuns independent la aceeaşi concluzie. Nici măcar nu au căutat cazul, căci altfel şi-ar fi dat seama imediat că e o eroare. Au preluat toate opinia venită dintr-o singură sursă, cu tot cu greşeala de transcriere pe care sursa respectivă a avut ghinionul s-o facă, cu alte cuvinte fără o minimă verificare. ONGurile se pot face de râs pe barba lor, dar de la o instituţie cum e Consiliul Legislativ mă aştept la demisii ( poate in secolul urmator- s.n.).

3. Aceşti oameni serioşi, presă şi judecători, nu au verificat cazul; dar acesta nu e un motiv să n-o facă subsemnatul, la fel cum puteţi să o faceţi oricare dintre voi căutând în baza de date a CEDO “Andrejeva” (nu “Akdeejeva”). Citiţi decizia de acolo şi o să descoperiţi că,
a) Dna Andrejeva nu a acuzat diminuarea pensiei, ci modul în care a fost calculată de la bun început. Mai precis faptul că nu a fost inclusă perioada în care a lucrat în alte state ale URSS.
b) CEDO nu a decis că i s-a încălcat dreptul la proprietate sau că a fost expropriată, ci că a fost discriminată în drepturile ei în raport cu ceilalţi locuitori ai Letoniei.
c) În fine, citez din decizia CEDO un pasaj relevant:
“77. The Court has also held that all principles which apply generally in cases concerning Article 1 of Protocol No. 1 are equally relevant when it comes to welfare benefits (ibid., § 54). Thus, Article 1 of Protocol No. 1 does not guarantee as such any right to become the owner of property (see Van der Mussele v. Belgium, 23 November 1983, § 48, Series A no. 70; Slivenko v. Latvia (dec.) [GC], no. 48321/99, § 121, ECHR 2002-II; and Kopecký v. Slovakia [GC], no. 44912/98, § 35 (b), ECHR 2004-IX). Nor does it guarantee, as such, any right to a pension of a particular amount (see, for example, Kjartan Ásmundsson v. Iceland, no. 60669/00, § 39, ECHR 2004-IX; Domalewski v. Poland (dec.), no. 34610/97, ECHR 1999-V; and Janković v. Croatia (dec.), no. 43440/98, ECHR 2000-X). ”
(CEDO, Andrejeva v. Letonia) "

Postat in Actualitate de Doc pe 2 June 2010, la ora 11:23 am

Sursa : http://doc.hotnews.ro/istoria-unei-mistificari-cazul-akdeejeva-cedo-si-pensiile.html

Felicitari, Doc !