Radiografia mentalitatii de buncar

Un articol aparut pe Contributors.ro *) face o prezentare rece, fara fard , mentalitatii cazone care bantuie inca prin toate cotloanele unei societati care se doreste a fi una europeana si democrata, dar care in permanenta criza de dusmani imaginari nu se poate dezbara inca de reflexul armei la picior si al vanatoarii de vrajitoare . Comentariul pe care l-am trimis trimis revistei se refera la aceasta situatie :

Felicitari pentru excelenta radiografie facuta unei mentalitati revolute ( inca prezente ) care , desigur, nu poate multumi niciodata pe toti , ba chiar pe unii ii scoate din sarite de-a binelea ( pe vremuri ar fi dus imediat mana la sold… ) :
„Ei se comportă acolo aşa cum au fost formați la școlile diplomației comuniste, în epoca de glorie a realismului în relațiile internaționale. Acolo jocul e mereu de sumă nulă, mereu trebuie să îți ferești spatele, să fi în gardă, să discreditezi și să nu te lași discreditat. Trebuie să demaști diversiuni, dintre care, cele mai multe, imaginate.

Profilul celor la care mă refer este asemănător lui Adrian Severin: puțin grandomani, gata oricând de a obține avantaje nemeritate, etică doar afișată nu și asumată, români ce par bine intenţionaţi dar care sunt anacronici. Nu suportă nici cea mai mică critică, iar vina aparține totdeauna altora, unora care ne vor răul. Nu știu de ce, nu au argumente sau dovezi dar ei știu că sunt unii care ne vor răul şi că noi avem dreptate. Noi suntem buni, frumoși și deștepți. Merituoşi.

Dacă tot sunteți la Bruxelles, citiți tratatul de la Lisabona și aflați că UE este o uniune de state și de cetățeni. Nu este doar o organizație cu jocuri de sumă nulă în care se împart sfere de influență şi funcţii. Dacă ar fi fost așa ceva noi nu am fi fost aici. Și când spun noi nu mă refer doar la noi românii ci mă refer la noi cetățenii Uniunii Europene
În relaţiile europene nu avem nevoie de intermedierea Ministerului de Externe (sau a ministerelor de externe care probabil că în aproximativ 5 ani îşi vor pierde multe din raţiunile de a fi), nu avem o aşa mare nevoie de ei să “negocieze” şi să “câştige” sau să “piardă” pentru ţările pe care le “reprezintă”. Nu de reprezentare avem nevoie în interiorul Uniunii, în instituţiile în care suntem între noi europenii.
Avem nevoie de ministere ale afacerilor europene care să nu se calce pe bombeuri cu ministerele de externe cum o fac astăzi cele două ministere de la noi.
Şi aşa suntem o ţară la mâna baronilor, a cârdăşiilor şi a diletanţilor ajunşi prea uşor pe funcţii prea înalte. ”

Pe de alta parte, ma tem ca mentalitatea democrata , atitudinea deschisa si fair- play-ul pe care le-ati intalnit in alte spatii culturale, nu sunt inca suficient de consolidate pe meleagurile noastre. De aceea, cred ca in acest caz alegerea publicului tinta nu a fost la fel de inspirata. Pe scurt, vorbiti exact la urechile care nu vor sa auda , pentru ca „diplomatii de moda veche” le stiu deja pe toate , conform principiului tautologic dupa care patratele raman intotdeauna patrate si ura nu poate fi decat viscerala . Experimentul este totusi foarte interesant la nivel de comportament observabil : aruncand o grenada drept la tinta, ati reusit sa treziti tot viesparul si ca atare atacurile directe sau indirecte ( la persoana… ) vin „ din toate pozitiile ” ( ideile nici nu mai conteaza, virgulele devin mult mai importante ) ceea ce lasa un gust foarte amar, dar acesta este pretul platit in societatea noastra de catre toti cei care ( mai ) spera sa schimbe ceva.

*) Ciprian Ciucu - Cum sa ne raportam la Europa. Instructiuni pentru diplomatii de scoala veche ( http://www.contributors.ro/fara-categorie/cum-sa-ne-raportam-la-europa-instructiuni-pentru-diplomatii-de-scoala-veche/)