Este un fapt incontestabil ca in numai 25 de ani sistemul traditional de valori al societatii romanesti , sistem care a reusit sa supravietuisca celor 50 de comunism , s-a schimbat in realitate cu 180º.
De la discursul politic si social impecabil al lui Corneliu Coposu si Ion Ratiu din anii `90 , la mineriadele din anii `90 , "societatea civila" a colonelului Dogaru , "#Unitisalvam" ( nu conteaza ce si nici de cine ) si pana la spalarea ordinara a creierelor populatiei prin mercenarii Antenei 3,etc. distanta este una ca de la Pamant la Luna.
Partea cea mai interesanta abia acum urmeaza. Motivele pentru care s-a ajuns aici nu sunt imputabile numai actorilor si agentilor sociali vizibili care tropaie zgomotos la usa societatii civile ca sa abata atentia .
In realitate , adevaratii barbarii au intrat in cetate in mod insidios si pe usa din dos subminand democratia din interior si tocmai de aceea efectul este unul dezastruos.
Sa ne delectam impreuna cu un fragment dintr-un articol publicat in zona "societatii civile" ( Militia spirituala) :
"- Spre deosebire de alte tipuri de stat, statul justiţiar este cel mai bun administrator al legii penale. Într-un astfel de stat, legea devine expresia simbolică a celei mai bune ordini. Dar prin aceasta, legea penală acaparează eticul, socialul şi politicul şi, astfel, se substituie eticii, conştiinţei critice, atitudinii politice a oamenilor de rând .
"- Există o serie întreagă de nedreptăţi girate de lege, la care cel mai bun răspuns este nesupunerea civilă. Cazurile recente din România privind Roşia Montană şi gazele de şist sunt grăitoare. Reamintesc că nesupunerea civilă este tot o formă de responsabilitate .
Legat de această ultimă problemă a nesupunerii civile, aş mai adăuga câteva observaţii proaspete. Citeam deunăzi pe pagina de Fb a lui Costi Rogozanu că un anumit domn, expert constituţional, a propus o anchetă penală a protestelor din ianuarie 2012. Propunerea a pornit de la o mărturisire mai veche a recent „puşcăriabilului” V. Hrebenciuc . Acesta a dat de înţeles, la un moment dat, că protestele respective nu au fost atât de spontane . Prin urmare, domnul expert constituţional a sugerat că se impune o anchetă.
Din punctul meu de vedere, o astfel de sugestie se încadrează perfect în logica statului justiţiar, pe care fanii dreptei româneşti îl mai numesc şi „adevăratul stat de drept” .Într-un stat justiţiar veritabil, nu există nici protest, nici nesupunere civilă . În primul rând, există o contradicţia conceptuală între respectul orb faţă de lege, pe de o parte şi nesupunerea civilă, de cealaltă parte . În al doilea rând, statul justiţiar încurajează o anumită somnolenţă civică. Cum se întâmplă acest lucru? Într-un stat justiţiar, lupta împotriva corupţiei capătă valenţele mistice a unei lupte împotriva Răului . Cu alte cuvinte, răul din lume este redus la dimensiunea sa penală . Iar aceasta este sublimată la nivel simbolic într-un focar de negativitate, demnă de maniheism sau alte credinţe dualiste. Şi cum lupta cu Răul este încredinţată unui luptător abil, atunci conştiinţa critică este transferată de la cetăţean la stat . Ce rost are să fii lucid, când ştii că justiţia este idependentă, iar statul justiţiar a pus tunurile pe nelegiuiţi? Singura ta obligaţie este să te îmbogăţeşti (dacă poţi) şi să îţi trimiţi conştiinţa la somn. Eşti pe mâini bune. Dormi liniştit, statul minimal veghează pentru tine! "
Daniel Nica
http://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=482&cHash=f547976fbb8561f2ae0041b4b4b4a582
O ilustrare practica a acestor principii filozofice si morale avem in persoana unui senator (penal ) votand la doua maini si retinut ulterior in mod abuziv de catre "statul justitiar" si prin legea penala care " acaparează eticul, socialul şi politicul şi, astfel, se substituie eticii, conştiinţei critice, atitudinii politice a oamenilor de rând " :
 |
| Foto: Vlad Stanescu/Evenimentul Zilei |
Asadar , ce ne invata societatea civila prin purtatorul ei de cuvint in acest caz ? Sa rezumam :
] Cel mai bun administrator al legii penale este "statul justitiar" in care "legea penala se substituie atitudinii politice a oamenilor de rand" ( se insinueaza in mod tacit ca ar trebuie sa fie invers !) , deci nu statul de drept .
