Dialoguri imaginare despre fericirea sau nefericirea lui Ion Iliescu

Un articol adresat retoric lui Ion Iliescu si publicat recent pe platforma  Contributors.ro exact  in perioada de doliu national pentru regele Mihai ( Vladimir Tismaneanu – Sunteti fericit , tovarase Iliescu ?  ) ne surprinde  prin  citarea unei  interpretari á la Octavian Paler ( „razboiul româno-român” )  a istoriei noastre contemporane  :

„ Era in 1977 când Paul Goma (de care m-am despărțit in 2006 din rațiuni pe care nu are rost să le discut acum), exclama, cu o sfâşietoare, intru totul justificată tristețe: “Români, eliberați-vă de români!” (s.n.) .Disidentul avea dreptate ( oare ?! –s.n.) . Nu ruşii, nu ungurii, nu evreii erau cei care țineau România sub un insuportabil călcâi de fier totalitar. ”

In acest caz autorul citeaza drept argument exact opinii cu care de fapt nu este de acord pentru ca in alt caz a respins categoric abordarea  „etnocratica”   : „Vorbeam, in concluziile cartii mele “Reinventarea politicului. Europe de Est de la Stalin la Havel” despre conflictul dintre democratie si etnocratie.”  (http://www.contributors.ro/cultura/democratie-si-etnocratie-vaclav-havel-versus-istvan-csurka/).

Intre noi fie vorba , si Paul Goma , si Vladimir Tismaneanu , si cititorii cunosc foarte bine faptul ca infractorii nu depind de nationalitate ,  ca atare  cei care tineau si tin Romania sub „călcâi de fier” , nu sunt „romani”. „unguri”, „evrei”, etc . ci doar unii fosti comunisti ( si urmasii lor) , unii fosti securisti ( si urmasii lor), etc.

Daca in cazul precedent vorbim mai degraba despre o figura de stil, in cazul de mai jos versatilitatea aprecierilor si opiniilor despre bolsevicul ( sau , dupa caz , ganditorul modern –sic ! ) Ion Iliescu in raport cu perioada si circumstantele in care au fost emise , poate fi explicata doar de catre autorul lor :

„ Vine, pentru noi toți (s.n.), un timp al bilanțului. E iarnă şi e frig, tovarăşe Iliescu, chiar şi pe strada Molière! E bătrân, insingurat şi bolnav, eternul bolşevic. S-au dus toți, minus Gorbaciov. Are insomnii, stă cu ochii lipiți de televizor, ascultă ce se spune despre Rege. Se intreabă ce se va spune, ce se va scrie despre el. Ar vrea compasiune, cine ştie, chiar iertare. Dar fără a se căi. Ii este o groază nebună că i-ar putea sosi sorocul după gratii. Imi aminteşte tot mai mult de Kádár obsedat de umbra lui Nagy. Unul din regii nebuni ai lui Corneliu Baba. El, comisarul ideologic, e obsedat de fantoma celui pe care l-a servit si apoi l-a ucis. El a scris scenariul parodiei de proces, apoi i-a acuzat pe Brucan şi pe alții. Rămâne la fel de convins precum atunci, in iarna lui 1990, apoi in iuniele insangerat, că a avut dreptate. A trebuit să riposteze “forțelor contra-revoluționare”, “stihiei mic-burgheze”. Precum in 1956, când ancheta studenții pe drumul spre penitenciare. Un caz fascinant (si repugnant) de psihoză ideologică al acestui Tartuffe combinat cu Jdanov…”
 Vladimir Tismaneanu , 2017
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/sunteti-fericit-tovarase-iliescu/

   "Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic (s.n.) din Romania", a declarat Vladimir Tismaneanu. Ca politolog, profesorul Tismaneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist (s.n.) intr-un ganditor modern (s.n.), dispus sa recunoasca falimentul utopiei. Domnia sa a incheiat spunand ca dialogul cu Ion Iliescu a fost o "placere intelectuala" (s.n.).
 Vladimir Tismaneanu, 2004https://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html 

( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/sunteti-fericit-tovarase-iliescu/#comment-329098 )