„ lungile noastre rătăciri de ”tranziție” au un numitor comun: incapacitatea de a gestiona ponderea copleșitoare a ruralității noastre constitutive (s.n.). „
„ …ea reprezintă, pentru mine, matricea antropologică a contraperformanței noastre relative(s.n.), ca și sursa nevrozei de subdezvoltare (s.n.) în care ne zbatem.” „ Faptul că societatea noastră, definită etnic, a fost, cel puțin până la Regulamentele organice, una pur țărănească (s.n.) .”
„ Opt secole de slavonism liturgic, jumătate de mileniu sub Semiluna turcocrației și mai bine de un veac fanariot n-au apărut din senin, ci tocmai pentru că elementul românesc a continuat să fie redus (s.n.) la lumea sătească (și exclus din cea urbană, conectată la Occident).”
" Aproape de Centenarul Marii Uniri, avem nevoie de un consens intelectual național cu privire la viitorul unei Românii urbane, sofisticate, rafinate, care – fără să-și renege sau să-și demonizeze originile țărănești – are deja forța de a inaugura un ciclu istoric diferit, bazat pe demitologizarea lumii rurale (s.n.)".
Articolul este cu atat mai suprinzator cu cat autorul are o formatie de antropolog (http://www.contributors.ro/author/theodor-baconschi/?bio ) si din aceasta perspectiva face afirmatii extrem de transante.
Dupa autor civilizatia umana ar fi aparut numai atunci unde si cand au aparut orasele :
"Civilizația e derivată din civitas, adică din cetate, din spațiul bine apărat de ziduri, cu forum și monumente, cu o clasă de mijloc laborioasă și instituții complexe, cu o cultură rafinată și o deschidere competentă spre dialogul cu alteritatea."
Acest lucru ar fi valabil cu atat mai mult in cazul Romaniei unde decreteaza lipsa civilizatiei in mediul rural negand in stilul revolutiei culturale chineze o istorie ancestrala :
„ Trebuie să pricepem (nu la nivelul boemei din Centrul Vechi, ci la o scară socială masivă) că nu există civilizație rurală (s.n.).”
Desigur , este mai simplu sa spui ca nu exista dupa ce in mare parte a fost distrusa cu buldozerele iar caruta, cum scria prin anii `80 un profesor de sociologie , a devenit "un concept care leaga satul de oras" :
" ...procesul a fost accelerat de sus în jos, prin industrializarea forțată și apariția ”omului nou”, suspendat în vid axiologic, la mijlocul distanței dintre sat și oraș."
Dar unde merge mia , merge si suta. Dupa negarea gratuita a civilizatiei rurale , urmeaza un postulat si mai interesant care vine ca o nuca in perete deoarece amesteca de-a valma domeniile, conceptele, cauzele, efectele , epocile si nationalitatile :
„ Neputința elitelor românești (s.n.) de a fonda progresul națiunii pe urbanizare (și nu e de mirare că protagoniștii Avangardei au fost adesea intelectuali evrei, sau din alte minorități) a impus un stereotip ruralist care s-a transformat, din lipsă de soluții practice, într-o formă a urii de sine ( ?! – s.n.).”
Asa sa fie... In mod absolut curios , la fel ca altadata psihopoliticienii rusi care-l promovau intens pe Freud la Universitatea Lenin prin anii `30
(http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/docs/cuvberia.htm) , psihologia romaneasca acorda acum un mare credit psihanalizei deja demonetizata in Occident.
In acest caz nuca in perete este importata de la un psihanalist de circumstanta si de serviciu si de la alti distinsi intelectuali care postuleaza si ei o „nevroza balcanica” (?) si o „ura de sine” (?) la romani :
Postulatele amintite anterior au avut doar rolul de a pregati terenul pentru lovitura de gratie respectiv pentru teza clasica a vinovatiei generale a romanilor prin care toti sunt decretati vinovati pentru ceea ce au facut de fapt numai unii cu buldozerele , respectiv comunistii din mijlocul lor :
„ Noi toți, în mai multe generații, am distrus satul românesc arhaic, tocmai pentru că am înțeles (s.n.) legătura dintre civilizație (spre care tindem laolaltă) și urbanitate.”
Explicatia acestei prestidigitatii antropologice este una ideologica. Autorul vede o continuitate intre comunism si legionarism ( in realitate , ireconciliabile ) trecand peste amanuntul esential ca ideologia a jucat un rol central nu numai in comunism, dar si dupa aceea :
„ Politic și ideologic vorbind, comunismul românesc a prelungit organicismul legionar (s.n.), minus elementul ortodoxist, prohibit în condițiile religiei seculare marxist-leniniste.”
Ca atare, vanatoarea de legionari reali sau imaginari a fost una din cele mai puternice ratiuni ale existentei comunismului care nu poate rezista fara dusmani ( culmea este ca aceasta vanatoare continua sub alte forme sofisticate si in zilele noastre...).
Dincolo de formularile elegante si de conceptele moderne folosite, intreg „ şantierul” ( interesanta sintagma in context ) imaginat de autor poate fi rezumat in mod brutal prin tezele proletcultiste exprimate deja in spatiul public de unii ”ganditori sociali ” de la noi :
„ Asta pentru că cei mai autentici români, oamenii care, cufundaţi în puritatea culturală a satului, au ştiut să păstreze cheia de aur a românismului: mănâncă mămăligă, taie porcul, înfig plugul, fierb pruna, se închină cu dichis ortodox la Dumnezeu şi put. Put, da (s.n.): România este lider absolut – spun, an de an, cercetările Eurostat - la toalete amplasate în fundul curţii, iar consumul de săpun este cel mai mic din ţările membre ale Uniunii Europene.” " Avem 26 de ani de când s-au dărâmat zidurile „lagărului socialist” şi uite că aleşii poporului se chinuie să le ridice la loc, să nu cumva să se aerisească closetul naţional (s.n.)."
Mircea Toma - Romania pute de romani
http://adevarul.ro/news/politica/romania-pute-romani-1_5821ae655ab6550cb85064c5/index.html
Chiar daca autorul lasa o portita deschisa si traditiilor (" Nu înseamnă să nu păstrăm și să nu mai admirăm, sincer, rafinamentul costumului popular autentic, pentru a mă limita la acest exemplu. Sau să nu recuperăm, conștiincios, stilurile arhitectonice tradiționale (al căror ”revival” creator e oricând preferabil revărsării de nichel, termopan și beton din satul românesc de după Revoluția din 1989)" el da dreptul doar unor personalitati straine sa se ocupe de recuperarea lui ( "Ce a mai rămas relativ intact din străvechile vetre ... va fi conservat prin acțiunile de tip ”Prințul Charles” ).
Dincolo de ceea ce in text sunt denuntate drept "ipocrizii paseiste" , tema in sine ramane una fundamentala si inca foarte prezenta in constiinta publica :
" O altă temă pe care prezentul o preia din istorie, istoria relativ recentă de data aceasta, este aceea a poziției față de ideea națională. Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondială a proletariatului,ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie. Pentru că, deși pare că nu are legătură, primele semne de îmbolnăvire gravă a unei societăți apar la nivelul celulei ei de bază, prin slăbirea legăturilor de familie despre care vorbește David Cooper în „Moartea familiei”. Totalitarismele secolului trecut au încercat să pună ideologiile deasupra coeziunii familiale temându-se de sâmburul dur al tradiției pe care aceasta îl conținea.
Ana Blandiana - Istoria ca viitor
http://s3-eu-central-1.amazonaws.com/pressone/wp-content/uploads/2016/03/24175425/Discursul-Anei-Blandiana-de-acceptare-a-DHC-UBB-Cluj.pdf
In mod normal ne-am fi asteptat ca intelectualii publici sa pledeze pentru recuperarea si valorificarea unei mosteniri culturale impresionante remarcata inclusiv ( sau poate in primul rand ! ) de catre straini , nu pentru anihilarea ei , dar la noi de multe ori viata bate filmul si realitatea depaseste imaginatia.
Poate de aceea cel mai important demers de acest gen inclusiv pana la nivelul Uniunii Europene , nu a fost facut nici de catre Ministerul Culturii , nici de catre un intelectual public sau personalitate culturala de la noi , ci de un strain altruist si atasat de Romania si care s-a gandit sa lupte el si fara sa-i ceara nimeni pentru ceea ce establisment-ul de aici , de 72 de ani nu vede, nu crede sau nu pretuieste in mod corect
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu