Idola fori

Un articol recent de pe Contributors.ro ( Tudor Calin Zarojanu - Mari caderi ) analizeaza dintr-o perspectiva atipica marirea si decaderea vedetelor din spatiul nostru mediatic. Comentariul de mai jos  se refera la aceasta problema :

Sergiu Simion spune:

17/11/2012 la 7:41

Uimitor articol si dintr-un anumit punct de vedere in ( totala ) contradictie cu un articol foarte bun scris anterior de catre acelasi autor (http://www.contributors.ro/media-tech/2012-apocalipsa-informationala/) , dar acest gen de piruete este din ce in ce mai frecvent in spatiul nostru mediatic.

In cazul de fata contrastul dintre acest articol si precedentul este unul semnificativ pentru orice cititor . Un singur exemplu de argumentatie ( sa-i zicem asa ) :

” Cât de scotocitoare, isterică şi înregimentată e presa românească, în 23 de ani nu ştiu să se fi spus ceva foarte rău privitor la caracterul lui Petre Roman (pamfletul lui Andrei Pleşu e parfum) şi, în afara problemei cu casa de protocol, n-a prea fost implicat în scandaluri cu miros de corupţie sau de abuz. În plus, o dată cu avansarea în vârstă, Petre Roman şi-a păstrat nealterată carisma. Şi atunci, de ce? ”

Intrebarea este retorica. Presa romaneasca a scris saraca, dar se mizeaza pe clasica uitare respectiv asa-zisa lipsa de memorie sociala a cetatenilor. Lasand la o parte casa de protocol si poate o referire din presa ( foarte sugestiv acel „n-a prea fost implicat ”) la celebra afacere „ Megapower” ( din fericire ziarele anilor `90 exista inca ) autorul decreteaza pastrarea unei nealterate carisme a domnului Petre Roman care recent a devenit liberal ( dupa 20 de ani e un drept democratic, nu ?! ) .

Mai intai, autorul se contrazice singur deoarece a citat anterior si din proprie initiativa ( e drept, eliptic ) un fapt social arhicunoscut, inclusiv de catre domnia-sa :

„ – în 1996 a ştiut să alieze PD cu CDR, aflată pe val, câştigând împreună alegerile şi formând noua putere, ocazie cu care cei care mărşăluiseră pe străzi, în 1990, scandând „Nu vă fie frică, pică şi Petrică” sau „Pregătiţi un avion pentru Petru şi Ion”, au închis ochii, acceptând că Roman a devenit de-al lor;”

Poate ca autorul isi mai aminteste totusi ca acele scandari citate acum fara explicatii ( oare de florile marului strigau acei oameni ?) aveau in vedere tocmai modul in care domnii Iliescu si Roman au gestionat fenomenul Piata Universitatii din iunie 1990 , respectiv venirea minerilor cu bate in Bucuresti taman atunci cand primul era presedinte, iar al doilea prim-ministru. Cu aceasta ocazie, poate este bine sa reamintim carisma ( redata excelent in presa vremii ) cu care domnul Petre Roman , chemat la Universitatea din Bucuresti, a vazut „vopsea rosie” pe pereti, acolo unde ziaristii romani au vazut de fapt sange, si in special carisma cu care , intr-o conferinta de presa in direct din zilele primei mineriade , le-a vorbit ziaristilor straini acreditati la Bucuresti. Cand acestia au relat cutremurati ce atrocitati au vazut in strada , domnul Petre Roman le-a spus atat de fermecator si drept in fata : „ N-ati vazut bine!” , incat acestia au ramas, poate pentru prima data in cariera lor , fara replica , iar presa vremii a consemnat pentru eternitate exact aceasta lipsa de replica a ziaristilor.

Nostalgia cu care autorul articolului deplange patetic soarta unei „ mari caderi ” este normala poate pentru un autor de elegii si/sau elogii ,dar in contradictie evidenta cu maniera obiectiva in care a scris precedentul articol. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca oricine are dreptul la propriile opinii, chiar daca acestea le contrazic intr-un fel sau altul pe cele afirmate anterior.

Am pastrat pentru final adevaratul recital de virtuozitate verbala :

„ În rest, de peste un deceniu, şi în ciuda înfiinţării, la un moment dat, a unui partid fantomatic, şarmantul premier al revoluţiei nu s-a mai aflat, cât de cât, în atenţiei/ (1),/ decât prin viaţa personală/(2) şi / printr-o stranie împrietenire cu cel care-l dăduse jos cu minerii./ (3) ”

Cu simtul umorului si in traducere libera , interpretarea ideilor recitalului asupra „ sarmantului premier al Revolutiei ” ( fetele de la Apaca de atunci ar fi fost 100% de acord cu aceasta exprimare) ar fi urmatoarea :