] Există o serie întreagă de "nedreptăţi girate de lege, la care cel mai bun răspuns este nesupunerea civilă" ( exemple elocvente : Roşia Montană , gazele de şist )
] Pagina de Facebook a domnului Costi Rogozanu ( om de stanga si admiratorul ...minerilor din anii `90 - http://inliniedreapta.net/insemnare/costi-rogozanu- cheama-minerii-la-bucuresti/ ) este atat de importanta incat poate fi citata intr-un articol de genul : "Statul , responsabilitatea si nesupunerea civila".
] Viorel Hrebengiuc este "puscariabil" ( peiorativ, se insinueaza implicit ca a fost arestat pe nedrept si probabil in scopuri electorale ) deci si marturisirea lui mai veche conform careia protestele din ianuarie 2012 "nu au fost atat de spontane" , nu ar fi credibila.
] Dupa Daniel Nica, "adevaratul stat de drept " in opinia dreptei romanesti ar fi "statul justitiar".
] In "adevaratul stat de drept " ( adica in "statul justitiar" dupa Daniel Nica ) nu exista "nici protest nici nesupunere civila".
] Exista " o contradicţie conceptuală între respectul orb faţă de lege, pe de o parte şi nesupunerea civilă, de cealaltă parte".
] Într-un stat justiţiar, "lupta împotriva corupţiei capătă valenţele mistice a unei lupte împotriva Răului . Cu alte cuvinte, răul din lume este redus la dimensiunea sa penală.", "conştiinţa critică este transferată de la cetăţean la stat", deci "ce rost are să fii lucid, când ştii că justiţia este idependentă, iar statul justiţiar a pus tunurile pe nelegiuiţi?"
Si acum sa traducem din romana in romana ideile si "contradictiile conceptuale" citate mai sus . Sistemul de valori propus de Daniel Nica este de fapt unul care a suferit o uluitoare transformare topologica in raport cu statul de drept si valorile democratice si europene .
In acest sistem de valori , negrul devine alb si invers, mai exact este unul complet intors pe dos in raport cu normalitatea romaneasca si europeana, semanand mai degraba cu o veche gluma studenteasca ( "Ce este verde pe dinafara si negru pe dinauntru ? Un negru care a mancat spanac si a fost intors pe dos ! ").
Am fost curios sa vad cine este acest interesant autor care exceleaza in alegatii si paralogisme anarho-socialiste la fel de interesante marca "# Unitisalvam " si livrate cu aplomb tinerei generatii , care dupa cum s-a putut constata prin liderul ei incontestabil Mihai Bumbes (http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/06/portretul-activistului-anarho-socialist.html ) , este una foarte avida de democratie ( e drept, si aceasta intoarsa pe dos) .
De aici incolo surprizele vin in cascada si recunosc in mod onest ca pierdeam orice pariu daca incercam sa ghicesc linia de univers de pe care vine autorul :
 |
| Daniel Nica |
"Daniel Nica este doctorand al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, pregătind o teză cu titlul „Disputa dintre particularism şi generalism în filosofia morală contemporană”. Coordonează seminarii ale cursului de Teorii etice la Facultatea de Filosofie (s.n.). A absolvit masteratul de Filosofie în 2009 şi este licenţiat în filosofie şi în teologie ortodoxă, începînd din 2008, respectiv 2007, la Universitatea Bucureşti.Este membru in CCEA (Centrul de Cercetare in Etica Aplicata al Universitatii Bucuresti) si are drept arii de interes Filosofie morală contemporană, Etica lui I. Kant, Meta-etică , L. Wittgenstein.
In 2007-2008 a ocupat postul de Consilier Relatii Publice la Cancelaria Primului Ministru , Agentia Nationala Anti-Doping.
În perioada 2003-2005, s-a implicat în cadrul vieţii ascociative studenţeşti, deţinând funcţiile de preşedinte executiv al ASUB (Asociaţia Studenţilor din Universitatea Bucureşti) şi preşedinte al ASF (Asociaţia Studenţilor în Filosofie).
