Whatabboutism-ul de tip nou.

http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2020/03/11.jpg

Printr-o coincidenta ( interesanta coincidenta in situatia de fata ) articole foarte diferite prin tematica si scopul lor au aparut pe platforma Contributors.ro exact inaintea instituirii starii de urgenta .

Articole publicate - 14 martie 2020 

( in ordinea in care au aparut pe platforma ) 

i) Ioan Stanomir - Starea de urgenţă şi panica : pledoarie pentru calmul civic

ii) Györke Zoltán - Maghiarii și românii: lecții din trecut. Și lecții de urmat

iii) Sorin Ionita - Pogromul de la Chişinău: ce nu v-au spus la şcoală, nici în România, nici în Moldova

Concluziile sunt la fel de diferite :

“ Este ,aşadar, vital pentru pacea socială a acestei naţiuni ca orice dezbatere despre instituirea stării de urgenţă să evite inflamarea iresponsabilă ( s.n.) ce poate mina fragilul nostru edificiu. Preşedintele Republicii, în calitate de şef al statului, are datoria de a iniţia şi conduce această conversaţie naţională, explicând cetăţenilor acestei ţări mecanismele pe care o asemenea stare le presupune. Preşedintele este, mai mult ca oricând, obligat să acţioneze spre a evita degradarea climatului public. Panica este, acum, principalul inamic al României. Regăsirea lucidităţii impune discutarea, directă şi responsabilă, a semnificaţiei şi oportunităţii proclamării stării de urgenţă.”

Ioan Stanomir (i)

“ Exemplele de mai sus sunt o dovadă că onestitatea intelectuală nu înseamnă a-ți trăda patria, ci a-ți regăsi umanitatea(s.n.). Attila József este, poate, cel mai important poet maghiar al secolului XX. Despre tatăl său el spunea că e „jumătate secui, jumătate român ori de tot”. În poezia „La Dunăre”, Attila József vorbea de valențele unificatoare ale bătrânului fluviu. Departe de a fi bariere de netrecut, cursurile de apă – iar istoria ne-o dovedește – au reprezentat puncte de întâlnire al culturilor și civilizațiilor. Drept urmare, „dunărenii” formează o mare comunitate: „să punem ordine în lucrurile comune e treaba noastră; și nici nu-i puțin”.

Györke Zoltán (ii)

“ Ca atare, acest crucial episod din istoria secolului XX (apud Zipperstein) e complet lăsat în obscuritate în canonul şcolar, atât în Moldova, cât şi în România (s.n.) , deoarece crează un mare disconfort cognitiv şi emoţional. El nu se potriveşte în nici un fel cu marile noastre narative narodnice din ultimul secol, în care poporul e invariabil bun, inocent şi asuprit de elite perfide: nici cu narativele de stânga (socialiste), nici cu alea de dreapta (poporanist, sămănătorist, legionar etc). E de presupus că aşa va rămâne şi pe mai departe, deoarece această lecţie a istoriei nu serveşte deloc trendul politic la zi, de melanj populist stânga-dreapta.”
“ Cărţi precum cea a lui Zipperstein mai apar, se citesc în privat şi se trece cu stinghereală mai departe. Lespedea tăcerii acoperă realităţi de care suntem încă nepregătiţi să dăm seama.”

Sorin Ionita (iii)

Ultimul autor citat ignora in textul articolului sau faptul ca acesta tema a fost discutata deja in spatiul social si sub multiple aspecte , dar i-au reamintit cititorii (“Două secole împreună” de Alexandr Soljenițîn, editura Univers 2004, între paginile 340 și 356, nu v-ar ocupa foarte mult timp, în maxim 20 de minute veți avea o sinteză completă.” ; “ In editia 2009 in vol II la paginile 77-94.” ,etc.). 

In aceasi masura,  autorul ignora faptul ca in Romania nu s-au finalizat nici dupa 30 de ani Dosarul Revolutiei, Dosarul Mineriadei din 1990, etc. , dar este foarte intrigat ca “ in canonul scolar” nu se invata nimic despre Chisinaul anului 1903 cu toate ca vorbim despre o carte recent aparuta peste Ocean ( https://www.amazon.com/Pogrom-Kishinev-Steven-J-Zipperstein/dp/1684410541) .