(1) S-a aflat mereu in centrul atentiei. In realitate, domnul Petre Roman, exact ca un VIP , a fost destul de des invitat sa-si exprime parerea cu privire la cele mai diverse subiecte ( pentru o perioada , au fost invitate si prima sotie, si fiica domniei sale ) . Cu toate acestea , nimeni nu a explicat nimanui si niciodata de ce anumite personaje din spatiul public devin brusc un fel de pedagogi in toate ai natiei romane dupa care pot disparea la fel de brusc cum au aparut , dar cu enigmele ezoterice ale vietii noastre sociale ne-am cam obisnuit demult.
(2) Este exact definitia „magiei” VIP-ului enuntata de autor la inceputul articolului. Timpul in care oamenii obisnuiti ar trebui sa gandesca si sa se ocupe de problemele cu adevarat importante pentru ei , trebuie ocupat la maximum cu fleacurile si detaliile periferice din viata celebritatilor zilei.
(3) Este stranie numai pentru cine doreste sa mai creada in aceasta decretare a inocentei „faptuitorilor care s-au asociat in vederea savarsirii de infractiuni” cum ar fi zis altadata legiuitorul.

In ceea ce priveste  portretul domnului Florin Calinescu, autorul are dreptate, este nascut si nu facut. Dupa „Chestiunea zilei ” de acum 20 de ani ( de dreapta , si de bun gust , atunci ) a trecut brutal la mai noua „ Tanti Florica ” ( „comedie” de un prost gust desavarsit depasit numai de oligofrenul „ Spitalul de dementa” ) , dar , vorba celebrei sintagme, „ daca-i ordin cu placere”.
Pe de alta parte , ar fi fost foarte interesant daca autorul articolului ne-ar fi explicat si mecanismele ezoterice prin care un actor de mare calibru cum s-ar zice , a ajuns sa faca afaceri tot de mare calibru, dar cu optica militara . Faptul ca a jignit in direct la TV un ascultator atunci cand a fost intrebat cum poate sa faca ( artistic probabil ) acest lucru, tine probabil tot de talentele meseriei.
Pe scurt , daca domnul Zarojanu scria numai unul ( oricare ) dintre cele doua articole, era mult mai simplu, si pentru autor , si pentru cititori. Cum le-a scris pe amandoua iar acestea se cam bat cap in cap , cititorii sunt obligati „sa-si opreasca judecata” cum ziceau vechii greci , iar autorul poate trage singur propriile concluzii.

( http://www.contributors.ro/cultura/mari-caderi-2/ ) 

Cine conduce lumea sau sfarsitul teoriei conspiratiei

Exista putini autori care reusesc sa scrie clar despre cele mai complicate lucruri , dar si mai putini autori care reusesc sa scrie simplu, convingator si cu foarte mult talent despre arhitectura interna a lumii si ideilor politice contemporane. Pentru gandirea de dreapta si confruntarile de idei din lumea noastra , dar si pentru armaghedonul din spatiul virtual de la noi in care razboiul informational si psihologic a atins paroxismul , Olavo de Carvalho reprezinta exact ceea ce Amos Oz reprezinta pentru literatura contemporana : o personalitate unica si un ganditor complet pe care orice tara si l-ar dori drept reprezentant .
Modul in care acesta descrie arhitectura interna a politicii contermporane este un ghid pentru orice cetatean european cu o gandire democrata si independenta si practic  un manual pentru orice student in stiinte sociale :

Dacă vrei să-ţi faci o idee despre ce face elita puterii în SUA, trebuie să cauţi informații la celălalt capăt al spectrului ideologic: conservatorii sunt actualii moștenitori ai tradiției studiilor inaugurate de Wright Mills.
Datorită lor, astăzi elita globalistă fabiană, nucleul viu al puterii, aflat, practic, în spatele tuturor guvernelor occidentale, a devenit vizibilă până aproape de obscenitate, în componența sa și în detaliile modului său de operare, făcând ridicolă insistența unora de a o denumi „putere secretă”.
Căutați pe Google expresiile „Council on Foreign Relations”, „Bilderberg”, „Trilaterală” şi altele asemenea, și veţi obține mai multe informații decât ar putea procesa neuronii voştri în următorii zece ani – informații al căror nivel de credibilitate variază de la dovada științifică până la totala invenţie.
În schimb, se cunoaşte puțin sau aproape nimic despre sursele profunde ale puterii din Rusia, China și țările islamice. Chiar și descrierile pe care le avem privind clasa conducătoare vizibilă din acele regiuni ale globului sunt schematice și superficiale, imposibil de comparat cu meticulosul Who’s Who al elitei occidentale. Acest lucru este ușor de explicat prin diferențele în accesul la sursele de informaţie. Un lucru este să cercetezi în arhive și biblioteci occidentale, sub protecția legilor și instituțiilor democratice, putând chiar, în Statele Unite, străpunge bariera relei-credinţe oficiale prin Freedom of Information Act. Un lucru total diferit este să încerci să ghiceşti ce se petrece în spatele zidurilor impenetrabile ale establishment-ului ruso-chinez.
Nici KGB-ul, nici serviciile secrete ale Chinei nu a dat vreodată acces cercetătorilor independenți. Chiar și arhivele Partidului Comunist al URSS au fost din nou închise, după o scurtă perioadă de toleranță, motivată nu de vreo dragoste subită de libertate, ci de convingerea iluzorie, ulterior dezminţită, că cercetătorii occidentali ar fi fost în cea mai mare parte simpatizanţi ai regimului sovietic.
În lumea islamică, dedesubtul clasei conducătoare și colcăielii de grupări teroriste, se extinde o rețea de nepătruns de organizații ezoterice, unele milenare, a căror putere de influență este mult diferită de la o țară la alta și de la o epocă la alta. Aceste organizații, care constituie nucleul spiritual al Islamului, garanția profundă a unității sale civilizaționale, și, pe termen lung, condiţia posibilităţii exapansiunii islamice mondiale, continuă să fie complet necunoscute analiștilor politici occidentali, jurnaliştilor sau mediilor academice.
Diferența de vizibilitate dintre marile sisteme globaliste aflate în dispută este sursa unor erori catastrofale în descrierea conflictului de putere din lume. În articole viitoare voi explica unele dintre aceste erori.

Olaho de Carvalho - Cine comanda in lume ?

Sursa : http://inliniedreapta.net/dereferinta/cine-comanda-in-lume/

 Distanta  dintre acest tip de gandire  foarte rar la noi si mentalitatea de buncar inca atat de  prezenta in spatiul nostru mediatic si in razboiul informational din societatea romaneasca,  este una cosmica . Pentru a ne amuza ( daca aici mai poate fi vorba de umor ! )   o putem compara  cu ideologia tacita, eclectica si agresiva promovata de colonelul (r) Mircea Dogaru , presedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate   , combatant declarat pe frontul altadata  invizibil la noi , dar foarte activ in nebunia politica din aceasta vara :

Întrebat ce crede despre reacţia pe care oficialii de la Bruxelles o vor avea faţă de aceste obiective, preşedintele SCMD s-a dezlănţuit la adresa occidentalilor. „Uniunea Europeană este moartă, un spanac de expresie germană manipulat de ruşi. Ea s-a îndepărtat definitiv de obiectivele iniţiale, cea mai rămas acum din UE nu este decât o adunătură de gangsteri. Noi nu trebuie să fim slugile lor, pentru că avem resurse şi fără noi nu se poate. De unde atâta preocupare? Te pomeneşti că nu mai poate căuta baba Dochia găina de ou, de atâta grijă faţă de Uniunea Europeană”(s.n.), ne-a declarat Mircea Dogaru.
 ( http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/DNA-CNSAS-ANI-Curtea_Constitutionala-victor_ponta-daniel_constantin-daniel_chitoiu-mircea_dogaru-usl_0_743925777.html#)

Aparut in : ÎN LINIE DREAPTĂ

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/sergiu-siminon-cine-conduce-lumea-sau-sfarsitul-teoriei-conspiratiei/

Lista cu "prioritati romanesti"

Primul manager privat al companiei TAROM a renunţat la funcţie, după ce i s-a pus în faţă o listă cu angajări preferenţiale şi măriri salariale : 

Surse din minister au dezvăluit, pentru EVZ, că austriacul a făcut cale întoarsă după ce i s-a prezentat o listă cu ce angajări în funcţii cheie ar urma să facă în instituţie şi pe ce salarii. Ba, mai mult, i s-a pus în vedere să nu facă concedieri înainte de alegeri: 

" Lista cu câţi piloţi şi şefi de direcţie să rămână şi ce angajări noi, fără concurs, să facă i-a fost prezentată înainte de a semna contractul. I s-a pus în faţă şi cu cât trebuie majorate unele lefuri (s.n.). De exemplu, un salariu de bază de 3.200 de lei, ar fi urmat să crească la 4.700 de lei. Însă austriacul a spus că el a venit să pună în practică planul lui de management (s.n.)". 

Si reactia antologica a oficialului care nici usturori n-a mancat, nici gura nu-i miroase , dar a fost martor la siluirea statului de drept, a legilor, a normelor europene,  si la tot ceea ce s-a intamplat la lumina zilei si fara nici o consecinta in tara lipsei de consecinta :

" Dracu’ ştie... Nu ştiu. Nici n-am negociat salariul " - Valentin Macec, membru CA TAROM şi consilier al lui Silaghi

Sursa :http://www.evz.ro/detalii/stiri/EXCLUSIV-Austriacul-de-la-TAROM-a-refuzat-cumetriile-romneti-1008825.html

Pe culmile disperarii

 Romania se scufunda incet-incet  in apatie si depresie sociala in timp ce saracul roman " indarat tot da ca racul " , cum zice celebra noastra " Doina " eminesciana. 
Diagnosticul social pus de vocile  critice si lucide de la noi este unul  aproape fara speranta :

" Putregaiul s-a intins in tot spatiul public, cancerul a ajuns la maduva. Valorile nu doar ca s-au rasturat si bulversat total, dar cei care au curajul sa ramane in picioare sunt alungati, executati sau, in cel mai bun caz, ignorati.  Vedem cum sunt sufocati astazi Cartarescu, Plesu, Patapievici, Tismaneanu sau Liiceanu de calaii ratiunii si bunului simt, calcati in picioare de prostie si ignoranta. Pe scena defileaza in mars triumfal minciuna, impostura si coruptia, intr-o harmalaie si confuzie de nedescris. As vrea sa spun, totusi, ca se mai poate face ceva, ca nu e totul pierdut si ca mai exista speranta. Pentru prima data, imi pare ca nu mai vad clar linia orizontului. Imi cer scuze ca nu mai gasesc resurse de optimism. Traiesc un fel de solidaritate trista cu cei care pleaca sau raman resemnati. As vrea sa oferiti voi cateva motive menite sa convinga ca putem, totusi, merge mai departe." 

Dan Tapalaga  

Putregaiul

 Una din cele mai lucide si normale constiinte ale natiunii noastre face un pas mai departe si face o radiografie inspaimantatoare a starii de fapt , respectiv a posibilelor consecinte pe care le poate atrage aceasta iresponsabilitate a clasei politice  : 

" Să nu ne facem iluzii: nu vor mai fi minuni ca boicotarea referendumului şi ca sprijinul Uniunii Europene. Europa, având la rândul ei mari probleme pentru care premiul Nobel e o slabă consolare, se va scârbi curând de o ţară a fărădelegii ca România. Daţi-mi voie să fac o profeţie (care sper totuşi din toate puterile mele să nu se realizeze): de-acum în trei ani nu vom mai fi nici membri UE, nici membri NATO.
Obrăznicia sfruntată, pescuitul în ape tulburi, nerespectarea legilor, tirania majorităţii, populismul agresiv, holocaustul cultural, atentatul la fibra morală a naţiunii, fireşti când eşti guvernat de un plagiator şi de un Adolf în miniatură, ne vor scoate până la urmă din Occident şi ne vor arunca acolo unde pare că vrem să dovedim, mereu şi mereu, că ne e locul: unde şi-a dus surdul roata şi mutul iapa, unde şi-a-nţărcat dracul copiii, lângă Moldova, Ucraina şi Belarus. Nu ştiu dacă cei ce ne conduc azi şi-au propus deliberat performanţa asta, nu ştiu dacă şi-au vârât şi ruşii coada în planurile lor, dar şi aşa, şi aşa, tot acolo ajungem. Nu mai cred în trezirea, în al unsprezecelea ceas, a României." 

Mircea Cartarescu 

Apocalipsa acum 

Traseisti, pseudo-partide si pseudo-democratie

Un articol aparut pe Contributors.ro *)  al domnului jurist Eugen Vasiliu , fost director general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor si fost presedinte al Comisiei de cultura a Senatului, aduce in discutie  problema foarte grava a dezorientarii politice premeditate a cetatenilor societatii noastre prin comportamentul iresponsabil al partidelor ca institutii politice . Comentariul de mai jos  aparut in aceeasi revista se refera la aceasta problema :

Sergiu Simion spune:

28/10/2012 la 11:21

”In fond, traseismul partidelor politice este mişcarea prin care partidele o iau razna, în raport cu ce şi-au propus public să fie, dar mai ales în raport cu ce au creat impresia că sunt. Rezultatul este o forţare a electoratului propriu de a accepta o captivitate necondiţionată, în cuşca unui partid care îşi păstrează denumirea, dar îşi ia libertatea de a fi cu totul şi cu totul altceva. Este o mişcare de-a dreptul tectonică, pentru că zguduie temeliile percepţiei publice şi modifică relieful vieţii politice, pînă la provocarea de dezastre constituţionale şi fracturi ale ordinii de drept.”

” O iau razna”, dar numai din punctul nostru de vedere. In realitate, traseismul partidelor ( recte golirea de continut a vietii politice si a votului democratic ) nu este nimic altceva decat o strategie cinica de a crea, in locul unei societati democrate si al unui stat de drept ,o societate a diversiunii si dezinformarii in care cetatenii ajung ”turmentati” fara sa vrea, nemaistiind nici ce sa aleaga si nici pe cine sa aleaga pentru ca in realitate , intr-o asemenea lume a formelor fara fond si a mastilor, nu mai stiu ce aleg intre entitati care isi schimba periodic si recuzita si discursul. La limita, intr-un stat captiv in care aproape totul este ”undercover” , pana si societatea civila ar putea deveni una ”in civil”.

In sfarsit, concluzia finala pe care o propuneti este bizara si contrazice intreaga logica folosita in articol si opiniile afirmate anterior de dvs , pentru ca daca diagnosticul intern pus de dvs este unul corect , diagnosticul extern este incorect deoarece aplicati aceeasi logica dar ….” vitavercea” , cum ar spune marele Caragiale :

”Parlamentul românesc va avea deci şi el o menajerie. Parlamentul european o avea deja.”

Sincer ? Insultati gratuit ( ca multi altii de altfel pe care aparent ii criticati ) si in calitate de jurist , Uniunea Europeana si Parlamentul ei.

Nu avem detalii ldespre menajeria pre-existenta a Parlamentului european, nu am auzit de scandaluri si de injuraturi ca la usa cortului intre parlmentari europeni certati cu legea , morala si codul bunelor maniere. Dar Parlamentul romanesc avea de mult o menajerie de sticla ( sedintele CPUN-ului exista inca in arhive!), probabil nu ati stiut de ea . Domnii Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Becali, etc. si chiar fosti ofiteri de Securitate, pare ca ne-au reprezentat si ca ne reprezinta inca prin Parlamentul european. De aici incolo, e adevarat, la nivelul Parlamentului european este posibil orice.

http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/

*) Eugen Vasiliu  -  Traseismul partidelor, miscarea prin care partidele o iau razna

Despre utopiile intelectualiste dincolo de politica

Comentariul de mai jos a fost trimis la un articol  aparut pe Contributors.ro :

                Vlad Zografi - Dincolo de politica

Sergiu Simion spune:

26/10/2012 la 12:20

Despre utopiile intelectualiste dincolo de politica

Modul in care domnul Vlad Zografi vede societatea romaneasca actuala este oarecum similar mecanicii sociale visata altadata de catre Spiru Haret, dar actualizata in concepte specifice vremurilor noastre :

” Trăim într-o țară unde oamenii cred că tot tot răul vine de la politică și politicieni, și că tot binele trebuie să sosească iarăși de la politică și politicieni ” ( 1)

” Această din urmă cale ține de capacitatea indivizilor de a colabora în virtutea unui scop, fără să țină neapărat cont de fluctuațiile politicii – iar aici noi, românii, nu stăm prea grozav.” ( 2)

“Schimbarea în România nu trebuie să vină doar de sus în jos, ci și de jos în sus. Un arhipelag format din insule tot mai mari. Rămâne de văzut dacă se vor găsi la noi Abrei și Mockuși.” ( 3)

Lipseste numai o axioma tacita care sa le explice pe toate cele precedente. Aceasta ar suna cam asa :

„ Cauza principala a situatiei in care se afla Romania este reprezentata de modul in care au votat si voteaza cetatenii romani incepand cu „Duminica Orbului” a anilor `90 si pana in prezent, iar modul in care au votat se explica prin lipsa de notiuni politice , dezinteresul fata de viata politica si sociala, si nivelul lor extrem de redus de instructie , educatie si cultura .Punct. ” ( 4) (:))

Aceasta viziune simplista asupra societatii ( 1) substituie cauzelor politice si sociale reale efectele acestora si in locul unor diagnostice sociale lucide si realiste prezinta numai jumatati de adevar, ca sa nu spunem paralogisme. Din nefericire , societatea umana ( si cu atat mai mult societatea romaneasca ) este ceva mult mai complex.

Dincolo de deciziile politice ( recte politicieni ) exista in realitate decizii administrative (recte ministri, functionari publici,etc. ) care pot fi judecate in mod obiectiv, independent de politica si in raport cu legile in vigoare. Totusi, de peste doua decenii nimeni nu doreste sa raspunda la o intrebare fundamentala : „Ce este de fapt secret in activitatea unor institutii publice ?! ” . Cu alte cuvinte, cine ( sau ce ) a impedicat societatea civila sa lupte cu adevarat pentru transparenta institutiilor publice platite din bani publici ( lipsa de transparenta =coruptie ) si sa obtina accesul la vesnicele lor „regulamente si documente interne” ?
Cum este posibil de exemplu ca functionarii statului ( nu ai unor partide politice ! ) sa conceapa si sa semneze in numele statului contracte confidentiale in care statul este furat, clar si sub semnatura, dar contractele …nu pot fi nici denuntate si nici intrerupte ?! S.a.m.d.

Cu aceasta ocazie , cei care ar fi trebuit sa puna intrebarea ar fi aflat ca institutiile noastre publice nu prea mai sunt de fapt …publice, ca statul este de fapt un stat-captiv si nu prea mai are tangenta cu interesele contribuabililor lui , ca ONG-urile se reprezinta numai pe ele insele si convingerile proprii ale oamenilor care le-au infiintat ( cetatenii de rand sunt majori si se descurca singuri adica fiecare e liber sa crape democratic si pe limba lui ) ca societatea civila la randul ei poate fi confiscata de GONG-uri ( ONG-uri politice mascate ) daca nu cumva a devenit o societate in civil, etc.

Mai departe, daca cetatenii romani ar fi funciar incapabili de colaborarea cu alti semeni in virtutea unui scop ( 2) , ar fi funciar incapabili si atunci cand ar pleca in alte tari , dar din foarte multe relatari unii ( daca nu cei mai multi ) fac partie acolo , daca nu cumva ajung chiar spargatori de norma . Ar fi fost excelent daca domnul Vlad Zografi ar fi incercat sa gaseasca un raspuns la o alta intrebare fundamentala : „ De ce romanii, in tara lor , par ( sau chiar sunt ) incapabili de colaborare ?! ” E drept, dintotdeauna este mult mai usor sa prezentam efectele decat cauzele lor ca sa evitam aplicarea principiului artistotelic : „ fizica, teme-te de metafizica ! ”.

In sfarsit, domnul Vlad Zografi ar dori de fapt o schimbare sociala de jos in sus ( 3) , generata de personalitati gen Abrei și Mockusi in care , ca sa parafrazam situatia din alte parti , ” un profesor universitar cu studii de matematică și filozofie ar ajunge primarul Bucurestiului fără să fie afiliat vreunui partid politic” ( dar numai daca mai scapa intreg din falcile Antenelor si ale domnilor Becali, Vadim, Dan Diaconescu,etc. !). (:))

La scara politica , aceasta schimbare ar echivala de fapt cu o tranformare sociala topologica de tip conu`Iancu ( “Ori sa sa revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele…esentiale !” ) deoarece numai schimbarea unor personalitati fara resetarea sistemului sistemului are in mod categoric numai un efect de suma nula . Ca sa facem cu adevarat „ un brad nou” , trebuie sa-i schimbam si steaua din varf , si nu sa dam vina pe poale . Daca vrem, dar se pare ca nu vrem. Vrem sa traim mai departe intr-o tara in care au loc crime dar nu prea sunt prinsi criminali, in care exista coruptie dar nu prea sunt prinsi coruptii, in care semnalizam la dreapta si o luam la stanga sau invers , si intr-o Europa in care am intrat ca sa avem motive sa o injuram dupa aceea, respectiv dupa ce i-am tocat si furat fondurile in numele binelui tuturor dar in buzunarele unora . Si pentru toate acestea , conform axiomei ( 4), sunt de vina numai cetatenii (onesti) acestei tari, nu ?!

 http://www.contributors.ro/cultura/dincolo-de-politica/

Despre diavol ( in istorie), politicieni, politologi, filozofi si eseisti

Comentariul de mai jos a aparut  urma unui articol publicat pe Contributors.ro   :

Vladimir Tismaneanu - Utopia mântuirii obștii: Despre “Diavolul in istorie” (plus bonus cu H.-R. Patapievici) 

Sergiu Simion spune:

25/10/2012 la 9:47

„ Eseistul Valentin Stanga mi-a trimis un scurt, dar extrem de dens, eseu-recenzie despre noua mea carte pe care il public aici cu bucurie si gratitudine. Reflectile sale se intalnesc acelea ale profesorului britanic Tom Gallagher, unul dintre cei mai avizati si fini cunoscatori ai spatiului ideatic si politic al Europei zilelor noastre.”
Aprecierile dvs asupra eseistului in cauza sunt impartasite pana la un punct si de catre domnul Cristian Tudor Popescu care citeaza integral si comenteaza o scrisoare a domnului Valentin Stanga (http://www.gandul.info/news/ctp-in-dialog-cu-cititorii-7481982), dar probabil nu ar fi de loc impartasite de catre profesorul britanic Tom Gallagher care scrie in cu totul alt registru in presa romaneasca si despre cu totul alte subiecte cum ar fi :

„Nici măcar ascensiunea la putere a lui Hitler, în 1932-1933, nu a fost atât de bogată în incidente în care mecanismele democraţiei şi măsurile de protecţie a acestora să fie pur şi simplu aruncate pe fereastră. Ponta a pus la cale un fel de marş al Romei în stilul lui Mussolini, în care, până în prezent, nu s-a recurs la violenţă. Dar a fost dominat de calomnii, intimidări de culise şi tehnici de creare a sentimentelor de şoc şi teamă, puse la punct de către canale de televiziune cu o conduită îndoielnică, pe care nu le poţi întâlni nicăieri altundeva în lumea civilizată.” (http://www.revista22.ro/ponta-regele-junglei-care-a-redevenit-romnia-16726.html )

Ar fi foarte interesant sa aflam si noi unde scrie profesorul Tom Gallagher despre altfel de subiecte , pentru ca din articolele pe care domnia sa le publica in presa romaneasca , nu pare sa se intalneasca deloc cu domnul Stanga in reflectii ca cele citate in articolul dvs :

„ Cred în Dumnezeu și, prin urmare, în prezența laborioasă a Adversarului în diacronia Imanenței. De aceea, când vreau să fixez interpretativ chipul Diavolului în acțiunea sa istorică , merg îndărăt până la narațiunea păcatului strămoșesc, a gestului deviant al protopărinților . Cum îmi apare Șarpele auroral la capătul lecturii textului biblic ? Rezumativ, Șarpele e cineva care separă (gr. diaballein), divide, scindează. Cuplului primordial îi trece, de pildă, ideea unei cunoașteri libere de autoritatea divină. Mai precis, păcatul originar stă într-un ofidism epistemologic , anume în convingerea – toxică existențialmente – că poți afla și manipula Adevărul fără tutelă sacră . « Îndrăzniți să cultivați cuoașterea pe cont propriu! », insistă Șarpele Genezei.
Rar am citit ceva mai vesel despre probleme atat de serioase si despre arhetipuri care ajung pana la „Sarpele auroral” si „protoparintii devianti” (Adam si Eva) (:)) dar slava Domnului ca este vorba despre numai despre ofidism , si nu despre ophidicism asa cum il defineste Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Ophidiophilia).

Pe de alta parte, reflectiile de mai sus reprezinta numai o etapa dintr-o posibila evolutie ulterioara a densitatii textului , pentru ca intotdeauna in cultura exista loc de mai bine iar domnul Stanga are precursori cu multa mai multa experienta in domeniu :

„ Mentalul unghiular sau dual se articuleaza din instinctie celui liniar tautologic. Ridicata liniar-vertical, femeia devine singura partenera acceptata liniarist pentru instinctie, regenerare, acuplare . Aceasta « alta (paradigma) » identitate liniara il imbranceste insa pe Adam din paradigma Edenului tautologic. (:))
Odata revelata, dualitatea activeaza perceptia exclusivist dualista, si simetria, polaritatea, contrarietatea, disociatia recodifica mentalitatea, conferindu-i alta corespunzatoare transcendenta. Simetria formelor vegetale si animale este deja « creata » prin selectivitate mentala, spontan identificata si reprezentata. Parghia, bisectoarea, balanta, morala maiheista, echilibrul, armonia, spiritul si materia, cerul si pamantul, alegoria, parabola, metafora, Geneza si Apocalipsa particularizeaza impulsul creatic in-stinctiv, ca inventii tehnice, creatii artistice, reforme politice si religioase.” ( Mihai Rogobete – Digmocratia (http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=86)

Este adevarat ca biserica ne invata dintotdeauna despre Duhul Sfant care lucreaza prin oameni, iar Hegel ne predica odata despre ideea absoluta care lucreaza tot prin oameni , dar oricat ne-am stradui , nu cred ca ni-l putem imagina vreodata pe analiticul si britanicul domn Tom Gallagher cautand diavolul prin istoria facuta de oameni si politicieni , sau „ Sarpele auroral ” prin religie …
Desi declaram ostentativ ca ne este prieten Platon , exista probleme foarte concrete care ne dor ( rau ) pe toti si care ne sunt mult mai aproape decat Platon si lumea lui.

Sursa : https://www.contributors.ro/utopia-mantuirii-ob%C8%99tii-despre-diavolul-in-istorie/

Teste psihologice pentru politicieni

Problema testarii psihologice si psihiatrice a politicienilor este o veche tentatie pentru cetatenii si politicienii naivi care cred ca au gasit o solutie la problemele politice si sociale ale prezentului istoric eliminand nebunii din politica si societate cu ajutorul psihiatrilor si psihologilor. In realitate, acest mod de gandire in care sunt testate intregi categorii sociale si profesionale, tine de domeniul practicilor de control (psiho)social specifice societatilor totalitare , nu are nici o legatura cu mentalitatea democratica, fiind de fapt circumscrise unei adevarate culturi a invectivei .

Revista 22 *) si Ghimpele **) semnaleaza recent  tendinta politicienilor de a recurge la ajutorul psihiatrilor si psihologilor : 

Antonescu a fost întrebat dacă ar fi de acord cu impunerea unui test psihologic pentru politicieni, pe modelul celui propus pentru magistraţi la nivelul CSM. 

"Eu personal da, şi chiar dacă nu ne impune legea, ne putem întâlni şi face unul. Dar din punct de vedere al legislaţiei atrag atenţia că nicăieri în lume nu există o asemenea legislaţie. Din punctul meu de vedere, sigur, ar fi distractiv aşa încât nu am de ce să refuz", a declarat liderul PNL.

Comentariul de mai jos pe aceasta tema a fost publicat in Revista 22 :

19.10.2012 | Sergiu Simion a scris:

Tendintele (in)constiente de psihologizare si psihiatrizare a vietii publice romanesti.
Un vechi proverb romanesc spune ca nu este bine sa vorbesti de funie in casa spanzuratului . De fapt, politicienii nu fac decat sa ridice mingea la fileu celor care promoveaza din plin actualele tendinte de psihologizare si psihiatrizare a vietii publice romanesti. Seara trecuta de exemplu , telespectatorii puteau urmari pe un post TV doi domni psihologi ( Tudorel Butoi si Hanibal Dumitrascu ) care se intreceau intr-un fel de /diagnostice/ urmate de /predictii/ pentru... doi sefi de stat , respectiv presedintele Romaniei si presedintele Georgiei care s-au intalnit recent la Bucuresti. Despre problema /diagnosticului/ pus in spatiul public si despre /obligatia deontologica a psihologilor de a nu se angaja public in prejudicierea imaginii celorlalti/ , Vlad Mixich a scris un excelent articol ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12095714-psihologul-hanibal-codul-deontologic.htm). 