Ziarul UNU -2008 (redactor) KRITIK 2006-2007 (editor) Piazza Italia 2005-2006 ( redactor); Sansa Buzau 1999-2001 (colaborator)"
În perioada 2003-2005, s-a implicat în cadrul vieţii ascociative studenţeşti, deţinând funcţiile de preşedinte executiv al ASUB (Asociaţia Studenţilor din Universitatea Bucureşti) şi preşedinte al ASF (Asociaţia Studenţilor în Filosofie).
Ziarul UNU -2008 (redactor) KRITIK 2006-2007 (editor) Piazza Italia 2005-2006 ( redactor); Sansa Buzau 1999-2001 (colaborator)"
Prima surpriza a fost aceea ca , student fiind la filosofie , viitorul autor era in acelasi timp si Consilier Relatii Publice la Cancelaria Primului Ministru, Agentia Nationala Anti-Doping (?!).
A doua este ca se declara "Expert în cadrul proiectului Calitate şi Leadership în Invaţamîntul romînesc. Orizontul anului 2025, finanţat prin UEFISCSU ", desi nu se regaseste in echipa prezentata pe site-ul proiectului (http://www.edu2025.ro/despre-proiect/echipa-de-management.aspx).
A treia este aceea ca , fara sa declare in CV-ul oficial de mai sus , figureaza de fapt si cu o functie "de executie" (?!) la Institutul Cultural Roman :
http://www.icr.ro/bucuresti/declaratii-de-avere-functii-de-executie/daniel-razvan-nica.html
http://www.icr.ro/files/items/14114_1_Nica%20Daniel%20Razvan.pdf
In sfarsit, dupa propria sa formulare, si probabil dupa modelul romantic al lui Dorian Gray , autorul ne prezinta in mediul virtual, si din proprie initiativa o " a doua faţă a sa" care, dupa principiul "de gustibus non disputandum est" , contrasteaza in mod boem cu ariile de interes declarate in mod oficial si trece cu o lejeritate absolut remarcabila de la Kant si Wittgenstein la ...Adi de la Valcea . Este si acesta un drept perfect democratic :
 |
| Sursa : https://www.youtube.com/user/danielrazvannica |
Sa rezumam. Avem in fata un formator de opinie ( " Coordonează seminarii ale cursului de Teorii etice la Facultatea de Filosofie Bucuresti ") care, dupa un sfert de secol de la caderea comunismului, si dupa o cariera fulminanta, ajunge sa indrume ( spiritual , desigur ) noile generatii de studenti de la filosofie , ceea ce este cu totul de admirat .
Intrebarea interesanta este cum se impaca la un asistent de la Facultatea de Filozofie interesul pentru "I.Kant si L.Wittgenstein" si coordonarea seminariilor de etica de la Universitatea Bucuresti cu tezele anarho-socialiste marca "# Unitisalvam" sustinute de acelasi autor in "Militia Spirituala".
Nu stim, dar probabil in acelasi mod in care Laurentiu Gheorghe ( alt asistent de la Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti) realiza performanta rara de a conferentia in aceasta calitate , si in luna august anul curent la Radio Romania Cultural (detalii aici - http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/08/cultura-prin-manipulare-la-radio.html) despre “lipsa de integritate a birocratia europeane “ (sic!) vituperand indignat impotriva abolirii unei “prezumtii de nevinovatie” .
Foarte curios sa aflu motivul indignarii universitarului nostru , am avut marea surpriza sa aflu ca persoana in cauza regreta amarnic abolirea celei mai celebre si perverse formulari din Constitutia Romaniei :
“…averea dobandita se presupune a fi licita ”
formulare care a facut o indelungata cariera prin legalizarea furtului si prezumtia de nevinovatie acordata hotilor, spaland averile marilor corupti de la noi, dar lucrurile nu se opresc aici.
Daca indrumatorii studentilor de la filozofie isi invata discipolii ca "lipsa de integritate este specifica birocratiei europene " , ca la noi averile dobandite nu ar trebui justificate deoarece se incalca in acest mod "prezumtia de nevinovatie" sau ca "legea penala se substituie atitudinii politice a oamenilor de rand" , avem asemenea surprize si la alte facultati.
Una dintre acestea este Facultatea de Litere Bucuresti, Specializarea Comunicare si Relatii Publice, care , in urma cu cativa ani, instruia in mod oficial studentii ca ...nu conteaza aplicarea standardelor morale (?!) :
“ …ca performeri, indivizii nu sunt preocupati de problema morala a realizarii standardelor ci de problema amorala a producerii acelei impresii convingatoare conform careia aceste standarde sunt realizate”. Altfel spus nu aplicarea standardelor morale conteaza ci impresia ca aceste standarde sunt realizate. De aici importanta acordata “managementului impresiilor “ domeniu inca prea putin aplicat in studiul actual al comunicarii sau in strategiile utilizate in relatiile publice .”
( Citat din Erwing Goffman in “Imagine personala in mass-media – Note de curs, Bucuresti, 2008, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de litere , ID – an III , p.39)
Dar nu numai studentii devin tinte iar in final victime ale manipularii. Preventiv , si dupa principiul "nimeni nu scapa" , intr-o tara intrata in NATO si UE , elevii nostri de liceu sunt pregatiti pentru o brava lume noua de catre psihologii militari (!) care sadesc in mintile acestora neincrederea in "noua politica NATO" :
"Lasand la o parte faptul ca nu este prea clar ce se intelege prin obiective nationale, noua politica NATO pare ca vrea sa se departajeze de operatiile de inselare militara, de dezinformare, de minciuna, de propaganda.Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila."
http://www.e-scoala.ro/psihologie/manipulare_razboi_psihologic.html
si inalta adevarate ode romantice manipularii psihologice "eterne" exact pe forum-urile considerate drept educationale :
"De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu noi insine. Suntem manipulati, dar de fapt, ne manipulam singuri, nimeni nu ne obliga.
Omul este un microcosmos si cine stapaneste legile acestui univers, stapaneste intreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.
Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea inseamna cunoastere, victoria este de partea celui care stie mai multe.
In cazul nostru, inseamna a fi la curent cu cercetarile stiintifice privind psihicul uman si principiile lui de functionare in grupul social, inseamna aprofundarea cunoasterii de sine, dar si a celorlalti, a ceea ce este dincolo de sine, care se intoarce la sine intr-un mod imbogatit. Nu mai exista un "al nostru" pur, totul este influenta, este rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul intregii vieti. Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, in functie de interesele cui sunt satisfacute. Cel care manipuleaza are constiinta sigura a beneficiilor pe care le urmareste, prin influentarea imperceptibila a persoanei sau grupului vizat. Dar cel influentat, cel care-si schimba comportamentul din convingere sau din anumite ratiuni pe care le intelege, o face si el tot pentru "interesul lui". La un moment dat, nu cumva aceste interese sunt relative si cel care lupta pentru a obtine suprematia prin manipulare, s-ar putea la un moment dat, sa lupte impotriva lui insusi ?! Dreptul de a interveni pentru a face dreptate, pentru a instaura democratia nu e cumva un bine intors pe dos ?! E un "bine" al celor influentati, dar este si un " rau" al amandurora: agentul si tinta manipularii – schimbarea se face, dar fara convingere, fara a intelege de ce au ales schimbarea. Nu cumva insuficienta patrundere a sensurilor istoriei si transforma din manipulatori in victime ale propriei lor manipulari ?!
Este un conflict din care sigur va cistiga doar stiinta manipularii, ca arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec, victoriile se transforma in esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si deci partinitori. Numai manipularea ramane vesnica, ca arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste, si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost eliminata. Unii nu vor s-o elimine…"
http://www.e-scoala.ro/psihologie/manipulare_razboi_psihologic.html
Si daca tot am pornit pe drumul Damascului si in compania unor filozofi si psihologi romani , sa mergem pana la capatul lui sa vedem ce ne surprize ne mai rezerva generatiile de universitari de la noi.
Acolo ne mai asteapta un specialist , dar de aceasta data in filozofia biologiei care , fascinat probabil de domeniul pe care il studiaza, are tendinta de a privi biologia prin prisma umanului si invers. Rezultatul ar fi unul comic daca il citam intr-un sens pe Arghezi ( "din bube , mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi ") daca nu ar fi unul de-a dreptul tragic atunci cand filozofia biologiei si umanizarea biologiei cauta ipotetice sensuri morale si crestine in institutiile totalitare si nu numai , ajungand "sa iubeasca" exact ceea ce statul roman si comunitatea internationala au condamnat deja in mod oficial , respectiv securistii cu care ne-am procopsit noi pe aici si fundamentalistii islamici cu care s-au procopsit altii prin alte parti, dar numai daca si unii si altii sunt ...autentici ( sic !)
In cazul de fata, Virgil Iordache sustine mai intai ca atmosfera din societate a devenit "irespirabila"( corect). Pe cale de consecinta , acelasi autor urmareste construirea binelelui social dar , si aici apare surpriza , prin ” recuperarea valorică a intuițiilor originale valabile moral ale creatorilor ideologiilor totalitare” ( ?! ) .
Simplu spus, reforma visata de universitarul nostru porneste de la postulatul filosofic ( heideggerian ) al autenticitatii , respectiv inautenticitatii fiintei umane, si se termina cu postulatul crestin al iubirii aproapelui indiferent cine este si ce a facut acesta :
„Ceea ce este comun idealiștilor, naivilor, fraierilor, este autenticitatea.”
„ Susțin ipoteza că autenticitatea este bună întotdeauna și că trebuie să o desprindem de efectele ei instituționale. Avem ce admira și la securiști, și la fundamentaliști islamici, dacă sunt autentici. Îi putem iubi și pe unii și pe alții.”
Virgil Iordache - Semnificatia morala a institutiilor totalitare
La nivelul societatii romanesti efectul acestei abordari morale non-standard este unul inspaimantator . Mai exact , dupa atata iubire revarsata din prinosul inimii sale , autorul se opreste doar la securisti si la islamisti. E pur si simplu o discriminare flagranta, nu credeti ?! O sugestie constructiva ar fi aceea sa merga cu iubirea sa cu tot chiar mai departe respectiv la : criminalii de drept comun, traficantii de droguri, traficantii de carne vie, violatorii, pedofilii, borfasii,escrocii , etc. de la noi si din orice tara , care stau la rand si ei saracii, si asteapta sa primeasca iubirea si caldura semenilor lor , si nu raceala de beton a zidurilor unor institutii represive pentru demnitatea fiintei umane.
Raspunsul se afla in sistemul de valori morale al societatii romanesti , sistem inca in uz. Ca sa discutam deschis si cu cartile pe fata, autorul doreste de fapt o reconfigurare radicala a lui deoarece acest blestemat de spatiu moral romanesc are portile atat de stramte incat se aplica inca acel stravechi principiu biblic : „multi chemati, putini alesi”, si foarte multi cam raman pe dinafara lui . Ori acest acest lucru este intolerabil si foarte deranjant pentru multi , inlcusiv pentru autorul articolului.
Solutia gasita de acesta este una perfect democratica si de tip „egalitatea sanselor” respectiv una care sa faca societatea „mai respirabila” pentru unii , chiar daca asa ceva ar insemna „ irespirabila” pentru restul. Cum ?! Prin resetarea actualului set de valori morale traditionale si „deschiderea portilor spatiului moral” astfel incat acolo sa intre gramada toti, nu numai unii.
In vechiul nostru sistem de valori morale , Corneliu Coposu era un model politic si social de urmat si exact acest lucru il sacaie grozav pe autor.
In brava lume noua imaginata de acesta , diferenta morala intre comportamente , chiar distinctia esentiala intre victime si agresori este stearsa cu buretele. Rezultatul este unul halucinat pentru oamenii cu o constiinta morala , dar absolut normal pentru cei care traiesc prin anestezierea sau lipsa ei :
„ În acest model teoretic societatea românească nu mai este chiar atât de irespirabilă. Ion Iliescu este în această viziune un model de urmat ca om, desigur nu și instituțional. Nu doar Corneliu Coposu este un model.”
Raspunsul se afla in sistemul de valori morale al societatii romanesti , sistem inca in uz. Ca sa discutam deschis si cu cartile pe fata, autorul doreste de fapt o reconfigurare radicala a lui deoarece acest blestemat de spatiu moral romanesc are portile atat de stramte incat se aplica inca acel stravechi principiu biblic : „multi chemati, putini alesi”, si foarte multi cam raman pe dinafara lui . Ori acest acest lucru este intolerabil si foarte deranjant pentru multi , inlcusiv pentru autorul articolului.
Solutia gasita de acesta este una perfect democratica si de tip „egalitatea sanselor” respectiv una care sa faca societatea „mai respirabila” pentru unii , chiar daca asa ceva ar insemna „ irespirabila” pentru restul. Cum ?! Prin resetarea actualului set de valori morale traditionale si „deschiderea portilor spatiului moral” astfel incat acolo sa intre gramada toti, nu numai unii.
In vechiul nostru sistem de valori morale , Corneliu Coposu era un model politic si social de urmat si exact acest lucru il sacaie grozav pe autor.
In brava lume noua imaginata de acesta , diferenta morala intre comportamente , chiar distinctia esentiala intre victime si agresori este stearsa cu buretele. Rezultatul este unul halucinat pentru oamenii cu o constiinta morala , dar absolut normal pentru cei care traiesc prin anestezierea sau lipsa ei :
„ În acest model teoretic societatea românească nu mai este chiar atât de irespirabilă. Ion Iliescu este în această viziune un model de urmat ca om, desigur nu și instituțional. Nu doar Corneliu Coposu este un model.”
Virgil Iordache - Semnificatia morala a institutiilor totalitare
Ceea ce autorul nostru omite probabil pentru ca face filosofia biologiei , este ca nu poti desparti omul social de omul institutional.
Este adevarat ca toti indivizii sunt unici ( e drept , fiecare in felul sau ) prin suma calitatilor si defectele lor , dar ei nu pot trai in padure sau in copaci.
Pe de alta parte , un universitar care semneaza un text in spatiul public are si o responsabilitate morala . El poate scrie liber acum doar pentru faptul ca acum doua decenii au murit oameni care doreau aceleasi drepturi pe care le avem noi acum , dar si o lume in care sa fie validata onestitatea si nu furtul, iar victimele sa nu mai stea in acelasi pat cu violatorii lor .
Din nefericire, autorul are cu totul alte valori morale iar sinceritatea si autenticitatea sa sunt de-a dreptul dezarmante in incercarea disperata ( oare de ce ?! ) de a scoate apa din piatra seaca dar “daca-i ordin, cu placere” :
„Tot modelul de mai sus l-am construit doar pentru a vă putea pune cu sens următoarele întrebări: nu cumva falia fundamentală din societatea românească nu este între securiști și victimele lor, sau între comuniști și anticomuniști, ci este cea dintre idealiști și oportuniști?
Pe de alta parte , un universitar care semneaza un text in spatiul public are si o responsabilitate morala . El poate scrie liber acum doar pentru faptul ca acum doua decenii au murit oameni care doreau aceleasi drepturi pe care le avem noi acum , dar si o lume in care sa fie validata onestitatea si nu furtul, iar victimele sa nu mai stea in acelasi pat cu violatorii lor .
Din nefericire, autorul are cu totul alte valori morale iar sinceritatea si autenticitatea sa sunt de-a dreptul dezarmante in incercarea disperata ( oare de ce ?! ) de a scoate apa din piatra seaca dar “daca-i ordin, cu placere” :
„Tot modelul de mai sus l-am construit doar pentru a vă putea pune cu sens următoarele întrebări: nu cumva falia fundamentală din societatea românească nu este între securiști și victimele lor, sau între comuniști și anticomuniști, ci este cea dintre idealiști și oportuniști?
Nu cumva dezagregarea morală la care asistăm este rezultatul dominanței excesive a oportuniștilor în dauna “fraierilor” cu indiferent ce convingeri?"
Virgil Iordache - Semnificatia morala a institutiilor totalitare
In spiritul onestitatii sociale trebuie sa precizam ca interogatiile , dilemele metafizice si angoasele civice ale autorului citat anterior nu sunt de loc singulare in spatiul nostru social. La un cu totul alt nivel vom intalni mari personalitati bantuite de exact aceleasi nelinisti metafizice dar care situeaza omul nu intre securisti si islamisti , ci intre sobolani si gaste :
" Sunt câțiva autori cu care îmi place să stau de vorbă seara înainte de a adormi. Sunt cei care, cred, au spus lucruri decisive despre noi, oamenii. Cum se face că ele au trecut nebăgate în seamă? Asta e o mare pierdere, îmi spun, de vreme ce lucrul cel mai minunat este să te-ntâlnești cu cei care te-ajută să te cunoști.
Unul dintre aceștia e Konrad Lorenz. S-a născut la Viena. În 1973 (avea 70 de ani) a luat premiul Nobel pentru medicină / fiziologie. "
" Konrad Lorenz a pornit de la un raționament genial: dacă omul este (deocamdată, cel puțin) ultimul produs al biosferei, adică „ultimul animal”, dacă parte din comportamentul lui își are rădăcina în ceea ce Lorenz a numit „parlamentul instinctelor”, am putea întreprinde cu folos studiul comparativ al speciilor animale, pentru a înțelege mai bine ce și cât anume din alcătuirea ființei noastre vine de la viețuitoarele care ne-au precedat pe calea evoluției. Și, privindu-ne în oglinda lor, poate n-ar fi rău să aflăm, de pildă, cât de multe avem în comun cu șobolanii. Lorenz a fost în special preocupat de studiul comparat al violenței intraspecifice: cum arată agresivitatea, de la pești până la oameni, între membrii aceleiași specii."
" Ei bine, dintre toate speciile care se constituie în grupuri, gradul maxim de agresivitate intraspecifică este atins la șobolani. Într-o famile de șobolani, indiferent cât de mică sau de mare este ea, nu intră, pentru nimic în lume, un șobolan rătăcit din altă familie. Dacă nefericitul se rătăcește și ajunge printre membrii altui trib, de îndată ce este identificat –după miros – de unul „de-ai casei” ca fiind un intrus, este ucis în scurtă vreme cu o teribilă ferocitate."
" Privind istoria omenirii, sunt înclinat să cred că, statistic vorbind, în clipa de față suntem mai aproape de mirosul șobolanilor." Pentru a pregăti venirea unui urmaș mai bun decât el, omul ar trebui deocamdată să se smerească gândindu-se la zestrea sa biologică pe care n-o poate nici stăpâni, nici gospodări. "
" Noi, oamenii: între mirosul șobolanilor și strigătul de triumf al gâștei sălbatice"
Gabriel Liiceanu- Mirosul șobolanilor. Așteptând o altă omenire
Etapa 1 ( 13.12.2012 ) Cercetator – Reabilitarea Securitatii
” Rămăşiţele elitei comuniste, din care Securitatea formează un segment important (deşi nu majoritar), sunt exact noua elită de care vorbesc, şi care a câştigat alegerile pe 9 decembrie. Aceasta este clasa conducătoare a României, şi acum, şi în viitor. Problema principală este lipsa sa de maturitate şi responsabilitate, care explică comportamentul uneori primitiv, sfidător şi imoral. Argumentul este că ea trebuie să înceapă să îşi asume rolul de clasă conducătoare cu mai multă seriozitate şi responsabilitate.”
Etapa 2 ( 09.07.2013 ) Cercetator – Validarea fraudei si ilegalitatilor
„ Fraudarea bacalaureatului este raul cel mai mic. Bacalaureatul creeaza deci o problema similara cu faptul ca multe reglementari ale economiei sunt proaste si deci evitarea lor de catre firme si persoane private este benefica social si economic, cu toata ca, strict vorbind, ce fac ei este ilegal. Nu tot ce e ilegal e rau, si nu tot ce e mandatat prin lege e bun!”„Daca vreti o morala mai generala a acestei povesti, ea e urmatoarea: De fiecare data cand o persoana are o reactie moralista legata de coruptie, fabrici de diplome si fraudarea examenelor, reactia cea mai potrivita este sa o suspectati ca nu intelege cauza problemei.”
„Tot modelul de mai sus l-am construit doar pentru a vă putea pune cu sens următoarele întrebări: nu cumva falia fundamentală din societatea românească nu este între securiști și victimele lor, sau între comuniști și anticomuniști, ci este cea dintre idealiști și oportuniști? Nu cumva dezagregarea morală la care asistăm este rezultatul dominanței excesive a oportuniștilor în dauna “fraierilor” cu indiferent ce convingeri?” http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/
Etapa 4 ………………………………………………………………………………………… ?
Cred ca este evident pentru orice om onest ca ceea ce numim acum "societate civila" nu seamana nici pe departe cu ceea ce visau romanii in anii `90 si nici cu ceea ce astepta si asteapta inca Europa de la noi. Este adevarat, acum avem , in sfarsit, o batalie pe viata si pe moarte cu un dusman extern cetatii, fie ca acesta este Victor Ponta , PSD-ul de acum sau FSN-ul de alta data intr-o noua infatisare . Rezultatul este acela ca pana si strainii vad lupta incredibila a guvernului roman cu proprii cetateni carora le incalca un drept fundamental :
 |
| Parlamentarii din Bundestag s-au autosesizat cu privire la încălcarea drepturilor omului pentru românii care n-au putut vota în Germania FOTO AP adev.ro/nezfpw |
Dar aceasta batalie ascunde o alta care se apropie de ziduri si care a inceput acum 25 de ani in interiorul cetatii , dar acolo , din nefericire , nu a mai fost nimeni pe metereze . Si acesta este doar inceputul a ceea ce va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu