miercuri, 20 martie 2013
marți, 19 martie 2013
Resetarea sistemului juridic versus resetarea sistemului social
In mod obiectiv , pentru cetateni cea mai importanta realizare a justititiei este aceea ca desi se confrunta chiar si acum cu probleme extrem de grave ( cf: omerta generalizata & „codul onoarei”,etc. ) este totusi singurul sistem functional din societatea noastra care ar putea reda increderea oamenilor in lege, dreptate si normalitate sociala.
Recent, poate pentru prima data in ultimii 22 de ani , au existat si unele condamnari definitive ( ex: cazul asasinului studentei japoneze, cazurile de coruptie majora ,etc. ) care au satisfacut in mod real , in sfarsit , nevoia de legalitate, justitie si normalitate sociala a populatiei care de acum incolo se poate simti aparata de legea care ar trebui sa apare cetatenii onesti , nu infractorii !
Problema este ca justitia da numai semnalul , dar nu poate rezolva de una singura toate problemele extrem de grave ale societatii romanesti . Aceasta actiune de asanare sociala ar trebui continuata exact in sectoarele si domeniile suparordonate si/ sau interdependente care vor de fapt sa controleze sau sa franeze demersul juridic , ori aici sunt cele mai grave probleme.
Un sistem politic si social care promoveaza in functii de conducere persoane cu dosare PENALE este in acelasi timp o aberatie , un paradox social si o contradictie in termeni care echivaleaza practic cu „jungla lui Meinong” unde poate exista „cercul patrat”, dar la noi, se stie demult, realitatea depaseste imaginatia.
Mai exact, intre cetateanul onest ( adica „ prost ” ) si cetateanul cu dosar penal si/sau incarcerat pentru coruptie de exemplu ( adica „ destept ” ) avem de rezolvat o problema dificila de prevalenta a statutului social respectiv imunitatii in fata legii.
Daca in urma cu cativa ani un interlop din Constanta era plimbat legal cu elicopterul Ministerului de Interne ( „ pentru ca are drepturi ca orice cetatean care are bani sa plateasca elicopterul ” ) iar ceva mai recent un comisar de Politie din Piatra Neamt plangea public la TV de mila unui alt interlop , in urma cu cateva zile un politician roman liberal , respectiv domnul Radu Stroe, face un mare pas inainte si le da politistilor care au dosare penale …dreptul ( legal ) sa ocupe functii de conducere in Ministerul de Interne.
Recordul absolut apartine totusi unui fost prim-ministru care desi incarcerat conform legilor in vigoare de la noi dar si dupa normele democratiei occidentale : „Mr. Nastase, 62, the most senior Romanian politician to be imprisoned since the end of Communism in 1989, was convicted of siphoning $2 million in state funds for his presidential campaign. His arrest was lauded by anti-corruption advocates as a seminal moment in Romania’s law enforcement history. But Mr. Nastase called the charges against him a preposterous “political game.” (http://www.nytimes.com/2013/03/19/world/europe/former-romanian-premier-adrian-nastase-to-be-released-from-prison.html ) , jignind memoria seniorului Coposu si a altor martiri anticomunisti, acesta s-a considerat tot timpul „nevinovat” si un „detinut politic”(?!) , dand din inchisoare si de pe blog-ul personal „lectii de democratie” celor din afara inchisorii ( cu alte cuvinte , pedeapsa nu si-a atins scopul ). Mai mult decat atat, partidul din care provine doreste sa-l mentina si acum pe post de idola forum.
Intrebarea cruciala ar fi ( dupa doua decenii deja irosite… ) daca, si cum, ar mai putea fi indeplinita o actiunea de asanare a altor sectoare si domenii sociale , pe baze legale si in mod democratic .
Recent, poate pentru prima data in ultimii 22 de ani , au existat si unele condamnari definitive ( ex: cazul asasinului studentei japoneze, cazurile de coruptie majora ,etc. ) care au satisfacut in mod real , in sfarsit , nevoia de legalitate, justitie si normalitate sociala a populatiei care de acum incolo se poate simti aparata de legea care ar trebui sa apare cetatenii onesti , nu infractorii !
Problema este ca justitia da numai semnalul , dar nu poate rezolva de una singura toate problemele extrem de grave ale societatii romanesti . Aceasta actiune de asanare sociala ar trebui continuata exact in sectoarele si domeniile suparordonate si/ sau interdependente care vor de fapt sa controleze sau sa franeze demersul juridic , ori aici sunt cele mai grave probleme.
Un sistem politic si social care promoveaza in functii de conducere persoane cu dosare PENALE este in acelasi timp o aberatie , un paradox social si o contradictie in termeni care echivaleaza practic cu „jungla lui Meinong” unde poate exista „cercul patrat”, dar la noi, se stie demult, realitatea depaseste imaginatia.
Mai exact, intre cetateanul onest ( adica „ prost ” ) si cetateanul cu dosar penal si/sau incarcerat pentru coruptie de exemplu ( adica „ destept ” ) avem de rezolvat o problema dificila de prevalenta a statutului social respectiv imunitatii in fata legii.
Daca in urma cu cativa ani un interlop din Constanta era plimbat legal cu elicopterul Ministerului de Interne ( „ pentru ca are drepturi ca orice cetatean care are bani sa plateasca elicopterul ” ) iar ceva mai recent un comisar de Politie din Piatra Neamt plangea public la TV de mila unui alt interlop , in urma cu cateva zile un politician roman liberal , respectiv domnul Radu Stroe, face un mare pas inainte si le da politistilor care au dosare penale …dreptul ( legal ) sa ocupe functii de conducere in Ministerul de Interne.
Recordul absolut apartine totusi unui fost prim-ministru care desi incarcerat conform legilor in vigoare de la noi dar si dupa normele democratiei occidentale : „Mr. Nastase, 62, the most senior Romanian politician to be imprisoned since the end of Communism in 1989, was convicted of siphoning $2 million in state funds for his presidential campaign. His arrest was lauded by anti-corruption advocates as a seminal moment in Romania’s law enforcement history. But Mr. Nastase called the charges against him a preposterous “political game.” (http://www.nytimes.com/2013/03/19/world/europe/former-romanian-premier-adrian-nastase-to-be-released-from-prison.html ) , jignind memoria seniorului Coposu si a altor martiri anticomunisti, acesta s-a considerat tot timpul „nevinovat” si un „detinut politic”(?!) , dand din inchisoare si de pe blog-ul personal „lectii de democratie” celor din afara inchisorii ( cu alte cuvinte , pedeapsa nu si-a atins scopul ). Mai mult decat atat, partidul din care provine doreste sa-l mentina si acum pe post de idola forum.
Intrebarea cruciala ar fi ( dupa doua decenii deja irosite… ) daca, si cum, ar mai putea fi indeplinita o actiunea de asanare a altor sectoare si domenii sociale , pe baze legale si in mod democratic .
duminică, 17 martie 2013
Postulate academice versus constiinta anonima
„Avem un electorat care nu e încă suficient de educat, de cultivat”
Lucian Boia
"La teorie stam bine insa practica ne omoara. Asa numita "lumea noua" cum si-a educat electoratul provenit dintr-un conglomerat de religii, obiceiuri, traditii, rase de oameni? Se da vina pe electorat, cand electoratul este furat ziua in amiaza mare? Cum au drept de vot toti delicventii; cum de sunt folosite clanurile tiganesti pentru inclinarea balantei si nu sunt monitorizate mijloacele ilegale de corupere a electoratului. De ce marele nostru poet M.Eminescu in scrierile sale face remarca: ..."tara in care legea nu este lege si cuvantul nu este cuvant". In care tara din lume sunt eliberati detinutii pentru ca scriu "carticele"? In rest, toti teoreticienii Romaniei, aplica "omor scuzabil" dand vina pe victima, adica pe electorat.(s.n.) Introduceti sistemul cu jurati in cazul proceselor si o sa vedeti schimbari majore in educatia electoratului."
6 martie, 17:41 Bartolomeu
sâmbătă, 16 martie 2013
Standardele de integritate tip MI
In societatea noastra exista deja o traditie a stirilor halucinante care vin dintr-o realitate paralela cu lumea normala. Ultima dintre acestea stabileste o ciudata conexiune intre spatiul legal si spatiul penal reabilitandu-l parca pe celebrul comisar de Politie Soric care nu cu multa vreme in urma plangea la TV de mila camatarilor comparandu-i pe acestia cu ...procurorii care "dau si ei bani cu camata" :
" Politistii urmariti penal pot ocupa functii de conducere in ministerul de Interne (s.n.) , dupa ce ministrul ( liberal ! - s.n.) Radu Stroe a coborat standardele de integritate. Printr-un ordin dat la inceputul lunii februarie, ministrul Stroe a modificat Ghidul carierei politistului si cadrelor militare, eliminand una din conditiile minime obligatorii pentru ocuparea unor functii de conducere in sistem, si anume ca politistii si cadrele militare "sa nu se afle in curs de urmarire penala". Stroe a semnat ordinul pe 4 februarie, adica la doar 5 zile dupa Raportul MCV dur al Comisiei Europene, si in pline negocieri pentru intrarea in Schengen."
Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14408993-cum-deschis-radu-stroe-drumul-politistilor-urmariti-penal-functii-conducere-ministerul-interne-pline-negocieri-pentru-schengen-cinci-zile-raportul-mcv.htm
 |
Radu Stroe |
vineri, 15 martie 2013
Stimularea patologiei sociale extreme prin prezentarea aberatiei drept medie sociala
1. Crizele tardive de constiinta morala ale instantelor sociale
Aflam cu bucurie ca dupa 22 de ani de anestezie totala, constiinta morala a natiunii nostre s-a trezit brusc. Mai exact, instantele noastre oficiale redescopera ca apa este lichida si ca pot face si ele ce alte state europene fac de decenii . Respectiv statul roman, in numele cetatenilor sai, si prin intermediul CNA ( Consilul National al Audiovizualului ) , considera ca poate face acum, ceea ce orice functionar alfabetizat al lui stia ca ar fi trebuit facut inca din 1990 :
Consiliul Național al Audiovizualului a somat companiile care retransmit prin cablu programe TV să se supună noilor reglementări conform cărora filmele pornografice pot fi difuzate strict între orele 1 și 5, iar „canalele pentru adulți” pot fi achiziționate doar în pachete separate, special dedicate.
Astfel, conform art. 27, alin. 2-4 din Codul audiovizualului:
AFR consideră și că este important ca cetățenii preocupați de educația moral-valorică a copiilor și tinerilor să cunoască aceste prevederi, pentru a sesiza CNA în legătură cu încălcarea lor.( n.n.- de acum incolo, ce a fost pana acum nu mai conteaza :))
Astfel, conform art. 27, alin. 2-4 din Codul audiovizualului:
„(2) Distribuitorii de servicii media audiovizuale pot retransmite serviciile de programe 18+ , în următoarele situaţii:
a) codat în cadrul unor pachete opţionale special dedicate adulţilor, în sistem analogic;
b) restricţionat prin intermediul unui sistem de control parental, în sistem digital.
(3) Serviciile de programe 18+ pot fi comercializate numai la solicitarea abonatului, în pachete care conţin exclusiv astfel de programe, şi necondiţionat de achiziţia altor pachete de servicii.
(4) Pachetele de servicii care includ programe 18+ nu pot fi comercializate în condiţii mai avantajoase decât cele în care sunt comercializate pachetele de servicii care nu conţin astfel de programe.”
AFR consideră și că este important ca cetățenii preocupați de educația moral-valorică a copiilor și tinerilor să cunoască aceste prevederi, pentru a sesiza CNA în legătură cu încălcarea lor.( n.n.- de acum incolo, ce a fost pana acum nu mai conteaza :))
2. Ipocrizia sociala si degradarea constanta a spatiului public
E adevarat , se spune frecvent " mai bine mai tarziu decat niciodata ", dar dupa 22 de ani este totusi mult prea tarziu. Raul a fost deja facut , regretele deontologice, sociale si morale sunt acum tardive pentru cateva generatii infestate "accidental" cu virusul XXX, iar amploarea acestei infestari este aproape imposibil de estimat. Doua exemple punctuale din trecutul recent si spatiul social vizibil :
Daca vom considera ca acestea sunt numai "accidente" si nu reprezinta o tendinta sociala cultivata la nivel national , ne inselam amarnic. Televiziunea nationala , mai exact cei care o conduc si cei care are ii autorizeaza pe primii sa ia decizii in numele contribuabililor , au de fapt in plan un program foarte ambitios de a ajunge din urma a Occidentul , si chiar de a-l depasi, respectiv de emancipare a natiunii noastre respectiv a tinerelor ei vlastare prin depasirea inhibitiilor , interdictiilor si tabu-urilor culturale si nationale "retrograde" si acumulate timp de decenii . Un exemplu punctual al unei astfel de initiative "culturale" a televiziunii noastre publice care transforma spatiul public intr-o satra de dimensiuni nationale :
Prin 1996 cred, o estimare neoficiala a profitului obtinut din site-urile porno de catre inventivii "intreprinzatorii" romani , avansa o cifra de 2,5 miliarde de euro.
Oricum ar fi, conturile acestora sunt deja pline , iar cererea a fost creata prin acordul tacit al statului si al instantelor sociale (i)responsabile , respectiv prin suprastimularea sexuala democratica si pe scara larga a copiilor, adolescentilor , tinerilor si cetatenilor practic transformati in "sobolani" cum ii numea odata Elena Ceausescu pe supusii ei ( N.B. un studiu stiintific efectuat pe sobolani a demonstrat ca daca acestia se pot stimula sexual prin apasarea unei pedale, vor apasa pe aceasta pedala pana mor ).
De aici incolo , respectiv dupa ce bine am zapacit creierii tuturor , putem aplica si noi ca societate regulile Europei civilizate livrand programe TV dedicate " numai în intervalul orar 1,00 – 5,00 în cadrul unor pachete opţionale 18+ special dedicate adulţilor, în sistem analogic", dar aceasta devine posibil numai dupa ce timp de 20 de ani ...le-au vazut cam toti cei care nu aveau voie sa le vada !
In restul spatiului social, fiecare instanta legal abilitata si fiecare profesionist ( cu principii deontologice sau nu) isi poate vedea de ale sale. Nu mai putem sa le dam la TV ?! Nici o problema, putem vorbi despre ele tot in spatiul social, si tot democratic, adica pentru toata lumea ( copii, adolescenti, tineri, adulti ) , deoarece spatiul nostru virtual, respectiv tipografic , permite orice ( hartia nu roseste !) , iar problemele care tin de stimularea instinctelor primitive, mentin natiunea treaza.
Modelul este unul devenit clasic la noi. Pentru a ilustra diferenta dintre spatiul social si spatiul accesibil numai specialistului ( in patologie clinica, medicina legala,etc.), relatez mai jos un caz mai vechi la care am asistat :
Probabil ca nici in prezent nu ar fi nimeni de acord ca minorii sa asiste la autopsiile facute de medicii legisti , cu atat mai mult cu cat nici la disectiile practicate la Facultatea de Medicina nu pot asista decat absolventii facultatii , asistentele medicale cu diploma sau studentii inscrisi la aceasta facultate . De fapt , chiar si pentru studentii de la medicina este dificil ( se stie ca atunci cand viitorii chirurgi asista la prima disectie , un procent din acestia vomita, lesina, iar unii chiar decid sa renunte la practicarea acestei profesii) .
In cazul de fata , este chiar mai rau . Avem un ziar ( EVZ), un ziarist ( Mihnea-Petru Parvu ) , un psihiatru ( doctorul Gabriel Diaconu ) si un articol care ironizeaza "inteligent" titlul unui film romanesc foarte bun si premiat recent in strainatate facut de un regizor roman dar cu simtul moral neatrofiat in comparatie cu altii :
E adevarat , se spune frecvent " mai bine mai tarziu decat niciodata ", dar dupa 22 de ani este totusi mult prea tarziu. Raul a fost deja facut , regretele deontologice, sociale si morale sunt acum tardive pentru cateva generatii infestate "accidental" cu virusul XXX, iar amploarea acestei infestari este aproape imposibil de estimat. Doua exemple punctuale din trecutul recent si spatiul social vizibil :
Cu vreo 12 ani in urma, intr-un oras de provincie din judetul Constanta in care am locuit decenii, in timpul unei emisiuni de desene animate date in programul de dimineata pentru copii , furnizorul local de programe TV a intercalat "din gresala" , o scena hard-porno ( intamplator primarul de atunci al orasului era mare amator de filme porno...).
Tot cam atunci, exact inainte de vacanta care preceda sarbatorile de iarna, in cateva scoli din orasul Constanta au ajuns tot "accidental" , si pe post de cadouri de la Mos Craciun, cateva CD-uri hard-porno facute cadou de catre ...Partidul Umanist Roman, filiala locala (despre acest episod am scris atunci intr-un ziar local) .
Daca vom considera ca acestea sunt numai "accidente" si nu reprezinta o tendinta sociala cultivata la nivel national , ne inselam amarnic. Televiziunea nationala , mai exact cei care o conduc si cei care are ii autorizeaza pe primii sa ia decizii in numele contribuabililor , au de fapt in plan un program foarte ambitios de a ajunge din urma a Occidentul , si chiar de a-l depasi, respectiv de emancipare a natiunii noastre respectiv a tinerelor ei vlastare prin depasirea inhibitiilor , interdictiilor si tabu-urilor culturale si nationale "retrograde" si acumulate timp de decenii . Un exemplu punctual al unei astfel de initiative "culturale" a televiziunii noastre publice care transforma spatiul public intr-o satra de dimensiuni nationale :
Pentru "momentul artistic" transmis în direct, între orele 16.45 - 17.30, TVR a fost amendată de Consiliul Naţional al Audiovizualului cu suma de 10.000 de lei. Cei mai mulţi membri ai CNA au considerat că situaţia de la TVR 1 a fost gravă, mai ales că a fost "premeditată" de moderatori, care au atras atenţia asupra faptului că Bijou nu purta lenjerie intimă"
https://web.archive.org/web/20250202051523/https://www.gandul.ro/stiri/loto-6-49-situatie-fara-precedent-de-ce-nu-se-mai-transmit-la-tv-extragerile-loto-exclusiv-10660827
Prin 1996 cred, o estimare neoficiala a profitului obtinut din site-urile porno de catre inventivii "intreprinzatorii" romani , avansa o cifra de 2,5 miliarde de euro.
Oricum ar fi, conturile acestora sunt deja pline , iar cererea a fost creata prin acordul tacit al statului si al instantelor sociale (i)responsabile , respectiv prin suprastimularea sexuala democratica si pe scara larga a copiilor, adolescentilor , tinerilor si cetatenilor practic transformati in "sobolani" cum ii numea odata Elena Ceausescu pe supusii ei ( N.B. un studiu stiintific efectuat pe sobolani a demonstrat ca daca acestia se pot stimula sexual prin apasarea unei pedale, vor apasa pe aceasta pedala pana mor ).
De aici incolo , respectiv dupa ce bine am zapacit creierii tuturor , putem aplica si noi ca societate regulile Europei civilizate livrand programe TV dedicate " numai în intervalul orar 1,00 – 5,00 în cadrul unor pachete opţionale 18+ special dedicate adulţilor, în sistem analogic", dar aceasta devine posibil numai dupa ce timp de 20 de ani ...le-au vazut cam toti cei care nu aveau voie sa le vada !
In restul spatiului social, fiecare instanta legal abilitata si fiecare profesionist ( cu principii deontologice sau nu) isi poate vedea de ale sale. Nu mai putem sa le dam la TV ?! Nici o problema, putem vorbi despre ele tot in spatiul social, si tot democratic, adica pentru toata lumea ( copii, adolescenti, tineri, adulti ) , deoarece spatiul nostru virtual, respectiv tipografic , permite orice ( hartia nu roseste !) , iar problemele care tin de stimularea instinctelor primitive, mentin natiunea treaza.
