The Soviet Story

 

 

Referinte

“The Soviet Story” este un documentar de prima mana, al regizorului Edvins Snore. Filmul spune povestea regimului sovietic si cum URSS au ajutat Germania nazista la instigarea Holocaustului. Filmul arata documente recent descoperite care atesta acest lucru. Interviurile cu fosti ofiteri de informatii, evidentiaza detalii socante. “The Soviet Story” s-a filmat in mai mult de 2 ani in Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franta, Regatul Unit si Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de autor timp de mai bine de 10 ani.
( http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil )

Filmul documentar "The Soviet Story" (2008), realizat de către letuanianul Edvīns Šnore, a născut numeroase controverse, mai ales în Rusia. Filmul este şi o provocare (fiind şi unul din puţinile care tratează subiectul Holocaustului Roşu), la care unii ruşi, cu părere de rău, au reacţionat într-un mod destul de primitiv, violent şi ignorant. Cum este exemplul unui cunoscut istoric rus, Alexandru Diucov, care a declarat presei că după ce a văzut filmul avea o singură dorinţă: de a-l spânzura pe regizor şi de a da foc Ambasadei Letoniei din Moscova. Ca după aceea mai mulţi protestatari chiar să dea foc în faţa Ambasadei unei păpuşi ce-l înfăţişa pe regizor.
( http://anatoliejuraveli.blogspot.com/2009/10/soviet-story.html )

Normalitate si anormalitate sociala ( 2 )

Romania. Un diagnostic.


Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)




1. Radu Portocala: O cusca numita Romania

Ultimele luni mi-au fost din cale-afară de grele. Instinctiv, m-am apărat îndepărtîndu-mă şi tăcînd. De la începutul anului, am încetat să mai urmăresc actualitatea românească. Pentru prima oară după 30 de ani, dacă cineva mă întreabă ce se mai întîmplă “acolo”, nu pot răspunde. Şi-mi dau seama că această neştiinţă nici nu mă împovărează, nici nu mă diminuează. Dimpotrivă. Mă simt mai liber, mai împăcat.

Nu-mi lipsesc scandalurile, grosolăniile, cîrcotelile. Nu-mi lipseşte nici Băsescu, nici Boc, nici Udrea, nici prea mulţii lor semeni. Pleşu, Liiceanu, Patapievici şi prietenii sau subordonaţii lor nu-mi lipsesc nici ei. Fără ei, zilele mele sînt mai puţin irosite.


Acum 20 de ani, România a pornit pe un drum greşit – încurajată, din inconştienţă sau interes, de mulţi “oameni de bine”, care, acum, se căinează la toate colţurile. Cu o viteză uimitoare, s-au format grupuri care, lipsite de vreun merit, n-au putut să funcţioneze decît prin excluderi şi cenzură. Tot ce e rău în societăţile occidentale a fost adoptat fără întîrziere. Iar societatea, îmbolnăvită pînă la agonie sub comunism, a sfîrşit prin a se sfîrteca definitiv.


Am aşteptat decenii – nu ani! – să se întîmple ceva bun în România. Şi decenii am fost dezamăgit. Decembrie 1989 n-a fost decît un moment de speranţă sterilă, căruia i-a urmat, ca un tobogan infernal, spectacolul prăbuşirilor succesive. Guvernarea liberală ar fi putut fi, în sfîrşit, un adevărat început dacă n-ar fi fost parazitată în permanenţă de forţe ostile ţării şi dacă rezultatele ei n-ar fi fost distruse cu uimitoare rapiditate de către multiplele şi absurdele guvernări Boc. “Revoluţia” pe care capriciile unui singur om au impus-o acum doi ani în conducerea PNL prefigurează, mai ales după alianţele din ultimele luni, un viitor de conflicte şi face iluzorie posibilitatea de a se recîştiga ceea ce se cîştigase între 2004 şi 2008.


Scrisă prost, din ce în ce mai prost, într-o limbă care se descompune de la un an la altul, presa a reuşit să se aservească, obişnuindu-se uimitor de repede cu cenzura şi autocenzura. Cititorii, pe de altă parte, nu caută se se informeze, ci să-şi vadă propriile opinii confirmate de cutare sau cutare cronicar. Revelaţiile, chiar şi cele mai scandaloase, rămîn sistematic fără urmări şi totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.


Acum 15 ani, un tînăr student ajuns între timp deputat şi ministru PDL îmi scria furios în cadrul unui grup de discuţii: “Mai lăsaţi-ne cu comuniştii şi cu securiştii! Trebuie să ne gîndim la viitor.” Şi aşa a fost. Fiecare s-a gîndit la viitorul lui şi toţi împreună au încercat să construiască o ţară fără memorie, o ţară aistorică. Iar tragedia constă în faptul că, în mare parte, au reuşit. În România, trecutul nu mai interesează decît dacă poate argumenta bătutul cu pumnii-n piept.


În 20 de ani, România şi-a devenit sie însăşi o problemă şi o povară, iar cei mai mulţi români nu visează decît să fugă unde-or vedea cu ochii. Intelectualii oficiali şi-au ratat cu desăvîrşire menirea de a instrui masa, probabil fiindcă le lipseşte stofa de intelectuali. Societatea a ajuns astfel o ficţiune pe care n-o mai menţine decît nevoia fiecăruia de a avea adversari.


“Eşti departe!” îmi vor spune unii (ecouri ale celor care mi-au spus în 1990 că n-am mîncat salam cu soia). Da, şi tocmai fiindcă sînt departe, în afara cuştii, pot să văd mai bine, fără patimă, ce se întîmplă înauntru. Tocmai fiindcă sînt departe nu pot fi victima obişnuinţei şi a acceptării. Depărtarea e un avantaj pentru observator şi o tortură pentru cel care aşteaptă.


Despre multe din cele de mai sus am scris, iar despre altele ar fi trebuit să scriu într-o bună zi. Nu o voi mai face – în orice caz, nu aici. Strigatul în deşert este o ocupaţie căreia poţi să i te dedai o vreme, dar care, la un moment dat, ajunge să-ţi producă o mistuitoare senzaţie de inutilitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre obstinaţia de a crede în ceva care în mod evident e imposibil. Fiindcă nu mai pot să sper şi să aştept degeaba, am hotărît să nu mai adaug nici o pagină celor care s-au adunat aici.
Cititorilor care mi-au făcut bucuria de a mă vizita în acest spaţiu imaterial le spun rămas bun!


Radu Portocala
http://portocala.wordpress.com/2011/...re-despartiri/

citat dupa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1222




2. Interviu Mark Gitenstein







*) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4

Psihopedagogia groazei

Dupa 20 de ani de tranzitie si dupa intrarea in Europa, videoclipurile de mai jos disponibile pe YouTube ofera un raspuns elocvent asupra modului in care societatea romaneasca isi educa ( ?!) proprii cetateni :



1. Campania „ Nu fii Erou !! " ~ Respect in trafic






2.Campanie impotriva vitezei






3. Spot ProTv Copii Abandonati

Normalitate si anormalitate sociala ( 1 )

Care sunt de fapt valorile Romaniei ?


Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresionează cel mai mult , va raspunde prompt : normalitatea (s.n.).
Oliver *)

Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român .( ?! - s.n.)
Ion Cristoiu **)



Intrebarea din titlu mi-a venit in minte cand am gasit intamplator pe Internet o clasificare bizara a personalitatilor din Romania care aminteste de celebra parabola a acvariului ( " oricand putem face ciorba de peste dintr-un acvariu, dar invers, niciodata " ) . In primul rand , melanjul rezultat seamana foarte bine cu o ciorba sau cu o salata de cuvinte. In al doilea rand, nu cred ca reuseste cineva sa inteleaga , nici ce au in comun aceste personalitati , nici ce se mai intelege astazi prin personalitate :


Top 10 personalitati din Romania

• Mirel Radoi
• Ghita Muresan
• Iancu de Hunedoara
• Gabriel Oprea
• Mihail Kogalniceanu
• Maria Tanase
• Arsenie Boca
• Ionut Bazac
• Marin Preda
• Madalina Manole

Sursa : http://top10.romportal.ro/2009/02/top-10-personalitati-din-romania/


Exact aceeasi problema a clasificarilor bizare a aparut in celebrul top " Zece pentru Romania " ( http://www.youtube.com/watch?v=OPDU7MzpK2M .... mari romani ) si pentru toate categoriile vizate de acesta . Mai mult decat atat, a existat chiar o luare de pozitie interesanta a unui virtual laureat al topului care " s-a retras în semn de protest faţă de acţiunile de manipulare ale sondajelor de opinie care participă la demersul jurnalistic - 10 pentru România. Reprezentanţii institutelor sunt surprinse de decizia polticianului şi refuză să comenteze declaraţiile privind manipularea barometrelor de opinie publică " (s.n.) - http://www.realitatea.net/cozmin-gusa-se-retrage-din-10-pentru-romania_27495.html


