Ciprian Ciucu - Doamnei Zoe Petre si prietenilor dansei : la revedere de la un basist cretin
Domnule Ciprian Ciucu,
Felicitari pentru sinceritatea opiniilor asumate in nume propriu ( sub pseudonim exista foarte putine riscuri , de aceea acolo avem si foarte mult curaj …) , curajul de a va infatisa asa cum sunteti , formularea clara a unor adevaruri , dar si a unor intrebari si dileme care framanta de peste doua decenii orice constiinta civica normala .
Un adevar este cel despre presedintele Constantinescu ( cel atat de mult urat , insultat si injurat constant si in timp ce a avut actiuni remarcabile, dar si dupa ce nu a mai fost presedinte ) si despre rolul atat de insemnat pe care l-a jucat atunci ( dar negat acum ) in societatea romaneasca. Cred ca orice om de buna credinta are exact aceeasi opinie ca dvs ( „ Se luptase efectiv cu sistemul securist post-comunist şi momentul în care s-a declarat înfrânt eu l-am perceput (şi încă cred asta) ca pe un moment de mare bărbăţie.”) deoarece a fost singura personalitate aflata in cea mai inalta pozitie in stat care a spus adevarul brutal despre natura acestui sistem social inca in uz si despre politicienii lui , ori acest lucru nu poate fi iertat nici acum.
Un alt adevar este cel referitor la prestatia remarcabila pe care a avut-o in acea perioada doamna Zoe Petre in calitate de consilier prezidential . Ca profesoara , am admirat-o sincer in timpul studentiei, iar pentru acele vremuri a fost un om admirabil si unul dintre cei mai remarcabili profesori pe care i-am avut , cu mult peste nivelul unor profesori de la facultatile de filozofie si psihologie din anii `80 .
Un alt adevar este cel referitor la prestatia remarcabila pe care a avut-o in acea perioada doamna Zoe Petre in calitate de consilier prezidential . Ca profesoara , am admirat-o sincer in timpul studentiei, iar pentru acele vremuri a fost un om admirabil si unul dintre cei mai remarcabili profesori pe care i-am avut , cu mult peste nivelul unor profesori de la facultatile de filozofie si psihologie din anii `80 .
In acest context vreau sa evoc pentru cei interesati , atmosfera alegerilor de atunci in care a castigat presedintele Constantinescu, respectiv al doilea tur de scrutin in care Ion Iliescu a fost invins. Este vorba de un episod minor , dar pentru mine personal foarte important , deoarece este legat de comportamentul de atunci al celor doua personalitati politice in devenire , pentru multi inca necunoscute in acel moment . Daca la primul tur de scrutin prestatia domnului Constantinescu a fost foarte buna , tensiunea care plutea in aer era una foarte mare , victoria in al doilea tur fiind incerta. Din presa aflasem ca doamna Zoe Petre era sefa de campanie a domnului Constantinescu si coordona aceasta campanie de la Asociatia Pro Democratia. Cum urmarisem cu sufletul la gura prima confruntare dintre cei doi candidati la functia de presedinte, mi-a venit o idee. Aceasta pornea mai intai chiar de la comportamentul presedintelui Iliescu care dispunea de un antrenament absolut incredibil pentru discutiile in contradictoriu si interpretarea termenilor , fiind definit de ziaristii momentului drept omul care , sub masca zambetului si bonomiei aparente, nu raspundea de fapt la nici o intrebare. Probabil ca unii isi mai amintesc si acum fantasticele sedinte in direct ale CPUN-ului in care o sala intrega vocifera , dar domnul Iliescu , ca un adevarat Lup Larsen din Est, zambea absolut calm, controla subtil comportamentul salii si isi atingea toate scopurile…In al doilea rand, am plecat de la un document fundamental pentru intelegerea mecanismelor oculte ale sistemului trecut si publicat in acei ani, care releva adevaratul statut al persoanelor care ocupau prin anii `50 functii de conducere in organizatiile comuniste de tineret de la noi (http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp). Cum nu o mai intalnisem pe doamna Zoe Petre din anii anii`80, iar timpul era foarte scurt, am aruncat totul pe o singura carte. Cu o seara inaintea confruntarii finale dintre cei doi candidati , am sunat la Asociatia Pro-Democratia, am spus ca sunt un fost student al doamnei Zoe Petre , si am rugat tanara care mi-a raspuns sa-i transmita un mesaj explicand ca este vorba de o propunere pentru ultima intrebare care sa fie adresata domnului Iliescu de catre domnul Constantinescu in confruntarea de a doua zi . Tanara mi-a confirmat mai intai primirea mesajului prin fax , si ulterior transmiterea lui catre doamna Zoe Petre. Va imaginati cu cata infrigurare am urmarit intalnirea finala dintre cei doi candidati si cu ce emotii am asteptat ultima intrebare adresata de catre domnul Constantinescu domnului Iliescu . Imi amintesc si acum pe domnul Constantinescu vorbind despre KGB , despre tactica de a tine oamenii in frica, foame si intuneric,etc. , linistea adanca ce se lasase in studio, si expresia aparte a domnul Iliescu care pentru prima data in campanie nu a mai avut nici o replica si nici un comentariu la o intrebare care iesea din grila clasica… Am considerat totusi ca poate fi o simpla coincidenta , dar peste ani am avut confirmarea chiar de la doamna Zoe Petre , ca atunci a primit propunerea si i-a dat curs imediat. Cred ca acest mic episod spune ceva semnificativ despre mentalitatea democrata si comportamentul deschis al celor doua personalitati .
Pe de alta parte , un principiu de bun simt spune ca fiecare dintre muritori este responsabil pentru actele si faptele sale ( trecute , prezente si viitoare) , deci si cele doua personalitati care au jucat un rol in istoria contemporana a Romaniei. In mod obiectiv, defectele pe care le-au avut atunci sau le au acum aceste doua personalitati , nu pot anula realizarile lor din trecut.
Pe de alta parte , un principiu de bun simt spune ca fiecare dintre muritori este responsabil pentru actele si faptele sale ( trecute , prezente si viitoare) , deci si cele doua personalitati care au jucat un rol in istoria contemporana a Romaniei. In mod obiectiv, defectele pe care le-au avut atunci sau le au acum aceste doua personalitati , nu pot anula realizarile lor din trecut.
Din acest punct de vedere, cititorii pasionati de problemele politice au remarcat de multa vreme probabil ca discutiile din spatiul nostru public s-au deplasat in mod constant de la actiunile actorilor politici si sociali , la persoana celor in cauza . In societatea romaneasca actuala ploua din abundenta cu judecati de valoare, sentinte, epitete,caracterizari , portrete, etc., si tonul il dau exact cei care ar trebui sa se abtina .
Cand psihologii si psihiatrii de la noi fac evaluari in direct la TV (http://www.evz.ro/detalii/stiri/psihiatru-lupta-gadea-mru-a-fost-cu-cutitele-la-spate-ca-premier-pe-terenul-inamic-nu-t-9714.html
) sau in presa (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12095714-psihologul-hanibal-codul-deontologic.htm ), desi omologii lor din Occident recunosc ca in realitate nu au dreptul sa faca acest lucru deoarece „ diagnosticarea personalitatilor publice reprezinta o incalcare a codului deontologic al medicului psihiatru ” *) , ei incurajeaza de fapt trendul actual al psihologizarii , psihanalizarii si psihiatrizarii vietii publice de la noi , care nu este nimic altceva decat o forma mult mai subtila de anatema prin care este inlocuita clasica invectiva.
Dincolo de admiratia ironica a unor comentatori straini ( „Le vocabulaire fleuri, invectives, insultes etc… de la vie politique roumaine actuelle a son charme.” ) executiile publice si linsajul mediatic actual din spatiul public romanesc sunt definitorii pentru noua cultura a invectivei in care agresivitatea sociala certifica de facto lipsa dialogului : „ L’insulte et l’invective ne font pas un programme.”(Catherine Durandin ).
Cand psihologii si psihiatrii de la noi fac evaluari in direct la TV (http://www.evz.ro/detalii/stiri/psihiatru-lupta-gadea-mru-a-fost-cu-cutitele-la-spate-ca-premier-pe-terenul-inamic-nu-t-9714.html
) sau in presa (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12095714-psihologul-hanibal-codul-deontologic.htm ), desi omologii lor din Occident recunosc ca in realitate nu au dreptul sa faca acest lucru deoarece „ diagnosticarea personalitatilor publice reprezinta o incalcare a codului deontologic al medicului psihiatru ” *) , ei incurajeaza de fapt trendul actual al psihologizarii , psihanalizarii si psihiatrizarii vietii publice de la noi , care nu este nimic altceva decat o forma mult mai subtila de anatema prin care este inlocuita clasica invectiva.
Dincolo de admiratia ironica a unor comentatori straini ( „Le vocabulaire fleuri, invectives, insultes etc… de la vie politique roumaine actuelle a son charme.” ) executiile publice si linsajul mediatic actual din spatiul public romanesc sunt definitorii pentru noua cultura a invectivei in care agresivitatea sociala certifica de facto lipsa dialogului : „ L’insulte et l’invective ne font pas un programme.”(Catherine Durandin ).
In sfarsit, de foarte multi ani nu am mai citit un astfel de articol asteptat, cred, de foarte multi dintre noi . Este un articol care impresioneaza in mod deosebit pentru ca , intr-un fel , inchide o cutie a Pandorei deschisa recent si in mod intentionat ( o putem numi generic cultura agresivitatii ) uneori chiar cu concursul unor personalitati contemporane care formal se declara democrate , pro-europene sau chiar de dreapta , dar in realitate practica invectiva la fel de vartos ca tabara adversa . In acelasi timp este un articol care deschide larg o usa a comunicarii normale si a dialogului sincer care de peste doua decenii s-a inchis metodic si planificat astfel incat in plan social s-a ajuns acum la un sindrom Babel in care toata lumea vorbeste simultan si in acelasi timp la un dialog al surzilor in care nimeni nu mai aude nimic din ce spune celalalt.
Cred ca un astfel de mesaj social sincer si atipic nu va ramane fara urmari , dar acestea nu pot fi niciodata imediate pentru ca la noi actioneaza tehnica descrisa de Olavo de Carvalho si denumita „ spirala tacerii” (http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/ ) respectiv o tehnica prin care poate fi izolata normalitatea sociala , si care , prin ricoseu, favorizeaza anormalitatea sociala.
Poate de aceea in spatiul nostru public exista inca atat de multa alienare sociala, singuratate , disperare si ura acumulata , toate revarsate din plin in mass-media si pe Internet. Pentru ca asa cum imi spunea odata un strain, inainte de a invata sa luptam pentru o cauza , noi trebuie mai intai sa invatam sa lucram in echipa, dar acest lucru se poate intampla numai in comunitatile in care cetatenii mai au inca ceva in comun. Raspunsul este la fiecare dintre noi.
Poate de aceea in spatiul nostru public exista inca atat de multa alienare sociala, singuratate , disperare si ura acumulata , toate revarsate din plin in mass-media si pe Internet. Pentru ca asa cum imi spunea odata un strain, inainte de a invata sa luptam pentru o cauza , noi trebuie mai intai sa invatam sa lucram in echipa, dar acest lucru se poate intampla numai in comunitatile in care cetatenii mai au inca ceva in comun. Raspunsul este la fiecare dintre noi.
Cu stima,
*) Adrian Preda – Rade ciob de oala sparta
