Colind arhaic

 

Paula Hriscu

The Intelligence Dilemma

The Intelligence Dilemma

Dec. 22, 2020

By George Friedman

The United States claims to have identified a massive Russian intelligence operation meant to gather secrets from corporations and the government. The line from Washington is that the operation was successful, but precisely what the Russians gathered has not been disclosed. That the operation was known makes it ineffective from Moscow’s point of view. So the Americans are scrambling to find out how much the Russians saw, and the Russians are scrambling to find out how long U.S. counterintelligence was aware of the operation. The fact that it was announced recently doesn’t necessarily mean it was only recently detected, and that it was detected doesn’t necessarily mean the United States hasn’t been feeding Russia a trove of misinformation. It is therefore difficult to know who won and who lost. Espionage has always been a complex game, whether carried out by spies on the ground, or by hackers in a comfortable and secure office. This is a timely reminder that not only do all nations engage in espionage but they are morally obligated to do so. Every government is responsible for national security. It is perhaps its highest obligation. In order to carry out the duty, it must know the capability and intentions of all governments, hostile or friendly. The saying that nations have no permanent friends or permanent enemies but only permanent interests means that leaders must be aware of what other leaders intend. It is essential that they dismiss the statements of the leaders of other nations, since those statements might be utterly sincere or profoundly deceptive. Any government must do all it can to determine the hidden intents and capabilities of others. And since friends can become enemies well before they issue a press release, intelligence is a practice of expecting the worst while hoping for the best. Moscow’s intelligence operations – now known as hacking – are thus a moral obligation of the Russian state. Moscow must know our intent and capabilities. Policies, the intent of foreign policy, rest in the White House. The capability to act frequently resides in American corporations. This operation by the Russians apparently went after both. The fact that the U.S. has not been caught undertaking an operation of such magnitude doesn’t mean it has not done so. The relative silence about any U.S. operations might be due to the fact that none have been detected. It might be due to the fact that the Russian government is hiding the intrusion in order to maintain domestic credibility. It may be that the Russians detected one and took control of the operations while pretending not to have noticed it. This much is unknown. What is certain is that the United States is as morally obligated to conduct espionage as the Russians and has prudently operated a vast and capable intelligence organization. The problem is that, as a citizen, I have no idea whether the U.S. intelligence establishment is capable of serving the national interest. I express confidence in that establishment based not on direct knowledge but rather on the assumption that at least some of the money allocated to the intelligence community has been put to good use. Even a fraction of the money spent should be enormously successful. And this is true for all nations, albeit with far more modest budgets. It is also true that all nations must be allowed to shroud their intelligence operations in secrecy and deception, a “bodyguard of lies” as it was once put. That we do not know how successful Russian hackers were, nor whether the exploit was penetrated months ago, is not the essential problem. All these operations fall in the realm of moral necessity, and I have no need to know. The problem arises from the assumption that the elected leaders of the country may not know how badly compromised the U.S. was by this action, or how badly the Russians were compromised. Thus is the moral dilemma of intelligence. We need an intelligence service to inform our leaders of the intent of other nations. And in any particular case, we can accept a bodyguard of lies. But U.S. intelligence is vast in terms of personnel and cost. It is also, by profession and law, required to act in secrecy. The entity that is charged with the most important thing this country has cannot readily be judged for competence by elected leaders, let alone by its citizens. A citizen needs to know that the U.S. is giving as good as it gets, and that China or Russia, each carrying out their duty to their nations, is feeling the righteous anger of the United States. I personally believe we are extremely good, but I don’t know for sure. I can’t know, nor can others, the degree to which our intelligence service is competent, acting within the laws that established it. Its missions are secret, yet that very secrecy forces us to be uncertain about all of these things. This is not unique to the United States nor to democracies. China has a vast intelligence service, and the Chinese Central Committee has only 200 members or so. They can’t know whether Chinese operatives are stealing technology for the use of the Chinese government, for the use of private Chinese corporations, or to sell to India. In theory, they are undoubtedly monitored, but there is a great deal of money that might be made in ignoring or manipulating them. The process of monitoring any intelligence agency in any country is the ancient Roman question: “Who will guard the guardians?” How can you prevent those monitoring secret operations from succumbing to greed, the most human of vices? In the United States, we confront this problem in two ways. One is to hold Congressional hearings in which the questioners have no idea what question to ask, nor any real idea whether the answers they get are in any way connected to the truth. The second is to create a new organization to monitor the operating service. Here, there are two choices. One is to appoint someone from outside the intelligence community, which replicates the Congressional dilemma. The other is to appoint an elder statesman from the community, who has invested his life in the service and who may be incapable of impartial and ruthless action. The most important question is effectiveness. All nations can ignore a measure of corruption if the national interest is served effectively. But how do we know whether the information provided to the president is accurate? In a world that is dangerous to Russia and the United States equally, the necessity of intelligence is obvious, as is the inability of the political leadership to oversee the vast expanse of intelligence operations. Stalin solved this problem by periodically killing members of his intelligence apparatus. It did not help him, and ultimately hurt him, but it made him feel better. Stalin, far more powerful than Putin, Xi or Trump, couldn’t be certain of his intelligence service. So dubious was he that he ignored their warning of a German invasion. Not trusting the intelligence service can be as calamitous as trusting it. Intelligence prior to the 20th century was important, but nothing like it is today. It now sprawls in all directions in all nations. The global nature of great power interests generates vast establishments that seem to multiply. We all face the same moral dilemma. We all want to protect our countries. We all reasonably distrust each other. We all build intelligence services generously. They must have a veil of trust, or they can’t work. But in each country, the question is asked: Are they actually competent, and do they tell us the truth? At some point, the solution will not sustain itself.

Copyright 2020 Geopolitical Futures, LLC. Republished with permission.

www.geopoliticalfutures.com

https://mailchi.mp/kith/us-military-options-in-iran-1667277?e=bb17e11cc8

Scrisoarea celor 50

Gottfried Liebniz - Dissertatio de arte combinatoria
Frontispiece of the book printed in 1690

Motto

"Taie-le radacinile, acopera-le cerul, distruge-le traditiile, dezbina-i, fa-i sa se rusineze de ceea ce sunt! Astfel, nu va trebui sa lupti pentru a-i cuceri, pentru ca, speriati de ceea ce vor fi devenit, te vor implora pe tine sa vii si sa-i salvezi de ei insisi"

Sun Tze - Arta Razboiului secolul al VI-lea î.Hr.

" Intrati in noul an meditativi si aprindeti o lumanare pentru cei morti si pentru voi . Iar daca veti da curs acestei chemari veti inceta sa fiti lichele si veti primi recunostinta noastra. Va vom iubi (s.n.)  "

Gabriel Liiceanu

Apel catre lichele, 30 decembrie 1989

https://evz.ro/canaliile-nerusinarea-si-restauratia-apelul-catre-lichele-dupa-un-sfert-de-veac.html 

 

 " Asistam, in ultimele zile, la o adevarata ofensiva a celor care, subit, mor de dragul fostilor detinuti politici. N-au semnat Declaratia de la Praga, n-au semnat apelul pentru reducerea pensiilor fostilor securisti, dar nu mai stiu acum cum sa ne bata piroane in cap cu exaltarea combatantilor legionari si a “moralitatii” lor."

Vladimir Tismaneanu, 2015

https://www.contributors.ro/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

" Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare."

Peter Gross 

Peter Gross - Intoarcere in laboratorul romanesc . Mass-media dupa 1989 , Editura Nemira, Bucuresti , 2016

 

“...este o mare greșeală să legăm ideea de patriotism de România veche. Patriotismul nu este apanajul celor care reflectă România veche, ci înseamnă să îți iubești limba, poporul, contează păstrarea teritoriului țării, dar valorile pot să fie diferite, iar eu cred că promovarea patriotismului în logica modernă va face mult mai bine României, decât promovarea acestuia prin paradigma veche, care astăzi înseamnă că ești desuet, depășit și izolat în lumea globală. E timpul să vorbești de limbă, popor, patriotism cu curaj în limbaj modern”.

" Un alt factor este cum ne educăm copiii la școală, iar un alt factor este internetul. Copiii văd direct cum se comportă adolescenții din spațiul vestic, copiii învață prin modelare și imitație și uitându-se la desenele animate si la poveștile din spațiul vestic. Astea sunt modalități prin care valorile vestice sunt impuse la copil indiferent de ce spune școala sau familia. "

Daniel David , 2020

https://www.edupedu.ro/daniel-david-este-o-mare-greseala-sa-legam-ideea-de-patriotism-de-romania-veche-care-astazi-inseamna-ca-esti-desuet-depasit-si-izolat-in-lumea-globala-e-timpul-sa-vorbesti-de-limba-popor-patriot/

" Cu privire la a doua dvs remarcă si opinia mea de „politician”: e regretabil că dvs confundați cea ce permite legea cu ceea ce pot decide politicienii în cadrul legii. După cum am spus, legea permite grațierea oricărei fapte, indiferent cât de gravă sau chiar abominabilă este ea (s.n.). Că acest lucru este decis într-un singur caz de Președintele României, sau la nivel național de către Parlament, sau că nu este decis niciodată, ține de cultura statului, de reacțiile sociale și de gradul de democrație. Să vă aduc aminte că un lider al minerilor condamnat la ani grei de închisoare a fost grațiat, apoi s-a revenit asupra grațierii, apoi s-a constatat că acest lucru nu este posibil?! Așadar, ieșiți la vot și aveți grijă pe cine votați. Altfel, patru ani ei pot face tot ceea ce consideră ei că este bine. Și nu aveți ce să le faceți. Asta înseamnă stat de drept (s.n.) și ar fi trebuit să învățați asta până acum.

Cristi Danilet 

08/03/2017 la 16:10 

https://www.contributors.ro/pe-in%c8%9belesul-tuturor-gra%c8%9bierea-din-parlament/#comment-309629 

O scrisoare deschisa catre politicieni , viitori senatori si deputati , scrisoare semnata de 50 de personalitati ale vietii publice a fost data recent publicitatii  : 

"Stimaţi politicieni, viitori senatori şi deputaţi,

Va aflaţi la începutul unei noi campanii electorale în care dumneavoastră, politicienii, vă pregătiţi să cuceriţi alegătorii şi să le depozitaţi speranţele pentru încă patru ani. Dar nu cumva aţi uitat un punct esenţial în platformele program cu care tocmai aţi intrat în campania electorală? Cu ce drept ne cereţi votul, câtă vreme nu spuneţi nimic despre ce veţi face pentru ca legile din următorii ani să nu mai fie legi date de impostori şi hoţi, în apărarea imposturii şi a hoţiei? Cine ne apără pe noi, alegătorii, de următoarea Ordonanţă 13?

Veţi fi în următorii ani cei care, ca membri ai Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţării, veţi face propuneri legislative şi veţi vota legile care ne vor jalona tuturor vieţile. Dorim să ne spuneţi ce veţi face pentru a deparazita viaţa publică şi instituţiile statului de „frăţia penal-academică”, de pegra falsificatorilor de diplome, a plagiatorilor de licenţe şi doctorate, de mistificatori care şi-au inventat biografii mincinoase pentru a primi funcţii şi demnităţi, pe scurt, pentru a obţine, prin înşelăciune, votul românilor? Ce veţi face cu oamenii lipsiţi de calificări şi de competenţe reale, care şi-au falsificat actele de studii, şi-au cumpărat titluri academice şi au inventat episoade de viaţă doar pentru a simula abilitaţi pe care nu le-au avut niciodată? Ce veţi face cu cei care gestionează bugetul şi resursele acestei ţări, care fac trafic de influenţă, promovează legi şi iau decizii prin care spoliază şi corup societatea în care trăim? 

Sărăcia, lehamitea, disperarea care au împins milioane de români în afara graniţelor se datorează în cea mai mare măsură impostorilor. De trei decenii, ei comit nestingheriţi un adevărat genocid spiritual. Într-o ţară în care managementul contraselecţiei a devenit metoda de guvernare – nu mai contează cât de agramaţi, de nepricepuţi, de proşti sunt cei numiţi în funcţii publice -, senzaţia pe care o avem este de moarte lentă a unui întreg popor. Contraselecţia e boala letală a României, pentru că ea secătuieşte rezervorul de inteligenţă şi moralitate care asigură forţa oricărei naţiuni. Ea suprimă în faşă elitele şi performanţele acestei ţări .

Acest dezastru poate fi oprit doar prin voinţa politică şi prin asumarea unor decizii ferme . Vă solicităm, deci, să promovaţi în campania dumneavoastră actele normative care să reglementeze introducerea măsurilor de mai jos şi să ne garantaţi că, odată aleşi, le veţi adopta urgent:

1. Înfiinţarea unui Registrului Naţional al Diplomelor (RND), gestionat de o autoritate în subordinea Ministerului Învăţământului, care să alcătuiască o evidenţă informatică (baza de date) accesibilă pe internet oricărei persoane interesate. În Registrul Naţional al Diplomelor trebuie să figureze toate diplomele de studii emise pe teritoriul României începând cu anul 1990, pentru învăţământul liceal, universitar şi postuniversitar, atât de stat, cât şi privat (s.n.). Este revoltător şi inacceptabil faptul că Ministerul Învăţământului nu are niciun control asupra emiterii actelor de studii pe teritoriul României, furnizând instituţiilor de învăţământ doar suportul fizic (hârtia) pe care sunt tipărite diplomele!

2. Instituirea obligaţiei legale ca toţi angajaţii din instituţiile de stat să dea declaraţii pe proprie răspundere, prin care să-şi asume, sub sancţiunea legii penale, faptul că actele de studii depuse la angajare sunt autentice (s.n.). De asemenea, angajatorii să fie obligaţi să afişeze, pe site-ul fiecărei instituţii de stat, listele centralizate cu numele angajaţilor şi elementele de identificare ale diplomelor. Studiile angajaţilor statului trebuie să fie publice, aşa cum sunt şi averile lor, verificate de o autoritate naţională, pe baza declaraţiilor de avere.

3. Modificarea de urgenţă a art. 14 din Legea 153/ 2017 (cunoscută drept Legea salarizării), în sensul eliminării sporului de doctorat pentru toate persoanele angajate în sistemul public, cu excepţia celor care lucrează în domeniile învăţământului, cercetării, culturii şi sănătăţii . Este imperios necesar ca titlul de doctor să revină la semnificaţia lui firească, de atestare a excelenţei academice, nu de a marca „succesul” social! O astfel de măsură legislativă ar opri inflaţia de doctorate obţinute de persoane cu profesii complet irelevante în raport cu un astfel de titlu academic.

4. Introducerea obligativităţii postării CV-urilor pe site-urile instituţiilor publice, pentru toate persoanele din sistemul public care ocupă funcţii de conducere. De asemenea, instituirea unui model unic de CV, cu norme stricte de completare, pentru toate persoanele angajate în sistemul public. Este revoltător să existe instituţii de stat conduse de persoane care au CV-urile „la secret”, guvernanţi şi politicieni cu biografii care nu pot fi verificate de nimeni. Obligativitatea completării unui model unic de CV ar face imposibilă omiterea unor perioade din biografia profesională, sau redenumirea instituţiilor în care o persoană a lucrat înainte de 1989(s.n.). Astfel, n-am mai fi siliţi să citim în zilele noastre minciunile insultătoare prin care foştii ofiţeri de Securitate se prezintă, la depunerea candidaturii sau la numirea în funcţii publice, drept „ofiţeri de informaţii”.

5. Redactarea unui Statut al Demnitarului, similar Statutului Funcţionarilor Publici, în care să fie prevăzute standardele de etică şi integritate obligatorii pentru persoanele care îşi depun candidatura, ori sunt numite în funcţii în urma procesului electoral. Printre incompatibilităţile care trebuie instituite obligatoriu sunt condamnările penale pentru fapte de corupţie sau alte fapte grave (chiar dacă au fost amnistiate), anchetele penale în curs pentru acte de corupţie sau alte fapte grave, precum şi colaborarea sau apartenenţa la structurile represive ale statului comunist, constatată definitiv de o instanţă de judecată.

Societatea, noi, cei care vă alegem, suntem îndreptăţiţi să ştim că există un mecanism legal eficient şi neşantajabil de control al competenţelor şi moralităţii celor care vor ocupa punctele-cheie în societatea românească. Nimeni n-ar urca într-un autobuz condus de cineva care nu are licenţa de şofer de transport public sau despre care se ştie că şi-a falsificat licenţa. Credeţi oare că alegătorii dumneavoastră sunt dispuşi să se lase pe mâna celor care nu au nici o competenţă din cele pe care le presupune funcţia ocupată prin impostură? „Oamenii care înşală”, impostorii, sunt cei care ne împing astăzi în prăpăd. Nu mai putem să asistăm în tăcere la moartea lentă a acestei ţări încăpute pe mâna lor ."



Semnatari:

Radu Cornel Andreica, consilier juridic, Consiliul Civic Local Cluj
Alexander Baumgarten, istoric al filosofiei, profesor, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
Ioana Bican, profesor univ., Universitatea Babes-Bolyai
Ana Blandiana, scriitor
Lidia Bodea, director Editura Humanitas
Florin George Calian, cercetator stiintific, Centrul de Cercetare Ecumenica Sibiu
Alexandru Călinescu, profesor universitar emerit, Universitatea „Al.I.Cuza” Iasi, scriitor
Mircea Cărtărescu, scriitor, profesor Universitatea Bucureşti
Carmen Chifiriuc, profesor, Universitatea Bucureşti
Melania Cincea, jurnalist
Catalin Cioabă, lector dr., Universitatea Bucureşti
Ciprian Ciocan, Fundatia Comunitara Sibiu
Romaniţa Constantinescu, conf. univ.dr., Universitatea din Bucureşti, Universitatea din Heidelberg
Robert Coravu, lector dr., Universitatea Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Ioana Crăciun-Fischer, Universitatea din Bucuresti
Gabriela Creţia, profesor emerit, Universitatea Bucureşti
Anca Dan, cercetator la Centrul National de Cercetare Stiintifica, Franţa
Cristi Danileţ, judecator, Asociatia „VedemJust”
Stefan-Marius Deaconu, doctorand, Universitatea din Bucureşti; secretar general şi reprezentant al studentilor în Consiliul de Etică si Management Universitar (CEMU)
Oana Gheorghiu, Asociaţia „Dăruieşte Viaţă”
Dana Jalobeanu, conferentiar Universitatea Bucureşti
Gabriel Liiceanu, scriitor, profesor emerit, Universitatea Bucureşti
Liviu Marin, profesor, Universitatea Bucureşti
Diana Mărgărit, conferentiar, Facultatea de Filosofie şi Stiinţe Social-Politice, Univ Al.I. Cuza – Iasi
Mircea Mihăieş, profesor, Universitatea de Vest Timişoara
Ciprian Mihali, profesor, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca
Mihaela Miroiu, prof. univ. dr. SNSPA
Germina Nagat, cercetator stiinţific, CNSAS
Alexandru Nicolae, conferenţiar universitar, lingvist
Horia-Şerban Oniţa, preşedinte al Aliantei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România
Ioana Parvulescu, scriitor, profesor Universitatea Bucureşti
Andrei Plesu, scriitor, profesor emerit, Universitatea Bucureşti
Iosif Pop, economist, iniţiator al Consiliul Civic Local Cluj-Napoca
Marian Popescu, profesor universitar, reprezentant al MEN la Consiliul Europei/ETINED, membru al Board-ului IRAFPA (Institutul de Cercetare si Acţiune pentru Fraudă şi Plagiatul Academic, Geneva)
Cristian Preda, decan, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti
Raluca Prună, jurist
Antoaneta Sabău, filolog, cercetator ştiinţific, Centrul de Cercetare Ecumenică, Sibiu
Ana-Sorana Scutelnicu, profesor, voluntar în cadrul organizaţiei „Voci pentru Democraţie si Justiţie”
Iulia Stanciu – arhitect, profesor Universitatea de arhitecturp şi urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti
Ioan Stanomir, scriitor, profesor Universitatea din Bucureşti
Vladimir Tismăneanu, profesor, Universitatea Maryland, SUA
Virgiliu Ţârău, profesor, Universitatea Babes-Bolyai
Carmen Uscatu, Asociaţia „Daruieşte Viaţă”
Radu Vancu, scriitor, profesor Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu
Cătălin Vasilescu, profesor, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Alfred Vespremeanu-Stroe, profesor, Universitatea Bucureşti
Smaranda Vultur, scriitoare, conferenţiar universitar
Vlad Zografi, scriitor
Marian Zulean, profesor, Universitatea Bucureşti

Sursa : https://epochtimes-romania.com/news/cine-ne-apara-pe-noi-alegatorii-de-urmatoarea-ordonanta-13-personalitati-din-romania-scrisoare-catre-politicieni---307749

Dupa trei decenii de la Revolutia din 1989 , cam atat a mai ramas din Piata Universitatii din 1990, Alianta Civica , Conventia Democratica din Romania , societatea civila de atunci si lupta lor pentru democratie si statul de drept si cam atat revendica dupa trei decenii. 

( Alte initiatiave foarte interesante nu au avut aceeasi sustinere : 

Ana Blandiana - Istoria ca viitor 

http://s3-eu-central-1.amazonaws.com/pressone/wp-content/uploads/2016/03/24175425/Discursul-Anei-Blandiana-de-acceptare-a-DHC-UBB-Cluj.pdf

Peter Hurley - Scrisoare deschisa catre Comisarul European catre Agricultura si Dezvoltare Rurala 

https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html )

In aceasta foarte interesanta scrisoare ,  50 de minti luminate ale acestei tari rezuma de comun acord trei decenii din viata tuturor aruncand pisica doar in ograda politicienilor care ar fi singurii responsabili nu numai pentru saracia si saracirea romanilor , ci si pentru un adevarat genocid spiritual : 

“ Sărăcia, lehamitea, disperarea care au împins milioane de români în afara graniţelor se datorează în cea mai mare măsură impostorilor (s.n.). De trei decenii, ei comit nestingheriţi un adevărat genocid spiritual (s.n.). Într-o ţară în care managementul contraselecţiei a devenit metoda de guvernare(s.n.) – nu mai contează cât de agramaţi, de nepricepuţi, de proşti sunt cei numiţi în funcţii publice -, senzaţia pe care o avem este de moarte lentă a unui întreg popor. Contraselecţia e boala letală a României, pentru că ea secătuieşte rezervorul de inteligenţă şi moralitate care asigură forţa oricărei naţiuni. Ea suprimă în faşă elitele şi performanţele acestei ţări (s.n.).

Acest dezastru poate fi oprit doar prin voinţa politică (s.n.) şi prin asumarea unor decizii ferme ”. 

Asa sa fie ? Impostorii si fostii ofiteri de Securitate se ascund numai ( sau in principal )printre politicieni si functionarii publici  ?  Oare universitatile romanesti si facultatile politice din cadrul lor care au fost varful de lance al indoctrinarii comuniste nu au avut ofiterii lor de Securitate acoperiti sau nu ? Tacere asurzitoare. 

Viziunea promovata recent de catre filozoful Gabriel Liiceanu ( https://www.contributors.ro/un-genocid-spiritual/ ) si preluata de semnatarii scrisorii seamana foarte mult cu celebrul " Apel catre lichele " care in plina Revolutie anticomunista  nu  se adresa celor care erau inca fugariti si impuscati pe strazi , nu fostilor detinutilor politici, nu tinerilor, nu oamenilor instruiti si educati , nu cetatenilor onesti , ci lichelelor indemnate  sa se pocaiasca si sa se alature non-lichelelor . 

Nu cumva aceasta credinta ca politica poate rezolva totul ( chiar si ceea ce nu intra in atributiile ei , cum ar fi spiritualitatea ) seamana ca doua picaturi de apa cu o celebra viziune asupra societatii romanesti de care credeam ca am scapat ? Sa ne reamintim impreuna cu distinsii semnatari ai scrisorii cateva celebre versuri : 

“ Partidul e-n toate ,

Si-n cele ce sunt ,

Si-n cele ce maine vor rade la soare “ 

George Lesnea

 

In cel mai bun caz aceasta viziune  asupra relatiilor de tipul cauza-efect si a raporturilor de forte din societatea romaneasca echivaleaza , cum spune un vechi proverb chinez , cu “ a te adresa dudului injurand salcamul” sau in cel mai bun caz cu un pitoresc dialog al surzilor in care actorii sociali sar din matca lor firesca si actioneaza in raspar cu propria lor menire cum ar fi spus Ion Creanga ( “ Daca-i copil sa se joace , daca-i cal sa traga , daca-i popa sa ceteasca“ ).
Nu trebuie sa facem un mare efort de imaginatie ca sa aducem faţa in faţa intelectualii publici cu aceasta viziune a lor si politicienii cu conceptia lor cinica despre viata si lume , politicieni care au cu totul alte prioritati :

“ Oameni buni, nu puteţi să conduceţi ţara cu oameni săraci şi cinstiţi. Asta a fost o deviză din ‘90, a fost greşită şi proastă.” 

“ Multă lume a spus că eu n-am şanse, că e foarte greu, că, vezi Doamne, n-am un CV foarte bun… Ca şi cum în România interesează pe cineva CV-ul.” 

Marian Vanghelie 

https://adevarul.ro/news/societate/interviu-marian-vanghelie-mi-s-a-spus-n-am-sanse-politica-cauza-cv-ului-romania-intereseaza-cv-ul-1_56ae4b8f5ab6550cb8512e33/index.html

Ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului ,oamenii politici de actioneaza in acord cu vremurile de acum si cu alte principii , iar discursul, comportamentul si sistemul lor de valori sunt complet diferite de cele ale seniorului Corneliu Coposu si diplomatului cu papion Ion Ratiu din 1990 care indrazneau sa vorbesca despre patriotism intr-o tara in care minerii faceau ordine cu batele.

Problema este ca  mintile luminate ale acestei tari descopera abia dupa trei decenii  secretul lui Polichinelle generat de  politicienii  care de multe ori fac liceul dupa facultate , carare la DNA, etc.  („frăţia penal-academică”, "  pegra falsificatorilor de diplome, a plagiatorilor de licenţe şi doctorate " care functioneaza exact sub nasul universitatilor si in realitate cu acordul lor tacit sau explicit) si dupa principiul reclamatiei din comunism conform caruia trebuie aceasta trebuie adresata exact instantei care a comis abuzul, le cer tot politicienilor  "sa faca ordine" exact in faliile sociale pe care le-au creat in economie, sanatate, invatamant, cultura, etc.  Adica sa ne invartim in acelasi cerc vicios. 

Este o tragica realitate ca timp de trei decenii politicienii s-au imbogatit, tara a saracit si cetatenii romani si-au luat lumea in cap plecand unde au vazut cu ochii . Marea intrebare care ramane este ce s-a intamplat  in aceste trei decenii care au trecut deja cu restul domeniilor non-politice si corifeii lor. 

Unde erau cei 50 atunci cand  absolventii Academiei Stefan Gheorghiu erau declarati "absolventi de stiinte sociale " , cand se infiintau universitati  prin Baile-Herculane, Crevedia, Faget, Amara , etc. iar  facultatile si profesorii apareau ca iepurii din palarie ,etc.,  cand prodecanul unei universitati  devenita celebra emitea pe banda rulanta zeci de mii de diplome false , cand universitatile romanesti infiintau intr-o veselie  cursuri si masterate de "securitate nationala"  si in  " cultura de intelligence" si apareau la indigo " academii" si "doctori in securitate nationala" , cand universitatile erau capturate de adevarate clanuri iar universitarii romani "consiliau" condamnatii pentru coruptie deveniti scriitori si ii comparau cu Winston Churchil , cand  facultatile civile organizau "work-shop-uri tematice si evaluari pentru permisul port-arma", iar cultura romana era reprezentata la maratoane culturale din Bruxelles de catre un  Dan Alexe (  " Dacopatia si alte rataciri romanesti" )  sau la targul de carte de la Ankara de catre un Vasile Ernu (http://inliniedreapta.net/jurnal/ministerul-culturii-trimite-un-apropiat-al-ideologilor-nazismului-rus-sa-reprezinte-romania-la-istanbul/ )  care sustinea in presa noastra ca Romania si Moldova sunt state artificiale ?  

In turnul de fildes probabil,  pentru ca de acolo lucrurile se vad  mult mai bine si mult mai altfel. In realitate si conform principiului limitelor de competenta , singurii care ar trebui "sa faca ordine" in universitati de exemplu sunt universitarii pentru ca daca fac ordine tot politicienii , ramanem unde suntem.

La prima vedere, teoreticienii coruptiei sunt chiar practicantii ei respectiv politicienii , unii chiar instruiti : 

" In mintea noastra s-a infiripat mitul ca Occidentul e curat iar Orientul e corupt. Am o lista lunga de cazuri de coruptie din Occident. In Romania, calificativul pentru o buna justitie se masoara numai in condamnarile coruptilor. Coruptia trebuie sa fie exceptionala la romani, altfel Occidentul nu ar mai fi infailibil."

Adrian Severin

VIDEO Adrian Severin in conferinta mitologia si exceptionalismului coruptiei romanesti: Nu am de ce sa imi dau demisia. Chiar daca opinia mea nu va place, trebuie sa traiti cu ea. Nu puteti sa ma excludeti decat fizic

 http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-10784173-europarlamentarul-adrian-severin-investigat-dna-pentru-luare-mita-trafic-influenta-conferentia-ora-11-00-tema-mitologiei-exceptionalismului-coruptiei-romanesti.htm

Surpriza majora vine in acest caz exact de unde nu ne asteptam respectiv din mediul academic unde cercetatori romani scoliti in Occident militeaza aici pentru normalitatea coruptiei si " emergenta normelor sociale" : 

 

„Daca vreti o morala mai generala a acestei povesti, ea e urmatoarea: De fiecare data cand o persoana are o reactie moralista ( s.n.) legata de coruptie, fabrici de diplome si fraudarea examenelor, reactia cea mai potrivita este sa o suspectati ca nu intelege cauza problemei (s.n.).”

„ Fraudarea bacalaureatului este raul cel mai mic. Bacalaureatul creeaza deci o problema similara cu faptul ca multe reglementari ale economiei sunt proaste si deci evitarea lor de catre firme si persoane private este benefica social(s.n.) si economic, cu toata ca, strict vorbind, ce fac ei este ilegal(s.n.). Nu tot ce e ilegal e rau (s.n.), si nu tot ce e mandatat prin lege e bun! (s.n.)”

Vlad Tarko - Despre bacalureat si fraudarea sa 

http://www.contributors.ro/administratie/despre-bacalaureat-si-fraudarea-sa/

Daca asemene viziuni ale " emergentei normelor sociale " circula prin mediul academic de la noi, nu cred ca se mai mira cineva atunci cand  unii politicieni doresc desfiintarea pedepsei cu inchisoarea astfel incat unii vor putea putea delapida legal pana la 50.000 de euro primind o simpla amenda.
Sa schimbam acum perspectiva si sa privim lucrurile printr-o grila diferita. Este adevarat ca dupa toate normele in uz politicienii iau deciziile majore si le revine raspunderea pentru legile pe care le promoveaza si pe cale de consecinta pentru starea de fapt din societatea romaneasca. 
In mod evident ei sunt si vedetele coruptiei ( nu numai ca o recunosc, dar se mai si lauda cu aceasta pentru ca toti se considera nevinovati si condamnati politic) deoarece  sub acelasi timp si sub acelasi raport un cetatean obisnuit nu poate acumula averi de milioane de euro in aceasta societate pentru simplul motiv ca nu are acces la  borcanul cu miere al statului .
Pe de alta parte , este foarte adevarat ca in toti acesti ani justitia noastra le-a cam facut cu ochiul politicienilor pescuind rechinii coruptiei doar cu o plasa pentru balenele albastre  ( 150 dintre rapitorii de top fac si acum plaja pe alte meridiane ) , dar intrebarea foarte interesanta este daca aceeasi politicieni care au avut acces la borcanul cu miere al statului sunt vinovati si pentru ceea ce se intampla in afara lui respectiv in alte domenii si cu atat mai mult pentru genocidul spiritual ( care inseamna cu totul altceva decat genocidul fizic ) amintit in scrisoare. 

Cred ca raspunsul este unul foarte interesant , dar ca sa ajungem la el trebuie sa ne intoarcem in anii `90 atunci  cand caruselul spagilor nu pornise inca,  iar miza poker-ului social nu urcase la cotele ametitoare de astazi. 

Este foarte adevarat ca acest tip de politicieni si-a stabilit prioritati complet diferite de cele ale cetatenilor fapt semnalat inca din acei ani de Corneliu Coposu , singurul politician roman onorat de premierul britanic Margaret Thatcher :

Ce a urmat, se stie . Politicienii au ales interesul propriu contra interesului public si contra intereselor cetatenilor respectiv s-au inscris in mod organizat la pokerul social unde miza a urcat treptat pana la cotele ametitoare de astazi, respectiv de sute de milioane de euro. 
Rezultatul a fost coruptia generalizata , capturarea statului si masacrarea legilor justitiei care a provocat in Romania cele mai mari demonstratii anticoruptie din Uniunea Europeana.

Daca politicienii au avut o astfel de evolutie dupa chipul si asemanarea lor care nu mai este o supriza pentru nimeni , cum a evoluat societatea civila cu liderii ei cu tot si care este  starea educatiei , invatamantului , literaturii, teatrului ,culturii , etc. care definesc gradul de evolutie , de civilizare si de umanizare al unei societati in care gradul de analfabetism functional este in crestere continua , care are cel mai mare numar de mame minore din Uniunea Europeana , cea mai mare mortalitate infantila din Europa si este pe primul loc la traficul de fiinte umane (in special minore ) ? 

Poate ca aici este fondul problemei deoarece vorbim despre o adevarata schimbare la fata a societatii civile in raport cu cea din anii `90 si de o adevarata resetare a intregului sistem de valori sociale, culturale si morale al societatii romanesti care a reusit sa reziste tavalugului comunist , dar a clacat dupa caderea acestui regim . 

Cateva repere disparate sugereaza dimensiunea cataclismului social : 

" În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat." 

https://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

 

„Cum?“ – sare cîte un snob, care mă socotește „om serios“, abonat pe viață numai la Noica sau Kant. „Te uiți la așa ceva?!“ Am văzut, de alt­fel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni ­„fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shake­speare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc."

" De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac" 

" Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“."Toți actorii mi se par desăvîrșiți și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu)."

Andrei Plesu - Da, ma uit la " Las Fierbinti".

http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti

 

" Îmi este imposibil să identific note specifice, originale, ale teatrului românesc. Spectacolul românesc a fost și este o oglindire cvasimimetică a tendințelor și direcțiilor din teatrul european. De cele mai multe ori, există și un decalaj temporal, care ne plasează în rîndurile „întîrziaților“ sau ale „ultimilor sosiți“: în anii 1990, descopeream cu uluire nuditatea scenică, în timp ce estetica aceasta era deja uzată în Europa; la începutul anilor 2000, porno-limbajul invada scenele românești, subiect de mult închis în alte spații teatrale; în prezent, asistăm la chinuita aliniere tehnologică, adeseori cu rezultate ridicole și demne de trecut sub tăcere. Și lista de exemple ar putea continua."


https://www.teatrulmateivisniec.ro/en/events/conferinta-zece-neimpliniri-ale-teatrului-romanesc-din-cadrul-conferintelor-teatrale-2019-la-tmmvs/

Teatrul "educational" pentru liceeni
 Sursa : https://vimeo.com/478973523?fbclid=IwAR3_vuDMXdmhblzwcZ1FnMP0c2Vjzz4OjNdm07tyd7S4F1sGpVYpmsKN5io

" O piesă de teatru, în care limbajul licenţios este extrem de explicit, urma să fie vizionată de elevii mai multor clase de la câteva licee. Reprezentanţiile au fost anulate în urma dezvăluirilor din presă cu privire la replicile pornografice din scenariu."

https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/replici-porno-intr-o-piesa-teatru-liceeni-se-vede-ochii-ca-ti-place-p-Stii-sugi-p-1_5fae9fbf5163ec4271d153ed/index.html

https://vestea.net/carbunariu-tt-despre-piesa-porno-nu-sunt-vulgaritati-presa-a-publicat-pagini-scoase-din-context/

 

" Nu intenționez să scriu în cele ce urmează o cronică la spectacolul nemțean pe care l-am urmărit și eu online în  dimineața zilei de sâmbătă, 14 noiembrie. 

Mă mulțumesc doar să observ că montarea este una situată la bune cote de profesionalitate, că, cel puțin pe înregistrarea văzută de mine, nu era nici urmă de vorbe deșucheate, că nu mi-a fost dat să observ nici cel mai mic semn care ar putea să încadreze noua producție a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț în zona obscenului.

Piesa, dar și spectacolul se înscriu în categoria teatrului educațional pe care TNT îl cultivă nu doar cu consecvență, ci și cu foarte bune rezultate de o bună bucată de timp. Rezultate și artistice, și educative. 98% Decizia corectă abordează cu mijloacele artei și cu o decență exemplară o temă extrem de actuală, dar și de dureroasă pe care, fie din lipsă de timp, fie din pudibonderie exagerată sau prost înțeleasă școala, profesorii o evită sistematic. Aceea a sarcinilor nedorite, a mamelor minore tot mai numeroase, a faptului că atât familia cât și societatea românească se dovedesc complet nepregătite, dar nici nu vor să facă nimic pentru ca România să nu mai ocupe un loc fruntaș în topul țărilor în care problema e de maximă și dureroasă actualitate." 

Mircea Morariu - Primarul nemțean Andrei Carabelea s-a băgat ca musca-n laptele Teatrului Tineretului

https://www.contributors.ro/primarul-nemtean-andrei-carabelea-s-a-bagat-ca-musca-n-laptele-teatrului-tineretului/

Cu patru decenii in urma marea problema a regimului comunist era cresterea natalitatii. In acest scop a interzis avortul si a pus taxa pe celibat, dar ceea ce se stie mai putin este ca pe linie de partid ,  in mod neoficial si cu jumatate de gura s-a trasat drept sarcina invatamantului si scolilor sa convinga minorele ca "nu este o rusine daca raman gravide pentru ca tara are nevoie de cetateni ".
Cele trei decenii care au trecut deja ne-au dus in extrema opusa. Unul din obiectivele declarate ale invatamantului , scolilor si ale unor ONG-uri este educatia sexuala ( conform trendului ,de la varste cat mai mici )  care invata minorele cum sa nu ramana gravide iar " adolescentii sa poata face sex in conditii de siguranta" cum spunea foarte delicat o profesoara ( cat despre sentimente, acestea nu fac obiectul acestui tip de educatie ).
O alta, a fost mult mai elocventa chiar in timpul orelor de clasa :

https://adevarul.ro/locale/bistrita/video-profesoara-romana-o-fata-domnitor-fe-unu-vinde-baraboi-piata-reactia-liceului-1_5fbe49fc5163ec42713b8c28/index.html

Marea intrebare este daca acest tip de cultura si acest tip de educatie nu au fost cumva si o minge ridicata la fileu pentru alte zone ale societatii ( infractori, proxeneti, traficanti de persoane , etc.)  pentru care minorele (  sau pentru unii politicieni , " ieduţele" cum le numea intr-un interviu psihologul Politiei Capitalei , Tudorel Butoi )  sunt carne de tun. 

Cert este ca limbajul si metaforele " educative " dintr-o carte premiata de Uniunea Scriitorilor din Romania si publicata de editura Humanitas sunt o mana cereasca pentru periferia societatii ( si nu numai )  care se simte ca pestele in apa in acest nou univers "cultural"  : 

https://humanitas.ro/humanitas/carte/b%C4%83g%C4%83u

„Tare greu i-a fost literaturii române  să ajungă la romanul Ioanei Bradea, la titlul lui atât de violent provocator. Cartea tinerei prozatoare a făcut un salt disperat, prin care a reușit să corecteze căznitul și – până acum – tristul efort de deblocare a tabuurilor limbajului literar … Ioana Bradea este probabil singura din plutonul tinerilor scriitori care experimenteazã debutonarea limbajului care nu pune dorinta de a epata înaintea nevoii de a scrie… Conversațiile nocturne reconstituite de Ioana Bradea sunt năucitoare. Aici e punctul tare al cărții , pentru că veridicitatea și puterea de impact ale acestor pagini sunt greu de egalat și par plătite cu topirea până la urmă voluntară în această magmă umană irespirabilă. O lume murdară, maculantă din lene, otrãvită din indolență, disperată din neputință se ridică dintre așternuturile jegoase ale prezentului și ne spune, extrem de brutal, unde suntem de fapt .“   

 Tania Radu

Constructia acestui nou univers a fost una laborioasa in care tonul oficial l-a dat Academia Romana ( https://www.banknews.ro/tipareste/13976_noul_dictionar_al_limbii_romane_va_cuprinde_si_cuvintele_obscene.html ) , iar stafeta a fost preluata cu entuziasm de catre (de)formatorii de opinie :

" Am să mă întorc acum la chestiunea tabuizării. Ea nu este nouă, o cunoaştem bine cel puţin din studiul civilizaţiei romane. Când arheologii au scos la iveală ruinele oraşelor Pompei şi Herculanum, acoperite de lava Vezuviului, au constatat, între altele, că latrinele publice aveau înscrisuri pe pereţi cu cuvinte triviale, aşa cum se întâmplă şi astăzi. Aşa au fost atestate cuvintele obscene în latină. Cu toate acestea, culturile oficiale din sistemul civilizaţional euro-american au condamnat întotdeauna folosirea publică, şi chiar intimă, a anumitor cuvinte considerate „diabolice”.  

" Nu cred că mai trebuie stăruit. Civilizaţia noastră este o civilizaţie care tabuizează sexualitatea, excreţia şi micţiunea, altfel spus, separă impurul de pur, murdăria, de curăţenie, păcatul, de virtute  . Reacţia firească a omului de pretutindeni a fost perpetuarea „cu fereală” a cuvântului neaoş, cu o imagistică creatoare explozivă. Limbajul oacheş a vegheat dintotdeauna mersul ipocrit şi adesea snob al „culturii înalte”."

" Cu toate acestea, abundenţa utilizării termenilor triviali în limbajul de zi cu zi, de către persoane indiferent de nivelul cultural sau de vârstă, concomitent cu stăruinţă de a se menţine tabuul chiar şi într-un articol lingvistic mi se pare o atitudine ipocrită, revolută şi în discordanţă cu ceea ce se petrece în „lumea civilizată”.

https://adevarul.ro/cultura/patrimoniu/povestea-vorbe-rusine-1_53ad40ac0d133766a8f0e88d/index.html

https://adevarul.ro/cultura/patrimoniu/cand-buna-cuviinta-nu-cauta-1_53a4283a0d133766a8bfaabd/index.html

 

„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, f..,-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau.. ” 

Andrei Plesu 

https://web.archive.org/web/20170610084749/http://evz.ro/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html

„Mircea Dinescu este simbolul şi purtătorul de sens al mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o hrăneşte şi o potenţează la televizor sau în revista porno-politică Plai cu boi, născută din această mahala şi întreţinând-o, la rândul ei, cu fast, abjecţie şi talent”. 

Gabriel Liiceanu 
https://grupareaaproape.wordpress.com/2009/12/02/abisul-obscenitatii-lui-mircea-dinescu-calomnierea-doamnei-maria-basescu-hotnews-ro/

" Oare cîţi văd în tandemul Dinescu-Tănase superficialitatea „cozeriei“ de birt, bălăceala în derizoriul şarmant al românilor, buna dispoziţie de tipul unor taclale aiurea spuse, în care cei doi par că se „p...“ ( pe ascultători – da, vreau să am curajul de a spune asta! –, doar ei doi să se simtă bine, „cotoindu-se“ într-o curtoazie reciprocă, încălecîndu-se în vorbe şi coborînd apoi, pentru a-i invita pe cei naivi, la nepăsare simpatică şi la plăcerea de a admite că „aşa-i viaţa“?! "


*) Aurora Liiceanu - Lumea - un bazar, memoria - un continent.
Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare

Sursa : http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25791

" Și-atunci, acestea fiind datele realităților politice, ce-ar putea fi mai în ton cu ele decât revoluția născută în jurul unei înjurături? Mesajul ei s-ar transmite printr-o complicitate născută spontan, care ar cuprinde, ca o trezire din somn, toată România. O revoluție cu un mesaj de o simplitate desăvârșită, pe înțelesul tuturor, născută într-un hohot de râs și de exasperare. O revoluție fără dube, trupe de intervenție și gaze lacrimogene, în care n-ai avea în cine să tragi. O revoluție bazată pe un mesaj-cod, pe o siglă care mătură totul în calea ei, o revoluție în care nimeni nu ridică pumnul în aer, nu amenință, nu urlă cu ochii scoși din cap. O revoluție bazată pe șapte litere care se-ntind – ca pârjolul, ca apa ieșită din matcă, ca norul de lăcuste – pe toate T-shirt-urile acestei veri, pe autobuze și tramvaie, pe coridoarele școlilor, tatuate pe brațele vânjoase ale băieților din Ferentari, pe pulpele fetelor și pe spatele lor dezgolit, în amfiteatrele universităților, pe banderolele manifestanților, pe uniformele jandarmilor și ale mascaților veniți să-i păzească, pe bâtele lor, pe căștile lor, pe carapacea lor de broască țestoasă. Apoi în grădini și în parcuri și în magazine, pe uniformele agenților de circulație, pe fațadele blocurilor, pe trotuare, în mall-uri, pretutindeni, cuprinzând în cele din urmă „uzinele și ogoarele patriei”.

" Așadar, nu vă scandalizați, dragii mei intelectuali, colegi și prieteni care suferiți de răul vulgarității. Cușca vulgarității lor, în care ne-au băgat de ani de zile, nu vă doare mai tare? Și, în fond, în cele două cuvinte, nu de vulgaritate este vorba, ci de adecvarea exasperată la aroganța și prostia celor sub care am ajuns să trăim. Nu poți pretinde, când șandramaua politicului suburban ne cade în cap, să ne alegem limbajul luând ca model Parlamentul britanic din vremea lui Churchill. Dimpotrivă, în acest context de golănie statală, de ticăloșie cu program, de impudoare a guvernării prin încețoșarea minții, agramatism și impostură, nu trebuie oare găsit cuvântul ce rostește adevărul? Cel care poate deveni o replică pe măsură propunând o stilistică neașteptată? Ei bine, poate că în acest context, expresivitatea unui cuvânt de origine țigănească pe care-l înțelege toată lumea e pe punctul să capete un destin istoric.

Acest cuvânt exprimă neîndoielnic cea mai concisă înjurătură din specia celor mai concise exprimări care sunt înjurăturile. Cioran pune de altfel înjurătura pe primul loc, înainte de telegramă și epitaf, ca modele de stil, dat fiind că toate au atins lapidaritatea supremă. În contextul celor șapte litere, înjurătura noastră sună aproape ca o altă abreviere, și este, până la urmă abrevierea aceasta: Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare. " 

Gabriel Liiceanu - Injuratura care ne uneste

https://www.contributors.ro/injuratura-care-ne-une%C8%99te/

" E şi greu, ca român ce trăieşte în România, să nu rezonezi la „Viaţa m-a făcut să nu fiu deloc cuminte/ Am făcut infracţiuni şi-am mers înainte/ Eu nu dau înapoi/ Nu cad pe locul doi/Pentru că şeful meu/ E numai Dumnezeu/ Am făcut multe rele/ Şi-aveam pedepse grele/ Dar El nu m-a lăsat/ Şi tot m-a ajutat”. În lumina acestor versuri care mustesc a „şcoala vieţii”, auzul ştirii că Dani Mocanu a fost arestat a căzut peste mine ca un trăznet. Cică  în timpul liber omul se ocupa cu proxenetismul şi alte infracţiuni din aceeaşi familie, nu de alta însă chiar dorea să-şi provoace muza (s.n.) pentru a putea să creeze alte versuri de acelaşi mare angajament. Eu unul mă aşteptam să aud că domnul în cauză a fost admis la program de studii doctorale ale Universităţii Oxford sau cel puţin ale London School of Economics, însă se pare că „dujmanii” (cu „j”, aşa cum se „spune” băieţaşii) l-au făcut. Nu-i nimic, că omul se va întoarce, şi atunci să te ţii…. "

Gelu Duminica - Dani Mocanu si fariseii

https://adevarul.ro/news/societate/dani-mocanu-fariseii-1_59d210a15ab6550cb8bc546a/index.html

" Însă lipsa de încredere nu este doar o problemă a ghetourilor româneşti, unde oamenii se luptă darwinist pentru resurse extrem de limitate, ci este o problemă a întregii societăţi: sondajele sociologice cantitative din ultimii ani pun în evidenţă un nivel incredibil de scăzut al încrederii interpersonale în societatea românească, pe toate nivelurile ei. Istoric vorbind, încrederea n-a fost niciodată la cote entuziasmante în România; postsocialismul, cu haosul, insecuritatea şi deruta valorică pe care le-a generat, a accentuat-o decisiv. Postsocialismul a trecut, dar neîncrederea e tot acolo. Or, manelele nu fac decât să exprime, în cel mai direct mod, această realitate." 

Adrian Schiopu - Istoria manelelor recente cu succes in flux si reflux

https://www.revistasinteza.ro/istoria-manelelor-recente-cu-succes-in-flux-si-reflux

" Este important să știm că România are un profil psihocultural încă tradițional. Acest profil tradițional se caracterizează prin colectivism, iar colectivismul înseamnă că nu încurajăm diferențierea, că nu apreciem diversitatea, că nu avem încredere în necunoscut și în străini, ci numai în cei care fac parte din grupul nostru închis. 
Apoi ne caracterizăm prin concentrarea puterii: asta înseamnă că nu apreciem inițiativa și că oamenii trebuie să facă ceea ce le spune șeful, ce spun cei care ocupă pozițiile de putere.
Ne caracterizăm prin evitarea incertitudinii: altfel spus, incertitudinile sunt văzute ca pericole. Ne sperie schimbarea și diversitatea." 

Daniel David - Este o mare greșeală să legăm ideea de patriotism de România veche, care astăzi înseamnă că ești desuet, depășit și izolat în lumea globală / România modernă se va impune în câțiva ani 

https://www.edupedu.ro/daniel-david-este-o-mare-greseala-sa-legam-ideea-de-patriotism-de-romania-veche-care-astazi-inseamna-ca-esti-desuet-depasit-si-izolat-in-lumea-globala-e-timpul-sa-vorbesti-de-limba-popor-patriot/

Dupa degradarea si trivializarea  spatiului social si debutonarea limbajului care ne uneste " educational, cultural si politic " , a mai ramas o singura reduta care se incapataneaza inca sa mai existe si care trebuie restructurata din temelii si adusa in spatiul modernitatii , progresismului si liber-schimbismului unde " Ulita copilariei " si " La Medeleni " al lui Ionel Teodoreanu nu-si mai gasesc locul. 

Cum literatura , teatrul si filozofia au ridicat deja stacheta valorilor culturale si morale la cotele incendiare ale prezentului , psihologia autohtona nu face exceptie si se  alatura trendului prin personalitati care dau tonul prin diagnostice sociale arbitrare si gratuite pe care le promoveaza in mass-media :  

„E caraghios că într-o lume a concubinajului o minoritate mai susţine căsătoria. Azi, când concubinajul e în floare, când ideea de familie s-a relaxat într-un hal fără de hal, când tinerii formează cupluri, dar nu familii în sensul tradiţional, e caraghios că se mai găseşte cineva să militeze atât de puternic pentru căsătorie. E ceva ce contrazice mersul atomizat al lumii “.

Aurora Liiceanu 

http://adevarul.ro/news/societate/homosexuali-concubinaj-1_5174c6b5053c7dd83f32c4d8/index.html

Cercul de creta progresist se inchide prin agenda sociala a ONG-urilor care promoveaza cu tarie un alt sistem de valori si o brava lume noua desprinse total de vechile lor radacini si de un trecut devenit desuet . 

Obiectivele unui asemenea ONG care prin Muntii Piatra Craului isi invata membrii ce inseamna democratia ilustreaza perfect aceasta noua paradigma  : 

Sursa foto : https://fondulpentrudemocratie.ro/mihail-bumbes-despre-tabara-de-activism-crim/ (2013)

Alte ONG-uri sunt de ani de zile, sub ochii autoritatilor ,  paravanul ideal pentru activitati aflate  de cealalta parte a legii si moralei :

https://www.libertatea.ro/stiri/marturia-lui-morel-bolea-gurul-de-la-iasi-acuzat-de-abuzuri-toate-intrebarile-astea-sunt-ciudate-sunt-noutati-pentru-mine-3338660

In acest punct societatea civila si intelectualii publici sunt de aceeasi parte a progresului pentru ca au descoperit importanta sexului in societatea romaneasca . O carte premiata cu ceva timp in urma de Uniunea Scriitorilor din Romania ( Andrei Oisteanu - Sexualitate si societate ) a provocat o intensa dezbatere moderata de Andrei Plesu si a starnit admiratia unui regretat sociolog  : 

 

„Andrei Oişteanu se încumetă să abordeze frontal problema sexualităţii, dupa ce a dedicat o monografie altui subiect proscris: Narcotice în cultura română. Nu despre sexualitate în cultura română este vorba însă, ci despre Sexualitate şi societate, ceea ce constituie modul normal, comparativ de a aborda problema. Oişteanu îşi organizează polifonic expunerea, trecând de la o temă la alta, revenind la anumite motive recurente şi făcând pretutindeni trimiteri la spaţiul românesc. Se etalează astfel o uriaşă configuraţie, care marchează spaţiul uman şi străbate veacurile, şi în care fiecare practică în parte trimite la ansamblul din care face parte şi prin care poate fi înţeleasă“

Vintilă Mihăilescu

https://revista22.ro/cultura/cartea-lui-andrei-oisteanu-despre-sexualitate-n-dezbatere

Mai recent , reprezentatii societatii civile au protestat viguros pentru faptul ca reprezentanta  educativei asociatii  " Sexul vs Barza" sustinuta de Coalitia pentru egalitate de gen nu a fost acceptata in Consiliul  Economic si Social ( https://www.g4media.ro/protest-al-societatii-civile-dupa-ce-premierul-interimar-nicolae-ciuca-nu-a-validat-mandatul-candidatei-asociatiei-sexul-vs-barza-in-consiliul-economic-si-social.html ) .

Aceste obiective educationale, culturale si civice  de avangarda nu au avut efectul scontat.  Din nefericire , conform unui Raport oficial al Comisiei Europene
(https://www.youtube.com/watch?v=TLPDk94KUuM ) , România a ajuns lider european la traficul de persoane . Raportul terifiant al Comisiei parlamentare de ancheta de la noi privind situatia copiilor disparuti a confirmat ca exista politicieni implicati in traficul de persoane , asistenti sociali transformati in proxeneti, Politia ignora declaratiile victimelor, etc. ( https://evz.ro/wp-content/uploads/2020/11/raportul-comisiei.pdf ).

Cazul infiorator al unei minore rapita sub ochii si urechile Politiei  ( https://www.youtube.com/watch?v=qPV36KRDiSc&feature=emb_logo) este unul care a cutremurat Parlamentul European , dar nu a schimbat nimic in Romania. 

 Aici nu mai este vorba de Ordonanta 13 , principiul contraselectiei , falsificarea diplomelor si de genocidul spiritual , ci de neputinta statului si societatii de a apara viata unui copil si dreptul la viata inscris in Constitutie . 

Pe cale de consecinta intre Romania Revolutiei din 1989 si Romania anului 2020 exista o fractura care se adanceste atat de mult incat pare ca vorbim despre doua tari diferite.
In aceeasi masura vorbim despre o societate scindata in care exista o fractura imensa intre clasa politica , societatea civila si cetateni deoarece , dincolo de declaratiile de complezenta , scopurile si prioritatile lor difera in mod substantial .
Acest lucru este foarte evident exact acolo unde ar trebui sa se intalneasca toate aceste categorii , respectiv in procesul electoral care ne arata cat de antagonice sunt interesele lor.
Aici avem confirmarea faptului ca societatea romaneasca se invarteste in bucla deoarece se afla de trei decenii intr-un cerc vicios : 

Cercul vicios din societatea romaneasca

Pentru ca procesul electoral sa fie unul corect acesta ar trebui sa fie respectat pana la ultima lui veriga respectiv pana la cetateanul de rand care introduce votul in urna , dar pentru ca acesta din urma sa introduca buletinul in urna si in cunostinta de cauza ( respectiv sa stie pentru ce voteaza , pe cine voteaza si de ce ), este necesar ca toti factorii implicati anterior sa respecte regula onestitatii contractului social respectiv acordul intre cuvinte si fapte. 

Acest contract a fost incalcat in modul cel mai vizibil de catre clasa politica.Intre aderarea la statul de drept promisa de ani de zile si masacrarea legilor justitiei care a eliberat coruptii  si a adus politicieni cu dosare penale in Parlament , exista o distanta ca de la cer la Pamant ilustrata cel mai bine de circul juridic  facut cu Dosarul Revolutiei din 1989 si Dosarul Mineriadei din 1990 care in mod cinic  se (re) judeca si se (re)fac periodic si de ochii lumii timp de trei decenii .

" Comunismul a fost un dezastru pentru România. Securitatea a infiltrat toate domeniile inclusiv biserica, a distrus valorile creștin-ortodoxe ale poporului român, și le-a înlocuit cu turnătoria, crima, și corupția în perpetuitate. În plus, a creat conceptul de teroriști cu pensii."


Dan Giurca
https://evz.ro/martor-la-o-crima-dosita-timp-de-30-de-ani-un-camion-al-internelor-a-ucis-un-demonstrant.html

Acest lucru se manifesta cel mai bine in neincrederea constanta manifestata de cetateni fata de clasa politica si in prezenta foarte scazuta la vot. 

Marea problema este ca perceptia cetatenilor poate fi deformata nu numai asupra realitatii politice , ci asupra intregii realitati sociale . De peste trei decenii nu numai romanii, ci si strainii au remarcat de multa vreme ca Romania " de la televizor " nu coincide cu tara reala.

In ultima instanta  , scrisoarea distinsilor intelectuali catre politicieni descopera dupa trei decenii secretul lui Polichinelle al societatii romanesti aratand acuzator cu degetul numai catre clasa politica definita drept singurul vinovat pentru dezastrul existent in societatea romaneasca, dezastru pe care il limiteaza la inflatia de diplome false , contraselectie si incompetenta generalizata.

Este adevarat, politicienii sunt vinovati pentru multe rele incepand cu coruptia si terminand cu masacrarea legilor justitiei, dar nu si pentru nivelul de cultura si educatie al cetatenilor unei tari care inseamna cu totul altceva decat  numarul de diplome si doctorate ( adevarate sau nu ) pe cap de locuitor.

In ultima instanta, inflatia de diplome false , contraselectia si incompetenta generalizata nu sunt decat consecintele prabusirii dramatice a sistemului de valori sociale, culturale si morale al societatii romanesti respectiv al unei noi " revolutii culturale" care are loc la noi si prin care am depasit Occidentul. 

Daca politicienii sunt cum sunt si nu ascund aceste lucru  penduland intre DNA si paradisurile fiscale ,  ce facem atunci cu societatea civila si liderii ei care " participa , dar nu se baga " in toata aceasta ciorba politica , sociala si culturala ( ?) care distruge si manjeste totul, dar este foarte indignata (doar) de impostura si contraselectie.

Ceea ce nu a reusit sa distruga intr-o jumatate de secol comunismul cu toate batele, armele , inchisorile, lagarele si experimentele lui a reusit postcomunismul care a scos la suprafata si a stimulat toata fauna si mizeria ingrozitoare  care dospea sub tavalugul comunist.

In numai trei decenii  si sub ochii societatii civile, intelectualilor publici si personalitatilor culturale , societatea a fost supusa unui proces intens de desensibilizare, dezumanizare si decivilizare prin care sub lozinca instaurarii statului de drept si democratiei a fost promovat un stat al penalilor in care nu au fost pedepsite nici crimele comunismului , nici coruptia postcomunismului , iar mass-media, educatia si cultura au devenit instrumente de promovare ale primitivismului social,  dezinhibarii instinctelor si alterarii grave a fundamentelor moralitatii umane . 

Dincolo de raporturile de putere si de discursul public , in aceste trei decenii a avut loc o restructurare tacita a ansambului social , a specificului si limitelor domeniilor de activitate prin amestecul categoriilor si alterarea codurilor deontologice si profesionale, respectiv prin modifcarea rolului si statutului agentilor si actorilor sociali care aveau alte prioritati decat cele declarate oficial.

Dupa modelul comunist ,clasa politica a vanat titluri , diplome si functii urmarind cu disperare  validarea sociala , impostura si contraselectia devenind metode indispensabile pentru pastrarea puterii politice si a puterii financiare obtinute prin coruptie.  Singura cale de a mentine aceste privilegii era dezincriminarea coruptiei , deci legalizarea ei si asa se explica masacrarea legilor justitiei si a Codului Penal .

Daca politicienii au vanat dupa modelul agramatei Elenei Ceausescu titluri academice si doctorate , ramane de neinteles in acest caz traiectoria bizara a culturii si a reprezentatilor ei care au promovat limbajul , valorile si estetica periferiei societatii in detrimentul valorilor culturii si civilzatiei romanesti si europene .

Amploarea dezastrului abatut asupra fibrei societatii si zonele care au fost afectate sunt semnalate in matricea de mai jos :

Cele 5 fundamentele ale moralitatii umane 
Sursa : Jonathan Haidt - Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia
Editura Humanitas, Bucuresti , 2016

Consecinta resetarii si inversarii intregului  sistem de valori sociale,  culturale si morale este o starea de parabioza generalizata la nivelul social ,  simplu spus o lume intoarsa pe dos : 

Generarea starii de parabioza , rasturnarea sistemului de valori si confuzia morala din societatea romaneasca

Dupa inca trei decenii, cei care vor mai trai pana atunci vor intelege si unde au ajuns , si ce s-a intamplat acum , si de ce, dar va fi prea tarziu pentru toti .