Daca presupunem ca ambele cazuri de mai sus sunt cumva "nereprezentative" , fiind un fel de "accidente" explicabile prin interese particulare conjuncturale , proiectul intitulat " Mari Romani " de exemplu, lansat de TVR care a lansat si o carte cu acelasi nume, este construit exact pe acelasi calapod . In acest din urma caz , avem o prima ierarhie a personalitatilor unde a votat probabil in mod majoritar falanga nationalistilor si nostalgicilor :

1.ŞTEFAN CEL MARE (77493 voturi)	2. CAROL I (52474 voturi)
3. MIHAI EMINESCU (50640 voturi)	4. MIHAI VITEAZU (48725 voturi)
5. RICHARD WURMBRAND (46973 voturi)	6. ION ANTONESCU (27483 voturi)
7. MIRCEA ELIADE (17019 voturi)	8. ALEXANDRU I. CUZA (16383voturi)
9. CONSTANTIN BRÂNCUŞI (14831 voturi)	10. NADIA COMĂNECI (11825 voturi)

Sursa : http://www.mariromani.ro/primapagina.php



Adevarata surpriza o avem abia in esalonul doi unde intra in ring o falanga mult mai periculoasa decat prima ( " new age " sa-i spunem ... ) care amesteca - si in cel mai toxic mod posibil - comunismul, istoria, religia, sadismul si pornografia, cu stiinta, satira sociala , muzica elevata , semidoctii si sportul preferat al maselor . Rezultatul este unul mirobolant :


11. Nicolae Ceausescu 12. Vlad Tepes 13. Gigi Becali 14. Henri Coanda 15.Gheorghe Hagi 16. Ion Luca Caragiale 17. Nicolae Iorga 18.Constantin Brancoveanu 19. George Enescu 20. Gregorian Bivolaru


Sentimentul general care iti ramane dupa parcurgerea rapida a acestor " clasificari si ierarhii ", este acela ca in Romania magazinul non-valorilor poate fi accesat non-stop, dar la cel al valorilor autentice programul de lucru cu publicul seamana cu cel standard de la Evidenta Populatiei de altadata ( se lucreaza de exemplu numai cate 2 ore pe zi si numai 2 zile pe saptamana... ) si ca atare valoarea si normalitatea romaneasca raman pierdute undeva printre randuri.

Pe de alta parte, cum se poate construi in mod eficient un asemenea haos al valorilor ? Foarte simplu . Nu definim bine nici obiectivele si nici criteriile de apreciere pentru acestea , votantii se pot schimba periodic sau se gandesc la notiuni complet diferite, iar daca acelasi lucru se intampla si cu " regulile jocului " , rezultatul va fi unul garantat 100%. Totul devine, cum ar spune adolescentii de astazi si in limbajul lor , " varza ", dar cel putin ne putem consola cu faptul ca este o varza romanesca.



Schimbarea perspectivei


Ce s-ar intampla daca schimbam complet modul de abordare a problemei , respectiv intrega paradigma, si aplicam criterii mult mai concrete ? In mod evident, rezultatul va fi unul complet diferit de cel obtinut in cazurile precedente . Daca parcurgem lista de mai jos cu motivatiile si explicatiile aferente, este foarte probabil sa avem un sentiment diferit fata de cel precedent dar nu numai atat :

• Anamaria Hancu si Liana Buzea
  
  
  
  
  
  
  au lucrat la campania sociala „Let’s Do It, Romania!” al carei scop a fost curatarea Romaniei la propriu. Folosind Facebook si Twitter, in septembrie 2010, aceste doua tinere au mobilizat 200.000 de voluntari care si-au petrecut o zi curatand gunoaie in Romania. Ele au dovedit ca scepticii s-au inselat.
  
