Constitutia Romaniei, mass-media , deontologia profesionala si responsabilitatea presei

Un articol aparut  recent pe platforma pe Contributors.ro ( Brandusa Armanca - Fenomene alarmante: INFODEMIA) readuce in discutie o problema cronica  a societatii romanesti.

Concluzia lui nu este valabila numai pentru situatia de acum , ci si pentru mass-media romanesca in general si din ultimii 30 de ani in mod special :

“ Se vede în această conjunctură globală excepțională cât de importantă este presa și cât de necesară respectarea principiilor etice ale profesiei.” 

http://www.contributors.ro/media-tech/fenomene-alarmante-infodemia/

Interesant este ca aceeasi problema este abordata si dintr-o alta pespectiva ( respectiv a instaurarii starii de urgenta si  a raportului ei cu mass-media ) de catre profesorul Ioan Stanomir (http://www.contributors.ro/editorial/starea-de-urgenta-si-panica-pledoarie-pentru-calmul-civic/) si de publicistul Sorin Ionita ( http://www.contributors.ro/cultura/grindeanu-fake-news/)

Primele doua articole adopta un ton si o aceeasi atitudine (intelectuala ) a frangerii mainilor in fata blocului de sare , respectiv  fara sa propuna vreo solutie pentru iesirea din impas  :  

“ Atâţia dintre compatrioţii noştri au devenit agenţii patogeni ce facilitează răspândirea panicii de ameninţă coeziunea ţesutului social însuşi. Prin demagogie ori iresponsabilitate, aceste voci sunt responsabile pentru naşterea celei mai redutabile pandemii psihologice cu care naţiunea noastră se confruntă în ultimele decenii.”

Ioan Stanomir

14.03.2020

“ Totuși, și la noi știrile false și teoriile conspiraționiste zburdă în voie prin intermediul unor televiziuni iresponsabile, a unor site-uri suspecte și a unor publicații lacome de click-uri. Astfel, fake news și zvonurile angoasante sunt circulate larg pe rețelele sociale.”

Brandusa Armanca

19.03.2020

 Al treilea articol (http://www.contributors.ro/cultura/grindeanu-fake-news/) este in opozitie si cu deontologia presei , si cu Constitutia Romaniei - art. 31 alin.(3). El porneste porneste de la o premisa cu totul diferita:

“ Ideea că ai putea stăvili oceanul actual de conversaţie liberă ( 1) punându-i dop cu agenţia de reglementare a lui Grindeanu nu-i doar naivă, ci de-a dreptul ridicolă.”

Sorin Ionita

20.03.2020

In realitate , este vorba de o cu totul alta problema , dar autorul , sub vechiul pretext al libertatii presei in democratie si in mod cu totul straniu pentru un exponent al societatii civile  si un consultant pentr Europa de Est si pentru Balcani (http://www.contributors.ro/author/sorin-ionita/?bio) , valideaza si incurajeza puternic exact torentul de fake-news, manipulare si dezinformare pe care alte societati incearca sa-l stopeze :

“ Există desigur şi în lumea liberă public sătul de isterie ieftină, clickbaits şi căutare de nod în papură cu orice preţ, care vrea scriitură “grea”, inteligentă şi muncită, cu admiterea incertitudinii când e cazul, doar că publicul ăsta e probabil pe la 10%. In rest, va trebui să ne obişnuim să trăim cu doze bune de fake news ( 2), pe care le-am avut dealtfel mereu, generate ori din informare proastă, ori din interes comercial, ori emanate natural de diverse secte culturale ca anti-vaxx, programarea neuro-lingvistică sau teoria sufletului popoarelor.” . 

Motivatia acestei atitudini insolite este una extrem de interesanta , chiar bizara in raport cu deontologia presei , civilizatia europeana si statul de drept :

“ În democraţii mass media (inclusiv social media) sunt prin definiţie panicarde (3) , pun răul înainte şi hiperbolizează orice criză, pentru că se bat pe audienţă( 4) iar publicul asta cere şi plăteşte(6). Iar asta cu atât mai mult astăzi, când comentariul de ştire de actualitate a ajuns o subspecie de stand-up comedy(7), din zona asta se recrutează noile vedete(8). Dacă întrebi de fact-checking şi documentare prin redacţii(8), e ca şi când ai avea email @aol sau cont pe forumuri în epoca TikTok: te râde lumea(9). Doar în autocraţii precum China media sunt triumfaliste, prezintă mereu partea plină a paharului, iar în crize sunt ponderate; reţelele sociale sunt de asemenea bine (auto)cenzurate( 10) .

Autorul  nu rezista tentatiei de ne prezenta si ceea ce crede ca ar fi o abordare corecta in viziunea sa, respectiv un ghiveci bine construit de ambiguitati si contradictii  de genul :

“ Abordarea corectă e alta, ca în Scandinavia: o strategie naţională gândită în prealabil, de transparenţă maximă în sectorul public; plus investiţii pe termen lung în dezvoltarea gândirii critice în şcoală, dar nu ca materie suplimentară ci program orizontal care să schimbe predarea în toate celelalte materii; plus discuţie liberă, fără tabu-uri ( 11)  dar şi fără menajamente faţă de fakes(12), pe toate temele sensibile, de la istorie şi identitate naţională(13) până la ştiinţă, alocări bugetare şi calcule cost-beneficiu(14) în probleme de sănătate publică (unde dilema se măsoară nu în vieţi contra bani, cum crede lumea, că atunci ar fi simplu; ci vieţi contra alte vieţi(14), în funcţie de tipul de alocări de resurse pe care le decizi).

Simplus spus ,acest autor pare sa considere ca cetatenii nu au dreptul  sa beneficieze de o informare corecta ( 2) , afirma  ca in toate democratiile mass-media nu are rolul de a informa cetatenii (8 ), (9),  ci doar rolul de a urmari cresterea audientei (4 ),(7),(8), (9) ?!

Cireasa de pe tort in acest caz  este modul ambiguu in care Sorin Ionita ajunge la o tema prevalenta in articolele sale , respectiv identitatea si istoria nationala pe care le abordeaza la prima vedere dintr-o alta perspectiva :

“ Ce relevanţă au în criza coronavirus identitatea şi istoria naţională? Una destul de mare: din toate campaniile de fake news din perioada asta, nu cele cu număr greşit de îmbolnăviri sau dacă s-a închis vreun magazin sunt importante. In zona noastră, a Europei de Est, relevante şi cu efecte pe termen lung sunt acelea strategice, ce vizează slăbirea încrederii în instituţii şi sistemul de guvernare democratic, în UE şi NATO”

“ Iar lideri de opinie cu mare expunere contribuie şi ei cu orice ocazie la zgâlţâirea din temelii a valorilor democratice şi statului de drept, dincolo de ce este critică normală a unui guvern sau altuia, şi la slăbirea încrederii în modernitate şi în Europa comună. Mă tem că n-a inventat nimeni vreun reglementator în stare să rezolve problema asta.”

Ca de obicei in articolele de opinie si comentariu care abunda la noi , marea problema este cine sunt acesti “ lideri de opinie cu mare expunere” , dar nu vom afla niciodata pentru ca entuziasmul autorului se opreste exact in acest punct.

In esenta , viziunea propusa  nu are niciun punct de tangenta cu rolul si misiunea  presei intr-o societate democratica asa cum le-a prezentat  de exemplu in lucrarile sale dr. Peter Gross , profesor de jurnalim si  mass-media electronica, specialist in relatiile internationale  cu un accent aparte asupra Europei de Est,  inclusiv asupra evolutiei presei din Romania ( Peter Gross – Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass-media dupa 1989, Editura Nemira, Bucuresti, 2015 ), ci pare mai degraba  inspirata din marea filosofie ( tabloida ) a " maestrului "  Ion Cristoiu :

" Am fost adeptul presei care se citește. Și până la sfârșitul vieții ( s.n.)  nu voi accepta să conduc un ziar, să colaborez undeva sau să fac ceva care nu are rating și tiraj . Păi unde e afacerea ?!? Unii au vrut să știrbească legenda EVZ și ne-au pus ștampila de tabloid. Nu a fost așa. Noi am dat știri senzaționale din toate domeniile (s.n.) . Un salt uriaș făcut de EVZ e că am inclus în preocupările presei și faptul divers. Adică ce, o crimă nu era importantă? (s.n.). Declarația senzațională a unei vedete nu era importantă ? (s.n.) Ne preocupam foarte mult și de faptul divers ( s.n.) și de faptul cotidian (s.n.) . "

" Practic, am introdus în România presa presă, am schimbat fața presei românești. "

" EVZ a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România postdecembristă. Profitul era uriaș."(s.n.) 

„Mereu am comparat și voi compara presa cu un serviciu secret (s.n.) . Jurnalistul ar trebui să fie spion”.(s.n.)
Ion Cristoiu

http://evz.ro/ion-cristoiu-creatorul-fenomenului-bulina-rosie.html

Sa revenim acum  la lucrurile mai serioase , respectiv la primele doua articole citate . Dincolo de atitudinea oarecum firesca a doi universitari care nu sunt implicati in deciziile autoritatii guvernamentale , este de neinteles lipsa de reactie timp de trei decenii a unor domenii  profesionale esentiale intr-un stat de drept respectiv presa ( mass-media ) si domeniul juridic , dar si a practicantilor acestor profesii , fata de incalcarea unor principii etice , nu numai recent , ci timp de trei decenii .

Instaurarea recenta a starii de urgenta readuce in discutie obligatia constitutionala a mijloacelor mass-media de a  difuza informatii corecte  . 

Aceasta problema nu a fost rezolvata timp de 30 de ani pentru ca nicio autoritate de stat nu a fost preocupata ( sau nu a avut interesul ) sa  o rezolve , dupa cum nici societatea civila , cu exponentii ei cu tot, nu au considerat-o importanta.  

Intr-o societate civilizata si pentru functionarea normala a unui  stat de drept , doar jurnalistii profesionisti ( respectiv cei care respecta un cod deontologic ) ar trebui sa aiba dreptul a profesa in acest domeniu care nu trebuie confundat cu libera exprimare a opiniei in  " Hyde Park" , pe retelele sociale sau pe blog-uri.

In acest sens, si dupa o logica morala elementara , o persoana condamnata definitiv pentru calomnie (http://www.ziare.com/ion-cristoiu/stiri-ion-cristoiu/ion-cristoiu-risca-sa-fie-executat-silit-240755) si o persoana care incita  la infractiuni contra vietii  pe un post TV (https://evz.ro/mircea-badea-urmarit-penal-pentru-ce-a-fost-acuzat-jurnalistul-de-la-antena-3.html) ar trebui excluse din breasla jurnalistilor si comentatorilor TV.

Problema este ca aceste actiuni nu trebuie sa fie atributul exclusiv al justitiei , ci si al breslei profesionale care ar trebui sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu un sistem de valori morale si un cod deontologic .
Aici este de fapt marea problema care agita ( zadarnic ) breasla jurnalistilor si mass-media de peste trei decenii, deoarece numai un mic numar de ziaristi , de ziare si de posturi TV respecta principii deontologice si morale.  

Restul fac deliciul amatorilor de senzational , clickbaits, primitivism , hate-spech , incultura , subcultura si trivialitate  .

In cazul de fata este readusa in discutie problema interzicerii acestor ziare si posturi TV toxice care nu respecta principiile deontologiei  de breasla ( idee agreata de multi cetateni exasperati de forma si continutul acestora) cu atat mai mult cu cat recent au avut loc nenumarate incalcari ale dreptului constitutional la  informare corecta , inclusiv prin inducerea panicii (  https://adevarul.ro/entertainment/tv/antena-3-romania-tv-scapat-doar-somatie-abaterile-legate-coronavirus-motivat-cna-singur-membru-propus-amenzi-1_5e7494a65163ec42710e2e65/index.html; https://sergiusimion.blogspot.com/2020/03/antena-3-induce-panica-si-comunica.html).

Ca sa rasucim cutitul in rana , un ziar sau un post TV  care respecta principiul informarii corecte si isi respecta cititorii respectiv publicul,  nu va prezenta in acelasi context stiri despre politica , economie, razboaiele din lume , premiere stiintifice si culturale ,etc. concomitent cu "stiri"  despre saracia sufleteasca si viata intima a unor "vedete" agramate si botoxate ( nimeni  nu isi poate imagina o publicatie gen  "The Economist " prezentand asemenea personaje) .

Pe de alta parte, solutia interzicerii  nu este  nici acceptabila , nici conforma cu principiile libertatii de exprimare , dar poate ca separarea prin lege exact ca in cazul in care s-ar legaliza prostitutia in " cartierele cu felinare rosii"  ( respectiv cu o sigla " DIVERTISMENT" afisata la vedere , plus sanctiunile de rigoare in caz de incalcare a normelor  ) a presei si mass-media  de informare corecta ( respectiv stiri politice, sociale, economice, culturale ,etc. ) cu responsabilitatea legala de rigoare si dupa cutumele traditionale al civilizatiei europene, de presa de “divertisment” ( tabloida,etc.) ar fi o solutie. 

In acest caz ,mass-media tabloida ar ramane cu publicul ei , patronii cu profitul , iar cetatenii interesati vor sti unde sa gaseasca informatia corecta, deci toata lumea si toate taberele ar avea de castigat.

Cu titlu de experiment ideal, ne putem imagina cum ar arata unele ziare , unele posturi TV si unii mari “ jurnalisti”  ,” comentatori “, “ analisti politici”, etc. care ar fi libere/ liberi sa scrie si sa promoveze orice le trece prin cap despre orice si despre oricine ( exact cum fac de fapt si acum !) ,  dar numai ca ar face acest lucru doar sub sigla afisata ( pentru ziarul/ postul TV / analistul politic , etc.)  de “ DIVERTISMENT”. 

In acest caz nimeni nu mai poate sustine ca i-a fost incalcat dreptul la libera exprimare , respectiv  dreptul la informare corecta . 

http://www.contributors.ro/cultura/grindeanu-fake-news/#comment-404692

http://www.contributors.ro/media-tech/fenomene-alarmante-infodemia/#comment-404691