Imi place sa cred despre mine ca sunt un om normal. Ma trag din oameni normali care au facut totul sa am o copilarie normala. M-au educat normal, cum au stiut ei mai bine. Am mers la scoli normale , unde dascalii mi-au completat educatia cu informatiile stiintifice pe care era normal sa le stim.
La un moment dat m-am indragostit de o tanara frumoasa, la fel de normala ca si mine si cum era si normal, ne-am casatorit. Din dragostea noastra normala au iesit doi minunati copii normali, pe care i-am crescut si educat normal, cum am stiut noi mai bine.
Dar, cum tot ce-i prea mult strica si tocmai cand incepusem sa ma plictisesc de atata normalitate, s-a intamplat un lucru senzational!Nu... Nu va grabiti sa-mi spuneti ca s-a infiintat “OTV”-ul!... Ar fi fost prea frumos sa fi fost numai atat...
Parea ca toata lumea s-a saturat de normalitate, astfel ca, la inceput mai timid, asa ca si cum ar fi vrut cineva sa ne testeze reactiile, am inceput sa auzim-doar, mici chestii mai putin normale, asa, ca niste picaturi ciudate intr-un ocean de normalitate.
Apoi, constatand lipsa noastra de reactie (erau doar niste mici chestii ceva mai deosebite), micile picaturi de chestii mai putin normale au inceput sa se inmulteasca si sa se transforme in lucruri de-a dreptul anormale. Dar cine sa le bage in seama? Eram cu totii ocupati sa ne traim normalitatea, gandind ca, la urma urmei, pe strada noastra, soarele normalitatii e destul de puternic si ca picaturile or sa se usuce repede... Asa ca le-am tratat din nou cu ingaduinta.
Unii dintre noi, considerandu-le ca pe niste chestii amuzante, au inceput sa le priveasca chiar cu simpatie, in timp ce altii, cu mai mult simt practic, vazand efectul produs de lucrurile anapoda asupra omului normal, s-au apucat sa le produca, sa le inmulteasca si sa le vanda celor care se distrau vazandu-le sau ascultandu-le, astfel ca lucruri complet anormale si de-a dreptul anapoda au inceput sa ne agreseze de peste tot, intocmai ca o ploicica racoroasa.
Au cam inceput sa ne “ude” evenimentele astea, cam prea anormale si sa ne cam deranjeze, dar , bunul nostru simt ne-a dictat ca deh, daca unora le face placere sa “se ude” cu ele, n-avem dreptul sa le stricam distractia, fara sa ne pese ca, in acest fel, ne udam si noi.
Incurajati de lipsa noastra de atitudine, la un moment dat a inceput sa ploua de-a binelea peste noi cu lucruri senzationale. Am ramas uluiti de tupeul nesimtirii celor care dirijau mizeriile catre noi, si pana sa ne dezmeticim au inceput sa ne ploua torential cu lucruri din ce in ce mai ciudate, nesimtite si neplacute, creatoare de “senzatii tari”.
Apoi au inceput sa ne “trazneasca” metodic cu stiri socante. Nu se mai vorbea de altceva: “ai vazut?”..., “ai auzit?”..., “senzational, nemaipomenit, nemaiintamplat, fenomenal"!...
Ne-am ingrozit de-a binelea si unii, ceva mai destupati la minte, au incercat sa ne atraga timid atentia la ce se intampla cu noi, dar din nou bunul nostru simt ne-a indemnat sa ne mangaiem cu gandul ca “dupa ploaie vine soare iar”, si ne-am pus pe asteptat in speranta ca “le va trece”...Si pe masura ce unii se distrau in mod masochist primind in extaz “jeturile” cotidiene de senzationalisme, ceilalti, “producatorii de mizerii”, au inceput sa se imbogateasca din ce in ce mai mult, pe masura cruzimii, nesimtirii si a sadismului lor...
Uzi leoarca si plini de laturi, satui de asteptat ca soarele normalitatii sa reapara, noi, oamenii ramasi cat de cat normali, am inceput sa ne intrebam cu ce am gresit si mai ales cand am inceput sa gresim. Am strigat la cei ce se distrau cu mizeriile pentru a le atrage atentia ca se lasa hipnotizati, dar prea ocupati fiind sa urmareasca serialele de senzational politic si social care ne inunda viata prin toate mijloacele de comunicare in masa nici nu ne-au bagat in seama.
Am incercat apoi sa ne revoltam impotriva celor ce ne turburau apele si profitau din plin de situatia creata, dar cum acestia au devenit foarte bogati, puternici si influenti prin lipsa noastra de reactie, ne-au redus la tacere cu avocati si forte “de ordine”. Deveniti intre timp minoritari, eram noi cei ce deranjam “(dez-)ordinea” lor, “(ne-)linistea lor publica”...
Si atunci din disperare, din lasitate, din teama de a nu mai fi priviti cu ura si prigoniti de profitori si de majoritatea transformata intr-o turma inerta, ne-am privit in ochi rusinati, noi cei putin ramasi si din ce in ce mai putin normali, cu jena unii fata de ceilalti si... am lasat bratele in jos, invinsi... Si atunci cand bombardati din toate partile cu nedreptati, negativisme si nerusinari am inceput sa-mi indrept pasii, sovaielnici, catre turma, cu inima impietrita, resemnat si “pregatit” sa fac “ca oaia”, am auzit din spate glasul nevinovat si plin de speranta al fiului meu: “drum bun, tati, si sa te intorci sanatos acasa!”...
Am simtit un cutit in inima, dar brusc lumina calda a dragostei lui, de fiu, m-a infasurat protectiv. Mi-am intors nedemn privirea si l-am zarit pe fiul meu, ramas normal pentru ca l-am educat normal, tinut de mana in mod normal de sora lui mai mare, ramasa si ea, in mod miraculos, normala, care ma intreba cu cel mai normal ton din lume: “tati, si cu noi cum ramane?”...
Mi-a navalit sangele in obraz de rusine in timp ce ultima picatura de om normal din mine mi-a strigat:
”Nu... Nu ai dreptul sa intri in turma!... COPIII TAI NORMALI, nascuti din dragostea a doi parinti normali, crescuti si educati in mod normal, AU DREPTUL LA O VIATA NORMALA!...”
Am simtit ca-mi cresc aripi. Brusc mi-a disparut orice teama de orice fel de consecinte. Am un razboi de dus, pentru o cauza dreapta: “Ca tata am obligatia morala sa las fiilor mei mostenire O LUME NORMALA!...”
Ramses
Cercetator
Sursa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1471
marți, 26 iulie 2011
luni, 25 iulie 2011
Primitivismul social
"Eu zic mereu că există trei tipuri de companii şi nu mai multe. Există turma, haita şi stolul. Turma are un cioban, sau un lider măgar, după care oile se iau. Voinţa conducătorului este literă de lege şi toţi execută. Acesta este un tip de firmă foarte răspândit în capitalism, dar care poate supravieţui şi într-o societate mai complexă: foarte multe dintre firmele de familie care caracterizează economia occidentală sunt născute de antreprenori după cel de-al Doilea Război Mondial, care au condus timp de o generaţie aceste corporaţii. Ele, însă, la a doua generaţie încep să se dizolve sau devin publice..
A doua generaţie de antreprenori este ca o haită de lupi tineri care-i urmăreşte pe cei bătrâni să le ia gâtul. Este un model de corporaţie pe care îl regăsiţi în mari multinaţionale, bănci de investiţii şi în corporaţii de toate felurile. Chiar prin statutul corporaţiei se încurajează această competiţie între lupi. Este şi o chestiune de control şi este un element care dinamizează activitatea corporaţiei.
Pe baza unor reguli simple, toţi membrii unui stol se mişcă în aceeaşi direcţie. Stolul are câteva motivaţii foarte simple, frica şi foamea fiind cele esenţiale. Toţi indivizii se mişcă în aceeaşi direcţie. În corporaţiile industriale se găseşte, de multe ori, acest tip de organizaţie.”
Dinu Patriciu
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-evz-dinu-patriciu-despre-noaptea-petrecuta-in-puscarie-am-infipt-o-sticla-de-l-939.html#ixzz1TBrnpwQx
Avem aici constituie o excelenta prezentare a mentalitatii de tip securist care bantuie de 20 de ani ca un spectru societatea romaneasca aflata in vesnica tranzitie spre nicaieri. Aceasta mentalitate despre care se afirma ca este chipurile "de tip occidental ", nu are in realitate nici o legatura cu democratia occidentala, economia capitalista sau epoca noastra. Citind aceste randuri in care " homo homini lupus " constituie numai uvertura , realizam cu adevarat ca in aceasta viziune de un primitivism si cinism social absolut, respectul pentru legi, norme si reguli, respectul pentru comunitate, competentele, comunicarea si colaborarea, transparenta , spiritul de echipa , motivatia oamenilor, demnitatea umana si spatiul personal sunt considerate de fapt " utopii " daca nu cumva chiar deviatii sociale patologice .
La cele spuse mai sus, cateva concluzii sunt de domeniul evidentei. In primul rand , aceasta mentalitate de buncar provine dintr-o realitate sinistra respectiv dintr-un univers paralel culturii europene si democratiei occidentale contemporane a carui existenta este recunoscuta indirect prin initiativa UE de infiinta un serviciu secret propriu ( ! ) ceea ce ne arata ca razboiul rece fie nu s-a terminat de fapt, fie este pe cale de a incepe unul nou si sub alta forma . In orice caz, universul conspirativ din ( fostul ) Est au fost exportat cu succes in noua Europa care a castigat o batalie , dar a pierdut de fapt razboiul . In al doilea rand , cu aceasta mentalitate de buncar este foarte greu de construit ceva in plan economic ( sau social ) dovada modul comic in care se construiesc la noi autostrazile si incapacitatea cronica de a absorbi fondurile europene chiar si la rugamintile UE. In al treilea rand, acest tip particular de mentalitate , daca nu are vocatia construirii si structurarii , o are in mod sigur pe aceea a destructurarii, dovada modul in care arata universul romaneasc dupa 20 de ani de " democratie si tranzitie " : toata societatea simte nevoia sa sune la 112 . Inclusiv... Politia !
miercuri, 20 iulie 2011
Ion VARLAM ( II )
Tismaneanu, Liiceanu, Mungiu, Ioanid, Berindei - agenti anti-Romania. Interviu cu Ion Varlam (II)
Nota
Ion Varlam este autorul unei exceptionale carti - Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii Interviuri acordate lui Liviu Vălenas, Editura VOG, Bucuresti, colectia Controverse , 2002
Nota
Ion Varlam este autorul unei exceptionale carti - Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii Interviuri acordate lui Liviu Vălenas, Editura VOG, Bucuresti, colectia Controverse , 2002
Ion VARLAM ( I )
Despre evrei, comunisti, securisti si kaghebisti, de la Antonescu la Basescu. Interviu cu Ion Varlam ( I )
Nota
Ion Varlam este autorul unei carti exceptionale - Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii Interviuri acordate lui Liviu Vălenas, Editura VOG, Bucuresti, colectia Controverse , 2002
Nota
Ion Varlam este autorul unei carti exceptionale - Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii Interviuri acordate lui Liviu Vălenas, Editura VOG, Bucuresti, colectia Controverse , 2002
marți, 19 iulie 2011
The Soviet Story
Referinte
“The Soviet Story” este un documentar de prima mana, al regizorului Edvins Snore. Filmul spune povestea regimului sovietic si cum URSS au ajutat Germania nazista la instigarea Holocaustului. Filmul arata documente recent descoperite care atesta acest lucru. Interviurile cu fosti ofiteri de informatii, evidentiaza detalii socante. “The Soviet Story” s-a filmat in mai mult de 2 ani in Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franta, Regatul Unit si Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de autor timp de mai bine de 10 ani.
( http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil )
Filmul documentar "The Soviet Story" (2008), realizat de către letuanianul Edvīns Šnore, a născut numeroase controverse, mai ales în Rusia. Filmul este şi o provocare (fiind şi unul din puţinile care tratează subiectul Holocaustului Roşu), la care unii ruşi, cu părere de rău, au reacţionat într-un mod destul de primitiv, violent şi ignorant. Cum este exemplul unui cunoscut istoric rus, Alexandru Diucov, care a declarat presei că după ce a văzut filmul avea o singură dorinţă: de a-l spânzura pe regizor şi de a da foc Ambasadei Letoniei din Moscova. Ca după aceea mai mulţi protestatari chiar să dea foc în faţa Ambasadei unei păpuşi ce-l înfăţişa pe regizor.
( http://anatoliejuraveli.blogspot.com/2009/10/soviet-story.html )
“The Soviet Story” este un documentar de prima mana, al regizorului Edvins Snore. Filmul spune povestea regimului sovietic si cum URSS au ajutat Germania nazista la instigarea Holocaustului. Filmul arata documente recent descoperite care atesta acest lucru. Interviurile cu fosti ofiteri de informatii, evidentiaza detalii socante. “The Soviet Story” s-a filmat in mai mult de 2 ani in Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franta, Regatul Unit si Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de autor timp de mai bine de 10 ani.
( http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil )
Filmul documentar "The Soviet Story" (2008), realizat de către letuanianul Edvīns Šnore, a născut numeroase controverse, mai ales în Rusia. Filmul este şi o provocare (fiind şi unul din puţinile care tratează subiectul Holocaustului Roşu), la care unii ruşi, cu părere de rău, au reacţionat într-un mod destul de primitiv, violent şi ignorant. Cum este exemplul unui cunoscut istoric rus, Alexandru Diucov, care a declarat presei că după ce a văzut filmul avea o singură dorinţă: de a-l spânzura pe regizor şi de a da foc Ambasadei Letoniei din Moscova. Ca după aceea mai mulţi protestatari chiar să dea foc în faţa Ambasadei unei păpuşi ce-l înfăţişa pe regizor.
( http://anatoliejuraveli.blogspot.com/2009/10/soviet-story.html )
vineri, 15 iulie 2011
Normalitate si anormalitate sociala ( 2 )
Romania. Un diagnostic.
Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)
1. Radu Portocala: O cusca numita Romania
Ultimele luni mi-au fost din cale-afară de grele. Instinctiv, m-am apărat îndepărtîndu-mă şi tăcînd. De la începutul anului, am încetat să mai urmăresc actualitatea românească. Pentru prima oară după 30 de ani, dacă cineva mă întreabă ce se mai întîmplă “acolo”, nu pot răspunde. Şi-mi dau seama că această neştiinţă nici nu mă împovărează, nici nu mă diminuează. Dimpotrivă. Mă simt mai liber, mai împăcat.
Nu-mi lipsesc scandalurile, grosolăniile, cîrcotelile. Nu-mi lipseşte nici Băsescu, nici Boc, nici Udrea, nici prea mulţii lor semeni. Pleşu, Liiceanu, Patapievici şi prietenii sau subordonaţii lor nu-mi lipsesc nici ei. Fără ei, zilele mele sînt mai puţin irosite.
Acum 20 de ani, România a pornit pe un drum greşit – încurajată, din inconştienţă sau interes, de mulţi “oameni de bine”, care, acum, se căinează la toate colţurile. Cu o viteză uimitoare, s-au format grupuri care, lipsite de vreun merit, n-au putut să funcţioneze decît prin excluderi şi cenzură. Tot ce e rău în societăţile occidentale a fost adoptat fără întîrziere. Iar societatea, îmbolnăvită pînă la agonie sub comunism, a sfîrşit prin a se sfîrteca definitiv.
Am aşteptat decenii – nu ani! – să se întîmple ceva bun în România. Şi decenii am fost dezamăgit. Decembrie 1989 n-a fost decît un moment de speranţă sterilă, căruia i-a urmat, ca un tobogan infernal, spectacolul prăbuşirilor succesive. Guvernarea liberală ar fi putut fi, în sfîrşit, un adevărat început dacă n-ar fi fost parazitată în permanenţă de forţe ostile ţării şi dacă rezultatele ei n-ar fi fost distruse cu uimitoare rapiditate de către multiplele şi absurdele guvernări Boc. “Revoluţia” pe care capriciile unui singur om au impus-o acum doi ani în conducerea PNL prefigurează, mai ales după alianţele din ultimele luni, un viitor de conflicte şi face iluzorie posibilitatea de a se recîştiga ceea ce se cîştigase între 2004 şi 2008.
Scrisă prost, din ce în ce mai prost, într-o limbă care se descompune de la un an la altul, presa a reuşit să se aservească, obişnuindu-se uimitor de repede cu cenzura şi autocenzura. Cititorii, pe de altă parte, nu caută se se informeze, ci să-şi vadă propriile opinii confirmate de cutare sau cutare cronicar. Revelaţiile, chiar şi cele mai scandaloase, rămîn sistematic fără urmări şi totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Acum 15 ani, un tînăr student ajuns între timp deputat şi ministru PDL îmi scria furios în cadrul unui grup de discuţii: “Mai lăsaţi-ne cu comuniştii şi cu securiştii! Trebuie să ne gîndim la viitor.” Şi aşa a fost. Fiecare s-a gîndit la viitorul lui şi toţi împreună au încercat să construiască o ţară fără memorie, o ţară aistorică. Iar tragedia constă în faptul că, în mare parte, au reuşit. În România, trecutul nu mai interesează decît dacă poate argumenta bătutul cu pumnii-n piept.
În 20 de ani, România şi-a devenit sie însăşi o problemă şi o povară, iar cei mai mulţi români nu visează decît să fugă unde-or vedea cu ochii. Intelectualii oficiali şi-au ratat cu desăvîrşire menirea de a instrui masa, probabil fiindcă le lipseşte stofa de intelectuali. Societatea a ajuns astfel o ficţiune pe care n-o mai menţine decît nevoia fiecăruia de a avea adversari.
“Eşti departe!” îmi vor spune unii (ecouri ale celor care mi-au spus în 1990 că n-am mîncat salam cu soia). Da, şi tocmai fiindcă sînt departe, în afara cuştii, pot să văd mai bine, fără patimă, ce se întîmplă înauntru. Tocmai fiindcă sînt departe nu pot fi victima obişnuinţei şi a acceptării. Depărtarea e un avantaj pentru observator şi o tortură pentru cel care aşteaptă.
Despre multe din cele de mai sus am scris, iar despre altele ar fi trebuit să scriu într-o bună zi. Nu o voi mai face – în orice caz, nu aici. Strigatul în deşert este o ocupaţie căreia poţi să i te dedai o vreme, dar care, la un moment dat, ajunge să-ţi producă o mistuitoare senzaţie de inutilitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre obstinaţia de a crede în ceva care în mod evident e imposibil. Fiindcă nu mai pot să sper şi să aştept degeaba, am hotărît să nu mai adaug nici o pagină celor care s-au adunat aici.
Cititorilor care mi-au făcut bucuria de a mă vizita în acest spaţiu imaterial le spun rămas bun!
Radu Portocala
http://portocala.wordpress.com/2011/...re-despartiri/
citat dupa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1222
2. Interviu Mark Gitenstein
*) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4
Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)
1. Radu Portocala: O cusca numita Romania
Ultimele luni mi-au fost din cale-afară de grele. Instinctiv, m-am apărat îndepărtîndu-mă şi tăcînd. De la începutul anului, am încetat să mai urmăresc actualitatea românească. Pentru prima oară după 30 de ani, dacă cineva mă întreabă ce se mai întîmplă “acolo”, nu pot răspunde. Şi-mi dau seama că această neştiinţă nici nu mă împovărează, nici nu mă diminuează. Dimpotrivă. Mă simt mai liber, mai împăcat.
Nu-mi lipsesc scandalurile, grosolăniile, cîrcotelile. Nu-mi lipseşte nici Băsescu, nici Boc, nici Udrea, nici prea mulţii lor semeni. Pleşu, Liiceanu, Patapievici şi prietenii sau subordonaţii lor nu-mi lipsesc nici ei. Fără ei, zilele mele sînt mai puţin irosite.
Acum 20 de ani, România a pornit pe un drum greşit – încurajată, din inconştienţă sau interes, de mulţi “oameni de bine”, care, acum, se căinează la toate colţurile. Cu o viteză uimitoare, s-au format grupuri care, lipsite de vreun merit, n-au putut să funcţioneze decît prin excluderi şi cenzură. Tot ce e rău în societăţile occidentale a fost adoptat fără întîrziere. Iar societatea, îmbolnăvită pînă la agonie sub comunism, a sfîrşit prin a se sfîrteca definitiv.
Am aşteptat decenii – nu ani! – să se întîmple ceva bun în România. Şi decenii am fost dezamăgit. Decembrie 1989 n-a fost decît un moment de speranţă sterilă, căruia i-a urmat, ca un tobogan infernal, spectacolul prăbuşirilor succesive. Guvernarea liberală ar fi putut fi, în sfîrşit, un adevărat început dacă n-ar fi fost parazitată în permanenţă de forţe ostile ţării şi dacă rezultatele ei n-ar fi fost distruse cu uimitoare rapiditate de către multiplele şi absurdele guvernări Boc. “Revoluţia” pe care capriciile unui singur om au impus-o acum doi ani în conducerea PNL prefigurează, mai ales după alianţele din ultimele luni, un viitor de conflicte şi face iluzorie posibilitatea de a se recîştiga ceea ce se cîştigase între 2004 şi 2008.
Scrisă prost, din ce în ce mai prost, într-o limbă care se descompune de la un an la altul, presa a reuşit să se aservească, obişnuindu-se uimitor de repede cu cenzura şi autocenzura. Cititorii, pe de altă parte, nu caută se se informeze, ci să-şi vadă propriile opinii confirmate de cutare sau cutare cronicar. Revelaţiile, chiar şi cele mai scandaloase, rămîn sistematic fără urmări şi totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Acum 15 ani, un tînăr student ajuns între timp deputat şi ministru PDL îmi scria furios în cadrul unui grup de discuţii: “Mai lăsaţi-ne cu comuniştii şi cu securiştii! Trebuie să ne gîndim la viitor.” Şi aşa a fost. Fiecare s-a gîndit la viitorul lui şi toţi împreună au încercat să construiască o ţară fără memorie, o ţară aistorică. Iar tragedia constă în faptul că, în mare parte, au reuşit. În România, trecutul nu mai interesează decît dacă poate argumenta bătutul cu pumnii-n piept.
În 20 de ani, România şi-a devenit sie însăşi o problemă şi o povară, iar cei mai mulţi români nu visează decît să fugă unde-or vedea cu ochii. Intelectualii oficiali şi-au ratat cu desăvîrşire menirea de a instrui masa, probabil fiindcă le lipseşte stofa de intelectuali. Societatea a ajuns astfel o ficţiune pe care n-o mai menţine decît nevoia fiecăruia de a avea adversari.
“Eşti departe!” îmi vor spune unii (ecouri ale celor care mi-au spus în 1990 că n-am mîncat salam cu soia). Da, şi tocmai fiindcă sînt departe, în afara cuştii, pot să văd mai bine, fără patimă, ce se întîmplă înauntru. Tocmai fiindcă sînt departe nu pot fi victima obişnuinţei şi a acceptării. Depărtarea e un avantaj pentru observator şi o tortură pentru cel care aşteaptă.
Despre multe din cele de mai sus am scris, iar despre altele ar fi trebuit să scriu într-o bună zi. Nu o voi mai face – în orice caz, nu aici. Strigatul în deşert este o ocupaţie căreia poţi să i te dedai o vreme, dar care, la un moment dat, ajunge să-ţi producă o mistuitoare senzaţie de inutilitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre obstinaţia de a crede în ceva care în mod evident e imposibil. Fiindcă nu mai pot să sper şi să aştept degeaba, am hotărît să nu mai adaug nici o pagină celor care s-au adunat aici.
Cititorilor care mi-au făcut bucuria de a mă vizita în acest spaţiu imaterial le spun rămas bun!
Radu Portocala
http://portocala.wordpress.com/2011/...re-despartiri/
citat dupa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1222
2. Interviu Mark Gitenstein
*) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4
Psihopedagogia groazei
Dupa 20 de ani de tranzitie si dupa intrarea in Europa, videoclipurile de mai jos disponibile pe YouTube ofera un raspuns elocvent asupra modului in care societatea romaneasca isi educa ( ?!) proprii cetateni :
1. Campania „ Nu fii Erou !! " ~ Respect in trafic
2.Campanie impotriva vitezei
3. Spot ProTv Copii Abandonati
1. Campania „ Nu fii Erou !! " ~ Respect in trafic
2.Campanie impotriva vitezei
3. Spot ProTv Copii Abandonati
duminică, 3 iulie 2011
Normalitate si anormalitate sociala ( 1 )
Care sunt de fapt valorile Romaniei ?
Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)
Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român .( ?! - s.n.)
Ion Cristoiu **)
Intrebarea din titlu mi-a venit in minte cand am gasit intamplator pe Internet o clasificare bizara a personalitatilor din Romania care aminteste de celebra parabola a acvariului ( " oricand putem face ciorba de peste dintr-un acvariu, dar invers, niciodata " ) . In primul rand , melanjul rezultat seamana foarte bine cu o ciorba sau cu o salata de cuvinte. In al doilea rand, nu cred ca reuseste cineva sa inteleaga , nici ce au in comun aceste personalitati , nici ce se mai intelege astazi prin personalitate :
Top 10 personalitati din Romania
Exact aceeasi problema a clasificarilor bizare a aparut in celebrul top " Zece pentru Romania " ( http://www.youtube.com/watch?v=OPDU7MzpK2M .... mari romani ) si pentru toate categoriile vizate de acesta . Mai mult decat atat, a existat chiar o luare de pozitie interesanta a unui virtual laureat al topului care " s-a retras în semn de protest faţă de acţiunile de manipulare ale sondajelor de opinie care participă la demersul jurnalistic - 10 pentru România. Reprezentanţii institutelor sunt surprinse de decizia polticianului şi refuză să comenteze declaraţiile privind manipularea barometrelor de opinie publică " (s.n.) - http://www.realitatea.net/cozmin-gusa-se-retrage-din-10-pentru-romania_27495.html
Daca presupunem ca ambele cazuri de mai sus sunt cumva "nereprezentative" , fiind un fel de "accidente" explicabile prin interese particulare conjuncturale , proiectul intitulat " Mari Romani " de exemplu, lansat de TVR care a lansat si o carte cu acelasi nume, este construit exact pe acelasi calapod . In acest din urma caz , avem o prima ierarhie a personalitatilor unde a votat probabil in mod majoritar falanga nationalistilor si nostalgicilor :
Sursa : http://www.mariromani.ro/primapagina.php
Adevarata surpriza o avem abia in esalonul doi unde intra in ring o falanga mult mai periculoasa decat prima ( " new age " sa-i spunem ... ) care amesteca - si in cel mai toxic mod posibil - comunismul, istoria, religia, sadismul si pornografia, cu stiinta, satira sociala , muzica elevata , semidoctii si sportul preferat al maselor . Rezultatul este unul mirobolant :
11. Nicolae Ceausescu 12. Vlad Tepes 13. Gigi Becali 14. Henri Coanda 15.Gheorghe Hagi 16. Ion Luca Caragiale 17. Nicolae Iorga 18.Constantin Brancoveanu 19. George Enescu 20. Gregorian Bivolaru
Sentimentul general care iti ramane dupa parcurgerea rapida a acestor " clasificari si ierarhii ", este acela ca in Romania magazinul non-valorilor poate fi accesat non-stop, dar la cel al valorilor autentice programul de lucru cu publicul seamana cu cel standard de la Evidenta Populatiei de altadata ( se lucreaza de exemplu numai cate 2 ore pe zi si numai 2 zile pe saptamana... ) si ca atare valoarea si normalitatea romaneasca raman pierdute undeva printre randuri.
Pe de alta parte, cum se poate construi in mod eficient un asemenea haos al valorilor ? Foarte simplu . Nu definim bine nici obiectivele si nici criteriile de apreciere pentru acestea , votantii se pot schimba periodic sau se gandesc la notiuni complet diferite, iar daca acelasi lucru se intampla si cu " regulile jocului " , rezultatul va fi unul garantat 100%. Totul devine, cum ar spune adolescentii de astazi si in limbajul lor , " varza ", dar cel putin ne putem consola cu faptul ca este o varza romanesca.
Schimbarea perspectivei
Ce s-ar intampla daca schimbam complet modul de abordare a problemei , respectiv intrega paradigma, si aplicam criterii mult mai concrete ? In mod evident, rezultatul va fi unul complet diferit de cel obtinut in cazurile precedente . Daca parcurgem lista de mai jos cu motivatiile si explicatiile aferente, este foarte probabil sa avem un sentiment diferit fata de cel precedent dar nu numai atat :
Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9270631-video-ambasada-sua-sarbatorit-ziua-nationala-4th-july-speech-uri-muzica-buna-tort-vezi-text-cine-sunt-cei-sapte-romani-care-trecut-asta-viata-yes-can.htm
Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)
Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român .( ?! - s.n.)
Ion Cristoiu **)
Intrebarea din titlu mi-a venit in minte cand am gasit intamplator pe Internet o clasificare bizara a personalitatilor din Romania care aminteste de celebra parabola a acvariului ( " oricand putem face ciorba de peste dintr-un acvariu, dar invers, niciodata " ) . In primul rand , melanjul rezultat seamana foarte bine cu o ciorba sau cu o salata de cuvinte. In al doilea rand, nu cred ca reuseste cineva sa inteleaga , nici ce au in comun aceste personalitati , nici ce se mai intelege astazi prin personalitate :
Top 10 personalitati din Romania
- Mirel Radoi
- Ghita Muresan
- Iancu de Hunedoara
- Gabriel Oprea
- Mihail Kogalniceanu
- Maria Tanase
- Arsenie Boca
- Ionut Bazac
- Marin Preda
- Madalina Manole
Exact aceeasi problema a clasificarilor bizare a aparut in celebrul top " Zece pentru Romania " ( http://www.youtube.com/watch?v=OPDU7MzpK2M .... mari romani ) si pentru toate categoriile vizate de acesta . Mai mult decat atat, a existat chiar o luare de pozitie interesanta a unui virtual laureat al topului care " s-a retras în semn de protest faţă de acţiunile de manipulare ale sondajelor de opinie care participă la demersul jurnalistic - 10 pentru România. Reprezentanţii institutelor sunt surprinse de decizia polticianului şi refuză să comenteze declaraţiile privind manipularea barometrelor de opinie publică " (s.n.) - http://www.realitatea.net/cozmin-gusa-se-retrage-din-10-pentru-romania_27495.html
Daca presupunem ca ambele cazuri de mai sus sunt cumva "nereprezentative" , fiind un fel de "accidente" explicabile prin interese particulare conjuncturale , proiectul intitulat " Mari Romani " de exemplu, lansat de TVR care a lansat si o carte cu acelasi nume, este construit exact pe acelasi calapod . In acest din urma caz , avem o prima ierarhie a personalitatilor unde a votat probabil in mod majoritar falanga nationalistilor si nostalgicilor :
 1.ŞTEFAN CEL MARE (77493 voturi) |  2. CAROL I (52474 voturi) |
 3. MIHAI EMINESCU(50640 voturi) |  4. MIHAI VITEAZU(48725 voturi) |
 5. RICHARD WURMBRAND(46973 voturi) |  6. ION ANTONESCU(27483 voturi) |
 7. MIRCEA ELIADE(17019 voturi) |  8. ALEXANDRU I. CUZA(16383voturi) |
 9. CONSTANTIN BRÂNCUŞI (14831 voturi) |  10. NADIA COMĂNECI(11825 voturi) |
Sursa : http://www.mariromani.ro/primapagina.php
Adevarata surpriza o avem abia in esalonul doi unde intra in ring o falanga mult mai periculoasa decat prima ( " new age " sa-i spunem ... ) care amesteca - si in cel mai toxic mod posibil - comunismul, istoria, religia, sadismul si pornografia, cu stiinta, satira sociala , muzica elevata , semidoctii si sportul preferat al maselor . Rezultatul este unul mirobolant :
11. Nicolae Ceausescu 12. Vlad Tepes 13. Gigi Becali 14. Henri Coanda 15.Gheorghe Hagi 16. Ion Luca Caragiale 17. Nicolae Iorga 18.Constantin Brancoveanu 19. George Enescu 20. Gregorian Bivolaru
Sentimentul general care iti ramane dupa parcurgerea rapida a acestor " clasificari si ierarhii ", este acela ca in Romania magazinul non-valorilor poate fi accesat non-stop, dar la cel al valorilor autentice programul de lucru cu publicul seamana cu cel standard de la Evidenta Populatiei de altadata ( se lucreaza de exemplu numai cate 2 ore pe zi si numai 2 zile pe saptamana... ) si ca atare valoarea si normalitatea romaneasca raman pierdute undeva printre randuri.
Pe de alta parte, cum se poate construi in mod eficient un asemenea haos al valorilor ? Foarte simplu . Nu definim bine nici obiectivele si nici criteriile de apreciere pentru acestea , votantii se pot schimba periodic sau se gandesc la notiuni complet diferite, iar daca acelasi lucru se intampla si cu " regulile jocului " , rezultatul va fi unul garantat 100%. Totul devine, cum ar spune adolescentii de astazi si in limbajul lor , " varza ", dar cel putin ne putem consola cu faptul ca este o varza romanesca.
Schimbarea perspectivei
Ce s-ar intampla daca schimbam complet modul de abordare a problemei , respectiv intrega paradigma, si aplicam criterii mult mai concrete ? In mod evident, rezultatul va fi unul complet diferit de cel obtinut in cazurile precedente . Daca parcurgem lista de mai jos cu motivatiile si explicatiile aferente, este foarte probabil sa avem un sentiment diferit fata de cel precedent dar nu numai atat :
- Anamaria Hancu si Liana Buzea
au lucrat la campania sociala „Let’s Do It, Romania!” al carei scop a fost curatarea Romaniei la propriu. Folosind Facebook si Twitter, in septembrie 2010, aceste doua tinere au mobilizat 200.000 de voluntari care si-au petrecut o zi curatand gunoaie in Romania. Ele au dovedit ca scepticii s-au inselat. - Laura Stefan
este coordonatoarea programelor anticoruptie din cadrul Societatii Academice Romane si militeaza pentru reforma judiciara si bune practici de guvernare. A elaborat si a sustinut legislatia anticoruptie si a lucrat impreuna cu institutii internationale si ale UE in calitate de expert. In ciuda numeroaselor oportunitati de a lucra in strainatate, a ramas aici, pentru a lupta impotriva coruptiei si a oferi un viitor mai luminos romanilor.
- Raed Arafat
este subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii. El a infiintat numarul unic de urgenta pentru probleme medicale. De asemenea, a sustinut ideea ca serviciilor de urgenta sa li se permita sa acorde ingrijiri medicale victimelor. Eforturile sale au asigurat modernizarea serviciilor de urgenta si salvarea a nenumarate vieti in Romania, gratie unei atitudini increzatoare si dorintei de schimbare.
- Sergentul major Laurentiu Serban
a trecut peste pierderea unui picior in luptele din Afganistan si a declarat: „Ce nu te omoara, te face mai puternic”. Dupa ce s-a intors din misiunea indeplinita alaturi de camarazii sai, soldati si aliati NATO, Serban a inceput sa ofere consiliere altor persoane care i-au pierdut pe cei dragi sau militarilor care au fost raniti. Povestea sa a fost prezentata de Discovery si inspira oameni pe care el nu ii cunoaste.
- Marcelus Suciu
a revenit in Romania dupa ani petrecuti in SUA si a adus cu el o serie de inovatii in materie de afaceri, programe guvernamentale si fundatii caritabile. El este nu doar patronul unui lant de restaurante de succes, ci si partener intr-un program ecologic de inchiriere de biciclete in Cluj si promoveaza activ importanta rolului fundatiilor caritabile private in rezolvarea problemelor sociale ale copiilor grav bolnavi si ale nevazatorilor. - Anca Harasim
este director executiv al Camerei de Comert Americane din Bucuresti. Sustinand companiile si investitorii in discutiile cu oficialitatile romane ajuta companiile americane sa angajeze mii de romani. De asemenea, ea promoveaza transparenta si previzibilitatea mediului de afaceri. Atitudinea „Da, se poate!” si energia pe care o investeste pentru a obtine rezultate o transforma intr-un model pentru oamenii de afaceri.
Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9270631-video-ambasada-sua-sarbatorit-ziua-nationala-4th-july-speech-uri-muzica-buna-tort-vezi-text-cine-sunt-cei-sapte-romani-care-trecut-asta-viata-yes-can.htm
Este foarte probabil ca in mod intuitiv sa fim de acord cu aceasta lista in primul rand pentru ca cei selectati fac ceva util pentru oameni, comunitate sau societate, iar in al doilea rand pentru ca centrarea pe fapte confera implicit selectiei un caracter unitar si omogen.
Putem sa facem si un exercitiu de imaginatie foarte tentant, dar greu de dus pana la capat :
Sa ne imaginam cum ar fi aratat o lista ca cea de mai sus , cu expunerea de motive aferenta , dar facuta conform viziunii oricarei instante amintita anterior...
Intrebarea este de ce noi nu reusim sa facem singuri asemenea liste cu care suntem de acord in mod intuitiv ( si nu pentru ca neaparat " ne plac " cei selectati ) , dar strainii reusesc totusi .
Oare nu cumva pentru ca , in realitate si dincolo de lozinci, societatea noastra ( respectiv cei care iau decizii in numele ei ) NU incurajeaza de fapt , nici eliminarea gunoaielor (...) , nici eliminarea coruptiei si coruptilor, nu considera viata umana o valoare medicala si sociala ( a fost nevoie sa vina un strain admirabil care sa organizeze eficient serviciile de urgenta romanesti ...) , nu acorda ajutor si consiliere defavorizatilor , si in general este apatica sau chiar indiferenta la problemele membrilor ei ?
*) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4
** ) Ion Cristoiu - Eterna smecherie romaneasca -
http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html
marți, 21 iunie 2011
Dreptul constitutional de a fura
„ Am cerut anul trecut o analiză la nivelul din UE şi suntem singura ţară în care se poate circula legal cu o maşină furată ”
Sursa : IGP*)
„ ...este scandalos faptul că oameni care nu sunt calificaţi, dar au conexiuni politice, conduc unele companii de stat în beneficiul propriu, nu al poporului ".
Jeffrey Franks,
şeful misiunii FMI în România
Cu ani in urma , nici o minte normala nu-si putea imagina ca cetatenii Romaniei vor ajunge sa defileze impreuna sub stindardul unei Constitutii unice in Europa care practic oficializeaza sistemul furtului ( legalizat ) si acorda garantii suplimentare infractorilor. Probabil de aceea s-a spus mereu ca , daca legea fundamentala a avut initial „ un parinte " , atunci hotii ocrotiti de aceasta in mod sigur au avut mereu „ un tata " . Pe de alta parte, ceea ce nu poate fi imaginat nu inseamna ca nu exista pentru ca in Romania , asa cum bine stim, de ( foarte ) multe ori realitatea depaseste imaginatia.
Inainte de anii `90 , tot romanul de pe strada stia in mod intuitiv ca adevaratul furt nu era saritura neautorizata peste gardul vecinului , ci saritura autorizata peste bariera legii , respectiv furtul legal ( " cu acte " ) despre care exista de mult banuiala ca ar fi fost deprins in scoli speciale. Daca in toti acesti ani, cetateanului obisnuit nu i-a trecut niciodata prin cap sa citeasca singur legea fundamentala a statutului care lui ii da dreptul sa fie sarac ( cu explicatii... ) , iar vecinului de langa el ii da dreptul sa fie bogat ( fara explicatii ...) acum , dupa ce au trecut deja 20 de ani, orice roman poate intelege , in sfarsit , de ce acest lucru a devenit un fel de sport national legal . Pentru unii . Asa putem regasi in timpul nostru istoric , respectiv in plina era a „ baietilor destepti ” , radacina moderna a celebrului proverb romanesc " sa moara si capra vecinului " , citat de unii cu atata rautate si placere pentru a demonstra " ancestrala invidie a romanului care nu se descurca " ( adica prostul ...) fata de reusita altora care " se descurca " ( adica desteptii ...). Trebuie sa recunoastem totusi ca formula magica a „ caprei vecinului ”, abil inserata in Constituia Romaniei inca din anii `90 , este de o simplitate geniala :
" Caracterul licit al dobandirii se prezuma ( s.n.) "
Constitutia Romaniei, Art.44 alin 8
Marturia jurnalistului Dan Tapalaga confirma acest lucru deoarece ne arata impactul extern major al unei asemenea prevederi constitutionale aberante care asigura imunitate infractorilor si in acelasi timp blocheaza confiscarea bunurilor si averilor provenite din infractiuni . Pe de alta parte, ea explica rolul profund nefast si diversionist jucat de catre majoritatea formatorilor de opinie de la noi care , dincolo de declaratiile populiste de suprafata , sunt profund refractari la orice ne-ar apropia de etica occidentala si din acest motiv devin un fel de agenti de influenta care distorsioneaza in mod constat sistemele de valori din societatea romaneasca :
" Am participat in ultimele luni, alaturi de alti jurnalisti si formatori de opinie, la cateva conferinte si intalniri cu specialisti organizate de britanici si americani pe tema confiscarii averilor provenite din infractiuni. Cu totii s-au declarat uluiti de prevederea din Constitutia Romaniei care prezuma caracterul licit al proprietatii, fiind blocata astfel orice tentativa de confiscare. ( s.n.)
Daca ar fi onesti, toti ceilalti colegi prezenti la seminariile sustinute de expertii britanici si americani ar desfiinta enormitatile debitate astazi de CSM si CC, nu mai vorbim de restul jurnalistilor. In timp ce scriu aceste randuri, CTP si alti "formatori" il desfiinteaza pe Traian Basescu, pe motiv ca a indraznit sa propuna ceva care n-a trecut de Curtea Constitutionala. N-au nici o problema cu faptul ca judecatorii Curtii protejeaza mai departe sistemul furtului legalizat de Constitutia lui Ion Iliescu, prelungesc "licenta de a fura". Nici nu le trece prin cap ca poate judecatorii gresesc, poate ca problema e la ei.
De fapt, CTP si altii au actionat mereu ca franari in momente cheie. Formatorii de opinie din Romania sunt, cu mici exceptii, pro-occidentali doar la nivel declamativ. In realitate se manifesta populist, profund refractari la tot care ne-ar apropia de etica occidentala. "
( http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8935837-cum-scapam-licenta-fura.htm )
Aceste atitudini juridice si intelectuale constituie germenii initiali ai patologiei actuale a societatii romanesti cu consecinte tragice in plan social , dar comice in plan individual daca ne gandim ca domnul Adrian Severin de exemplu sustine , chiar daca impotriva curentului , o bizara " teorie a dobandirii (i)licite " care a socat mentalitatea europena intr-un asemenea grad , incat Comisia pentru Afaceri Juridice a Parlamanetului European a votat deja pentru ridicarea imunitatii sale parlamentare ( http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/Libertatile_lui_Severin-_arestat_-_nu-perchezitionat_-_da_0_503350267.html) .
Ca sa fim foarte cinici , Romania a intrat in Europa , dar prin ... hotii si spagarii ei care isi pot permite financiar acest lux , si nu prin romanul de rand care plateste oalele sparte si finanteaza de fapt luxul celorlalti . Daca in 1989 Romania avea visteria plina ( e adevarat, prin sacrificii demente) si chiar un excedent valutar , acum romanii ei obisnuiti ( cei care au mai ramas prin tara ... ) , cu venitul lor in $ pe cap de locuitor , dupa 20 de ani se pot catara democratic cu el cu tot undeva prin copacii Africii , fix la cota 68 ( cota 69 este deja ocupata de vecinii nostri bulgari deci , slava Domnului si conform proverbului citat , suntem inca mai sus decat altii de pe langa noi... ) :
55 Gabon 14 971
56 Chile 14 940
57 Libya 14 884
58 Botswana 14 784
59 Malaysia 14 275
60 Mexico 14 151
61 Uruguay 13 961
62 Latvia 13 834
63 Belarus 13 135
64 St. Kitts and Nevis 13 124
65 Turkey 13 051
66 Mauritius 13 033
67 Panama 12 242
68 Romania 12 131
69 Bulgaria 12 067
Avem totusi satisfactia ca daca la nivel global ne aflam de fapt undeva prin Africa, la nivel local suntem doar rataciti pe la marginile unei Europe care , spre cinstea ei , nu ne rejecteaza inca :" Datele biroului european de statistica Eurostat arata ca Romania s-a mentinut si in 2010 pe penultimul loc in Uniunea Europeana in functie de Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor la paritatea puterii de cumparare, cu o rata de 45% din media blocului comunitar. Singura tara care are PIB pe cap de locuitor mai mic decat Romania este Bulgaria, de 43%. "
http://www.financiarul.com/articol_62436/romania-ramane-pe-penultimul-loc-in-ue-dupa-pib-pe-cap-de-locuitor-.html
Prin anii `90 am asistat la o discutie interesanta intr-un grup de tehnicieni romani si canadieni , oarecum premonitorie pentru situatia de acum, discutie care a pornit de la intrebarea punctuala a unui roman si a aratat inca de atunci ceea ce numim in prezent " ciocnirea civilizatiilor " :
„ Voi cum va imbogatiti ?! Cum faceti sa va luati o masina foarte scumpa ? ”.
Unul din straini a incercat sa explice :
„ Sa zicem ca John si Smith sunt colegi de munca respectiv angajati la o aceeasi firma . Daca fac aceeasi munca si la fel de bine, salariile lor sunt similare , stau cam in acelasi tip de locuinta, poate chiar sunt prieteni si vecini si au cam acelasi tip de masina. Numai ca , sotia lui John de exemplu , vede pe strada o masina noua si foarte scumpa si incepe sa-si bata sotul la cap ca e cazul sa renunte la „ rabla”. Dupa o cicaleala suficienta, John e convins si atunci, ca sa faca rost de bani, decat sa ia un credit foarte mare care sa-l indatoreze suplimentar pe langa vechile credite, prefera sa isi mai ia o slujba suplimentara si timp de cateva luni de zile slabeste cateva kilograme muncind si noaptea de exemplu, dar reuseste sa stranga suficienti bani fie ca sa o cumpere cu bani cash , fie sa mai faca un credit mic si foarte avantajos prin avansul mare dat. Pe scurt, in cateva zile defileaza cu noua masina. Sotia lui Smith vede masina si incepe sa-si cicaleasca si ea sotul ( „ John cum a facut ?! Noi nu suntem in stare ?!,etc. ...” ) care la inceput incearca sa o convinga ca vechea masina este de fapt foarte buna si s-a obisnuit cu ea, etc.. Atunci are o discutie cu colegul lui si il intreaba cum a facut sa-si cumpere o masina atat de scumpa. Dupa ce afla detaliile, intelege si cum acesta si-a luat masina dar si cum a slabit atat de mult . La inceput probabil se va lasa pagubas, dar dupa cicalelile de acasa va ceda si va alege. Ori va slabi si el la fel , ori se va indatora excesiv , dar pana la urma tot va putea si el sa-si cumpere acelasi tip de masina”.
Romanii mai intai au ascultat totul cu mare atentie dar in final au izbucnit cu totii in ras , spre surprinderea strainilor care nu au inteles ce se intampla. Acum ar putea intelege, dar e deja prea tarziu pentru toata lumea.
Mult mai tarziu, prin anii 2000, am auzit despre prietenia a doi adolescenti din Bucuresti care se pregateau pentru bacalureat dar in acelasi timp planuiau in comun cel mai bizar proiect de viitor de care am auzit , chiar si sub imperiul fictiunii . Unul planuia sa devina politist antidrog iar celalalt voia sa ajunga ...traficant de droguri , fiind de la sine inteles ca ramaneau in continuare prieteni dupa principiul " prietenul la nevoie se cunoaste ". Nu e clar de loc de unde ar fi fost preluat bizarul model ( nici nu mai conteaza in context ) , dar este sigur ca daca si-ar fi pus cumva viitorul lor in practica, Constitutia noastra actuala le-ar fi prezumat la ambii " caracterul licit al dobandirii " deci ar fi ramas in continuare prieteni in tara in care visele pot deveni realitate ( " Yes, we can ! " , ar spune actualul ministru al invatamantului ) . Adica exact cum si-au dorit initial.
Ce le mai ramane atunci romanilor onesti si normali ? Totul sau nimic, deoarece este practic recunoscuta neoficial o victorie morala ( dar nu si legala ) a acestora impotriva propriului lor stat care i-a deposedat legal de dreptul de a fi onesti , deoarece ii valideaza exact pe cei care nu sunt asa. De aceea , situatia particulara a cetatenilor romani onesti invalideaza in mod public atitudinea anormala a statului roman , respectiv a unora din instantele si /sau reprezentantii sai , iar acest lucru este recunoscut international :
„ Mesajul meu pentru dumneavoastră este acela că nici Constituţia dumneavoastră şi nici drepturile omului nu sunt o licenţă pentru a fura ”
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/gitenstein-aveti-o-problema-cu-prezumarea-caracterului-licit-al-averilor-227517.html
Pe cale de consecinta numai romanul onest , normal , si de bun simt, este beneficiarul de drept al acestui mesaj uluitor pentru o tara europeana care se declara democratica , mesaj care nu poate fi inteles decat de o constiinta morala si normala .
Pentru alte entitati din societatea romanesca actuala , mesajul de mai sus este scris de fapt intr-o limba total necunoscuta. Si asa va ramane cata vreme Romania va fi inca " paradisul legal al hotilor "
( http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?p=3030 )
*) http://www.gandul.info/news/in-romania-hotii-fura-o-masina-la-doua-ore-care-sunt-cele-mai-vanate-autoturisme-8269643
vineri, 10 iunie 2011
Managementul integrat administrativ-informatic al virusilor
Cine trece prin zona Dristor din Bucuresti poate vedea din strada urmatoarea pancarta pe care o poate citi usor orice cetatean. Ea contine un mesaj care , desi este scris in limba romana, are un caracter sibilinic :
Sa analizam sumar obiectivul propus in acest program finantat european :
" MODEL PENTRU INTARIREA CAPACITATII DE MANAGEMENT INTEGRAT ADMINISTRATIV-INFORMATIC "
Singurul lucru de aici clar in mod indubitabil este " model ". Frumos . Al cui model ? Modelul este de fapt pentru " intarirea capacitatii de management " . Ce-o fi aceea " capacitate de management " ? Nu mai conteaza, deoarece este evident ca ea exista din moment ce trebuie " intarita ".
Acum urmeaza prima surpriza . Managementul trebuie sa fie " integrat " ( probabil ca pana acum n-a fost suficient de "integrat " ).
Si imediat urmeaza ce-a de-a doua surpriza. Managementul nostru nu este de fapt nici stiintific , nici economic , ci " administrativ-informatic " ( trebuie sa remarcam fascinatia pe care o exercita inca asupra contemporanilor nostri sintagma "administrativ" ) . Probabil ca aici prezumtia de onestitate si-a indeplinit pe deplin menirea si de aceea acest tip de management modern trebuie "integrat" si " intarit " , mai exact " capacitatea " lui...
Mai clar de atat, nici ca se mai poate scrie sau traduce .
In spatele pancartei se afla Institutul de Virusologie Stefan S. Nicolau al Academiei Romane :
(sursa foto : http://www.virology.ro/ro/ )
Sa rezumam
Cum este vorba de un " model ", iar sintagma " intarirea capacitatii de management integrat administativ-informatic " amuza prin similitudinile vagi cu limbajul de lemn de alta data si creditarea in final cu sigla CE , este interesant sa vedem cam ce trebuie intarit si de ce prin cheltuirea acestor bani. Ca sa fim totusi obiectivi , suma este aproape insignifianta - 307.266 RONI / 4,266 RONI = 70.000 de euro aproximativ - si in realitate nu inseamna nimic pe langa sutele de milioane de euro care dispar fara urma de vreo 20 de ani prin svaiterul national de la noi plin ochi cu gauri negre fara fund , dar si nimicurile pot avea o semnificatie...
Pe site-ul http://www.virology.ro/ro/ gasim date periodice privind epidemia de gripa tip A(H1N1) swl si autoevaluarea institutului http://www.virology.ro/download/files/ivn/autoev_fin_II_institut-1.pdf de unde aflam cateva lucruri interesante.
Mai intai , personalul institutului angajat in cercetare era in 2007 de 35/17. Nu rezulta foarte clar ce inseamna aceste cifre ( nu exista alte precizari ) dar , pentru comparatie , in anul 2003 acestea aveau o valoare apropiata 35/13. Mai departe, aflam ca institutul avea in anul autoevaluarii 15 cercetatori stiintifici ( simpli ?) si 17 cercetatori stiintifici cu gradul I,II, III inscrisi la doctorat . In plus mai exista 8 doctoranzi si 8 masteranzi dar nu se specifica de unde sunt . In sfarsit, institutul are 6 laboratoare toate aflate " in curs de acreditare ".
Ce fac toti acestia ? Cerceteaza si scriu lucrari stiintifice ( o lucrare are minimum 30 de pagini ). Foarte bine . Sa vedem si cum o fac .
In 2004 au scris 230 de lucrari stiintifice ( din care numai 7 au fost cotate ISI.)
In 2006 au scris 180 de lucrari stiintifice ( din care numai 6 au fost cotate ISI ).
In total, intre 2003-2007 toti la un loc au scris 570 de lucrari ( respectiv aproximativ 17100 de pagini ) din care au fost citate ISI numai 19 lucrari ( adica 570 de pagini ).
In sfarsit, acest pasaj din autoevaluarea institutului academic despre propriile realizari merita citat absolut integral pentru savoarea lui tautologica :
" În prima parte a anului 2007 a fost realizatã noua versiune a site-ului www.virology.ro al Institutului de Virusologie „Stefan S.Nicolau” a fost restructurat complet din punct de vedere al organizãrii informatiilor prezentate, punându-se accentul pe activitãtile si realizãrile colectivului de cercetare din ultima perioadã de timp : 2004 – 2007. Site-ul a fost redefinit si din punct de vedere grafic, creându-se o graficã personalizatã, care se încadreazã în ultimele tendinte pe plan mondial în privinta design-ului site-urilor din domeniul institutiilor academice si universitãti. Pentru realizarea versiunii noi a site-ului s-au folosit ultimele tehnologii informatice, integrându-se structuri de baze de date MySQL, pagini scrise in pho, protejarea unor sectiuni ale site-ului prin parole obtinute automat dupã primirea unei cereri de acces, alegerea sii plasarea cuvintelor cheie pentru înscrierea si optimizarea regãsirii în motoare de cãutare, asigurarea compatibilitãtii cu principalele borwser-e Internet Explorer, Mozila Firefox si Opera. ".
Una peste alta, nu este de loc clar pentru ce fel de " management integrat" ( si a carui capacitate trebuie "intarita " ) sunt cheltuiti "administrativ-informatic" ( lipseste sintagma "stiintific" ) peste 70.000 de euro intr-un institut academic, care are, sa zicem, peste 50 de angajati in cercetare . Pana la urma , cui ii pasa si ce mai conteaza ? Esential este altceva. Pana si un banal panou de pe strada ne arata ad-hoc , cam la ce distanta cosmica ne aflam in realitate fata de Europa zilelor noastre.
Sa analizam sumar obiectivul propus in acest program finantat european :
" MODEL PENTRU INTARIREA CAPACITATII DE MANAGEMENT INTEGRAT ADMINISTRATIV-INFORMATIC "
Singurul lucru de aici clar in mod indubitabil este " model ". Frumos . Al cui model ? Modelul este de fapt pentru " intarirea capacitatii de management " . Ce-o fi aceea " capacitate de management " ? Nu mai conteaza, deoarece este evident ca ea exista din moment ce trebuie " intarita ".
Acum urmeaza prima surpriza . Managementul trebuie sa fie " integrat " ( probabil ca pana acum n-a fost suficient de "integrat " ).
Si imediat urmeaza ce-a de-a doua surpriza. Managementul nostru nu este de fapt nici stiintific , nici economic , ci " administrativ-informatic " ( trebuie sa remarcam fascinatia pe care o exercita inca asupra contemporanilor nostri sintagma "administrativ" ) . Probabil ca aici prezumtia de onestitate si-a indeplinit pe deplin menirea si de aceea acest tip de management modern trebuie "integrat" si " intarit " , mai exact " capacitatea " lui...
Mai clar de atat, nici ca se mai poate scrie sau traduce .
In spatele pancartei se afla Institutul de Virusologie Stefan S. Nicolau al Academiei Romane :
(sursa foto : http://www.virology.ro/ro/ )
Sa rezumam
Cum este vorba de un " model ", iar sintagma " intarirea capacitatii de management integrat administativ-informatic " amuza prin similitudinile vagi cu limbajul de lemn de alta data si creditarea in final cu sigla CE , este interesant sa vedem cam ce trebuie intarit si de ce prin cheltuirea acestor bani. Ca sa fim totusi obiectivi , suma este aproape insignifianta - 307.266 RONI / 4,266 RONI = 70.000 de euro aproximativ - si in realitate nu inseamna nimic pe langa sutele de milioane de euro care dispar fara urma de vreo 20 de ani prin svaiterul national de la noi plin ochi cu gauri negre fara fund , dar si nimicurile pot avea o semnificatie...
Pe site-ul http://www.virology.ro/ro/ gasim date periodice privind epidemia de gripa tip A(H1N1) swl si autoevaluarea institutului http://www.virology.ro/download/files/ivn/autoev_fin_II_institut-1.pdf de unde aflam cateva lucruri interesante.
Mai intai , personalul institutului angajat in cercetare era in 2007 de 35/17. Nu rezulta foarte clar ce inseamna aceste cifre ( nu exista alte precizari ) dar , pentru comparatie , in anul 2003 acestea aveau o valoare apropiata 35/13. Mai departe, aflam ca institutul avea in anul autoevaluarii 15 cercetatori stiintifici ( simpli ?) si 17 cercetatori stiintifici cu gradul I,II, III inscrisi la doctorat . In plus mai exista 8 doctoranzi si 8 masteranzi dar nu se specifica de unde sunt . In sfarsit, institutul are 6 laboratoare toate aflate " in curs de acreditare ".
Ce fac toti acestia ? Cerceteaza si scriu lucrari stiintifice ( o lucrare are minimum 30 de pagini ). Foarte bine . Sa vedem si cum o fac .
In 2004 au scris 230 de lucrari stiintifice ( din care numai 7 au fost cotate ISI.)
In 2006 au scris 180 de lucrari stiintifice ( din care numai 6 au fost cotate ISI ).
In total, intre 2003-2007 toti la un loc au scris 570 de lucrari ( respectiv aproximativ 17100 de pagini ) din care au fost citate ISI numai 19 lucrari ( adica 570 de pagini ).
In sfarsit, acest pasaj din autoevaluarea institutului academic despre propriile realizari merita citat absolut integral pentru savoarea lui tautologica :
" În prima parte a anului 2007 a fost realizatã noua versiune a site-ului www.virology.ro al Institutului de Virusologie „Stefan S.Nicolau” a fost restructurat complet din punct de vedere al organizãrii informatiilor prezentate, punându-se accentul pe activitãtile si realizãrile colectivului de cercetare din ultima perioadã de timp : 2004 – 2007. Site-ul a fost redefinit si din punct de vedere grafic, creându-se o graficã personalizatã, care se încadreazã în ultimele tendinte pe plan mondial în privinta design-ului site-urilor din domeniul institutiilor academice si universitãti. Pentru realizarea versiunii noi a site-ului s-au folosit ultimele tehnologii informatice, integrându-se structuri de baze de date MySQL, pagini scrise in pho, protejarea unor sectiuni ale site-ului prin parole obtinute automat dupã primirea unei cereri de acces, alegerea sii plasarea cuvintelor cheie pentru înscrierea si optimizarea regãsirii în motoare de cãutare, asigurarea compatibilitãtii cu principalele borwser-e Internet Explorer, Mozila Firefox si Opera. ".
Una peste alta, nu este de loc clar pentru ce fel de " management integrat" ( si a carui capacitate trebuie "intarita " ) sunt cheltuiti "administrativ-informatic" ( lipseste sintagma "stiintific" ) peste 70.000 de euro intr-un institut academic, care are, sa zicem, peste 50 de angajati in cercetare . Pana la urma , cui ii pasa si ce mai conteaza ? Esential este altceva. Pana si un banal panou de pe strada ne arata ad-hoc , cam la ce distanta cosmica ne aflam in realitate fata de Europa zilelor noastre.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)