Problema este ca a discuta in Romania anului 2020 sub amenintarea coronavirusului si sub iminenta starii de urgenta , exact despre pogromul din Chisinaul anului 1903 intra exact sub tehnica perversa a whataboutism-ului  (https://en.wikipedia.org/wiki/Whataboutism ) asociat propagandei sovietice si ruse ( “Whataboutism, also known as whataboutery, is a variant of the tu quoque logical fallacy that attempts to discredit an opponent's position by charging them with hypocrisy without directly refuting or disproving their argument. It is particularly associated with Soviet and Russian propaganda. When criticisms were leveled at the Soviet Union during the Cold War, the Soviet response would often be "What about..." followed by an event in the Western world. As Garry Kasparov noted, it is a word that was coined to describe the frequent use of a rhetorical diversion by Soviet apologists and dictators, who would counter charges of their oppression, "massacres, gulags, and forced deportations" by invoking American slavery, racism, lynchings, etc. It has been adopted by other politicians and countries.”), tehnica pe care autorul o atribuie doar cititorilor .

(http://www.contributors.ro/cultura/pogromul-de-la-chisinau-ce-nu-v-au-spus/#comment-404075) 

Comentarii Contributors.ro

1. • • • • • Sergiu Simion spune:

             
             

             15/03/2020 la 14:56

             Whatabboutism-ul de tip nou.

             Printr-o coincidenta ( interesanta coincidenta in situatia de fata ) articole foarte diferite prin tematica si scopul lor au aparut pe platforma Contributors.ro exact inaintea instituirii starii de urgenta .

             Articole publicate – 14 martie 2020
             ( in ordinea in care au aparut pe platforma )

             i) Ioan Stanomir – Starea de urgenţă şi panica : pledoarie pentru calmul civic

             ii) Györke Zoltán – Maghiarii și românii: lecții din trecut. Și lecții de urmat

             iii) Sorin Ionita – Pogromul de la Chişinău: ce nu v-au spus la şcoală, nici în România, nici în Moldova

             Concluziile sunt la fel de diferite :

             “ Este ,aşadar, vital pentru pacea socială a acestei naţiuni ca orice dezbatere despre instituirea stării de urgenţă să evite inflamarea iresponsabilă ( s.n.) ce poate mina fragilul nostru edificiu. Preşedintele Republicii, în calitate de şef al statului, are datoria de a iniţia şi conduce această conversaţie naţională, explicând cetăţenilor acestei ţări mecanismele pe care o asemenea stare le presupune. Preşedintele este, mai mult ca oricând, obligat să acţioneze spre a evita degradarea climatului public. Panica este, acum, principalul inamic al României. Regăsirea lucidităţii impune discutarea, directă şi responsabilă, a semnificaţiei şi oportunităţii proclamării stării de urgenţă.”

             Ioan Stanomir (i)

             “ Exemplele de mai sus sunt o dovadă că onestitatea intelectuală nu înseamnă a-ți trăda patria, ci a-ți regăsi umanitatea(s.n.). Attila József este, poate, cel mai important poet maghiar al secolului XX. Despre tatăl său el spunea că e „jumătate secui, jumătate român ori de tot”. În poezia „La Dunăre”, Attila József vorbea de valențele unificatoare ale bătrânului fluviu. Departe de a fi bariere de netrecut, cursurile de apă – iar istoria ne-o dovedește – au reprezentat puncte de întâlnire al culturilor și civilizațiilor. Drept urmare, „dunărenii” formează o mare comunitate: „să punem ordine în lucrurile comune e treaba noastră; și nici nu-i puțin”.

             Györke Zoltán (ii)

             “ Ca atare, acest crucial episod din istoria secolului XX (apud Zipperstein) e complet lăsat în obscuritate în canonul şcolar, atât în Moldova, cât şi în România (s.n.) , deoarece crează un mare disconfort cognitiv şi emoţional. El nu se potriveşte în nici un fel cu marile noastre narative narodnice din ultimul secol, în care poporul e invariabil bun, inocent şi asuprit de elite perfide: nici cu narativele de stânga (socialiste), nici cu alea de dreapta (poporanist, sămănătorist, legionar etc). E de presupus că aşa va rămâne şi pe mai departe, deoarece această lecţie a istoriei nu serveşte deloc trendul politic la zi, de melanj populist stânga-dreapta.”
             “ Cărţi precum cea a lui Zipperstein mai apar, se citesc în privat şi se trece cu stinghereală mai departe. Lespedea tăcerii acoperă realităţi de care suntem încă nepregătiţi să dăm seama.”

             Sorin Ionita (iii)

             Ultimul autor citat ignora in textul articolului sau faptul ca acesta tema a fost discutata deja in spatiul social si sub multiple aspecte , dar i-au reamintit cititorii (“Două secole împreună” de Alexandr Soljenițîn, editura Univers 2004, între paginile 340 și 356, nu v-ar ocupa foarte mult timp, în maxim 20 de minute veți avea o sinteză completă.” ; “ In editia 2009 in vol II la paginile 77-94.” ,etc.).
             In aceasi masura, autorul ignora faptul ca in Romania nu s-au finalizat nici dupa 30 de ani Dosarul Revolutiei, Dosarul Mineriadei din 1990, etc. , dar este foarte intrigat ca “ in canonul scolar” nu se invata nimic despre Chisinaul anului 1903 cu toate ca vorbim despre o carte recent aparuta peste Ocean ( https://www.amazon.com/Pogrom-Kishinev-Steven-J-Zipperstein/dp/1684410541) .

             Problema este ca a discuta in Romania anului 2020 sub amenintarea coronavirusului si sub iminenta starii de urgenta , exact despre pogromul din Chisinaul anului 1903 intra exact sub tehnica perversa a whataboutism-ului (https://en.wikipedia.org/wiki/Whataboutism ) asociat propagandei sovietice si ruse ( “Whataboutism, also known as whataboutery, is a variant of the tu quoque logical fallacy that attempts to discredit an opponent’s position by charging them with hypocrisy without directly refuting or disproving their argument. It is particularly associated with Soviet and Russian propaganda. When criticisms were leveled at the Soviet Union during the Cold War, the Soviet response would often be “What about…” followed by an event in the Western world. As Garry Kasparov noted, it is a word that was coined to describe the frequent use of a rhetorical diversion by Soviet apologists and dictators, who would counter charges of their oppression, “massacres, gulags, and forced deportations” by invoking American slavery, racism, lynchings, etc. It has been adopted by other politicians and countries.”), tehnica pe care autorul o atribuie doar cititorilor .

             Răspunde
           • Mihai Badici spune:

             15/03/2020 la 15:06

             Pentru noi “nu e niciodată momentul”. Dar lucrurile astea trebuie spuse și știute. Când vorbim de fapte de acum 100 de ani e destul de stupid să le pui în cârca “românilor”, “rușilor” sau “evreilor”; ele trebuie însă consemnate și fiecare să tragă concluziile pe care le dorește. Există o concluzie destul de evidentă, și anume că violența e condamnabilă, în rest sunt multe de discutat, inclusiv despre responsabilitatea noastră, a ăstora care ne credem mai luminați și în care alții au încredere… Sigur că uneori ne lăsăm entuziasmați de câte o idee, ba comunism, ba fascism, ba credință, e dreptul și libertatea noastră, numai că entuziasmul uneori duce la exaltare și exaltarea duce la crimă, ca să îl parafrazez pe Ionescu…

             Răspunde
             • Harald spune:

               15/03/2020 la 16:19

               @Mihai Badici – e laudabil apelul dvs la buna credinta, dar rezulta ca nu prea ati avut agenti de influenta in Oltenia :) In Banat erau, pe-acolo oamenii sunt vaccinati. Iar in Moldova si Bucovina, la fel.

               Răspunde
             • Ghita Bizonu' spune:

               15/03/2020 la 17:36

               Domnule Badici

               chiar daca sunt fapte de acum 100 de ani vaz ca se pune problema “responsabilitatii”. Caci citez din articol “ El nu se potriveşte în nici un fel cu marile noastre narative narodnice din ultimul secol, în care poporul e invariabil bun” deci concluzia este pusa : romanii!!!!!
               Romanii fiind de vina cu ce?
               Erau f putini in Chisinau , aflati sub autoritate ruseasca , condusi de functionari rusi sau temeinic rusizati…. Adica este o afacere strict ruseasca …

               Răspunde
               • Mihai Badici spune:

                 15/03/2020 la 18:42

                 Da, bun, lucrul cu categorii generice (“poporul”) are avantajul sau dezavantajul că poți spune orice, de asta nu m-am referit la acest aspect și o să mă eschivez și acum, pentru că eu nu prea cred în “popor” ca un tot – deci nici nu pot crede în narativa că are dreptate totdeauna sau nu ( indiferent că e vorba de poporul român sau de cel rus) Evident că or fi fost și români pe acolo, știm precis că mișcările astea au fost în tot imperiul țarist deci e clar că au fost instrumentate “de sus”. Și până la urmă, chiar dacă ar fi fost numai români ( la Iași au fost) ce relevanță ar avea? Dacă oamenii sunt supuși greșelii, și popoarele pot greși…
                 De asta și zic că la noi nu e niciodată “momentul potrivit” ; mereu avem ceva de demonstrat. Ori eu cred că nu avem nimic de demonstrat nimănui în legătură cu trecutul, am construit un stat, singurul lucru pe care îl avem de demonstrat e că suntem capabili să îl administrăm. Restul, cine i-a tăiat capul lui Mihai Viteazu și de ce a fost trădat Burebista sunt chestiuni de istorie din care trebuie să tragem eventual niște învățăminte, dar nu mă simt vinovat pentru nici o trădare din trecut și nici nu mă simt îndreptățit la nimic în plus în virtutea “adevărului istoric”. Știu, sunt niște sute de ani în care cărturarii noștri și-au cheltuit energiile în felul ăsta, trebuie să le purtăm respect, să le facem statui și ne inspirăm din exemplul lor, dar ceea ce e azi e doar meritul și vina noastră, a celor de acum. Desigur, e valabil și pentru “ceilalți”, care eventual ar vrea să tragă ceva foloase morale din culpabilizarea bunicilor noștri… Normal că există și ei, atât că mie nu îmi pasă :)

                 Răspunde
                 • Ghita Bizonu' spune:

                   15/03/2020 la 21:21

                   Atunci ascsultati=va-ti sfaturile si nu va mai asumati o “greseala” ruseasca!!! (greseala v ce zise Tlaeurrand in legatuira cu asasinare “legala” a ducelui d’Enghien)

                   Si romani aui fost cam peste tot – la un moment dat!

                   Au fost si roamani atamani de cazaci (moldoveni) Dumitrascu Cantemir a fost oifter sub comanda lui Soboietsky (erau destui incat sa invete S. ceva romana si sa ramana ca unu din ptrimii autori i in lb romana “Constaintine, Constantine, fuge iute , fuge bine”) A fost si Pomutz capitan unionisty si consul a,mericanm al skt Petrssburg. A fots si Vraciu “as intr-o zi”

                   Si capul Votezului a fots taiat de niste valoni “qui est valon est fellon!” da aceasta veche zicala este bine sa o uitati daca ajungeti la Bruxelles!

                   Răspunde
                 • Sergiu Simion spune:

                   16/03/2020 la 10:26

                   “ Pentru noi “nu e niciodată momentul”. Dar lucrurile astea trebuie spuse și știute. Când vorbim de fapte de acum 100 de ani e destul de stupid să le pui în cârca “românilor”, “rușilor” sau “evreilor”; ele trebuie însă consemnate și fiecare să tragă concluziile pe care le dorește.”
                   “ Da, bun, lucrul cu categorii generice (“poporul”) are avantajul sau dezavantajul că poți spune orice” .

                   In primul rand nu este vorba aici despre “ categorii generice” ( desi nici in acest caz nu se poate spune orice ) , ci despre generalizari ( gratuite ) ceea ce este cu totul altceva.
                   Pe de alta parte , dincolo de “noi” , pentru “altii” este mereu momentul culpabilizarii unor comunitati sau altora , chiar si atunci cand o tara a intrat in starea de urgenta pentru ca numai cu asta se ocupa si in vremurile normale pentru ca si atunci au un os de ros .
                   Cum spuneau vechii (filozofi) greci , marile problemele ale oamenilor nu vin de la lucruri ( fapte ) , ci de la parerile lor despre acestea .
                   Cei care au avut curiozitatea sa arunce un ochi pe “ opera omnia “ a unor formatori de opinie si agitatori ai spatiului public ( in acest caz , are balta peşte … ) care se conduc dupa principiul antrenamentului pompierilor lui Caragiale respectiv mai intai fac un foc ca sa aiba ce sa stinga ulterior , au observat cu usurinta in discursul lor teme recurente si idei prevalente in care recurg la generalizari gratuite si etichete arbitrare . Cateva exemple :

