Textul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe Contributors.ro :
Articolul dvs este ( fara intentie, desigur) o ilustrare a ceea ce putem numi pierderea memoriei sociale , prapastia dintre generatii , si a fracturilor sociale care au transformat Romania intr-un camp de batalie in care nimic din ceea ce a insemnat un sistem de valori , normalitate traditionala si coeziune sociala mutuala nu a mai ramas in picioare.
Afirmatia presedintelui ales : „ Decît să fiu mîrlan, mai bine pierd!” este greu de inteles si de acceptat astazi pentru cei care cred ca Romania a inceput cu ei. In realitate , aceasta afimatie nu face nimic altceva decat sa restabileasca o cutuma veche la noi care tine de bunul simt si de educatia traditionala pe care , in mod miraculos, 50 de ani de comunism si 25 de ani de tranzitie post-comunista nu au reusit inca sa sa le stearga complet din memoria colectiva. Acest lucru este foarte vizibil pentru cei care au reusit sa se desprinda din vartejul infernal de aici si au putut face o comparatie fie si numai pentru doua decenii . In acest sens , Martin S. Martin , un reputat chirurg roman plecat in America, a aratat recent cat de rapida a fost din acest punct de vedere involutia societatii romanesti (
http://www.gandul.info/interviurile-gandul/ce-frumoasa-te-ai-facut-romanie-dar-ce-urat-vorbesti-13658972 ).
Din aceasta perspectiva, o afirmatie de genul : „ Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti, nu e nouă şi nu va dispărea” este absolut surprinzatoare pentru un ziarist roman premiat de Comisia Europeana . Una este sa afirmi ca exista unii marlani , si alta este sa afirmi ca marlania este un sentiment al „fiintei romanesti”.
Constantin Noica a scris despre „Sentimentul romanesc al fiintei” dar nu a reusit sa gaseasca acolo ce ati gasit dvs. E ca si cum am afirma ca exista „popoare educate” ( fara marlani ) si popoare de marlani ( fara oameni educati ) , dar ambele afirmatii nu sunt nimic altceva decat prejudecati si absurditati.
Ceea ce nu cunosc generatiile de astazi este existenta unei Romanii normale ( in pofida comunismului ) care a persistat pana in 1989, o Romanie in care nu se mancau seminte la cinematograf , nu se vorbea urat in prezenta femeilor, copiilor si batranilor, nu se injura in scoli ( in anii `70 de exemplu la noi faceau rating celebrele filme americane „Love Story” cu Ryan O`Nell sau „Domnului profesor cu dragoste” , poate si pentru ca atunci nu era dat in circulatie de masa celebrul „Deep Throat” ) . Altfel spus, marlanii si marlania erau bine ancorati cu limbajul lor cu tot in puscarii, cazarmi , caminele scolilor profesionale, satre, mahalale sau balamuc , dar in nici un caz nu dadeau tonul in societate si de la televizor .
Pe de alta parte , o afirmatie extrem de discutabila este urmatoarea :
„ … uităm că pînă la urmă publicul elector, respectiv privitor, decide cine ocupă Parlamentul şi cine face rating.”
Cu tot respectul , auzim acest gen de argumente de vreo 25 de ani si de tot atatia ani ele nu sunt nici credibile, nici convingatoare pentru ca stim foarte bine ca in ceea ce priveste votul de exemplu , libertatea mainii de a pune in urna buletinul de vot nu este aceeasi cu libertatea gandirii.
Stricto senso, alegerile din 1990 au fost poate libere pentru mainile votantilor , dar nu au fost libere pentru partidele istorice si liderii lor fugariti in mod “democratic” pe strazi si cu batele de catre fesenistii care le-au castigat tot “democratic” .
Pe de alta parte, daca discutam despre cine , ce , si cum face cu adevarat rating la noi , a spune ca publicul decide cine face rating-ul echivaleaza cu o afirmatie pur formala in care de fapt nu credeti nici dvs deoarece in realitate inversa cauza cu efectul( e ca si cum un copil s-ar naste inainte sa-i apara parintii ).
Perversitatea acestui rationament este rezumata intr-o axioma cinica invocata de un redactor-sef de la „Adevarul” dar care , complet independent de dvs , sustine exact aceleasi idei :
„ …cititorul are întotdeuna dreptate, nu-i aşa? Dacă asta cere, asta îi dăm (s.n.). E ca în politică, alegătorul are întotdeauna dreptate.”
In acest punct redactorul citat ne face si o uluitoare demonstratie practica de ipocrizie profesionala si de cinism social exact pe logica inversarii cauzei cu efectul.
Sa analizam pe scurt faptele , logica lor, si logica ziaristului :
Pe cale de consecinta apare si adanca indignare profesionala a redactorului :
„Cum este posibil acest lucru pe un site quality, cum ne place să credem că este adevărul.ro, în condiţiile în care după venituri, sănătatea îi preocupă cel mai mult pe români?”( adev.ro/ngh4og )
De aici si pana la cinismul profesional pur mai este un singur pas :
: „Presa funcţionează, în capitalismul în care am intrat de aproape 25 de ani, pe principiul cererii şi ofertei ( s.n.) Să nu ne ascundem după deget – presa este o fabrică ce produce două mărfuri: informaţii şi entertainment. Cine decide care este proporţia dintre cele două mărfuri? Măria sa, cititorul, în mare măsură. Un cuvânt important de spus îl are şi conducerea editorială a instituţiei media, care oricât de mult ar vrea să facă presă adevărată, se vede nevoită din ce în ce mai mult să transforme ziarul sau televiziunea într-o „şaorma cu de toate”. ( adev.ro/ngh4og ).
Ca sa nu ne ascundem dupa cuvinte , avem de-a face cu paralogisme care au pur si simplu rolul de a prosti cititorii ( numai niste imbecili ar putea crede ca „adevarurile greu de acceptat despre sexul anal ” au fost publicate… “la cerere”) .
Cateva intrebari simple ne lamuresc imediat :
Care este RATIUNEA profesionala si deontologica pentru care un „site quality’ ( respectiv un cotidian important de stiri ) publica tam-nisam un articol despre sexul anal ?! Liniste…
De ce ziarele serioase din Occident nu publica astfel de articole si de ce nu sunt „o saorma cu de toate” ?! Liniste…
De ce la noi presa de informare nu este despartita de presa de entertainment ?! Liniste…
De ce la noi nu este respectat dreptul fundamental al cititorului la informatie obiectiva si de ce presa si jurnalistii nu respecta un cod deontologic ?! Liniste …
Raspuns . Pentru ca nu se doreste de fapt acest lucru ! De aceea cititorii sunt facuti responsabili …pentru actiunile presei care isi incalca de fapt propriile norme de functionare :
„Interesul public trebuie servit având în vedere o anumită conduită profesională pe care jurnalistul trebuie să o respecte. Ignorarea acesteia, aduce după sine o imagine proastă şi degradarea profesiei şi organizaţiei” ;
„Jurnalistul Adevărul este obligat să servească interesul public. Noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la mai multe premise, enumerate de către Convenţia Organizaţiilor de Media, după cum urmează: Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii, este de interes public.”( http://adevarul.ro/codul-deontologic/)
Sa rezumam. In Romania „marlanilor bine ancorati” de care vorbiti dvs , aparent doar o simpla afirmatie a presedintelui ales , dar in realitate intregul sau comportament si sistem de valori morale ( „Doresc o Romanie fara injuraturi , o altfel de politica,etc. ”,etc. ) au prins in ofsaid intreg bestiarul politic si mercenarii din presa, dar avand de partea sa intreaga „populatia civila onesta” a Romaniei (si in primul rand tinerii) .
Este pur si simplu un miracol deoarece numai prin simpla sa atitudine presedintele ales a resetat practic sistemul de valori morale aflate in uz si a dat implicit tonul refacerii spatiului moral al Romaniei. Acest lucru a bulversat total locuitorii bestiarului politic si mercenarii din presa care isi simt amenintate toate vechile pozitii de forta, dominare si control si sunt setati deja pe pozitia „reject”.
