Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles, Ambassador of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to Romania, Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Amurgul idolilor sau "ziua in care au venit peştii"


Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Cristina Cioaba – Idealuri pierdute…) atinge doar timid tema propusa si gravitatea ei :
“ Îmi amintesc că îmi lipisem pe peretele, chiar deasupra patului, un poster cu chipul lui Mircea Dinescu, fotografiat din profil printr-o fereastră prin care trecuse un glonte. Asociam acestui chip toate idealurile care îmi înflăcăraseră sufletul. Și mai presus de toate vedeam în el chiar întruparea libertății.”
„ În 1990 intrasem în ultimul an de liceu, stăteam la cămin, iar seara, până după miezul nopții, urmăream ședințele noului Parlament în care intrase și Mircea Dinescu. Îi urmăream intervențiile fascinată de verva și nonconformismul lui.”
„Câți idoli nu s-au sfărâmat în praful și pulberea deșertăciunii politice! Și parcă, spre a fi pe deplin pedepsită pentru acest greu păcat, a căzut și acela căruia îi dădusem numele înalt al libertății : Mircea Dinescu, poetul, revoluționarul s-a metamorfozat pe rând în jurnalist, patron de reviste deșucheate, marcă de vinuri, posesor de restaurante de fițe la care se mănâncă scump și prost, bucătar de televiziune.”
„Joi, de Ignat, la TVR, alături de Doru Bușcu ( ) , Mircea Dinescu a devenit prestator de servicii PSD. Îmbrăcat tot într-un pulover. Cu fața inexpresivă, mai mult tăcând (vorbea celălalt fără întrerupere), Mircea Dinescu nu evoca revoluția din 89, ci pleda cauza infractorilor de la putere”.


Ca o paranteza la ceea ce stupefiaza abia acum autoarea, un colectionar de carti din Bucuresti care locuia exact in zona in care "revolutionarul" Dinescu era arestat la domiciliu, povestea in 2006 la anticariatul „Sigma” ca in fiecare zi la ora pranzului, o Dacie alba a Securitatii oprea in fata casei unde locuia acesta si ii aducea mancare calda…
Din nefericire, nu numai Mircea Dinescu este in culpa , ci peste 90% din garnitura de personalitati culturale si de lideri civici care au ocupat spatiul public si ecranele TV in anii `90 pentru ca nu poti construi o lume noua cu liderii lumii vechi ( Silviu Brucan a fost un fondator al GDS, nu ?!) , iar oamenii nu-si reseteaza sistemele de valori cu aceeasi usurinta cu are isi schimba unii cravata.
O simpla trecere in revista a unor lideri propulsati in prim-planul vietii publice in 1990, a declaratiilor si pozitiilor lor publice din acea perioada cu evolutia lor ulterioara, provoca o adevarata depresie civica oricarui sustinator inflacarat al lor pentru ca metamorfozele la care am asistat in spatiul social sunt absolut uluitoare.
Nimeni probabil nu ar fi putut sa prevada ca primul presedinte al Grupului de Dialog Social si o prezenta de varf pe baricadele civice din iunie 1990 cum a fost Stelian Tanase , va ajunge …coleg de front cu un personaj “pithoresc” ca Sorin Ovidiu Vantu (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7946399-stenograme-integrale-dosarul-vantu-pasaje-intregi-aparut-presa-citeste-intregime-discutiile-lui-sov-sergiu-toader-corina-dragotescu-stelian-tanase-cum-lasat-vantu-supape-majore-trust.htm ).
Capul de afis si lovitura de berbec pentru societatea civila a fost prestatia lui Marian Munteanu care si-a jucat in mod magistral rolul din fisa postului desenand dupa manual tinta catre care urmau sa se indrepte taurii puterii. Tragedia este ca ceea ce a facut Marian Munteanu in politica intr-un singur an , au facut altii in cultura si in mod treptat timp de trei decenii .
Din acest punct de vedere , adevarata problema a societatii romanesti nu au fost comunistii si securistii metamofozati in politicieni, foarte timorati in anii `90 si de la care nimeni nu avea vreo asteptare realista , ci instantele societatii civile si personalitatile culturale, intelectualii publici , liderii civici, etc. catre care se indreptau toate sperantele cetatenilor si de la care se astepta o canalizare a energiilor civice , si nu o deturnare si o temporizare a lor.
Tonul l-a dat exact Mircea Dinescu, cel care a spart gheaţa si a reusit sa aduca limbajul trivial si spiritul de mahala in C.P.U.N-ul anilor `90 fiind primul intelectual public care a folosit limbajul obscen nu numai in direct la TV , dar si recent la intalnirile cu cititorii unde isi prezenta “in vivo” propriile creatii artistice (http://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu–am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html) .
Confirmarea acestui ton a venit de la un celebru intelectual public al anilor `90 care fiind mai egal decat altii avea dreptul sa propuna in scris ceea ce acum reprosam unora care injura prin Parlament sau prin mass-media respectiv respectiv incalcarea unor tabu-uri ( “Limba romana trebuie sa o pastram numai pentru inuraturi”,etc.), dar care acum se declara patriot si admirator al traditiilor populare (https://www.facebook.com/1522443334681773/videos/1918192045106898/).
Aceasta tendinta a fost confirmata in mod magistral de catre Andrei Plesu, fost ministru al Culturii in anii `90 , care in mod inexplicabil pentru un om de cultura a atacat un alt mare tabu al societatii romanesti si al civilizatiei europene folosind , cu puterea exemplului , limbajul trivial intr-un cotidian de mare tiraj (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html). 

Confirmarea oficiala a trivializarii generale a spatiului public a venit de la un celebru critic literar care inventeaza o democratie culturala originala in care trivialitatea si obscenitatea publica sunt considerate exprimari artistice si sunt puse pe acelasi palier cu decenţa publica si valorile culturii si civilizatiei. (http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html ).
Ca sa nu mai existe nici un dubiu asupra degradarii intentionate a limbajului public , acum 10 ani aceasta tendinta a fost validata in mod oficial inclusiv la nivel academic (http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html ).
In acest caz, se mai mira cineva ca limbajul folosit acum de politicieni in Parlament si care indigneaza orice om educat si orice om de bun simt (https://www.romaniatv.net/scandal-in-senat-basescu-nu-mai-suntem-suverani-de-la-intrarea-in-ue-tariceanu-suveranitatea-parlamentului-nu-poate-fi-contestata_394228.html) este de fapt exact acelasi limbaj promovat oficial in literatura, cultura si la nivel academic ?
In sfarsit , este uluitor faptul ca autoarea , filolog de profesie, nu vrea sa vrea sa observe ceea ce s-a intamplat in societatea romaneasca din ultimele trei decenii si cu atat mai mult in propriul ei domeniu de activitate , limba si literatura romana , cu atat mai mult cu cat a editat scrierile Monicai Lovinescu, unul dintre marile spirite ale culturii romane si europene (http://www.contributors.ro/author/cristina-cioaba/?bio ) .
Concluzia este simpla. Apatia cetatenilor si depresia sociala nu provin din lipsa de curaj si de spirit civic a romanilor care au iesit in strada si la Revolutia din 1989 , si la Piata Universitatii in 1990, etc. , si in 1992 la venirea in tara a regelui Mihai , si la revolta # Colectiv din 2015, si la uriasele demonstratii anticoruptie de la noi din 2016 ( care de fapt continua si acum ) devenite un model de spirit civic si democratic pentru Uniunea Europeana ,etc.
Tragedia societatii romanesti este aceea ca desi cetatenii ei de rand au demonstrat in cele mai grele momente si curaj , si constiinta civica, toate eforturile lor au cazut in gol pentru ca nu au fost sustinute si fructificate de instantele societatii civile care se pare ca au avut alte prioritati si in foarte multe cazuri au schimbat pur si simplu tabara . De aici lipsa de speranta a cetatenilor care au vazut ca toate eforturile lor sunt zadarnice exact dupa principiul “cainii latra, ursul trece”.
In realitate, exista o fractura sociala uriasa intre aspiratiile cetatenilor si comportamentul instantelor care afirma ca ii reprezinta . Societatea civila din 2017 ca forma, vointa si reprezentare, este total diferita de cea din anii `90 pentru ca are cu totul alte obiective care nu coincid cu cele ale cetatenilor din strada ca acum trei decenii . Cauza profunda a marasmului in care se afla societatea romaneasca provine in primul rand din ineficienta societatii civile care timp de trei decenii nu a reusit sa mobilizeze societatea impotriva unei clase politice primitive si corupte .
In toata aceasta perioada , falsii idoli gen Mircea Dinescu au dat tonul la resetarea valorilor culturale si morale din societatea romaneasca , iar daca privim comportamentul lor intins pe trei decenii observam uluitoarea lor “schimbarea la fata” si adevaratul lor rol.
Din acest punct de vedere , adevarata problema a societatii romanesti nu au fost comunistii si securistii metamofozati in politicieni, foarte timorati in anii `90 si de la care nimeni nu avea vreo asteptare realista , ci ambiguitatea instantelor societatii civile si a comportamentului personalitatilor culturale, intelectualilor publici , liderilor civici, etc. catre care se indreptau sperantele cetatenilor si de la care se astepta o canalizare a energiilor civice , nu o temporizare si o deturnare a lor care practic a sabotat evolutia democratica a societatii romanesti.
Din punctul de vedere al edificarii societatii civile si al "societatii deschise" , dupa trei decenii de democratie societatea romaneasca se afla in acelasi stadiu de unde a plecat in 1990, daca nu chiar mai jos. Nimeni nu poate sti ce va urma , in schimb exista certitudinea ca Romania a pierdut si momentul de gratie 1989 ( prin deturnarea criminala a unei uriase revolutii populare ) , si momentul de gratie din iunie 1990 ( prin decimarea brutala si pentru decenii a fortelor reformiste ) , si momentul 1992 ( cand putea fi instaurata cu adevarat pacea sociala) , si revolta #Colectiv din 2015 ( cand tragedia cumplia a unor tineri putea reumaniza un sistem criminal ) si momentul 2016 ( cand cei 600.000 de cetateni care au demonstrat impotriva coruptiei au atins pragul de la care putea fi schimbat un regim politic ) , dar din pacate ulciorul nu poate merge de prea multe ori la apa.
Che sara, sara.


*) “Ziua in care vin pestii” este titlul unui film-simbol din anii `60 in care dezastrul care a lovit un sat de pescari din Grecia in care turistii petrec , este semnalat de peştii aduşi pe plaja de valurile marii (
http://www.cinemarx.ro/filme/The-Day-the-Fish-Came-Out-Ziua-in-care-vin-pestii-10289.html)


http://www.contributors.ro/media-tech/idealuri-pierdute%e2%80%a6/#comment-329886

Niciun comentariu: