Intre legal si moral

Tema initiala a unui incitant articol aparut pe Contributors.ro ( Gabriel Liiceanu -Jefuitorii de bugete ) a fost identificarea agentilor sociali care devalizeaza bugetul public . Pe parcursul demonstratiei de mare virtuozitate , autorul utilizeaza ambiguitatea contextuala reusind performanta uluitoare de a semnaliza la dreapta si de a o lua la stanga. Perspectiva propusa asupra temei sufera o schimbare treptata de accent si de registru prin care autorul trece pe nesimtite de la „unii” la „toti” respectiv identifica geneza coruptiei mai intai in „natura umana” :

„ Nu știu cât pot fi înmulțite aceste exemple, pentru că nu rigoarea morală definește natura umană, ci precumpănitor lăcomia. Se zice că odată trezită la viață, ea n-ar mai avea limite.”

Ulterior, si conform aceleiasi logici , autorul identifica blestemul coruptiei in toate timpurile , in toate societatile, si neaparat in „ cele patru secole de coruptie autohtona” :

„ Au furat împărații și împărătesele Romei, au furat papii, curțile Spaniei, principii cetăților din Italia, miniștrii regilor Franței… Furtul se instalează atât de temeinic în cutumele puterii, încât el devine, dacă nu o virtute, în mod sigur o formă de competență. O istorie a corupției universale ar ocupa o întreagă bibliotecă, iar una a corupției autohtone, exersată și rafinată vreme de patru secole, ar putea-o concura”

Urmatorul pas este acela de a trasa limite sociale coruptiei comuniste, respectiv comportamentului castelor privilegiate din acel tip de societate :

„ Ceaușescu a fost lăsat să cadă de către activiștii și securiștii care nu mai știau unde să depoziteze sticlele de whiskey și ce să facă cu congelatoarele pline de carne, dar care erau împiedicați să fure în stil mare pentru a deveni „oligarhi”.”

In sfarsit, dupa ce am trasat limite coruptiei din timpul comunismului ,o putem devoala acum in toata amploarea ei , dar la actualele guvernele socialiste din Occident ( sic!). Astfel „egalizarea” de azi a sistemelor continua vechea teza a convergentei lor, iar socialistii de azi devin chiar mai rai decat comunistii de ieri ( prin ricoseu, unii ar putea trage concluzia reflexa ca si capitalismul „dezumanizant” de azi de devine mai rau decat comunismul „utopic” de altadata ) :

„Despre superioritatea (paradoxală) în materie de jaf organizat a tehnicilor socialiste față de cele comuniste va fi vorba în cele ce urmează.”„ Guvernele socialiste, în schimb (aveți și voi parte de unul, cum au mai multe țări din Occident) sunt infinit mai inteligente.”„Ei, păi aici se vede inteligența fiecărui guvern socialist! După cum știe să păstreze un echilibru între cât fură dintr-un buget (cu excepția țărilor nordice, cheltuielile sunt oricum netransparente) și cât e dispus să lase în beneficiul populației.”

Intr-adevar, exista o diferenta fundamentala intre tehnicile socialiste in materie de jaf si cele comuniste dar aceasta provine din faptul ca in ultimul caz vorbim de un stat captiv dar si de cetateni captivi.
Intr-un stat captiv , un ministru poate fi prins acasa cu „42 de kilograme de aur şi 4,8 milioane de dolari cash.” ( adev.ro/n2uhm0) , intr-un stat „socialist” nu cred.
La fel , in nici o tara „socialista” nu vom intalni cum am intalnit la noi pana de curand, legiferarea prin Constitutie a …furtului !
Sa comparam o prevedere constitutionala care ne facea pana de curand unici in Europa :

“caracterul licit al dobândirii averii se prezumă (s.n.) ” , 

cu o alta propusa recent tot la noi dar de genul : 

“averea dobândită licit (s.n.) nu poate fi confiscată”. 

http://www.evz.ro/detalii/stiri/proiect-constitutie-averea-nu-se-mai-prezuma-a-fi-licita-vezi-tabel-comparativ-932308.html

Diferenta dintre ele este una uriasa pentru ca in primul caz si in curtea unui conational oarecare, putea ateriza o vila cat un transatlantic cu sau fara turnulete, in curtea unui deputat puteau ateriza cateva sute de milioane de euro pur si simplu, iar in curtea unui interlop sau proxenet cate un mercedes,o vila, etc. obtinute din „ajutorul social” si nimeni nu-l intreba pe nici unul dintre ei , nici „cum”, si nici „de ce” .

Sa dam un alt exemplu care arata diferenta de sistem si dintr-un domeniu care intr-o tara normala ar trebui sa fie protejat impotriva jafului. Dupa logica sociala obisnuita livrata romanilor , fondul national de pensii este destinat pensiilor contribuabililor care au contribuit la acesta, deci Casa Nationala de Pensii si functionarii ei nu au decat rolul de a pune in practica acest deziderat. Cu alte cuvinte, pentru cei n pensionari inregistrati, „se aloca” anual un fond construit de fapt tot din contributiile lor. Aceasta este teoria.

Dar ce ar spune oare contribuabilii daca ar afla sa zicem ca una din sarcinile netransparente ale angajatilor CNP ar fi aceea de a face economii…la fondul de pensii ( sic!) deci de a gasi n motive/pretexte pentru care sa nu le acorde la unii, iar daca fac economii la acest fond atunci mai primesc si bonusuri ?! Atunci s-ar intelege de ce rudele unor ministri devin brusc pensionari „pe caz de boala” cand , desi „invalizi” sau chiar " orbi", conduc automobile…
Altfel spus , la noi se fura enorm nu numai datorita incompetentei , ci in primul rand datorita intentiei constiente ( „asocierea in vederea savarsirii de infractiuni”) pentru ca la noi se fura „in haita”, „cu acte” si prin complicitatea tacita sau nu a statului si functionarilor lui.
Ca sa rezumam , o discutie despre despre natura unui context social ( si politic ) particular , a fost transformata intr-o discutie despre natura umana in general.
Pe de alta parte, este cunoscut faptul ca puterea angrenajului si/sau contextului social în care se află o fiinţă umană într-un anumit moment si in anumite conditii, este de cele mai multe ori dominantă faţă de capacitatea individului de a i se opune.
Din nefericire, inca din 1949 , Theodor Adorno a demonstrat ca prin folosirea de catre regimul nazist a mecanismelor sociale de conditionare si control , baza de masa a regimului a fost formata nu numai din psihopaţii din varful piramidei sociale, ci si din oamenii normali din mijlocul ei . (http://www.ajcarchives.org/main.php?GroupingId=6490).
Mai aproape de noi , Philip Zimbardo ( Experimentul Stanford , 1971) a aratat ca in conditii carcerale , multi dintre oamenii obisnuiti si normali isi pot schimba dramatic comportamentele .
Cu toate acestea , enunturi de genul :

„Toti oamenii sunt coruptibili”, 

„Toti romanii fura ”, 

„Toate femeile sunt c..ve” sau „ Parlamentarii romani fura ( si sunt ) dupa chipul si asemanarea electorilor ”,

sunt prin definitie false si dogmatice , tin mai degraba de mentalitatea de buncar specifica nazismului si comunismului decat de o mentalitate democrata si europeana.
Problema este ca pana si in enunturile intelectuale de genul : „ patru forțe mișcă omenirea: dorința de putere, averea, sexul și cunoașterea.” ( Lucian Boia , citat de Gabriel Liiceanu ) observam mai degraba o viziune machiavelica decat una culturala , deci pana la un enunt de tipul „nevoile culturale si spirituale sunt mai presus decat cele biologice ” societatea noastra mai are inca un drum foarte lung de parcurs .
Dupa 25 de ani , acest lucru este recunoscut in mod onest chiar si in mediul universitar de la noi :

„Dacă le vorbeşti oamenilor despre coduri etice, îşi fac cruce“
Prof. Valentin Mureşan, director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată,Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucuresti ( http://adev.ro/muvik1) http://www.contributors.ro/administratie/jefuitorii-de-bugete/#comment-178593