Modelul este unul devenit clasic la noi. Pentru a ilustra diferenta dintre spatiul social si spatiul accesibil numai specialistului ( in patologie clinica, medicina legala,etc.), relatez mai jos un caz mai vechi la care am asistat :
Comuna Rasova ,judetul Constanta, vara anului 1986. La intersectia dintre ceair ( nume turcesc pentru valea secata ce traversa satul pana la Dunare si care se umplea de apa si noroi mai ceva ca un cosmar venetian, dar numai cand ploua mult ) si Dunare, unde era podul din comuna si statia de autobuz , un pescar local a zarit un cadavru umflat si adus de apa al unui barbat imbracat intr-un tricou si blugi ( zvonurile ulterioare spuneau ca ar fi fost omorat de colegii lui de pe un slep care mergea pe Dunare ) . Pescarul a adus cadavrul cu o cange langa pod si a anuntat imediat Militia . Bineinteles, tot satul a aflat iar cadavrul l-au vazut inclusiv copiii care mergeau la scoala ( de la pod si pana la scoala erau cam 300 m ) . Fiind profesor suplinitor in scoala din sat , faceam naveta de la Cernavoda , iar dupa ce mi-am terminat orele in jurul orei 14.00, am mers catre statia de autobuz. Acolo am vazut ceea ce as putea numi ironic "lectia de anatomie" a lui Rembrandt in varianta sociala oligofrena si iresponsabila. "Organele " nu numai ca au venit , ci si au actionat ad-hoc cu mijloacele locale , plus inteligenta din dotare. Mai exact, cadavrul a fost ridicat de sub pod, dar nu luat. A fost dus ceva mai departe de apa , dar tot pe mal si langa pod , unde a fost improvizata un fel de masa din lemn ( ca la tara cand taie taranii porcul ) pe care cadavrul a fost pus cu fata in sus. In jurul lui , specialistii sau ce-or fi fost, fara halat sau masca ( cred ca aveau manusi dar dupa atata vreme nu mai pot garanta nici acest lucru ) taiasera cu foarfeca tricoul si blugii decedatului si ...isi vedeau de meserie. Scena pe care mi-o amintesc ( veneam de la scoala ) este urmatoarea : 3 indivizi in civil faceau autopsia unui cadavru in fata unei asistente compusa din cativa gura-casca din sat. In jurul lor , un ciorchine de copii ( toti minori ) care fie ca plecasera de la ore atunci sau mai devreme, erau atrasi ca un magnet de "spectacolul" oferit gratis de catre societatea in care traiau. Am mers la locul "spectacolului ", le-am spus celor 3 indivizi ca sunt profesor la scoala din sat si i-am rugat sa nu permita prezenta copiilor ( lor le-am cerut sa plece imediat acasa ) deoarece la o autopsie pot asista specialistii, in nici un caz minorii. Au fost cooperanti , si cel putin pana cand a venit autobuzul si am plecat spre Cernavoda, nu au mai ramas copii care sa asiste la grozavie. A doua zi , am aflat finalul oribil al acestei povesti oribile . Dupa ce si-au terminat sarcina " de serviciu", cei trei civili au plecat cu organele lor cu tot dar lasand acolo cadavrul deschis pana a doua zi cand, in sfarsit , a venit o masina care l-a luat si l-a dus la morga din Constanta.
Din pacate , exact in aceeasi maniera primitiva in care prevaleaza gustul pentru morbid , scriu si unii ziaristi din tanara generatie :
https://web.archive.org/web/20230814192834/https://casajurnalistului.ro/moartea-si-eternitatea-lui-gigel/
Probabil ca nici in prezent nu ar fi nimeni de acord ca minorii sa asiste la autopsiile facute de medicii legisti , cu atat mai mult cu cat nici la disectiile practicate la Facultatea de Medicina nu pot asista decat absolventii facultatii , asistentele medicale cu diploma sau studentii inscrisi la aceasta facultate . De fapt , chiar si pentru studentii de la medicina este dificil ( se stie ca atunci cand viitorii chirurgi asista la prima disectie , un procent din acestia vomita, lesina, iar unii chiar decid sa renunte la practicarea acestei profesii) .
In cazul de fata , este chiar mai rau . Avem un ziar ( EVZ), un ziarist ( Mihnea-Petru Parvu ) , un psihiatru ( doctorul Gabriel Diaconu ) si un articol care ironizeaza "inteligent" titlul unui film romanesc foarte bun si premiat recent in strainatate facut de un regizor roman dar cu simtul moral neatrofiat in comparatie cu altii :
Mihnea-Petru Parvu - Sexul oral și poziția copilului
https://web.archive.org/web/20130311143315/https://www.evz.ro/detalii/stiri/sexul-oral-si-pozitia-copilului-1027290.html
Pe cale de consecinta , avem una bucata articol vulgar care dinamiteaza oficial granita dintre spatiul public accesibil oricui si spatiul accesibil numai specialistilor in psihopatologie , patologie psihiatrica si medicala , prezentand cu lux de amanunte patologia extrema dar pe post de medie sociala , respectiv o transforma in subiecte de interes pentru marele public.
Problema este ca atat ziarul de larga circulatie cat si cei doi profesionisti , "confunda" spatiul public cu "colţul specialistului" si transforma necesitatea reala a informarii corecte a parintilor si copiilor asupra pericolelor care ii pandesc pe minori , intr-un fel de "divertisment" vulgar pentru unii , respectiv in profit pentru altii.
Problema este ca atat ziarul de larga circulatie cat si cei doi profesionisti , "confunda" spatiul public cu "colţul specialistului" si transforma necesitatea reala a informarii corecte a parintilor si copiilor asupra pericolelor care ii pandesc pe minori , intr-un fel de "divertisment" vulgar pentru unii , respectiv in profit pentru altii.
Comportamentul si limbajul celor doi profesionisti care din postura barbarului ajuns in cetate si cu acordul tacit al ziarului, incalca de fapt codurile deontologice si morale din ambele profesii in loc sa protejeze una din cele mai vulnerabile categorii sociale (minorii), face reclama explicita si vulgara patologiei clinice si comportamentelor deviante prezentate ca fiind foarte frecvente, ba chiar in pericol de a deveni norma sociala.
Reactiile cititorilor la aceste agresiuni asupra normalitatii sociale sunt mai mult decat elocvente :
Sursa: https://web.archive.org/web/20130311143315/https://www.evz.ro/detalii/stiri/sexul-oral-si-pozitia-copilului-1027290.html
Reactiile cititorilor la aceste agresiuni asupra normalitatii sociale sunt mai mult decat elocvente :
0 răspunsuri, 32 voturi
10 March, 10:48. copil
Ce-i cu porcaria asta de articol? Copiii nu citesc ziare? Voi chiar ati inebunit? Rusine, nerusinatilor!
0 răspunsuri, 28 voturi
10 March, 10:29. Mizerie
Ce e porcaria asta de articol? Dati afara perversul care l-a scris.
Sursa: https://web.archive.org/web/20130311143315/https://www.evz.ro/detalii/stiri/sexul-oral-si-pozitia-copilului-1027290.html
Ultima ora.
