Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe Contributors.ro :
Vladimir Tismaneanu - Îmi afirm răspicat şi cu mîndrie lovinescianismul (plus cateva ganduri despre ofițerul acoperit Ponta)
In realitate, avem doua articole juxtapuse iar al doilea, respectiv cel despre ofiterul acoperit Ponta, cred ca este prioritar in contextual actual deoarece ataca frontal problema firavei societati civile de la noi si a societatii romanesti in general devenite victime colaterale in lupta pe viata si pe moarte dintre serviciile de informatii .
Pericolul major semnalat deja in acest caz este ca unele servicii de informatii din cele 6-7 pe care le avem sa se sustraga controlului civil si sa preia de fapt conducerea tarii.
Personal m-as fi asteptat sa dezvoltati aici aceasta tema pe care o discutati ceva mai in detaliu pe blog-ul dvs :
„ A sosit din plin momentul ca aceste mistere sa fie lamurite, sa se iasa din starea de promiscuitate morala indusa de asemenea duble contabilitati “profesionale”. Ziaristii, procurorii, judecatorii si politicienii trebuie sa fie transparenti. Daca lucrurile spuse de dl Basescu vor fi confirmate, unicul gest onorabil al d-lui Ponta ar fi sa se retraga urgent din cursa electorala.Este o nevoie vitala de claritate morala in politica romaneasca. Perpetuarea unor asemenea mistere nu poate duce decat la dezgust si revolta in randurile cetatenilor Romaniei. „( http://tismaneanu.wordpress.com/2014/10/13/ofiterul-acoperit-ponta-si-si-misterele-bucurestiului/ )
Ramane atunci un semn de intrebare legat raporturile existente intre societatea civila si „societatea in civil” si de deontologia unor profesii civile.
Din acest punct de vedere nu numai ziaristii, procurorii , judecatorii si politicienii trebuie sa fie „transparenti”. Exista si alte profesii la fel de sensibile in care in care „dubla comanda” poate avea efecte dezastruoase si in care deontologia este cel putin la fel de importanta ca la ziaristi ,magistrati , politicieni. Sa ne gandim numai la medici , psihiatrii, sociologi, psihologi ,etc. si la consecintele dramatice pe care le poate avea in plan social un diagnostic fals sau o cercetare sociologica trucata.
Altfel spus, problema claritatii morale este vitala nu numai in politica , ci in special in societatea civila si in general in viata intelectuala si culturala a unei societati.
Daca politicienii nu mai surprind demult , si pe nimeni , cele mai mari dezamagiri si „defectari”au venit exact de la instantele in care oamenii si-au pus in trecut cele mai mari sperante . Sa ne reamintim numai vara de cosmar a anului 2012 care a insemnat in egala masura , fie caderea mastilor pentru unii lideri civici si pentru unele personalitati culturale de la noi, fie activarea „dublei comenzi” ca sa nu mai vorbim de „tradarile” care au avut loc de-a lungul celor 25 de ani care s-au scurs deja.
Ca sa discutam cu cartile pe fata, ne aflam in fata unui pericol major la adresa democratiei, la adresa societatii romanesti in general , si a societatii civile in mod special.
Daca judecam dupa reactiile de manual ( este foarte importanta grila de lectura ) ale unor vechi ziaristi si formatori de opinie de la noi unsi cu toate alifiile si in toate regimurile ( Ion Cristoiu si Cristian Tudor Popescu ) , dupa reactiile de negare anxioasa de aseara din studioul Antenei 3 , si in special dupa reactia uluitoare de minimalizare pe care a avut-o Ministerul Justitiei care minimalizeaza declaratiile oficiale facute de presedintele Romaniei asupra raporturilor existente intre stat si serviciile de informatii :
“In mod cert, sunt declaratii de campanie. La ora 6.00 (ora 18.00, n.r.) dam o declaratie, un apel la o campanie riguroasa, la ora 10.00 (22.00, n.r.) avem o alta declaratie, pe teme ridicole”Robert CazanciucMinistrul Justitieihttp://www.hotnews.ro/stiri-esential-18301333-robert-cazanciuc-singura-situatie-conflict-legea-era-cazul-ofiterilor-care-turnat-securitate.htm?cfnl=
Citatul de mai jos , desi sub anonimat , este parte dintr-un comentariu despre confiscarea unui domeniu civil de catre structuri aflate sub acoperire si arata cat se poate de clar mentalitatea si conduita acestor structuri :
„ Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organizatiilor ,in special iar , modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva. In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere. In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat dar, ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta.”(http://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html?showComment=1321718007959#c3395928666639859197)
- Daca legatura cu trecutul o reprezinta ideea ca trecutul nu dispare, intrebarea initiala ramane valabila deoarece in text pledati pentru o cu totul alta abordare :” Deci viitorul societăţii româneşti îşi află rădăcinile în prezentul spaţiului politic, social, economic, cultural şi moral pe care îl numim România. Operăm în acest hic et nunc. Un spaţiu în care amnezia continuă să acopere, ca un pansament inabil aplicat, atîtea amintiri refulate, speranţe uitate, promisiuni trădate.”Dincolo de aceste abordari de nuanta, dar in acelasi timp nesemnificative , ramane problema infernalei realitati romanesti . Romanii traiesc in acelasi timp si intr-una din cele mai abstracte lumi posibile la care de fapt nu au acces, un hiperspatiu informational de care ” se sparie gandul” cum ar spune un poet de-al nostru. Cat timp discursul public nu va sparge “bariera sonica” dintre acesta si cetatenii obisnuiti si va mentine aceasta realitate paralela cu scenariile ei cu tot , dependenta mentala amintita mai sus va continua si cercul vicios va ramane intact desi a trecut deja un sfert de secol.