Prolegomene la o propedeutica a manipularii emotionale

Care ar fi ratiunile pentru care un intelectual public de la noi reuneste intr-un acelasi articol publicat pe Contributors.ro ( Gabriel Liiceanu - Romania gurilor stirbe ) trei imagini succesive si simbolice ale degradarii ( 1) , supliciului (2) si decrepitudinii umane ( 3) si din trei epoci diferite ? Si care sa fie ratiunile acestui citat ales de autor in tehnica nedeterminarii si ambiguitatii : „Să ne reculegem în fața acestui cadavru, cadavrul conștiinței zdrobite.” ?

1/2. Ancorele manipularii emotionale

3. Ancorele manipularii emotionale 

Inainte de a descifra aceste posibile ratiuni sa identificam mai intai procedeele folosite de autor . Acesta incepe prin a-si marturisi oroarea față de spectacolul declasarii si decrepitudinii umane (1) : 

" Mărturisesc că de la o vârstă fragedă am căpătat o sensibilitate ieșită din comun în fața gurilor fără dinți, a acestor mici hăuri care se deschideau în mijlocul feței, devenind sigla unei declasări umane." 

Acest procedeu face apel la unul din cele 5 fundamente ale moralitatii umane definite de catre Jonathan Haidt respectiv acela care pe scala caracter sacru / degradare starneste in mod firesc  in acest caz dezgustul sau repulsia . Urmeaza apelul la un alt fundament al moralitatii umane respectiv scala grija /vatamare care starneste o alta emotie fundamentala , compasiunea , in acest caz compasiunea fiind fata de torturile inumane la care a fost supus de catre Securitate un celebru filozof  inofensiv cum a fost Constantin Noica si care a fost lasat fara nici un dinte in gura de comunismul si socialismul biruitor (2 ). 

Dupa aceasta introducere in care efectele biologice ale declasarii si decrepitudinii umane sunt puse in balanta cu efectele biologice ale represiunii comuniste vine si lovitura de gratie aplicata sensibilitatii cititorului. Sa ne reamintim mai intai ca mentalitatea comunista s-a caracterizat prin dispretul total pentru fiinta umana ( inclusiv pentru viata ei ) si acest dispret s-a prelungit in post-comunim prin lipsa de respect fata de spatiul personal si in special fata de intimitatea unei persoane. 

In cazul de fata ,  prin invocarea iubirii  discipolului fata de maestru autorul sterge limitele dintre spatiul social , spatiul personal si spatiul intim al unei persoane care nu se mai poate apara si aduce in spatiul public intimitatea unui muribund aflat in ultimele lui zile.
Ceea ce se intampla in acest caz este o incalcare a conventiilor sociale respectiv o depasire a limitelor ( apropo de peratologie ...) prin intrarea intr-un spatiu accesibil doar familiei , preotilor si personalului medical specializat din sectiile cu bolnavi  in faza
terminala.  

Rezultatul acestei confesiuni in public este un şoc emotional asupra cititorului cutremurat de intrarea in anticamera mortii , iar rezultatul este o reactie puternica faţă de cel care a deschis usa interzisa ( o scena similara a fost aceea in care Marian Munteanu era filmat in camera unui alt filozof muribund , Petre Tuţea) :

" În ace­le opt zile l-am băr­bie­rit zi de zi şi am con­sta­tat cu câtă bu­cu­rie se lasă în sea­ma aces­tui ne­voit răs­făţ, el care îşi re­fu­za­se răs­făţu­ri­le vie­ţii sau care avu­se­se prea pu­ţin par­te de ele. Nu fă­ceam aces­te ges­turi mă­run­te pen­tru că eram prins în­tr-un sce­na­riu mi­to­lo­gic — el era ma­re­le Noi­ca, iar eu în­­vă­ţăce­lul umil —, ci pur şi sim­plu pen­tru că îl iu­beam. Am aflat atunci că ori­ce iubire, pen­tru a fi si­guri că este ade­vă­rată, tre­buie să trea­că proba ges­tu­lui care în­de­ob­şte pro­voacă silă. Eu, care refu­za­sem până atunci să iau cont de exis­ten­ţa bio­lo­giei şi de eşe­cu­ri­le ei şi care în­tor­se­sem ca­pul cu dez­­gust din faţa in­fir­mi­tă­ţi­lor vie­ţii, i-am ma­sat zilnic pi­cioa­re­le, l-am şters de trans­pi­ra­ţie şi l-am schim­bat, i-am cu­ră­ţat după fiecare masă pla­ca den­ta­ră sub je­tul de apă al chiu­ve­tei, cu fires­cul cu care îmi spă­lam mâi­ni­le." 

Cu alte cuvinte, trecerea de la prima imagine ancora la a doua echivaleaza cu o maturizare emotionala,  respectiv cu o trecere de la repulsia fireasca a unui copil fata de declasarea si decrepitudinea umana,  la compasiunea adultului fata de suferinta umana in  speta fata de victimele nevinovate ale tortionarilor comunisti. 

In viziunea generoasa a autorului iubirea este liantul magic care poate reuni intr-o societate pacificata si victimele , si fostii lor calai. In celebrul „Apel catre lichele” din 1989 , Gabriel Liiceanu chiar le adresa o chemare celor care isi cereau iertare pentru faptele lor si le promitea o reinsertie sociala  : 

„Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să fiți lichele și veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi .”

Surpriza vine insa odata cu a treia imagine ancora (3) respectiv  " Protestatarii de la Cotroceni " , contextul in care este facuta interpretarea ei fiind unul cu mult mai larg :

  „ În sfârșit, după decembrie 1989, la capătul câtorva călătorii în Occident, am avut, întorcându-mă, revelația unui popor care ieșise din comunism fără dinți."„ Apoi au venit călătoriile, fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară, «noi» văzuţi cu ochii Europei, clasamentele mondiale — din care nu lipseam niciodată — ale sărăciei, corupţiei, comer­ţului cu copii şi prostituţiei . O vreme, după 1990, nu am mai putut să mă uit la telejurnale. Brutalitatea imaginii care te întâlneşte venind din faţă, fără posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâţenia acestei ţări : case din chir­pici roase de inundaţii, orătănii evoluând printre şoproa­ne acoperite cu carton gudronat, obrajii sco­fâlciţi ai oamenilor, guri fellinian ştirbe, priviri moar­te, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în faţa unui mi­cro­fon într-o limbă stâlcită, fără nici o pro­poziţie întrea­gă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui , vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare seară România îţi dădea întâlnire pe ecran, slută, hi­doasă, suferindă .”

Dupa ce se limiteaza doar la constatarea unei stari de fapt post-comuniste fara a identifica si mecanismele ei profunde , autorul apeleaza in mod inexplicabil la o fractura logica prin care partea devine intregul respectiv identifica nefericitii demonstranti de la Cotroceni cu mizeria intregului poporului roman :

„Ce siguri sunt, îți spui, politicienii noștri  care au devastat România, pe operația de întunecare a minților desfășurată în anii tranziției, dacă au curajul să deschidă în plină piață, ca la Pitești sau la Cotroceni, vitrina mizeriei poporului român  !”

In acest caz nu este vorba atat de curaj , cat de cinism politic deoarece in dependentele sociale de tip sado-masochist specifice regimurilor autoritare legatura dintre victima si calau este la fel de puternica ca cea dintre calau si victima , in acest caz existenta si afisarea victimei fiind exact justificarea existentei calaului. 

Societatea romaneasca traieste inca sub legea tacerii fiind marcata si acum de zone tabu . Regimul comunist nu a fost o religie cum vor sa-l justifice unii, ci o inginerie sociala sinistra prin care se urmarea crearea unei brute denumita „omul nou”a carui esenta s-a manifestat plenar la mineriade si ale carui epave tragice mai supravietuiesc inca in manifestatiile sinistre ale PSD.
In sfarsit , o manifestatie PSD de la Pitesti devine ocazia perfecta de schimba in mod inexplicabil si logica interpretarii morale , si statutul unor victime prin transformarea lor din subiectul compasiunii in obiectul dispretului :

"I-am văzut „manifestându-se”, unii dintre ei spunându-și păsul în fața unui microfon, șuierând cuvintele care se strecurau, molfăite, prin șanțurile din gură.Cele 20 de minute ale filmului ( http://adevarul.ro/news/politica/video-reportaj-ura-scindeaza-romania-experimentul-pitesti-varianta-2017-1_58a94a165ab6550cb89bd533/index.html ) – rar grotescul m-a răscolit și m-a tulburat mai tare(s.n.) – erau însoțite de un text cu titlul „Ura scindează România: experimentul Pitești varianta 2017.”

Problema este ca in acest caz doar unii dintre cititorii articolului semnaleaza statutul real al acestor victime , in timp ce altii incita direct la "ura de clasa" conform unei vechi traditii care condamna victima pentru a abate atentia de la agresor :

George Coman 24/02/2017 la 23:26 Romanii “cei fara dinti” merita compasiune (s.n.), nu dispret.Si aceiasi romani fara dinti nu sunt victimele Antenei, ci sunt victimele comunismului, iar mizeriile de la Antena sunt pentru acesti toxici nefericiti singurul drog care le intretine iluzia ca viata lor si mai ales compromisurile vietii lor au avut un rost. 

Garett 25/02/2017 la 7:53 @George Coman : Nu domnule Coman, acei romani stirbi care se exhiba in poarta Cotroceniului merita cel mai profund dispret! Ei sunt cei care au votat in corpore in “Duminica Orbului”, care ii aplaudau si le sarutau mainile minerilor pentru ca “i-au scapat de fascisti”, cei care prefera torpoarea ajutorului social in locul zbaterii muncii proprii! Ei sunt cei pentru care arbitrariul moral este norma “sa fure aia da’ sa putem fura si noi!”, cei care ieseau din fabrica incarcati cu diverse “ciubucuri” facute cu materialele si pe timpul de lucru al fabricii, cei care mai apoi au strigat “nu ne vindem tara” pentru a o fura pe bucati ulterior (s.n.)!Nu am nici un fel de mila pentru acest neolumpenproletariat responsabil direct de laxitatea morala instalata in Romania din ’45 si perpetuata din ’89 incoace!  

Ostap Bender 25/02/2017 la 14:33 Oamenii stirbi, saraci sau prosti trebuie compatimiti si intelesi, nu jigniti. Sunt ei destul de umiliti de soarta si nu sunt vinovati pentru ororile istoriei. 

Pe cale de consecinta comparatia cu Experimentul Pitesti este una necesara , dar nu si suficienta . Dupa unele opinii , acesta nu a fost doar un moment de virf in incercarea de distrugere a romanilor, ci a fost extins in forme subtile la scara intregii tari din "epoca de aur". Tortura fizica a fost inlocuita cu tortura morala , deformarea si falsificarea realitatii si in ultima instanta cu lipsa de acces a oamenilor la realitatea lumii in care traiesc transformand societatea intr-o pestera si un penitenciar social iar oamenii in prizonierii lor somnambuli care nu se pot trezi pentru ca nu vad si nu inteleg ce se intampla  in  afara si asta inseamna o alta forma de zdrobire a constiintei si  a constienţei lor.

Aceasta tragedie sociala va continua si in post-comunism sub formele grotesti citate chiar de catre autor :

„Astăzi avem alte tehnici de pătrundere în creierul oamenilor. Astăzi avem televizor, avem profesioniști ai intoxicării (care-și spun „jurnaliști” sau „moderatori”), iar „victimele” și călăii” nu mai arată nici ele la fel.” 

„Mai rău: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc în noua dietă excremențială destinată „consumului spiritual” – prin calomnie, linșaj public și senzaționalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infracțional produc pe bandă, în numele „libertății de expresie”, victime addicted, care își revendică porția de drog în fiecare seară.” 

„… rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare.”

Perfect adevarat , dar ceea ce nu ne spune autorul este ca in aceasta campanie apocaliptica tonul il dau exact unii intelectuali publici care atunci cand nu promoveaza direct in spatiul public limbajul de tip șatră (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html ) valideaza pe post de normalitate sociala si culturala exact grotescul si ingredientele de tip tabloid  :

„Cum?“ – sare cîte un snob, care mă socotește „om serios“, abonat pe viață numai la Noica sau Kant. „Te uiți la așa ceva?!“ Am văzut, de alt­fel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni ­„fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shake­speare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc." "Rîd sănătos, mă înduioșez de candorile și mizeria satului contemporan, contaminat vag și de confuze zvonuri „capitaliste“, dar și de „moșteniri“ seculare. Totul e amuzant și trist, vital și deșucheat, șarmant și bezmetic. O excelentă reflecție despre cum arată „modernitatea“, transplantată în pămîntul reavăn al provinciei regățene." Toți actorii mi se par desăvîrșiți și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu). Las special la urmă, emoționat, fetele. Ce farmec, ce adecvare, ce simț al firescului! Nonșalanța provocatoare a Aspirinei (Mirela Oprișor), echivocurile cochete ale Dalidei (Ecaterina Țugulea), perplexitățile nubile ale Gianinei (Anca Dumitra). Nu mai vorbesc de episoadele în care percepem călcătura grea a unor meseriași prestigioși, ca Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele, intrînd în joc, fără vedetisme, mereu „în personaj“, inegalabili. 

Andrei Pleșu - Da! Ma uit la Las Fierbinti!
Sursa: http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti

Problema cruciala a degradarii spatiului public romanesc si implicit a resetarii sistemelor de valori a fost studiata de catre profesorul Peter Gross , specialist in mass-media internationala si in evolutia mass-media din Europa de Est , care a mers pana la radacina lucrurilor iar concluziile sale sunt devastatoare :

„…cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile (s.n.), pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare.” 

prof. Peter Gross

Cu alte cuvinte, in acest nou "lagar de reeducare" si de spalare a creierelor scopul nu mai este distrugerea individuala a oponentilor si rezistentilor , ci distrugerea , resetarea si inversarea intregului sistemului de valori care reprezinta coloana vertrebrala a unei natiuni.

In esenta, asistam de aproape trei decenii la un proces desensibilizare sociala respectiv la o ampla campanie pe toate planurile de resetare si inversare a sistemului de valori sociale , culturale si morale traditionale la romani  si de neutralizare si extirpare la nivel social  a pudorii, ororii , scarbei si rusinii ca reactii etice, campanie care  dupa standardele culturii si civilizatiei europene traditionale reprezinta un  prim pas al  „decivilizarii” ( Jean Lauxerois ) unei populatii si respectiv al dezumanizarii ei.  

Intrebarea  care apare imediat este ce fel de origine ar putea avea un asemenea proces si ce fel de scop ar putea urmari. In acest punct , lucrurile devin extrem de interesante. Cu exceptia sinistrului Experiment Pitesti unde scopul declarat a fost dezumanizarea victimelor , unicul spatiu unde pot fi identificate in mod indubitabil planificarea intentionata  a desensibilizarii, decivilizarii si dezumanizarii unei populatii, este o zona tabu in orice societate , dar mai ales in cele postcomuniste .Din aceasta perspectiva am ajuns direct in zona crepusculara unde lucrurile devin de-a dreptul stranii. 

Printr-un proces de natura structurala si la nivel de sistem , populatia Romaniei a fost supusa  in corpore unui proces de desensibilizare psihologica  prin mass-media care la unul din capitole este similar cu unul din procedeeele  folosite in antrenarea tortionarilor ca prima conditie a interventiei asupra victimei , respectiv habitudinea la cruzime ( neutralizarea pudorii, ororii, scarbei, rusinii, ca reactii etice) - dar fara beneficiile aferente tortionarilor.

Rezultatul este o societate alienata si dezumanizata in care tabla valorilor a fost complet alterata iar pierderile de capital social si uman sunt imense :

 " Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tragic această soartă a poporului român."  "90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate" " Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare mă­sură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recu­noaşte? Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut se­lecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi. Şi asta nu de ieri, de azi."  

prof. dr. psihiatru Aurel Romila

Ori pentru aceasta catastrofa sociala fara precedent vinovati nu sunt nefericitii fara dinti , ci in primul rand cei care i-au lasata fara ei si care acum prin urmasii lor care au preluat stafeta si vor sa inlocuiasca statul de drept cu un stat penal  , dar si societatea civila cu personalitatile ei cu tot care de aproape trei decenii  au asistat pasiv la intregul proces,  iar in final lapideaza tot aceste nefericite victime.

Intrebarea finala ar fi ce ratiuni are acest asalt fara precedent impotriva normalitatii sociale si impotriva statului de drept . 

O posibila explicatie ar fi aceea ca statul si societatea romaneasca in ansamblul ei se confrunta in prezent cu ultima revansa a ramasitelor fostei Securitati comuniste cu mentalitatea ei cu tot care simte ca pierde controlul asupra resurselor, respectiv asupra unui stat si asupra unei intregi societati , iar marea batalie nu se da de fapt la nivel politic ( stricto senso noi nu avem o clasa politica ci doar un grup infractional organizat raspandit strategic prin ceea ce de ochii lumii se numesc partide ) ci la nivelul institutiilor, mentalitatilor si sistemelor de valori si de aici dificultatea de a identifica un adversar in sensul traditional al termenului.

Argumente in acest sens sunt uluitoarele atacuri asupra statului de drept de la noi care , in stilul razboiului psihologic-informational total practicat de rusi , au adus de mai multe ori societatea romaneasca pe marginea prapastiei punand mereu in pericol toate progresele realizate in ultimele decenii.  

Din acest punct de vedere uriasele proteste din Romania anului 2017 – o adevarata revolutie morala si a civilitatii - au mers pe logica lor proprie si cu mult inaintea vremurilor si a societatii civile , personalitatilor culturale , intelectualilor publici , etc. de la noi care ori vor sa se aseze inaintea lor ca Napoleon in fata soldatilor sai, ori le minimalizeaza valoarea , ori le contesta caracterul spontan (https://sergiusimion.blogspot.ro/2017/02/cele-mai-mari-proteste-de-la-caderea_6.html ) .

Recentele evenimente care au luat prin surprindere pe toata lumea demonstreaza existenta unei fracturi adanci nu numai intre o clasa politica penala si societatea romaneasca in ansamblul ei , ci si intre societatea civila in forma in care a evoluat ea pana acum si cetatenii iesiti in strada sa apere singuri valorile in care cred cu adevarat.

Ceea ce se intampla in aceste zile in Romania este in realitate finalul revolutiei neterminate din 1989 ( "Sa terminam ce am inceput in 1989" era lozinca unui demonstrant  )  si o lupta pentru adevaratele valori sociale , culturale si morale ale unei popor si ale unei societati captive pana acum intr-un adevarat  PNI (Program National de Imbecilizare ) prin mass-media si de resetare a sistemului de valori culturale si morale traditionale la romani .

Asistam in aceste zile la trezirea unei natiuni si la o schimbare istorica de paradigma in care noile generatii au preluat cu hotarare stafeta si se desprind cu tarie de un trecut traumatic pentru a construi un viitor pe care il merita aceasta ţară. 

Note

*) Jonathan Haidt - Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia - Editura Humanitas, Bucuresti, 2016

**) Peter Gross - Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass-media dupa 1989 , Editura Nemira , Bucuresti, 2015.

***) Ruxandra Cesereanu - Formarea si antrenarea tortionarilor secolului XX.("Maestrii", "ucenici" si cobai umani. Rituri de initiere. Obedienta de cadavru. Tortionarii copii.), Rev. MEMORIA Nr.4/2000( p.94 ) :

****) Dia Radu - Lumea romaneasca.Interviu cu prof. dr. psihiatru Aurel Romila ( "90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate")(http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769)

*****) Gabriel Liiceanu - Apel catre lichele ( http://webcultura.ro/apel-catre-lichele/)

http://www.contributors.ro/editorial/romania-gurilor-%c8%99tirbe/#comment-309194

http://www.contributors.ro/editorial/romania-gurilor-%C8%99tirbe/#comment-309195

Comentarii Contributors.ro

Dan spune:

03/03/2017 la 11:27

Dragilor mai bine va faceati medici stomatologi ati fi comentat mai putin si ati fi reparat dintii saracilor oameni! Ati deviat de la subiect si dupa comentarii de zeci de mii de cuvinte nu ati ajuns la o concluzie care sa fie viabila si sa indrepte raul din tara. Ca de obicei romanul se pricepe la orice si ii place ca in spatele anonimatului sa pretinda a fi ceea ce nu este si sa demostreze ca este mai presus decat ceilalti.
Asadar si peste 100 de ani sau 200 de ani vom fi tot nimeni in lume pentru ca pur si simplu nu suntem in stare. Este atat de evident insa preferam sa ne facem ca nu vedem nici chiar ca toate investitiile straine din Romania sunt facute pentru ca ne vindem munca ieftin. Cand ne vom reveni se vor muta mai la est unde vor gasi pe altii cu salarii minime pe economie de 200 euro. Dar nu va speriati, stati linistiti ca nu ne vom reveni!
Toate cele bune!

Răspunde

• Sergiu Simion spune:

  Comentariul tău e în așteptare.
  

  03/03/2017 la 17:33

  ” Ca de obicei romanul se pricepe la orice si ii place ca in spatele anonimatului sa pretinda a fi ceea ce nu este si sa demostreze ca este mai presus decat ceilalti.
  Asadar si peste 100 de ani sau 200 de ani vom fi tot nimeni in lume(s.n.) pentru ca pur si simplu nu suntem in stare (s.n.) . Este atat de evident insa preferam sa ne facem ca nu vedem nici chiar ca toate investitiile straine din Romania sunt facute pentru ca ne vindem munca

  Super. Cat patriotism si altruism ( sub anonimat ) ! Asa este, ai dracu`capitalisti care sug sangele poporului dintotdeauna si din toate popoarele lumii !

  Ca de obicei, concluzia ferma vine la urma , si numai dintr-o postare anonima :

  ” Cand ne vom reveni se vor muta mai la est ( cei care stiu deja rusa sunt cei mai avantajati , desigur -s.n. ) unde vor gasi pe altii cu salarii minime pe economie de 200 euro”

  Cine ii impiedica ?! Democratia , desigur ! So pe ea !

  Răspunde