Inca un cadou "cultural" facut societatii romanesti :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/controversa-cadavrelor-de-la-antipa-lectie-de-biologie-sau-arta-cu-salvarea-la-usa-1028209.html
http://www.evz.ro/detalii/stiri/controversa-cadavrelor-de-la-antipa-lectie-de-biologie-sau-arta-cu-salvarea-la-usa-1028209.html
luni, 11 martie 2013
Romania nu ofera suficienta protectie propriilor cetateni
Cel mai crunt diagnostic social respectiv al mentalitatii de tip comunist dupa care este guvernata si acum Romania este pus de catre un ministru occidental :
Ministrul Imigraţiei din Canada: România nu oferă suficientă protecţie propriilor cetăţeni.
Ministrul Imigraţiei din Canada: România nu oferă suficientă protecţie propriilor cetăţeni.
duminică, 10 martie 2013
Apatia sociala
Stiti ce este cel mai dramatic....? Ca dupa 23 de ani de post-
comunism, eu, si ca mine sunt multi, nu mai cred in nimic.
Nici in democratie, nici in stat de drept, nici in libertate, nici
in ratiunea fiintei umane, in nimic… Nu mai vad nicio solutie
colectiva, niciun “impreuna”, doar salvari individuale. Fiecare
supravietuieste cum poate.(s.n.)
comunism, eu, si ca mine sunt multi, nu mai cred in nimic.
Nici in democratie, nici in stat de drept, nici in libertate, nici
in ratiunea fiintei umane, in nimic… Nu mai vad nicio solutie
colectiva, niciun “impreuna”, doar salvari individuale. Fiecare
supravietuieste cum poate.(s.n.)
marți, 5 martie 2013
Sfidarea Occidentului sau pariul cu istoria
Comentariul de mai jos a fost postat la un articol publicat pe Contributors.ro :
Adalbert Klein - Sfidarea Occidentului : Foaie de parcurs pentru ocuparea pasnica a unui stat
sau domnul Dragos Paul Aligica care intr-un articol recent are o pozitie nedemocratica si cinica in acelasi timp :
Concluzii
Un dialog in spatiul public cu domnul Adalbert Klein aflat sub pseudonim , ne-a condus la cu totul altceva. Aici nu mai este vorba de un simplu dialog . Cea mai grava problema identificata este tendinta de a controla spatiul virtual ( implicit spatiul public ) , agenda acestuia si implicit comportamentul vectorilor de opinie din spatiul virtual prin mijloace soft in acest caz , sau prin dominare verbala , intimidare ,si pozitii de forta in cazul domnului Dragos Paul Aligica.
Aceste tendinte de dominare si control al spatiului public si virtual nu sunt de natura democratica si ne arata ca metodele din arsenalul vechilor structuri de control (psiho)social nu au fost deloc abandonate si de aici deegradarea spatiului public, atmosfera sociala irespirabila si agresivitatea din mediul virtual,
Pentru firava societatea civila ( nu in civil ...) de la noi, acesta este unul dintre cele mai proaste semnale posibile .
Adalbert Klein - Sfidarea Occidentului : Foaie de parcurs pentru ocuparea pasnica a unui stat
Un articol elegant si o adevarata provocare in sensul bun al termenului ( de altfel, nu este prima data cand domnul Adalbert Klein ne ofera astfel de analize atipice) care spre deosebire de alte articole pe aceeasi tema ale domnului Dragos Paul Aligica (ex: http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-serviciile-de-informatii-si-de-securitate-nationala/) nu mizeaza pe intimidarea vectorilor de opinie, ci pe captare si persuasiune .
Tonul principal este unul de avertisment, iar semnalul principal este unul legat de viitorul contrafactual care intr-o forma sau alta intereseaza practic toti romanii :
„o eventuală dislocare a României din blocul occidental ar reprezenta o lovitură cu consecinţe greu de anticipat dată prestigiului internaţional al acestor două organizaţii, pasibilă de repercusiuni grave (nu există precedent pentru o astfel de situaţie). ”
Pe de alta parte, diagnosticul de etapa este unul prezumat , dar nu si demonstrat :
„ debutul în formă de tentativă a unei premiere în politica internaţională şi la un ambiţios moment istoric în curs de afirmare. Miza acestuia este inversarea consecinţelor Revoluţiei din decembrie 1989 asupra României şi implementarea scenariului executat deja cu succes în Ucraina.”
In acest context , exista totusi in coasta Europei un precedent extrem de grav , o premiera absoluta in zona politica ( si in ontologia lui Alexius Meinong … ) , cu implicatii in toate domeniile , dar care poate da de gandit tuturor . Este cazul Transnistriei care a sfidat si sfideaza orice logica istorica, politica, democratica, sociala, juridica, psihologica, etc. dar actioneaza certamente in spatiul real.
Cum Romania nu este nici Transnistria , nici Ucraina , concluzia analizei prezentata anterior in termenii actiunilor de deconspirare specifice limbajului serviciilor de informatii , dar si ai unor parlamentari romani absolventi ai „Universitatii Nationale de Aparare ” :
„ Acest tip de intervenţie este o acţiune de acoperire. Obiectivul a fost infiltrat la nivelul dorit, urmează replierea şi securizarea rezultatului prin camuflarea subiectului”,
nu are de fapt obiect deoarece actiunile sunt la vedere ( cu scopurile este o cu totul alta problema ) .
Obiectia de fond care se poate aduce unei asemenea analize este viziunea rigida de tip militar ( ex: “costurilor mari aferente pierderii de prestigiu şi dificultăţilor inerente demobilizării sistemelor organizaţionale cu inerţie mare” ) asupra mecanismelor , (ne)functionale sau nu, ale unei societati care , oricum ar fi definita, in raport cu armata ramane totusi o entitate civila.
Diferenta dintre mecanismele militare si civile este una esentiala. Un stat civil nu este construit numai din „ sisteme organizationale cu inertie mare” . Un minister ( sau chiar un guvern ! ) poate fi remaniat complet in 48 de ore , si intr-un timp extrem de scurt , cu toate structurile si obiectivele sale . In schimb , odata declarata declansarea mobilizarii generale pentru razboi a unei intregi armate , aceasta operatiune nu mai poate fi stopata pana cand nu se termina tot „lantul slabiciunilor” , chiar daca in acesta va da un ordin expres de contramandare chiar generalul care a declansat-o !
Pe de alta parte, acest articol este unul scris „in oglinda” , mai exact este o contrapondere perfecta la un alt articol al domnului Adalbert Klein – Arhipeleagul Romania si razboiul elitelor : reconstructie nationala si regasirea Europei (http://www.contributors.ro/administratie/arhipelagul-romania-si-razboiul-elitelor-reconstructie-nationala-si-regasirea-europei/ ) , publicat in noiembrie 2012 tot pe aceasta platforma , numai ca atunci domnul Adalbert Klein sustinea in mod categoric teze exact opuse celor sustinute astazi :
„ Condamnarea lui Adrian Năstase a fost avertismentul inconturnabil al apropierii de punctul critic dincolo de care perpetuarea realităţilor unilateral convenabile ale tranziţiei post-comuniste riscă să devină imposibilă. Frontiera psihologică a Rubiconului a fost străpunsă în România în această vară. Schimbarea radicală de ton şi anvergura reacţiei revanşarde declanşate la începtului lui iulie 2012 sunt direct proporţionale cu ameninţarea pe care o reprezintă pentru această elită cripto-comunistă recuperarea de către societatea românească a formelor şi fondului european puse în paranteză de regimul comunist.”
„ Fiind o contra-reacţie la un fapt deja împlinit în punctele vitale ce protejează vectoriischimbării, atât din interior cât şi din exterior, cursa contra-cronometru în care aleargă partizanii trecutului reprezintă expresia unui pariu cu timpul deja pierdut din start. Politicienii care îşi asumă astăzi riscul de alege greşit îşi joacă implicit libertatea şi destinul personal în viitorul cât se poate de apropiat.”
Desigur, aceste pozitii contradictorii nu anuleaza valoarea fiecarei analize in parte . Ele arata numai o repozitionare a autorului fata de un subiect 
), oferind astfel cititorilor posibilitatea evaluarii unor perspective divergente asupra realitatii politice si sociale fascinate pe care o traim cu totii.
), oferind astfel cititorilor posibilitatea evaluarii unor perspective divergente asupra realitatii politice si sociale fascinate pe care o traim cu totii.
Pe de alta parte , o comparatie intre cele doua abordari cu stiluri atat de diferite mentionate anterior este binevenita.
Domnul Adalbert Klein utilizeaza in demonstratie concepte si termeni tipici in cazul analizelor militare ( „blitzkrieg”, „demobilizării sistemelor organizaţionale cu inerţie mare”, „cine nu intră în sistem va fi eliminat şi nu va mai avea niciun viitor în România.” „cultivarea de exemple palpabile, cu puternic caracter intimidant”; „Acest tip de intervenţie este o acţiune de acoperire. Obiectivul a fost infiltrat la nivelul dorit, urmează replierea şi securizarea rezultatului prin camuflarea subiectului”) , inducand un sentiment de insecuritate cetatenilor si sugerand in mod implicit sau prin persusasiune ca acestia ar trebui sa faca front comun in jurul serviciilor de informatii .
Domnul Dragos Paul Aligica are o abordare total diferita prin care solicita cetatenilor , si in modul cel mai direct, mobilizarea lor in jurul serviciilor de informatii , dar o face prin definirea cititorilor sai drept ”coautori” ai articolelor in cauza deci ii tranforma de fapt in beneficiari directi si calificati ai unor actiuni de dominare verbala , intimidare si/sau racolare . Aceste mecanisme de selectie si triere a cititorilor in raport cu inteligenta lor definita de autor ca aderenta respectiv non-aderenta la tinta propusa , sunt in realitate mecanisme care blocheaza libera exercitare a opiniei , desi sunt prezentate drept strategii necesare in mod obiectiv . In final se spera probabil ( cum ar fi spus Machiavelli ) , ca scopul scuza mijloacele .
In ambele cazuri prezentate, veriga lipsa este una si aceeasi, respectiv cetateanul care nu exista de fapt in nici o abordare, poate pentru ca nici o instanta sociala responsabila nu a incercat sa gaseasca un raspuns clar la unele intrebari extrem de simple, dar esentiale :
- De ce timp de peste doua decenii , tendintele existente in societatea romanesca au fost NUMAI de tip centrifug ?!
- Sunt oare romanii condamnati pe vecie sa nu poata face in tara lor NIMIC impreuna ?!
- Nu mai exista oare NIMIC care sa-i uneasca aici , si in acest spatiu social , desi sunt in stare sa fie apreciati si sa faca atata lucruri bune ( nu toti, evident ) atunci cand pleaca in afara ?!
Cum spunea domnul Adalbert Klein intr-un articol mai vechi :
„. Societatea civila si spiritul civic nici nu mai intra in discutie. Au fost deja relegati la categoria de spectatori. Invizibili. ”(http://www.contributors.ro/editorial/duios-romania-trecea-in-nefiinta/),
sau domnul Dragos Paul Aligica care intr-un articol recent are o pozitie nedemocratica si cinica in acelasi timp :
„Avem deci un numar de cititori care nu stiu despre ce e vorba, imaginatia din dotare nu functioneaza, si daca functioneaza nu li se pare o tema presanta, vor un borderou cu nume date si cifre, altfel fiind in incapacitate de a sesiza minimal miza chestiunii.” ;„ Chiar credeti ca mi-am calcat pe inima si am revenit pe Contributors, pe care eram suparat, asa, pentru maruntisuri? Sau ca sa suflu populist in fundul celor 10% cititori care sufera de varii deficiente morale si cognitive si care tin neaparat sa le ilustreze public pe forum? ”(http://www.contributors.ro/fara-categorie/nu-e-in-regula-nu-e-de-gluma/)
In sfarsit , dupa mai mult de doua decenii de tranzitie spre nicaieri , apare o posibila tema de reflectie pentru cititorii Contributors.ro :
Daca statul , partidele politice , serviciile de informatii ,etc. ,etc., nu au fost in stare , dupa doua decenii de democratie , sa rezolve nici una din problemele atat de dramatice ale societatii romanesti , si nici sa obtina o minima coeziune cetateneasca, aceasta din urma ar putea fi oare obtinuta prin abordari de tip manipulare ( persuasiune si/sau intimidare )?! Puţin probabil, cu atat mai mult cu cat nici o abordare de acest tip nu ofera solutii in registrul societatii civile ( nu „in civil” !) cu atat mai mult cu cat tot de peste doua decenii , dublarea , capusarea si parazitarea partidelor politice, a structurilor statului roman si a societatii civile este o realitate recunoscuta oficial sau neoficial .
Optiunea posibila ramane activismul civic autentic, onest, adevarat ( nu sub scoperire !) si retelele sociale bazate pe scopuri transparente si comune, care daca nici pana in momentul de fata nu sunt active , si dupa atatia ani, inseamna ca pur si simplu inca nu exista acele conditii care sa le permita manifestarea .
De fapt, si in mod oficial, Internetul este considerat noul camp de lupta al …serviciilor secrete , ceea ce explica multe comportamente din aceasta noua linie de univers : „ formarea unor comunităţi virtuale într-un spaţiu cibernetic fără frontiere, a creat o nouă dimensiune de putere, un nou câmp de luptă” ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/george-maior-internetul-viitorul-camp-de-lupta-al-serviciilor-secrete-982613.html ) De aici, inca o tema de reflectie pentru cititori…
De fapt, si in mod oficial, Internetul este considerat noul camp de lupta al …serviciilor secrete , ceea ce explica multe comportamente din aceasta noua linie de univers : „ formarea unor comunităţi virtuale într-un spaţiu cibernetic fără frontiere, a creat o nouă dimensiune de putere, un nou câmp de luptă” ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/george-maior-internetul-viitorul-camp-de-lupta-al-serviciilor-secrete-982613.html ) De aici, inca o tema de reflectie pentru cititori…
Singurul lucru cert care poate fi spus este ca au fost irosite deja mai mult de doua decenii , iar la orizont se pregateste o noua serie. In mod logic , cea cea mai buna solutie ar fi schimbarea strategiei. Cum inteligenta adevarata merge mana in mana cu bunul-simt, educatia, si cultura, propun tinerilor intre 20-30 de ani si care au aceste calitati, o negociere si un pact cu propriul lor viitorul social . Aceasta negociere presupune intelegerea faptului ca acest viitor social din urmatoarele doua decenii depinde in realitate de actiunile sau inactiunile lor , si nu de partide politice, stat, servicii secrete,etc. Respectiv isi pot propune 2 ani ( de efort , implicare si activism social maximum ) pentru inca 20 de ani in care si-ar putea schimba acest viitor social si istoric , pe Internet si in transparenta totala (sigur, nu va fi garantat, dar cel putin au incercat ), cu alte cuvinte ar echivala cu un ultimatum moral dat societatii in care traiesc . Aceasta propunere aparent utopica este prezentata in linii mari aici dar numai ca punct de plecare (http://www.universulromanesc.org/biblio/actualitatea-romaneasca/1-asc-01-actualitatea-romaneasca/220-sergiu-simion-un-ultimatum-moral-adresat-societatii-romanesti.html ).
Bineinteles, ar putea opta ca si pana acum pentru detasare si non-combat , dar si in acest din urma caz exista un scenariu posibil pe care il pot evalua peste doua decenii , sau chiar de pe acum, in ceea ce s-ar putea numi „ Ciclul istoric si timpul individual” (http://sergiusimion.blogspot.ro/2011/08/pariul-cu-istoria.html).
In ultima instanta, democratia inseamna de fapt si libertatea alegerii, dar si celebra dilema a lui Buridan, pentru ca pana la urma nimic nu este obligatoriu , si nici cert , in viitorul posibil.
Singura certitudine este aceea ca speranta nu moare niciodata . De aceea la toti ne place sa credem ca pana la urma romanii vor avea si ei un viitor normal si intr-o tara normala .
Poate chiar peste 20 de ani, dar daca incep sa si-l construiasca singuri , si de pe acum, conform predictiei unui ambasador strain dar care iubeste si aceasta tara , si cetatenii ei :
Singura certitudine este aceea ca speranta nu moare niciodata . De aceea la toti ne place sa credem ca pana la urma romanii vor avea si ei un viitor normal si intr-o tara normala .
Poate chiar peste 20 de ani, dar daca incep sa si-l construiasca singuri , si de pe acum, conform predictiei unui ambasador strain dar care iubeste si aceasta tara , si cetatenii ei :
„ Romanii vor reusi singuri in democratie , nu cu ajutorul politicienilor” ( !)
A bon entendeur, salut !
Update
- Domnule Klein,Cu regretul acestei intarzieri neplanificate ,va multumesc pentru raspuns cu atat mai mult cu cat un text atent elaborat , discutia argumentelor( nu a persoanelor ) , respectul opiniei si respectul interlocutorului , sunt elementele care definesc un dialog adevarat si intr-o societate democratica .Pe de alta parte , in acest context nu cred ca ne-am propus , nici dvs si nici eu , o discutie despre terorism , anarhie, barbarie ori fundamentalism religios, potentiale „riscuri asimetrice” si problemele globale ale omenirii . Sunt altii platiti (binisor) sa faca acest lucru in mod oficial si in institutii specializate, desi in ultima vreme la noi chiar si universitatile clasice au inceput sa infiinteze departamente care se ocupa de „studii de securitate” ( ?! ) astfel incat pana si Academia Romana a devenit interesata de subiect desi in acest caz face concurenta neloiala Academiei Militare, etc.In esenta , desi discutam despre spatiul societatii civile , dvs vreti sa aplicati si aici tot un model militar si de aici toata discutia si divergenta de opinii .
Mai mult decat atat, continuati sa perseverati in aceasta directie si ( intr-un mod inadmisibil dupa standardele contemporane ) , confundati de fapt societatea moderna cu o cazarma :„ Toate statele moderne cu cateva exceptii notabile, China si Taiwan, spre exemplu (si nici acolo exceptia nu este deplin aplicabila, functioneaza mai mult sau mai putin in baza unor birocratii copiate dupa modele militare dezvoltate in Europa secolului al XIX-lea (si ulterior evoluate ori diversificate din punct de vedere al complexitatii).”( N.B. Poate ne impartasiti si noua sursa confidentiala de unde aveti aceste informatii atat de categorice care transforma democratiile occidentale in democratii luminate de tip militar …)Ceea ce sustineti dvs aici, nu prea are nici o legatura cu societatea civila, cu prezentul, cu Occidentul in care traiti, nici macar cu birocratia sustinuta altadata de Max Weber , ci cu ( imi pare rau sa spun asta) mentalitatea de buncar specifica fostelor state comuniste.In realitate, societatile moderne ( occidentale ) sunt conduse dupa principiul subsidiaritatii ( „autoritatea centrala trebuie sa indeplineasca doar acele sarcini care nu pot fi infaptuite eficient la nivelul imediat, local.” ) iar acest principiu se extinde din ce in ce mai mult in lume (http://www.linkedin.com/today/post/article/20121119193311-16553-linking-mission-to-strategy-and-action?trk=NUS_UNIU_PEOPLE_FOLLOW-img-fllw) .Totusi , s-ar parea ca aveti partial dreptate daca ne luam dupa unele cariere fulminante de tip MI care pot fi inca observate in spatiul nostru social chiar si in domeniul psihologic unde in mod absolut democratic militarii pot deveni psihologi ( invers e mult mai greuCa sa eliminam orice dubiu . La nivel general , in orice societate democratica trebuie sa existe o delimitare neta intre societate ca atare ( zona libera, civila ) si armata ( zona strict reglementata , adica aflata „sub arme” ) zone care nu se pot confunda sub nici o forma pentru ca fiecare dintre ele functioneaza dupa un algoritm total diferit iar confundarea lor pe timp poate genera adevarate catastrofe sociale. Pe cale de consecinta trebuie sa facem o distinctie neta intre presupusele intentii ( bune sau rele ! ) foarte greu demonstrabile , si faptele sociale definite in sensul clasic cu precizarea ca o analiza obiectiva porneste de la fapte, nu de la presupusele intentii ( bune sau rele ) foarte greu demonstrabile. .In sfarsit, prin pregatirea, competentele si experienta dvs de exceptie („consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei.” ) prin natura profesiei si pregatirii aveti in mod cert posesia termenilor si cunosteti foarte bine importanta fiecarui cuvant dintr-un text ( intr-un contract, chiar si virgula este uneori esentiala ) ca sa nu mai vorbim de diferenta intre argumentarea unei opinii si „argumentum ad hominem” ( clasicul „atac la persoana” invatat pe vremuri in cursuri speciale pe la Academia Stefan Gheorghiu, etc. ) care descalifica profesional si moral persoana care il practica, si aici sper ca din nou suntem de acord .In ceea ce ma priveste , precizez in mod expres ca agreez intodeauna un dialog public si in limitele respectului reciproc, nu recurg niciodata la procedeul numit atribuire, respectiv nu imi permit si nu permit calificarea gratuita a unei persoane prin adjective sau epitete ( fiecare are dreptul sa fie asa cum este ) pentru ca intereseaza opiniile , nu persoana si spatiul ei privat.Toate cele bune.Adalbert Klein spune:
Domnule Simion, am publicat comentariul dumneavoastra si datorita respectului pe care cred ca il merita munca de activism civic pe care o desfasurati in spatiul virtual (si excelenta arhiva din Universul Romanesc). Comentariul dumneavoastra depaseste insa deja cu mult subiectul acestui articol. Spatiul public nu este un spatiu neutru, oricat ne-am dori acest lucru. Exista mult prea multi chibitzi-actori pe margine pentru un astfel de dialog. Gandhi a avut un noroc fantastic ca a avut ca oponent Imperiul britanic si nu adversari precum Stalin ori URSS. Altfel, nimeni nu poate garanta ca ar mai fi ajuns vreodata in cartile de istorie. De asemenea, cu tot respectul pentru persoana dumneavoastra, imi mentin comentariul de mai sus legat de naivitatea si superficialitatea afirmatiei dumneavoastra din primul comentariu. Va propun, de altfel, sa ne oprim aici cu acest dialog. Va multumesc pentru intelegere.Toate cele bune.- Domnule Klein,Sunt de acord sa incheiem discutia , dar pentru acest lucru ma vad nevoit sa va citez din nou :„ Comentariul dumneavoastra depaseste insa deja cu mult subiectul acestui articol. Spatiul public nu este un spatiu neutru, oricat ne-am dori acest lucru. Exista mult prea multi chibitzi-actori pe margine pentru un astfel de dialog. Gandhi a avut un noroc fantastic ca a avut ca oponent Imperiul britanic si nu adversari precum Stalin ori URSS. Altfel, nimeni nu poate garanta ca ar mai fi ajuns vreodata in cartile de istorie. De asemenea, cu tot respectul pentru persoana dumneavoastra, imi mentin comentariul de mai sus legat de naivitatea si superficialitatea afirmatiei dumneavoastra din primul comentariu.”,si sa fac cateva precizari.In momentul cand publicati in spatiul public va asumati implicit si riscul de a fi comentat conform acelui principiu al democratiei citat de catre singurul nostru om politic autentic, cu stil britanic , origine romana si cu un papion adevarat : „ Ma voi lupta pentru dreptul dvs de a nu fi de acord cu mine ! ”. Eu cel putin, voi respecta acest principiu.In ceea ce priveste spatiul public ( si in mod special spatiul virtual) , poate fi neutru sau nu, pentru ca existenta lui nu are nevoie de aprobare de la vreo instanta si nimeni nu poate pune lacat pe el , cu atat mai mult pe spatiul virtual , chiar daca arunca in aer toate serverele de la Google. Pe de alta parte, si aici trebuie sa va dezamagesc , nu este nici al dvs, nici al meu , nici al statului, armatei, serviciilor secrete, etc. Mai mult decat atat, inventatorul si proprietarul lui de drept , Platon , care l-a denumit in mod inspirat „lumea ideilor”( nu numai platonice:)) ), a murit acum mai bine de 2000 de ani si l-a lasat mostenire intregii umanitati , deci din acest punct de vedere avem toti aceleasi drepturi.Problema este ca , de bine de rau, traim totusi intr-o democratie care asa imperfecta , prapadita si schioapa cum o vedem , are totusi un minimum de reguli pe care trebuie sa le respectam toti( in nume propriu,sub pseudonim, sub acoperire,etc. ) , nu numai unii. Din acest punct de vedere , dreptul la opinie si exercitarea lui au un caracter universal. ( Regret ca trebuie subliniez din nou acest lucru , dar la adapostul comod al anonimatului va arogati dreptul de a da sentinte , de a folosi epitete si calificative arbitrare pe principiul detinerii secretului ultim , ceea ce nu va face cinste. Din nefericire , pentru pregatirea si competentele cu care doriti sa va creditam, va lipsesc argumentele, dar doriti sa fiti crezut pe cuvant de onoare si in virtutea importantei domeniului / problemelor de care spuneti ca va ocupati. Intrebarea este simpla . Daca sunt atat de „specializate”, intrebarea este de ce ocupati cu ele spatiul civil ( public ) ? In ceea ce priveste afirmatiile dvs fara acoperire , stiti cu certitudine ce valoare si ce efect au atunci cand le folositi in conditiile pregatirii pe care o afisati : efectul lor este nul si va decredibilizati singur .)Toate cele bune.
N.B. Textul subliniat cu rosu nu a mai fost postat de catre redactia Contributors.ro si din acest punct de vedere moderarea nu este obiectiva si impartiala atunci cand este vorba de dreptul la replica in spatiul public si de protectia acestuia. Pe de alta parte, exact sub aceasta postare incompleta , a aparut o postare a unei persoane care afirma ca traieste in Spania dar care in final , pe principiul dreptului la indignare , foloseste un cuvant care nu apartine zonei civilizate jignind in acest fel cititorii articolului si intregul forum.
Un dialog in spatiul public cu domnul Adalbert Klein aflat sub pseudonim , ne-a condus la cu totul altceva. Aici nu mai este vorba de un simplu dialog . Cea mai grava problema identificata este tendinta de a controla spatiul virtual ( implicit spatiul public ) , agenda acestuia si implicit comportamentul vectorilor de opinie din spatiul virtual prin mijloace soft in acest caz , sau prin dominare verbala , intimidare ,si pozitii de forta in cazul domnului Dragos Paul Aligica.
Aceste tendinte de dominare si control al spatiului public si virtual nu sunt de natura democratica si ne arata ca metodele din arsenalul vechilor structuri de control (psiho)social nu au fost deloc abandonate si de aici deegradarea spatiului public, atmosfera sociala irespirabila si agresivitatea din mediul virtual,
Pentru firava societatea civila ( nu in civil ...) de la noi, acesta este unul dintre cele mai proaste semnale posibile .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)