De aproape trei decenii cea mai mare parte din societatea
romaneasca asteapta instaurarea unui adevarat stat de drept si de tot atata
vreme o fractiune care il respinge rezista cu succes pe metereze si impotriva
lui. Mai mult decat atat, condamnatii
penali din cadrul acestei fractiuni vor sa-si mentina si privilegiile, ba chiar
vor sa preia si controlul statului.
In aceasta lupta inegala singurii aliati reali ai
cetatenilor onesti sunt legea si justitia , dar in egala masura ar trebui sa fie si cei care
le aplica pe ambele.
Din nefericire, asa cum se intampla in viata reala, constiinta juridica nu se suprapune
intotdeauna peste constiinta morala si nu toate generatiile de juristi au o aceeasi
constiinta juridica ca sa nu mai vorbim de o aceeasi constiinta morala.
Diferenta este evidenta atunci cand comparam juristii care
se marginesc doar la aplicarea mecanica a legii cu cei care , desi se supun
legii , au si curajul propriilor opinii atunci cand este in cumpana statul de
drept si valorile lui morale.
Cel mai bun exemplu este o recenta problema de pricipiu ( politica
, juridica , sociala si morala) care pe scurt este enuntata astfel :
„ Pot fi membrii ai Guvernului persoane care au avut
condamnari penale ?!”
Desi logica morala ancestrala si elementara , dar si legea
romana in vigoare spun ca aceste persoane nu pot fi membrii ai Guvernului
aceasta problema elementara de logica morala a devenit , nu se stie de ce, o pseudo-dilema care a zguduit intreaga
societate romaneasca :
„„Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au
cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor
electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre
cazurile de incompatibilitate prevăzute în cartea I titlul IV din Legea
nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare”.( art.2 din Legea nr.90/2001 privind organizarea și
funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul
Oficial al României Partea I, nr.164 din 2 aprilie 2001).
In acest caz se detaseaza in mod net o opinie a unui
judecator al CCR despre o decizie a acesteia (Decizia Nr. 304/ 04.05.2017 a
Curtii Constitutionale a Romaniei - https://www.ccr.ro/files/products/3041.pdf).
Prin acesta decizie executivul este
practic invatat cum sa-si promoveze penalii (!) , dar judecatorul Livia Doina Stanciu exprima cu tarie o opinie concurenta care
tine de constiinta juridica si in mod special de constiinta morala :
" Conceptul ”statului de drept” consacrat de
articolul 1 aliniatul 3 din Constituție presupune capacitatea statului de a
creea mijloacele pentru a spori încrederea cetățenilor în instituțiile și
autoritățile publice. Aceasta presupune obligația statului de a impune
standarde etice și profesionale, în special celor chemați să îndeplinească
activități ori servicii de interes public și, cu atât mai mult celor care
înfăptuiesc acte de autoritate publică."
"Reabilitarea, ca şi amnistia, prescripţia şi alte cauze care înlătură
aplicarea, executarea şi consecinţele pedepsei, reprezintă o renunţare din
partea societăţii (statului) - pentru raţiuni conforme scopului represiunii -
la măsurile de precauţie luate faţă de fostul condamnat. Aceasta nu înseamnă
însă şi îndreptăţirea de a ocupa funcţii de demnitate publică, unde exigenţele
de integritate trebuie aplicate în cel mai înalt grad" ( pag.30)
.
( Opinie concurenta - https://www.ccr.ro/files/products/3041.pdf)
Aceasta opinie este in total dezacord cu opiniile separate
din CCR care in mod cinic pun prima caramida
la un viitor stat al penalilor in care , probabil pentru prima data in
Europa , este instituit in mod oficial
un regim special de tip Orwell ( „toti
sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii “ ) pentru politicienii care
sunt exceptati de la codurile morale obligatorii doar in profesiile „ordinare” :
” Prin urmare, indiferent că sunt alese sau numite, funcţiile şi demnităţile
publice de natură politică nu pot fi comparate (s.n.) , în privinţa condiţiilor
de acces, cu cele de carieră, aşadar cu cele care implică apartenenţa la un
corp profesional.” Pag38
( Opinie separata - https://www.ccr.ro/files/products/3041.pdf
)
Daca asa se manifesta vechile generatii de juristii , noile
generatii care vin se comporta mereu surprinzator. Cateva exemple sunt
edificatoare.
De exemplu , ce poate raspunde un judecator cu experienta ,
si fost membru al CSM , la o intrebare de logica ( sociala ) elementara pe care
o poate pune orice cetatean onest in legatura cu o ordonanta data noaptea doar
ca sa legalizeze hotia unora ziua ?
In afara propriilor opinii pe care poate alege sau nu sa le exprime , doar ceea ce ii
permite autolimitarea sistemului din care face parte , daca doreste sa se
limiteze numai la logica lui interna si in acest caz raspunsul „profesional” este
de un comic involuntar :
sam spune: 02/02/2017 la 22:27 Si totusi, de ce a valabil un OUG daca nu e dovedita situatia de urgenta?Răspunde
Cristi Danilet spune: 14/03/2017 la 11:01 Pana la infirmare de catre Parlament sau CCR, justitia e obligata sa aplice o OUG.
Cristi Danilet - Ordonanța de marți noapte, pe înțelesul tuturor
http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/ordonan%C8%9Ba-de-mar%C8%9Bi-noapte-pe-in%C8%9Belesul-tuturor/
Ca sa nu avem nici un dubiu, acest judecatror ne
explica imediat si „pe intelesul tuturor” (desi este vorba de o problema de logica morala elementara ) ca legiuitorul hotaraste dupa cum vor
muschii lui , si in raspar cu vointa romanilor si istoria lumii civilizate,
daca un condamnat penal poate sa fie sau nu ministru . Mai mult decat atat, ne
asigura ca daca legea interzice deocamdata unui condamnat penal sa fie
ministru, aceasta interdictie nu poate
dura toata viata , dar nu ne explica si de ce :
· Păstrarea interdicției ca o persoană care a fost condamnată penal să fie ministru este la latitudinea legiuitorului, fără a exista o obligație în acest sens (s.n.). Aici fac o observație personală: Legea 90/2001 interzice persoanei condamnate să fie ministru (art 2), după cum prevede că ministrul condamnat își pierde mandatul (art. 8 alin. 2); astfel de prevederi nu există pentru parlamentari, dar ar trebui să existe (s.n.), pentru a crește integritatea în aceste autorități esențiale.
· Dacă se optează în continuare pentru un nivel crescut de integritate în Guvern, păstrându-se interdicția față de persoanele condamnate, trebuie ținut seama că ea nu poate dura toată viața (s.n.). Ca urmare, legiuitorul este liber să pună un termen maxim pentru această interdicție (modificând formularea actuală din lege). Dacă nu pune un termen (păstrând formularea actuală din lege), atunci în momentul în care se va împlini termenul de reabilitare reglementat deja în Codul penal, acea interdicție nu va mai exista.
Cristi Danilet - Ordonanța de marți noapte, pe înțelesul tuturor
http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/ordonan%C8%9Ba-de-mar%C8%9Bi-noapte-pe-in%C8%9Belesul-tuturor/
Pe scurt, in aceasta viziune cinica asupra vietii sociale, un om condamnat penal poate face parte din Guvern pentru ca in aceasta logica a unei lumi intoarse pe dos condamnatii penalii iau decizii asupra cetatenilor onesti si nu invers !
In esenta, ne confruntam cu un teribil proces de resetare a valorilor morale . Societatea romaneasca este scindata intre un curent al normalitatii morale traditionale pentru care comportamentele penale sunt inacceptabile social si o puternica tendinta negativa aparuta recent prin care lupta impotriva coruptiei care a scandalizat o tara intrega este sub diverse forme criticata, subminata si ironizata mergand pana acolo unde in virtutea „ drepturilor omului ” (!) unii politicieni si unii juristi considera ca penalii trebuie de fapt aparati, ocrotiti , albiti si promovati social pana la nivelul functiilor de mare raspundere in stat. Si aceasta scindare are loc exact in societatea in care au avut loc cele mai mari demonstratii anticoruptie din istoria recenta a Europei.
O asemenea manifestare a acestei tendinte de resetare a
valorilor morale si de albire a comportamentelor penale la varful piramidei sociale ( cum sublinia presedintele
Romaniei, un cetatean obisnuit nu se poate angaja nici ca portar daca are
cazier penal ! ) vine exact de acolo de unde nu ne asteptam respectiv din partea unor reprezentanti
ai societatii civile.
Expertul in lupta
anticoruptie si reforma Laura Stefan ( http://www.contributors.ro/author/laura-stefan/?bio
) se margineste sa constate ca potrivit CCR sintagma :
„nu au suferit condamnări penale“ încetează să
mai constituie o interdicţie la dobândirea calităţii de membru al guvernului
în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa / sunt beneficiare ale
unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate
printr-o hotărâre judecătoreasă definitivă. Orice altă interpretare (…) ar
fi contrară literei şi spiritului Constituţiei ”
Laura Stefan - Din nou despre abuzul în serviciu și efectele
condamnărilor penale
http://revista22online.ro/70263988/din-nou-despre-abuzul-n-serviciu-i-efectele-condamnrilor-penale.html
si subliniaza ca aceasta pozitie este sustinuta de mai multe organizatiii neguvernamentale – EFOR, GDS, CRPE, FH Romania, Funky Citizens și Societatea Timișoara exemplificand cu situatia reabilitarii , intr-un amicus curiae.
Cel mai recent exemplu este surprinzatorul articol publicat pe platforma Contributors.ro ( Claudia Postelnicescu – Populismul anticoruptie - http://www.contributors.ro/editorial/populismul-anticoruptie/ ) in care un avocat si publicist din noul val vede o contradictie majora intre lupta anticoruptie si asigurarea unei adevarate reforme a sistemului judiciar :
„ Încep acest text cu o dilemă, importantă în contextul actual din România, dilemă pe care intuiesc că o au mulţi dintre juriştii sau practicienii care au urmărit sau s-au implicat în vreun fel în reforma sistemului judiciar, mai precis în lupta anticorupţie şi implementarea unui set de legi care să asigure domnia legii , adică egalitatea tuturor în faţa legii , transparenţă şi responsabilitatea guvernanţilor.”
„ Dincolo de cele de mai sus, este absolut tragic ca România să fie model în combaterea corupţiei pentru alte ţări şi, în acelaşi timp, să asistăm la luptele interne şi scandalurile care macină astăzi
DNA.”
Argumentele aduse in acest caz oscileaza intre afirmatii gratuite , atacuri la persoana , sofisme si paralogisme :
„ Nu e trist să compromiţi succesul unei instituţii din pricina unor orgolii nefireşti şi a unei grandomanii ( s,n.) care a dus la confundarea unei instituţii cu o persoană?! Nu este nefiresc să vorbim la nesfârşit despre competiţia dintre tabăra Morar şi tabăra Kovesi?! Ar trebui să ne pese de astfel de nuanţe?! ”
„…retorica anticorupţie, prevalentă la experţii în domeniu şi la cei care se ocupă efectiv de combaterea corupţiei, a fost preluată nonşalant de oamenii mafiei, toţi victime ale „sistemului”. Toată lumea vorbeşte despre „sistem”, dar nimeni nu ştie exact fiecare la ce sistem se referă, pentru că în România sunt concomitent mai multe sisteme alternative, paralele, expuse, ascunse, vizibile, invizibile, bune sau rele.”
„ În consecinţă soluţia ar fi să renunţăm la orbire şi partizanate individuale şi să gândim imparţial, obiectiv, instituţional, nu personal, şi să punem, cu adevărat, banda neagră a imparţialităţii pe tot ce înseamnă cu adevărat reforma structurală şi autentică în justiţie, fără tabere „ai noştri sunt mai buni” (Morar vs. Kovesi), să ne renunţăm la populisme dăunătoare (“DNA să vină pe toţi să vă ia”, implicit indiferent ce spune legea/instanţa, mob justice), să renunţăm la fabricarea de eroi şi eroine din profesioniştii şi practicienii dreptului, ci să-i onorăm cu decenţă, fără grandomanii inutile, dacă ne pasă cu adevărat de viitorul nostru. ”
„ Nu s-a putut discuta –şi încă nu se poate, cu excepţia câtorva jurnalişti mai curajoşi sau mai puţin ortodocşi – despre deficienţele unor dosare de corupţie, despre instrumentarea acestora în spaţiul public (defilări în mass media cu politicieni high profile în cătuşe, ceea ce încalcă demnitatea persoanei şi drepturile omului, cât timp acea persoană nu a fost condamnată definitiv de instanţă). Acest fenomen, pe care eu îl numesc populism anticorupţie, este promovat de oameni de bună credinţă, jurnalişti sau lideri de opinie care, în scopul unei lupte sfinte cu forţele răului, refuză să vadă răul sau minusurile în propria tabăra, ceea ce facilitează drumul cel mai scurt către iad, cum bine ştim din moşi strămoşi. ”
„Dacă toţi condamnaţii penali au ajuns să dea lecţii de anticorupţie (s.n.) înseamnă că undeva, pe traseul acestor ani, ceva putred şi vicios a existat ( s.n.), iar acum doar iese la suprafaţă (s.n.).”
Toata aceasta prestidigitatie extrem de abila ofera autorului pretextul ideal de a ataca frontal progresele din justitia romana si in mod special lupta impotriva coruptiei :
„ Ne putem întreba, pe bună dreptate, cât de superficială a fost şi este reforma sistemului judiciar în România. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă organizaţiile neguvernamentale implicate în raportările către Comisia Europeană în cadrul MCV erau imparţiale, mai ales dacă aflăm că mulţi oengişti stăteau frumos la cafele cu şefii DNA, laolaltă cu jurnaliştii acreditaţi pe anticorupţie, o mare frăţie a oamenilor de bine, care a decis, împreună, că e mai bine să tacă, ani la rând, decât să expună public partea mai puţin luminoasă a reformei, astfel încât să nu ajungem astăzi la o situaţie de criză totală care beneficiază doar mafiei.”
Dar si acest obiectiv nu a fost decat unul de etapa. In realitate, acesta nu este decat un mijloc , scopul final – asa cum rezulta din afirmatiile autorului – fiind atacul la baioneta impotriva intregii reforme a sistemului judiciar roman si respingerea modelului de tip european ( care, cum bine se stie, se bazeaza pe statul de drept si democratie ) ceea ce de fapt impinge Romania nu catre Europa , ci catre Rusia lui Putin sau Turcia lui Erdogan :
„ Pe scurt, populismul anticorupţie, care neagă sau trece sub tăcere probleme instituţionale timp de ani de zile, şi cosmetizează minusurile şi problemele, a funcţionat ca un bumerang care astăzi compromite întreaga reformă din sistemul judiciar şi ridică o serie de întrebări cu privire la modul de a implementa un model de reformă importat (s.n.) sau cerut (s.n.) din exterior (UE), fără schimbările structurale profunde interne ( care ar fi acestea ?! - s.n.) , care să transforme din interior sistemul judiciar, …”
Cu alte cuvinte, si in logica unor reprezentanti ai noilor generatii de juristi , atat a mai ramas valid din lupta anticoruptie . Problema este ca in acest caz sunt ignorate atat reactia societatii respectiv cele mai mari demonstratii din Romania de la Revolutia din1989 despre care a relatat presa internationala ( http://www.mediafax.ro/externe/presa-internationala-a-relatat-despre-cele-mai-mari-proteste-din-romania-de-la-revolutia-din-1989-16150590 ) , sustinerea europeana si internationala (http://www.mediafax.ro/politic/hoyt-yee-romania-a-devenit-un-model-al-luptei-anticoruptie-in-regiune-14896847 ) , normele statului de drept si in ultima instanta logica morala si logica normalitatii sociale.
In ultima instanta, daca tot vorbim despre opinii , atitudini si libertatea cuvantului , acest gen de atitudini submineaza increderea cetatenilor in actul de justitie si in justitie , dar nu numai atat pentru ca vorbim aici de fapt de o subversiune ideologica si morala .
Cum recunostea o alta reprezentanta a noii generatii de juristi ceea ce stiu de fapt toti cetatenii , justitia de dupa 1989 a pornit "de foarte departe" . Ori daca a esuat pe rand si in mod lamentabil in Procesul Comunismului ( inexistent), Procesul Revolutiei ( bate pasul pe loc de 27 de ani !!!) , Mineriada din 1990 ( idem ) , devalizarile si delapidarile gigantice din 1990 si pana acum ( idem ) , exact atunci cand ajunge la sediul materiei ( ascensiunea sociala a condamnatilor penal si metamorfoza statului de drept in contrariul sau ), in mod straniu justitia este subminata si placata in mod foarte abil exact de catre cei care ar avea toate motivele sa o sustina din punct de vedere profesional si moral si exact dupa vechea axioma " Ce vreţi, suntem aici la porţile Orientului, unde totul se înfăţişează mai puţin grav...".
In sfarsit, dincolo ce acest caz punctual - si aici aparte cu adevarat anxietatea sociala- poate ca in domeniul justitiei este pe cale sa se intample ceea ce s-a intamplat in aproape toate profesiile liberale de la noi care de fapt nu au devenit liberale in sens european*) si in care constiinta profesionala este pe cale sa se rupa de constiinta morala ( cel mai recent exemplu este circul din domeniul psihologic ).
Nu ne ramane decat sa speram ca nu va fi si cazul justitiei.
Note
*) Inca de acum 11 ani vigilenta societatii erau anesteziata cu un proiect de lege de tip european privind profesiile liberale ( respectiv spargerea castelor profesionale ), dar care nici in 2017 nu a ajuns pe masa Parlamentului :
Razvan Mihai Vintilescu - Parlamentul pregateste spargerea castelor
Comentarii Contributors.ro
man of war 
donquijote 
, ci despre o tema foarte importanta pentru societatea romaneasca.
Este de la sine inteles ca un asemenea " fluierat in biserica" va fi ignorat de catre cei care se ascund sub umbrela formei ca sa poata ignora fondul problemei .
Cu toate acestea , pentru prima data in 27 de ani este formulata foarte clar in spatiul public o posibila directie de reformare a spatiului moral si implicit a societatii romanesti in opozitie cu cerbicia celor care apara cu ghearele si cu dintii dreptul condamnatilor penali de a ramane la butoane chiar si in aceasta ipostaza degradanta .
Aceasta opinie transanta exprima foarte clar vointa cetatenilor care este distincta de vointa politicienilor, vointa CCR, a Avocatului Poporului si chiar a unor ONG-uri care invoca drepturile omului , dar care in acest caz particular apara ( in mod involuntar , desigur ) dreptul unor condamnati penali de a avea functii de decizie intr-un stat de drept ceea ce este o contradictie in termeni.
Din nefericire, si de 27 de ani acesta pare un adevarat blestem pentru o societate alienata cum este societatea romaneasca in care , intre vointa guvernantilor , vointa societatii civile ( in forma in care aceasta exista la noi ) si vointa cetatenilor exista o fractura care in loc sa se diminueze se adanceste in mod continuu ( cf : http://www.contributors.ro/editorial/burghezii-si-strainii-sug-sangele-poporului-psd-vs-cei-600-000/ ) .
Altfel spus , atata vreme cat la noi va exista doar un dialog al surzilor in care cetatenii au inghetat ( dupa parerea lor , degeaba ) in strada, politicienii se incalzesc ( dupa parerea lor, degeaba ) in fata sediului DNA , iar societatea ( civila ) prin unele segmente ale ei ii incurajeaza de fapt si pe unii si pe altii, nu vom putea iesi cu adevarat din aceasta dilema a lui Buridan si fundatura a istoriei, dar ca intotdeauna in viata speranta moare ultima.