                   ” În tradiţia culturală romînească există o dominaţie a unui discurs elitist, conservator şi rupt de talpa ţării. Establishmentul cultural românesc chiar dacă este încălţat de o generaţie, maxim două , se comportă de parcă sînt toţi fii de aristocraţi, se cred aleşi şi cu sînge divin. Şi-a trădat total menirea şi lupta pentru a reprezenta interesele şi nevoile paturilor de jos în faţa puterii. Ei au devenit parte a puterii. Ţăranii, bunicii lor adică, sînt leneşi, beţivi şi put ”
                   Vasile Ernu
                   http://www.criticatac.ro/cuvintul-ortac-sun-aproape-ca-numele-unor-eroi-antici-care-intre-timp-au-fost-diabolizai-de-presa-mainstream-de-la-noi/

                   “ Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român.”
                   Ion Cristoiu
                   https://adevarul.ro/news/societate/eterna-smecherie-romaneasca-1_50a7b7e37c42d5a66369e3c4/index.html

                   „Acum suntem o naţie handicapată moral ”
                   Mircea Toma
                   https://adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html

                   Dupa cum se poate observa , toti cei citati se invartesc cu eleganță in jurul unui paralogism de genul ” de la unu/unii la toti ” ( respectiv principiul dogmatismului ) exact ca cel invocat de dvs : “ Dacă oamenii sunt supuși greșelii, și popoarele pot greși ( celebra “ vina colectiva” -s.n.) …”. Interesant. Dar daca tot ati emis o asemenea sentinta , poate ne dati si cateva exemple .

                   Răspunde
                   • Sorin Ionita spune:

                     16/03/2020 la 11:13

                     Ernu mai sus are discursul narodnic tipic, rusesc de sec XIX, poporul=pur, elita=corupta moral. Nici nu vei auzi altceva la el decat variatii pe aceeasi tema, boring. Tehnica fiind construirea unui adversar de paie inexistent (“establishmentul”) ca sa te bati eroic cu el. De Cristoiu nici n-are rost sa vorbim, la el nu-i cu vreo ideologie, e cu fise de tonomat

                     Răspunde
                     • Sergiu Simion spune:

                       16/03/2020 la 16:04

                       Interpelarea era adresata domnului Mircea Badici ( cea adresata Dvs era acesta – http://www.contributors.ro/cultura/pogromul-de-la-chisinau-ce-nu-v-au-spus/#comment-404075 , dar ati trecut peste ea si ati ajuns aici ) , dar Dvs care vreti sa-i barbieriti ( pardon, tutuiti, ) pe toti comentatorii – probabil pentru ca beneficiati de un drept inexistent in eticheta europeana – aveti un stil de dialog selectiv si inconfundabil. Raspundeti numai cand va convine , unde va convine si la ce va convine din contraargumentele comentatorilor si intr-un stil foarte elegant de genul : ” Sau pentru tine istoria ar trebui sa fie cu “safe spaces”, sa nu vorbim de diverse chestii pentru ca-i deranjeaza la doctrina pe unii? ” ; ” bombaneala publica e asumata”, nu ? :)) .
                       Pe de alta parte , ati omis sa ” etichetati” si al al treilea exemplu dat, dar cum spuneam mai sus , are balta peşte si putem completa usor :

                       ” Dincolo de ideologie, nimic nu se putea face însă fără participarea entuziastă la pogrom a norodului de rând (1) – târgoveţi, muncitori, funcţionari mărunţi şi ţărani din satele din jurul Chişinăului, care deja din a doua zi după Paşti, când s-a atins vârful de violenţă, veneau către oraş cu căruţele ca să încarce ce se putea obţine din vandalizare. Autorităţile au fost vinovate prin prostie şi nepăsare în prima etapă (deşi au anchetat mai apoi) dar ( atentie ! -n.n.) vectorul principal al pogromului au fost intelectualii naţionali mărunţi, presa locală şi poporul (2).”

                       Sorin Ionita

                       Dupa cred ca ati observat deja , sunteti “manu propria” in paradoxul barbierului lui Bertrand Russel ( care daca trebuie sa barbiereasca pe toata lumea dintr-un sat , ajunge sa se barbiereasca singur) , respectiv in ” Whatabboutism-ul de tip nou” .