Pe de alta parte, intr-un articol publicat pe Contributors.ro , un psihiatru roman din Occident a transat foarte clar aceasta enormitate : / In comentariile la articolul meu / Paza buna trece primejdia rea/ , am fost intrebat daca, in calitatea mea de medic psihiatru, ma pot pronunta diagnostic cu privire personalitatile politice ale momentului. Cu riscul de a dezamagi trebuie sa clarific ca diagnosticarea personalitatilor publice reprezinta o incalcare a codului deontologic al medicului psihiatru./ Adrian Preda - Rade ciob de oala sparta (http://www.contributors.ro/editorial/rade-ciob-de-oala-sparta/).

Aceaste tendinte recente manifestate in viata publica de la noi pot fi asimilate unei culturi a invectivei care este din ce in ce mai prezenta in societatea romaneasca si semnaleaza probleme mult mai adanci care tin de controlul social si de vechea maxima a lui Juvenal : / Cine-i pazeste pe paznici ?!/. Sa ne gandim numai la faptul ca magistratii de exemplu, trebuie sa indeplineasca conditii draconice din punct de vedere profesional si social ( ex: nu pot deveni magistrati daca au avut calitatea de colaboratori si/sau ofiteri ai fostei Securitati,etc.) . Problema este ca psihologii care testeaza acum magistratii si care ar testa pe viitor si politicienii ( cum propune domnul Antonescu ) ...nu au aceasta interdictie ! Interesant, nu ?! 

*) http://www.revista22.ro/antonescu-sunt-de-acord-cu-testele-psihologice-pentru-politicieni-dar-nu-exista-undeva-o-lege-18680.html
**) http://www.ghimpele.ro/2012/10/ce-crede-antonescu-despre-testarea-psihologica-a-magistratilor-si-politicienilor/

Absenta culturii dialogului

Cultura dialogului nu prinde sub nici un chip rădăcini în societatea românească, ce se afundă tot mai mult în tenebrele resentimentului şi urii .
George Arun

Un articol publicat recent in Revista 22 de catre  George Arun - Valorile la stalpul infamiei  , aduce in discutie climatul aproape insuportabil in care a ajuns sa traiasca societatea romaneasca . Comentariul de mai jos trimis revistei se refera la aceasta problema : 

Semnalul dat de acest articol este de fapt unul extrem de grav si in acelasi timp  extrem de tardiv.  In realitate, la noi  cultura dialogului a fost substituita inca din anii `90 de catre o adevarata cultura a invectivei  si la acest demers au contribuit constant chiar unii lideri de opinie si unii intelectuali care,  direct ( prin initiative personale ) sau indirect ( prin pasivitate ) , au contribuit la degradarea generala a limbajului din spatiul public romanesc.

Cand  in urma cu cativa ani,  un fost ministru al culturii folosea, din proprie initiativa si fara nici o justificare ( culturala) limbajul buruienos in spatiul public (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html) , sau cand un fost presedinte al unui institut de cultura se adresa unui comentator cu :  „ Imi parazitati textele ( s.n.), fara a aduce un spor de cunoastere, dar punindu-va intr-un mod indecent in lumina ” (http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici-110114-pag1-order0-redactie0.html

 ) , vina pentru coborarea stachetei din spatiul public , violenta verbala si absenta dialogului nu poate fi reprosata numai cetateanului de pe strada .

Pe alta parte , este foarte grav ca la peste doua decenii de la caderea comunismului , unul dintre cei mai valorosi  scriitori romani este linsat mediatic si atacat prin metode de tip securist  care tin de tehnicile de compromitere si denigrare a persoanei. Daca atacul la persoana era un curs special predat odata  la Academia Stefan Gheorghiu , „asasinatul administrativ ” (  „moartea civila” ) ,  descris pe vremuri la postul de radio „Europa Libera”, era metoda aplicata de Securitate cu predilectie  in cazul disidentilor pentru a compromite total „tinta”  si reputatia ei sociala , profesionala si morala in toate anturajele si mediile din care facea parte.

Ori daca si acum dupa ce am intrat in Uniunea Europeana sunt aplicate exact aceleasi metode , nu este de loc exclus ca acestea sa fie aplicate exact de catre aceeasi agenti, pentru ca „ pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti ” ,si nu exista nici o certitudine ca lucrurile ar sta acum altfel. Pe scurt, Romania se invarteste  inca in acelasi cerc de creta  trasat inainte de 1989 . Este un cerc pe care intelectualii autentici nu reusesc sa-l stearga  pentru ca nu au gasit un limbaj comun in primul rand intre ei , si in al doilea rand nu au gasit inca un limbaj comun  cu cetatenii onesti ai acestei tari. E drept, nu este numai vina intelectualilor, dar si lipsa lor de reactie  este o vina care trebuie sa aiba totusi o cauza si o explicatie . In sfarsit, absenta solidaritatii lor umane , sociale si culturale este mai mult decat o crima, este o gresala.

Interzis adultilor

Atunci ce iubesti , straine fara de seaman ?

- Iubesc norii...norii care calatoresc ...acolo... acolo departe ... minunatii nori !

( Strainul )

Charles Baudelaire