Intalnirea de gradul III dintre Josep Borell (Uniunea Europeana ) si Serghei Lavrov ( Rusia )

 

Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă al UE, Josep Borrell Josep Borrell Serghei Lavrov la Moscova – 05 februarie, 2021.( Sursa : inliniedreapta.net )

Fotografia de mai sus ( cu limbajul subliminal adiacent) care va ramane in istorie, este o radiografie perfecta a deteriorii autoritatii si credibilitatii spre care se indreapta vertiginos Uniunea Europeana . 

Aici nu vorbim numai despre umilirea lui Josep Borrell de catre Serghei Lavrov ( fotografia in sine - un iepuras de apartament cazut in falcile unui lup siberian cu mainile in buzunare - este ilustrare perfecta a triumfului brutalitatii , mentalitatii de buncar si mitocaniei asupra etichetei, culturii si civilizatiei europene ) ci despre umilirea intregii Uniunii Europene .
Singura situatie similara a fost la bizarul Summit NATO din 2008 in care țarul Putin a insultat - fara nicio reactie de nicaieri ! - pe TOTI participantii ( inclusiv presedintele SUA - Obama ) care voiau sa inceapa intalnirea la ora fixata, lasandu-i sa astepte pe toti cu ochii in soare timp de aproape o ora pana cand țarul a catadicsit a ajunga cu ilustra sa persoana care probabil isi uitase acasa scobitorile, pentru ca nu a oferit nicio explicatie plauzibila pentru intarzierea de neiertat in orice cheie diplomatica .
Ceea ce s-a intamplat acum nu este decat o consecinta a semnalului subliminal dat de Putin atunci ( dar pentru cei care au avut urechi sa auda ).
Oricat ar fi de detestat Putin si regimul lui pentru actiunile criminale vizibile tuturor si la lumina zilei , Occidentul trebuie sa-i recunoasca formidabila putere a discursului public - deocamdata unic in istorie - prin care obliga Occidentul sa devina prizonierul propriului discurs , respectiv sa respecte toate regulile pe care acesta le promoveaza , dar pe care el le incalca cu cel mai mare cinism posibil*) in timp ce il obliga pe acesta din urma sa il accepte drept partener de discurs.
Analistul si politologul polonez Przemysław Żurawski Vel Grajewski demonstreaza cu punct si virgula ceea ce intreaga Uniune Europeana stie , dar nu o poate recunoaste in mod oficial.

Detalii : http://inliniedreapta.net/traducere/vizita-lui-borrell-la-moscova-nu-a-fost-accident-de-munca

Note 

*) Un interviu uluitor al celebrului Larry King cu Vladimir Putin dupa naufragiul submarinului Kursk cand au murit 118 oameni,  prefigureaza directia inspaimantatoare in care va evolua Putin si Rusia dupa venirea lui la putere :

" Larry King l-a întrebat în acest context pe Vladimir Putin: „Spuneţi-mi vă rog, ce s-a întâmplat cu submarinul?”. Cu un surâs sfidător, liderul rus i-a replicat lapidar: „S-a scufundat”.

https://www.hotnews.ro/stiri-international-24559215-vladimir-putin-saluta-marele-profesionalism-lui-larry-king-interviul-dat-acum-20-ani-putin-timp-dupa-venirea-putere-liderului-rus-video.htm

Vladimir Putin, interviu la Larry King (2000) 
Foto : Captura Youtube

Ion Mihai Pacepa . O perspectiva americana

Disparitia lui Ion Mihai Pacepa , cel mai inalt defector din blocul comunist , a agitat din nou apele si asa atat de tulburi din mass-media de la noi .
Cum s-a intamplat de atatea ori in ultimii 30 de ani cu toate chestiunile sensibile din societatea romaneasca , modul in care este reflectata imaginea celebrului defector in tara si in afara ei difera in mod substantial.
Ion Mihai Pacepa pentru care Ceausescu a creat o unitate speciala de Securitate a carei singura sarcina era asasinarea generalului si a pus doua recompense separate de cate 1 milion de dolari pe capul lui , este si acum minimalizat si prezentat in presa noastra de catre " mostenitorii fostei Securitati "  *) ca tradator al Romaniei, desi Romania nu s-a identificat niciodata cu comunismul si cu atat mai mult cu Securitatea.
Ceea ce nu este inca recunoscut in tara, a fost validat de multa vreme in Occident, contributia lui Ion Mihai Pacepa la demantelarea comunismului si la prabusirea lui fiind recunoscuta la cele mai inalte niveluri.
Cele doua articole reproduse mai jos sunt o demonstratie elocventa a acestei contributii.




Ion Mihai Pacepa in 1975. (Anghel Pasat/ Arhiva Agerpres)

A  Personal Perspective on Ion Mihai Pacepa

Wayne A Barnes

A man walked into the American Embassy in West Germany in late July, 1978. He said he was a senior officer in an Eastern European Intelligence Service and wanted to defect to the U.S. Would he be accepted?

The CIA people needed his name. If he identified himself, he said he could never return home. He walked outside and pondered his future. Finally, he went back in and told them he was Lieutenant General Ion Mihai Pacepa, Acting Director of the Romanian Foreign Intelligence Service, the DIE.

Few were familiar with his name, and no one knew what he looked like. It was a poser.

At the time, I was a Special Agent in the FBI in the Washington Field Office, having attended language school a few years before and was a fluent Romanian speaker. Fortunately, my partner, Warren Rowlands, and I had been on surveillance the previous April when the Romanian diplomatic corps in Washington held a picnic where the general was present. On a wooded pathway, I had seen him up close.

The CIA flew him around the world in a C-151, arriving at Andrews Air Force Base on a sunny day. Two-dozen dignitaries were there to meet the man with a red carpet laid out. The plane landed and a gangway was rolled over to the door. The general stood on the platform and breathed in his new country. The head of the CIA’s resettlement branch rushed back to Warren and me, stuttering, “Is it him?”

We could not help but toy with him. Warren said, “I don’t know, he is pretty far away, and we saw him so long ago.” This went on a moment longer, then I nodded, “He’s your man.”

The official was ecstatic, and so began Ion Mihai Pacepa’s life in America.

Debriefing began the next day. Defectors are asked their knowledgeability, what topics they know best. As the head of Romanian Foreign Intelligence, Pacepa said, “In five years I will begin to forget things you haven’t asked me.” He was right. It went on three days a week for months, writing our interviews on the off days. He personally knew every senior-ranking bad guy in the world, including Chairman Mao, North Korea’s Kim, Yasser Arafat, and a string of Soviet and KGB leaders. His knowledge was encyclopedic.

When he made the decision to defect, he visited the directors of the other Eastern European intelligence services so he would have more information on our Cold War enemies.

His opinion was so valued he became a tacit advisor to presidents of the United States, beginning with Jimmy Carter (s.n.).

There are two sounds in the English language that appear in no other. The “th” sound from “the,” and the “r,” as in “run.” One of the hardest words for any new English speaker is the number “three,” putting both sounds together.

Pacepa had a real problem with this, and his language instructor couldn’t get past it. During one session, I explained that the teeth are separated and the tongue is put out just past them, then quickly withdrawn, thus giving the “th” sound.

He practiced a couple of times, then we moved to a mirror. He pronounced it perfectly, but became upset, which I did not understand. He said, “I will not stick out my tongue at the President of the United States!” From then on, all his “threes” were “trees.”

When he left Romania, no one knew his plans. That didn’t stop a very paranoid President Nicolae Ceausescu from believing it had all been a grand conspiracy. Pacepa had been both his intelligence chief and closest advisor. Ceausescu even had a nervous breakdown.

People back then, and even internet trolls today, are quick to toss around terms like “plant,” and “double agent,” describing any defector, including General Pacepa. They have read too many Robert Ludlum novels and watched too many Tom Cruise “Mission Impossible” movies, with no understanding of the real world of counterintelligence. If you want to send a “plant,” try a Colonel, but not the man in charge.

A Man of Principle

Here is an example of Pacepa’s moral compass. I had recruited an intelligence officer in the embassy who told us of the DIE’s intelligence plan to destroy the reputation of the head of the Romanian Orthodox Church in America, Bishop Valerian (Trifa). Romanian Intelligence General Gheorghe Anghelescu provided the Department of Justice with information fabricated by DIE technicians.

The Office of Special Investigations (OSI), tasked with ferreting out former Nazis in the United States, had eaten it up, ignoring our sensitive source. But when Pacepa arrived, he added more details, including how they created documents and faked photos of Trifa wearing Nazi insignias. OSI did not want a record made of any of this.

However, with General Pacepa’s full cooperation, I wrote a nine-page letterhead memorandum because we both saw this as a travesty of justice. No matter, OSI pursued the case relentlessly, not disclosing the exculpatory information to Trifa’s attorneys and even convincing the judge not to review it. Eventually, they were successful in having the Bishop deported.

Writing the memorandum was akin to biting-the-hand-that-feeds-you, for both the general and me, but we agreed it was the right thing to do. (Trifa’s reputation was never properly rehabilitated, and current recorded history still bears the scars of this miscarriage of justice.)

The senior OSI attorney wanted to have me fired, which only further inspired the general. We discussed his writing a book when his language ability improved. It would tell the devastating truth about communism in his homeland. That eventually became “Red Horizons,” a worldwide bestseller that President Reagan said was his guide to dictators(s.n.). It was read, chapter-by-chapter, over Radio Free Europe. The evils of Ceausescu’s regime were revealed to his people.

More than Lech Walesa and Pope John Paul II in Poland, Pacepa was the first to light the fuse in Romania, which finally exploded into their revolution, taking down their horrible leader. General Pacepa was a very significant piece of the puzzle that brought down the Berlin Wall and ended the Cold War. We should all be very grateful to him(s.n.).

Wayne A. Barnes was an FBI agent for 29 years working counterintelligence. He had many undercover assignments, including as a member of the Black Panthers. His first spy stories were from debriefing Soviet KGB defectors. He now investigates privately in South Florida.

Sursa : https://www.theepochtimes.com/a-personal-perspective-on-ion-mihai-pacepa_3704384.html

Ion Mihai Pacepa: 1928–2021

Highest-ranking Soviet-bloc officer ever to defect to the West has died

Ronald J. Rychlack

In 2017, Christopher Monckton, Third Viscount Monckton of Brenchley and a former adviser to British Prime Minister Margaret Thatcher, called Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa the “most influential man of the 20th century and, arguably, the beginning of the 21st .”

He was the man who pulled back the curtain to reveal the disinformation that was being churned out from the Soviet bloc (s.n.). Unfortunately, most people remained unfamiliar with Pacepa and his work.

In the early morning hours of Feb. 14, COVID-19 accomplished what a $2 million bounty and two separate teams of Romanian-sponsored assassins could not. Ion Mihai Pacepa, “Mike” to those who knew him, was called home to his eternal reward.

Pacepa was born in Bucharest in 1928. He studied industrial chemistry at the Politehnica University of Bucharest, but prior to graduation, he was recruited into the secret police agency of the Socialist Republic of Romania, the Securitate. He was initially assigned to the Securitate’s counter-sabotage department. In 1955, he was transferred to Foreign Intelligence.

Pacepa was named head of the Romanian intelligence station in Frankfurt, West Germany, in 1957. Two years later, he was made head of Romania’s new industrial espionage department, and he held that position until he defected to the West. Starting in 1972, he also served as deputy chief of Romanian foreign intelligence, adviser for industrial and technological development, and right-hand man to communist Romania’s leader Nicolae Ceausescu.

In his new role, Pacepa lived at the top of the communist world order. He traveled the globe. He knew and socialized with Nikita Khrushchev, Mao Zedong, Fidel Castro, and of course, Ceausescu. He met Western leaders, including President Jimmy Carter(s.n.).

Yet, in 1978, he risked his life to leave behind his position at the top of the Soviet/communist world and come to the United States. It became his mission to warn the West about the oppression that necessarily follows socialism and communism. He was and remains the highest-ranking Soviet-bloc officer ever to defect to the West(s.n.).

Carter didn’t believe Pacepa at first, and he wanted to return the defector to Romania—a certain death sentence. Pacepa’s own disinformation had tricked the U.S. president into believing that Ceausescu was a trustworthy ally, and now Pacepa presented a very different picture.

Eventually the CIA convinced Carter of Pacepa’s bona fides, and Western intelligence agencies tapped the invaluable information he provided. Most important was his explanation of the way Soviet agents planted disinformation to deceive and undermine faith in Western governments, leaders, history, and institutions—especially the churches(s.n.). When Pacepa later attained U.S. citizenship, the CIA gave him a letter thanking him for his “important and unique contribution to the United States.”

In Romania, Ceausescu created a special Securitate unit charged with the sole task of assassinating Pacepa. The dictator also put two separate $1 million bounties on his head and dispatched the infamous assassin “Carlos the Jackal” to carry out the job, as well as a second team of assassins(s.n.). They came close. Twice Pacepa’s secret identity was compromised and he had to undergo plastic surgery and rebuild his life with his American wife, a CIA agent whom he met while being debriefed.

Pacepa eventually published his information in the book “Red Horizons,” which exposed the corruption and brutality of the Ceausescu government and the Soviet/communist world. (President Ronald Reagan called that book his “bible for dealing with dictators.”) It was translated, condensed, and smuggled into Romania, where it became a catalyst motivating the people to overthrow their government. Ceausescu and his wife, Elena, were arrested, given a hearing, sentenced, and executed on evidence, much of which came directly from that book.

After coming to the United States, Pacepa and his wife lived under assumed identities, but he continued to write books and articles under his real name, including the 2013 book “Disinformation: Former Spy Chief Reveals Secret Strategies for Undermining Freedom, Attacking Religion, and Promoting Terrorism,” of which I was co-author. He wanted to correct false stories that he had helped create when he was influential in the Soviet-bloc intelligence world.

Among the most important pieces of disinformation that he wanted to correct were that the CIA was behind President John F. Kennedy’s assassination, that Pope Pius XII was pro-German in World War II, and that Middle Eastern terrorism was organic (rather than fomented from inside the Kremlin). The Soviet bloc intelligence machinery had cultivated all of these false narratives while Pacepa worked in that world(s.n.). His final book, “Operation Dragon: Inside the Kremlin’s Secret War on America” (co-authored by R. James Woolsey), was just released by Encounter Books.

America’s recent flirtation with socialism had concerned Pacepa greatly. As head of foreign intelligence in communist Romania, he worked with agents, assets, and dupes to plant seeds of distrust in the American mind regarding its government’s involvement in the Vietnam War. He noted that this type of disinformation was going on again today, with “fake news” and all kinds of stories (sometimes later retracted) that painted the United States in the worst possible light.

Pacepa spoke often of the media—more specifically, the money behind the news media, which drives the stories. Pacepa specialized in developing stories in this manner when he was at the top of the Soviet-bloc intelligence community. He helped turn American attitudes on issues in the 1960s and 1970s. He recognized the same techniques being used today so that many people now have a very negative view of their government but a positive view of socialism (s.n.).

Pacepa leaves behind his wife of more than 40 years and a grown daughter.

Ronald J. Rychlak is the Jamie L. Whitten chair in law and government at the University of Mississippi. He is the author of several books, including “Hitler, the War, and the Pope,” “Disinformation” (co-authored with Ion Mihai Pacepa), and “The Persecution and Genocide of Christians in the Middle East” (co-edited with Jane Adolphe).

Sursa : https://www.theepochtimes.com/ion-mihai-pacepa-1928-2021_3696496.html

Note 

*) https://evz.ro/pacepa-un-harry-potter-al-spionajului.html

Interviu-eveniment pe EVZ PLAY. Omul care afirmă: ”Pentru mine Pacepa a fost un ocrotitor"

https://www.aktual24.ro/cum-a-fost-achitat-andrei-badin-de-acuzatia-de-luare-de-spaga-relatii-foarte-apropiate-de-prietenie-cu-fostul-baron-psd-adrian-duicu/

O judecatoare care gandeste ca un infractor

Motivarea judecătoarei Cristina Coarnă care a înlocuit arestul preventiv cu arestul la domiciliu în cazul unui suspect de viol asupra unei minore sechestrate

 „Cu titlul de exemplu, instanța de fond a considerat că un atentat terorist care să genereze victime multiple, un omor care să stârnească frică generală ar putea justifica măsura arestării preventive (…).

În prezenta cauză, faptele inculpatului, deși reprobabile nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare, o reacție a societății din care să rezulte că oamenii consideră faptele sale ca punându-le în pericol viața, existența în vreun fel. Nu au existat ieșiri în stradă, proteste în presă.

Față de acest aspect, instanța de fond a considerat că în cauză se impune o măsură preventivă, dar în niciun caz cea mai grea, deoarece în cazul infracțiunilor de genocid, atentat terorist, omor calificat, crime împotriva umanității nu ar mai exista temei de luarea a vreunei măsuri preventive, uciderea celor vinovați rămânând singura sancțiune, dar nereglementată de lege. Cum inculpatul nu poate fi ucis, nu poate fi lapidat în piața publică, instanța de fond a considerat că acesta poate fi plasat la domiciliu în arest pentru 60 de zile de la 22.12.2020 până la 20.02.2021 inclusiv ”.

 

https://www.g4media.ro/motivarea-unei-judecatoare-care-a-inlocuit-arestul-preventiv-cu-arestul-la-domiciliu-in-cazul-unui-suspect-de-viol-asupra-unei-minore-sechestrate-faptele-inculpatului-desi-reprobabile-nu-s.html

Intrebarea la care trebuie sa raspunda CSM ,  Ministerul Justiei si Facultatea de Drept  este cum a fost posibil ca o persoana cu aceasta mentalitate si cu acest sistem de valori , dar care a absolvit  Facultatea de Drept si a trecut prin toate filtrele sistemului juridic , sa ajunga un judecator care prejudiciaza victima minora si  incurajeaza violatorul. 

In al doilea rand, recenta "suspendare temporara" nu este o solutie ci doar o "temporizare" pentru ca de fapt nu rezolva nimic. 

Dupa trecerea termenului fixat, judecatoarea se va intorce in sistem  ( cu aceeasi mentalitate si acelasi sistem de valori pentru ca acestea nu se reseteaza peste noapte  ) sau nu ?!

Acest caz este doar unul dintr-o lunga serie de sentinte judecatoresti uluitoare ale unei justitii dezlegata la ochi care , direct sau indirect , incurajeaza infractorii si loveste in victimele lor inclusiv minore. 

Dupa trei decenii de democratie una din marile probleme ale societatii romanesti nu este numai cresterea infractionalitatii, ci si mentalitatea celor desemnati sa imparta dreptatea care uneori sunt lipsiti total de simt moral ( " moral insanity ") si au o gandire si o mentalitate de infractor. 

Note

https://www.libertatea.ro/stiri/cum-a-motivat-tribunalul-braila-desfiintarea-hotararii-prin-care-a-fost-lasat-in-libertate-un-barbat-judecat-pentru-rapirea-si-violarea-unei-fetite-de-13-ani-3422020

https://www.g4media.ro/csm-discuta-luni-daca-o-suspenda-pe-judecatoarea-care-a-inlocuit-arestul-preventiv-cu-arestul-la-domiciliu-in-cazul-unui-suspect-de-viol-asupra-unei-minore-sechestrate-cu-o-motivare-aiuritoare.html

https://evz.ro/judecatoarea-din-braila-a-fost-suspendata.html

Dupa 30 de ani . Interviu interdisciplinar despre starea de fapt din Romania. Update ( Istoria unui proiect civic )

In urma cu un an de zile a fost initiat un proiect civic interdisciplinar  :

Dupa 30 de ani . Interviu interdisciplinar despre starea de fapt din Romania

https://www.linkedin.com/posts/sergiu-simion-2634a12a_dupa-30-de-ani-interviu-interdisciplinar-activity-6625647819476742144-wjM8/

https://sergiusimion.blogspot.com/2020/01/dupa-30-de-ani-interviu.html

Proiectul a avut drept scop evaluarea complexa a starii de fapt a societatii romanesti dupa 30 de ani de la caderea comunismului , ani care au urmat celor 50 de ani de comunism.
La fel ca in cazul exprimentului comunist ( unic in istorie ), tranzitia catre democratie si statul de drept a fost tot un experiment ( idem ) in care , exact dupa principiul conform careia dintr-un acvariu poti sa faci ciorba , dar invers niciodata , sistemele politice si sociale nu sunt reversibile si nu mai pot reveni niciodata la starea initiala .
Pe cale de consecinta sistemul politic si social din Romania nu mai este unul de tip comunist , dar nici nu a devenit unul cu adevarat democratic si aceasta stare de confuzie si debusolare este una toxica la nivelul ansamblului social.

Din nefericire , agenda societatii civile si a personalitatilor culturale din societatea romaneasca este ocupata de multe ori de pseudoprobleme si false dezbateri care au pierdut energia civica din anii `90. 

Ca atare,  o evaluare a parcursului social din ultimele trei decenii este imperios necesara *).
Din ratiuni care tin in primul rand de inabilitatea initiatorului , forma de prezentare , contextul in care a fost propusa si variabilele implicate , proiectul civic mentionat nu a fost finalizat , dar raman cu convingerea ca intr-un alt context si in alte conditii care presupun eliberarea de constrangerile formale , o dezbatere de acest gen intre personalitati de anvergura cunoscute pe plan international ar fi foarte necesara , foarte interesanta si un mare pas inainte in aceste vremuri ale confuziei , debusolarii si lipsei de repere politice , culturale, sociale si morale.

Ideea proiectului , invitatii si reactiile lor sunt prezentate pe scurt mai jos. 

Dupa 30 de ani . Interviu interdisciplinar despre starea de fapt din Romania. 

( Proiect civic )

Invitati : 

Note 

*) Recent au fost publicate pe platforma Contributors.ro doua tentative de a evalua din anumite perspective ( sectoriale )  parcursul social si politic din ultimele trei decenii . 

 Ambele initiative  sunt unilaterale si teziste eludand raspunsul la intrebari fundamentale pentru societatea romaneasca si mentinand vechea fractura intre interesele si problemele civice reale  si reprezentarea lor in spatiul politic si social :

Scrisoare deschisa catre viitorii senatori si deputati ai Romaniei semnata de 50 de personalitati 

Cine ne apara de urmatoarea Ordonanta 13

https://www.contributors.ro/cine-ne-apara-de-urmatoarea-ordonanta-13/

Scrisoare deschisă, semnată de 66 de importanți istorici români și străini, despre libertate în cercetarea istorică

După 30 de ani: cercetările istorice într-o Românie democratică

https://www.contributors.ro/dupa-30-de-ani-cercetarile-istorice-intr-o-romanie-democratica/

Jurnalul unui psiholog ( 2-8 februarie 2021 )

 Statisticile interne ale blog-ului 

( 2-8 februarie 2021 )

Intrebarea interesanta este unde si de unde apare acest salt brusc al audientei , dar aici numai specialistii in domeniu au raspunsul. 

Pe de alta parte , nu pot sa nu remarc faptul ca acest blog este citit mai mult in strainatate decat in tara si din nou nu am raspunsul , deci nu stiu ce subiecte abordate capteaza interesul cititorilor din alte tari : 

Prolegomene la o metafizica a ambiguitatii si nedeterminarii istorice, politice si sociale

Gottfried Liebniz - Dissertatio de arte combinatoria
Frontispiece of the book printed in 1690

O interesanta scrisoare deschisa semnata de 66 importanți istorici români și străini ( dar si antropologi, sociologi ,etnologi, filologi, arhivisti ,etc. ) si publicata pe platforma Contributors,ro (https://www.contributors.ro/dupa-30-de-ani-cercetarile-istorice-intr-o-romanie-democratica/) atrage atentia prin caracterul ei sibilinic si ramane un punct de reper in istoria generala a ambiguitatii , nestructurarii si nedeterminarii din societatea romaneasca.
Prin caracterul si tonalitatea ei aparte scrisoarea ofera un minimum de raspunsuri , dar ridica maximum de intrebari. Atunci cand 66 de personalitati semneaza un asemenea text inseamna ca impartasesc un acelasi punct de vedere si pornesc de la un numitor comun  care in cazul de fata este reprezentat nu de istoria Romaniei , ci de  cercetarile istorice . 

In mod evident si dincolo de justificarile formale ,  daca au fost contactati un numar atat de mare de istorici din tara si strainatate,   scrisoarea are un anumit scop si promoveaza anumite interese. Intrebarea interesanta ar fi ce persoana sau ce institutie a initiat un asemenea text si exact in acest moment. 
Textul defineste trei categorii de cercetatori care activeaza in domeniul istoriei ( istoricii oficiali ai regimului, istoricii “ rezistenti” care au respins varianta oficiala si noii istorici formati dupa criteriile pur stiintifice si educati in mentalitatea europeana si care promoveaza principiul fundamental al unei societatii democratice), sustine diversitatea opiniilor si incrimineaza interpretarea oficiala a istoriei :

“ O societate democratică se caracterizează prin diversitatea opiniilor . Prin urmare, nu există – și nici nu ar trebui să existe – o interpretare oficială a istoriei. De fapt, un asemenea fenomen reprezintă un semn al unui sistem politic non-democratic și autoritar.”

Aplicarea in practica a acestui principiu are consecinte foarte importante :

“ Foarte mulți istorici români au devenit, prin temele abordate și instrumentarul metodologic și teoretic folosit, parte a unei mari comunități în care libertatea de exprimare și acceptarea unor puncte de vedere opuse ( s.n.) reprezintă elemente de bază ale educației și culturii academice. “

Ceea ce nu se spune in mod explicit este ca acceptarea diversitatii opiniilor este inseparabila de acceptarea diversitatii culturilor si traditiilor care este exact principiul fundamental de constituire al Uniunii Europene  creata tocmai in virtutea acestor identitati si entitati statale distincte.
Problema este ca " interpretarea oficiala" , " interpretarea libera" ( neoficiala in sensul dat de scrisoare ) si " interpretarea politica a istoriei si instrumentalizarea trecutului " nu sunt definite prin genul proxim si diferenta specifica.
Daca "intrepretarea istoriei" este atat de importanta , intrebarea interesanta si fara raspuns din partea semnatarilor scrisorii este  cam ce ar trebui sa invete la scoala un copil din Germania, Franta , Marea Britanie, etc. de  exemplu etc. despre tara in care traieste  . Va invata despre  despre trecutul si istoria ei sau despre cercetarile istorice ? 

In acest caz , cum spuneau anticii, ca marile problemele ale oamenilor nu pornesc de la fapte ( lucruri ) ci de la opiniile oamenilor despre ele.
Pe de alta parte , ceea ce este permis intr-un plan , este judecat si condamnat prin echivocuri si nedeterminare ( ceva de genul “ undeva, candva, cineva a spus ceva despre altcineva”) in alt plan :

“ Abordarea de către foarte mulți cercetători a unor teme incomode ale istoriei noastre, care se regăsește în proiecte de cercetare finanțate prin competiție, în articole sau volume apărute în România și în străinătate, mai este urmată de reacții care depășesc, din păcate, limitele eticii și deontologiei profesionale . Nu de puține ori, atacurile iau și forma unor denunțuri sau atacuri mediatice, sub protecția anonimatului sau prin interpuși.”

Nu este clar a) care sunt temele incomode abordate , b) unde apar reactiile care depasesc limitele eticii si deontologiei profesionale si c) de ce sunt luate in considerare de catre mediul academic denunturile si atacurile sub protectia anonimatului .
Dincolo de aceste formulari surprizatoare pentru membrii unei comunitati academice si de pericolul politizarii si instrumentalizarii istoriei, semnatarii scrisorii recunosc existenta unei falii intre istoria academica traditionala si  istoria de tip nou care are alte criterii de evaluare, inclusiv financiare : 

"Pe lângă acești istorici apropiați regimului, au existat însă și cercetători care au respins politizarea și instrumentalizarea trecutului, conform dorințelor partidului-stat. Acești istorici au continuat partea mai deschisă a tradiției interbelice și a studiilor istorice din interiorul și din afara regatului dinainte de 1918.”

“ Nu toți istoricii acceptă noul sistem de finanțare, care se bazează pe evaluarea internațională, pe calitatea proiectului și pe transparență. Nu este general acceptat nici faptul că structurile responsabile de asigurarea calității, și nu rețelele clientelare, trebuie să decidă asupra utilizării fondurilor publice .”

Acest text sibilinic invita întreaga comunitate profesională “ să reflecteze asupra condiției istoricului (s.n.) în societatea românească" . Acesta este un punct nevralgic deoarece deschide o cutie a Pandorei pentru ca in egala masura ar trebui discutata si conditia  medicului , juristului,  ziaristului , sociologului , profesorului, etc. in societatea romaneasca si asa ajungem la problema cruciala a respectarii ( sau nerespectarii ) unor coduri deontologice si morale in diversele discipline si domenii de activitate inclusiv in mediul academic.

Marea problema a acestei scurte scrisori deschise care pledeaza pentru o istorie pluralista si libera si pentru aplicarea unor criterii pur stiintifice este aceea ca in timp ce propune abordarea unor teme incomode  ale istoriei , perpetueaza alte tabu-uri eludand raspunsul la intrebari fundamentale legate trecutul tarii si de istoria ei recenta.

In ultim instanta , istoria nu poate fi desprinsa de lumea reala si  cercetarea istorica nu poate avea loc intr-un turn de fildes deoarece incusiv istoricul trebuie sa respecte un cod deontologic si moral. 

Daca intreaga Europa s-a confruntat cu nazismul , Europa de Est s-a confruntat cu comunismul . In acest sens procesul de la Nurnberg a avut loc , dar procesul comunismului nu a avut loc si se pare ca nu va avea loc niciodata . 

In cazul Romaniei este si mai grav. Prin invocarea politizarii si instrumentalizarii trecutului de catre comunismul nationalist , tara este decuplata de istoria ei reala , in timp ce trecutul ei recent ( 1945-1990 ) pur si simplu nu exista in manualele de istorie. 

Mai mult decat atat, istoria traumatica a ultimilor  30 de ani ( Dosarul Revolutiei din 1989 , Dosarul Mineriadei din 1990,etc. blocate de 30 de ani sunt o rusine pentru justitie si pentru statul roman ) ramane o enigma nedescifrata atat pentru cetatenii romani , cat si pentru pentru cercetarea istorica, singura certitudine fiind aceea ca vanatoarea de legionari (reali sau inchipuiti ) inceputa de Securitate in 1945 continua sub alte forme si in 2021. 

In mod evident aceasta enigma nu poate fi descifrata de catre politicienii aflati vremelnic la conducere, iar cetatenii nu pot trai o viata normala intr-o tara in care dau cu banul ca sa afle ce s-a intamplat in istoria ei sau in trecutul ei recent.  

Din acest punct de vedere  o simpla declaratie de intentie ( " După decenii de dictatură comunistă și manipulare intenționată a trecutului, o istoriografie pluralistă și liberă aduce o contribuție decisivă la stabilizarea democrației din România " ) nu ne este de mare ajutor.

Au trecut deja 30 de ani din viata tuturor si este foarte necesar un anumit bilant, dar nu numai din punct de vedere istoric . Trecerea de la comunism la democratie si la statul de drept a antrenat toate structurile si variabilele sistemului si numai o abordare interdisciplinara facuta de specialistii in stiinte politice , sociale si umane poate face o evaluare complexa a evolutiei sistemului politic si social si a starii de fapt din Romania intre starea intiala ( 1989 ) si starea actuala (2021).

Simpla aderare la un text formal si abscons eludeaza raspunsul la intrebari esentiale pentru societatea romaneasca ( ex : Dupa 30 de ani . Interviu interdisciplinar despre starea de fapt din Romania (linkedin.com) in timp ce complicata realitate de aici poate fi descrisa doar prin multiple sisteme de referinta si perceptii alternative asupra ei. 

O  asemenea evaluare  inter si transdisciplinara facuta de specialisti recunoscuti in tara si in strainatate  ar fi binevenita avand in vedere confuzia si debusolarea care domnesc in randul cetatenilor , confuzie si debusolare generate de manipularea si dezinformarea practicata pe scara larga in mass-media  din 1989 si pana acum .

Problema  ar fi daca exista cu adevarat acest interes.

https://www.contributors.ro/dupa-30-de-ani-cercetarile-istorice-intr-o-romanie-democratica/#comment-438252

Un interviu document despre sistemul de pensii normale din Germania si despre sistemul (mafiot) de pensii speciale din Romania

Plasa de minciuni creata de statul roman prin legi cu dedicatie si de catre o justitie dezlegata la ochi , a creat sistemul mafiot al pensiilor speciale care nu se regaseste in democratiile occidentale cu traditie. In fata acestui sistem de privilegii in care "unii sunt mai egali decat altii",  cedeaza inclusiv "lupii tineri " din justitie *) care afirma ca lupta pentru o justitie independenta , dar care considera ca acest sistem este normal si nu poate fi schimbat , deci au exact aceeasi mentalitate ca a "specialilor" .





INTERVIU. Cine are pensii speciale în Germania. Cât câștigă profesorii, judecătorii, piloții, ofițerii. ”Aici, nimeni au are pensie mai mare decât salariul (s.n.)”

Laurențiu Ciocăzanu

2 .02. 2021

 

Pensionarii obisnuiți nu sunt umiliți de politicieni în Germania, prin categorii de ”speciali” cu venituri imense de la stat

 

Jurnalistul Mihai Rusu ( fostă voce de glorie la celebrul Radio Europa Liberă), stabilit în Germania, a explicat pentru LUMEALIBERA.ro care este situația pensiilor speciale în Germania. Analiza gazetarului merită citită și de cei care încearcă în aceste momente să repare abuzurile create prin lege de guvernările PSD, în special legat de situația pensiilor speciale monstruoase, care iau bani de la săraci ca să-i dea bogaților cu serviciu la stat. (de la minutul 37.00, în înregistrarea video).

https://youtu.be/jJ3qATqfPNk

E adevărat că în Germania, indiferent ce funcție sau meserie ai la stat – magistrat, colonel, ofițer de servicii secrete etc. – nu există diferențe enorme între salarii și nici între veniturile lor și cele medii?

Mihai Rusu: Salariile magistraţilor din Germania, de exemplu, ca bugetari, pentru că ei sunt bugetari, sunt mai mari decât ale bugetarilor din serviciile publice sau ale militarilor pentru că răspunderea este foarte mare dar şi urmare a unei dorințe de protecţie profesională, ca să nu fie tentați, să nu fie şpăguiți. De aceea, li se oferă un salariu foarte bun.

 

Concret, cam cât câștigă? Sau ce pensii au?

Iată, pe categorii profesionale:

Profesorii au pensii în Germania 2.200 de euro pe lună. Profesorii care lucrează jumătate pe zi, nu lucrează 8 ore pe zi, programul la şcoală este de 5, maximum 6 ore. Dar datorită importanţei pe care o au profesorii în educaţie şi în învăţământ, ei au salarii mari. După ieşirea la pensie pot lucra în mediul privat. Se cumulează salariul cu pensia şi plătesc impozit pe toată suma (2.200 + X).

 

Dar în domeniul instituțiilor de forță?

Militarii ies la 60 de ani la pensie, cu un venit de 71,7% din ultimul salariu. Un căpitan care a făcut armată 12 ani are o pensie de 860 de euro pe lună. Un medic militar care a lucrat 20 de ani primeşte o pensie de 1.730 de euro pe lună. De aceea cred eu că este foarte bună această corespondenţă pentru că dăm nişte cifre oficiale pe care lumea trebuie să le afle.

 

Dar există vreun caz în care un fost angajat la stat să aibă o pensie mai mare sau chiar mult mai mare decât a avut salariu, cum se întâmplă în România cu multe categorii ”speciale”?

Nici un angajat, indiferent unde a lucrat, nu iese cu o pensie mai mare decât salariul pe care l-a avut, sau cu pensie specială, să fim bine înţeleşi !

 

Deci nu există, de fapt, pensii speciale în Germania?

Avem pensii speciale, dar în alt înţeles al cuvântului. Şi anume, Republica Federală Germania este un stat de drept. Inclusiv ofiţerii SS şi foştii ofiţeri din Vehrmacht care au supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial, care, conform Legii din 1950 când s-a înfiinţat RFG, au şi ei dreptul la pensii. Acum, unii au 90 de ani, majoritatea au dispărut.

Acestora, Bundestangul, Parlamentul german le-a acordat pensii speciale, pentru că ei nu au contribuit în tânărul stat vest-german şi atunci au existat unele interpretări juridice – pentru că şi în Parlament sunt foarte mulţi avocaţi – au spus aşa: ei trebuie să ia pensie, unii dintre ei au fost chiar victime.

Dacă Hitler trăia astăzi lua pensie de victimă după atentatul de la 20 iulie 1944. Şi atunci toţi cei care au fost spuma nazistă care a fost în acel buncăr erau considerați juridic victimă şi luau pensie de victimă.

Deci, ideea de pensie specială în Germania este diferită complet de cea din România. Acolo se dă celor care nu aveau cotizație și nu este un mare favor financiar, nu?

Între timp, ei au fost condamnaţi în procesul de la Nurenberg din 1946. Dar, este vorba de foşti ofiţeri SS, este vorba de ofiţeri din armata germană, este vorba de colaboratorii lor din trupele SS – croaţi, belgieni cred că au fost şi câţiva români – care au primit pensii speciale, că de aia sunt speciale pentru că nu au contribuit.

Nivelul lor a fost stabilit între 425 de euro până la 1275 de euro lunar. Ofiţerii SS au primit, bineînţeles, peste 1.275 de euro, ceea ce în mărcile vest-germane însemnau 2.000-2.500 mărci vest-germane. Aici a fost dispensa pe care a făcut-o Parlamentul german, într-o înţelegere la vot cu toate partidele din opoziţie, nu a făcut-o unul de capul lui. Astea au fost pensiile speciale, pentru cazuri speciale.

 

Dar mai există și alte tipuri de pensii speciale?

Şi acum avem pensii speciale în adevăratul înţeles al cuvântului, cum sunt în aviație și alte domenii unde angajații au lucrat în condiții dificile, riscante, cu mare stres. Lufthansa este companie de stat cu participaţiuni din piaţa liberă, cu acţionariat privat.

Un pilot de Luftansa trebuie să iasă la pensie la 60 de ani. Dacă el iese la 55 de ani la pensie, că de la 55 de ani are voie să iasă la pensie, din cauza stresului, oboselii, că nu mai poate, pilotul de Lufthansa are un salariu de 200 de mii de euro pe an brut şi iese la pensie cu 160 de mii de euro pe an pensie brută, bineînţeles. Plătesc impozit mare la ea.

Deci oricum cu o pensie mai mică decât salariul. În România, colcăie de pensionari ”speciali” care câștigă după ce au ieșit din câmpul muncii mai mult decât din salariu!

În România, pensiile speciale sunt mai mari decât salariul pe care l-au avut pentru că România se întâmplă următorul fenomen. România este în primul rând un stat offshore, cu căsuţe poştale, oficial, nu e nimic neoficial. Asta este ştirea pe care vi-o dau acuma, dintr-un documentar german. Păi, cum sunt toate băncile alea pe care le vedem pe toate bulevardele – cipriote, greceşti, italiene? Acolo se spală bani. Deci, odată, offshore, altă dată se dau pensii speciale aberante și în felul acesta se face praf piaţa liberă, în ce sens? Ca piaţa bugetară să domine piaţa liberă, în felul acesta să ai monopolul asupra economiei private şi asupra electorilor (s.n.).

 

Dar să revenim: cât are pensie în Germania, nu specială, ci normală, un magistrat?

Un magistrat, pentru a nu putea fi şpăguit, are un salariu de 10-12 mii euro brut maximum, dar ăştia sunt judecători la Curţile Federale sau la Curtea Constituţională. Un judecător de tribunal, să spunem local, cred că are 5.000-6.000 euro, maximum 6.500 euro brut, iar pensia cred că o au de aproximativ 3.000 de euro. În Germania legea este pentru toţi aceeaşi. Şi la procentaje şi la asigurări, pentru că şi judecătorii sunt bugetari.

 

Cât e pensia cea mai mică acolo?

Pensia mică în Germania este de 500 de euro şi nu este impozată.

 

Ca să fie clar: în Germania, indiferent ce funcție mare ai avut sau ce meserie importantă ai practicat, nu poți avea un salariu mult mai mari decât cel mediu și nici o pensie mai mare decât salariul avut?

Nu, asta e foarte clar. În niciun caz. Aici n-a putut nimeni să șpăguiască parlamentari ca să facă legi cu pensii speciale pentru diverse categorii, culmea, și la niveluri monstruos de mari față de pensia medie.

 

Deci, păstrând modelul german, un magistrat care a avut salariul 10.000 de lei pe lună ar trebui să iasă la pensie cu 6-7.000 de lei pe lună, corect?

Exact. 70% din ultimul salariu. Dar atenție, pensiile astea sunt impozabile! Pentru că pensionarii respectivi, în Germania, nu se încadrează în categoria de pensionari cu pensii neimpozabile. Legiuitorul german a avut grijă să-l apere pe acela cu pensie mică, și care este scutit de impozit, față de acela care are o pensie mare și trebuie să achite impozit.

 

Cât e pensia mică scutită de impozit în Germania?

500 de euro. Iar de la 1.500 de euro în plus de unde începe legiuitorul să definească limita de impozitare, da, plătești impozit de la această limită în sus.

 

Dar un pensionar poate munci și la privat?

Sigur. Dar cumulează venitul cu pensia și plătește impozit.

Sursa : https://lumealibera.ro/interviu-cine-are-pensii-speciale-in-germania-cat-castiga-profesorii-judecatorii-pilotii-ofiterii-aici-nimeni-au-are-pensie-mai-mare-decat-salariul/

Note 

*) "Judecătorul Cristi Danileț spune că ”există o decizie a Curții Constituționale încă din perioada 2009 sau 2010, prin care s-a stabilit în mod nediscutabil faptul că nu pot fi eliminate pensiile speciale sau mai exact pensiile de serviciu pentru magistrați și militari. Peste decizia aceasta a Curții nu se poate trece nici cu vreo Hotărâre de Guvern, nici cu vreo lege a Parlamentului”.

El precizează că ”magistrații nu au voie să îndeplinească nici o altă funcție publică sau privată decât cele didactice în învățământul superior. În plus, li se cere ca 25 de ani să aibă o profesie, dând dovadă tot timpul de integritate. Tocmai datorită importanței poziției sociale a magistraților și a restricțiilor pe care ei le au în viața cotidiană, s-a introdus acest beneficiu al pensiilor speciale, care înseamnă o remunerare a magistratului la pensionare cu 85% din ultimul venit lunar. O astfel de normă este întâlnită și în alte țări europene ( oare ?! -s.n.)  ”. 

De ce nu pot fi eliminate pensiile speciale ale magistraților?

https://www.rfi.ro/justitie-116685-de-ce-eliminate-pensii-speciale-magistrati