  
  
• Laura Stefan
  
  este coordonatoarea programelor anticoruptie din cadrul Societatii Academice Romane si militeaza pentru reforma judiciara si bune practici de guvernare. A elaborat si a sustinut legislatia anticoruptie si a lucrat impreuna cu institutii internationale si ale UE in calitate de expert. In ciuda numeroaselor oportunitati de a lucra in strainatate, a ramas aici, pentru a lupta impotriva coruptiei si a oferi un viitor mai luminos romanilor.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
• Raed Arafat
  
  este subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii. El a infiintat numarul unic de urgenta pentru probleme medicale. De asemenea, a sustinut ideea ca serviciilor de urgenta sa li se permita sa acorde ingrijiri medicale victimelor. Eforturile sale au asigurat modernizarea serviciilor de urgenta si salvarea a nenumarate vieti in Romania, gratie unei atitudini increzatoare si dorintei de schimbare.
  
  
  
• Sergentul major Laurentiu Serban
  
  
  a trecut peste pierderea unui picior in luptele din Afganistan si a declarat: „Ce nu te omoara, te face mai puternic”. Dupa ce s-a intors din misiunea indeplinita alaturi de camarazii sai, soldati si aliati NATO, Serban a inceput sa ofere consiliere altor persoane care i-au pierdut pe cei dragi sau militarilor care au fost raniti. Povestea sa a fost prezentata de Discovery si inspira oameni pe care el nu ii cunoaste.
  
  
  
• Marcelus Suciu
  
  
  a revenit in Romania dupa ani petrecuti in SUA si a adus cu el o serie de inovatii in materie de afaceri, programe guvernamentale si fundatii caritabile. El este nu doar patronul unui lant de restaurante de succes, ci si partener intr-un program ecologic de inchiriere de biciclete in Cluj si promoveaza activ importanta rolului fundatiilor caritabile private in rezolvarea problemelor sociale ale copiilor grav bolnavi si ale nevazatorilor.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
• Anca Harasim
  
  
  este director executiv al Camerei de Comert Americane din Bucuresti. Sustinand companiile si investitorii in discutiile cu oficialitatile romane ajuta companiile americane sa angajeze mii de romani. De asemenea, ea promoveaza transparenta si previzibilitatea mediului de afaceri. Atitudinea „Da, se poate!” si energia pe care o investeste pentru a obtine rezultate o transforma intr-un model pentru oamenii de afaceri.

Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9270631-video-ambasada-sua-sarbatorit-ziua-nationala-4th-july-speech-uri-muzica-buna-tort-vezi-text-cine-sunt-cei-sapte-romani-care-trecut-asta-viata-yes-can.htm

Este foarte probabil ca in mod intuitiv sa fim de acord cu aceasta lista in primul rand pentru ca cei selectati fac ceva util pentru oameni, comunitate sau societate, iar in al doilea rand pentru ca centrarea pe fapte confera implicit selectiei un caracter unitar si omogen.
Putem sa facem si un exercitiu de imaginatie foarte tentant, dar greu de dus pana la capat :


Sa ne imaginam cum ar fi aratat o lista ca cea de mai sus , cu expunerea de motive aferenta , dar facuta conform viziunii oricarei instante amintita anterior...


Intrebarea este de ce noi nu reusim sa facem singuri asemenea liste cu care suntem de acord in mod intuitiv ( si nu pentru ca neaparat " ne plac " cei selectati ) , dar strainii reusesc totusi .

Oare nu cumva pentru ca , in realitate si dincolo de lozinci, societatea noastra ( respectiv cei care iau decizii in numele ei ) NU incurajeaza de fapt , nici eliminarea gunoaielor (...) , nici eliminarea coruptiei si coruptilor, nu considera viata umana o valoare medicala si sociala ( a fost nevoie sa vina un strain admirabil care sa organizeze eficient serviciile de urgenta romanesti ...) , nu acorda ajutor si consiliere defavorizatilor , si in general este apatica sau chiar indiferenta la problemele membrilor ei ?




*) Acest foarte interesant comentariu a fost facut de un anonim la un articol tipic pentru generalizarile nedrepte facute asupra romanilor : http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4


** ) Ion Cristoiu - Eterna smecherie romaneasca -
http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html

Dreptul constitutional de a fura

„ Am cerut anul trecut o analiză la nivelul din UE şi suntem singura ţară în care se poate circula legal cu o maşină furată ”

Sursa : IGP*)

„ ...este scandalos faptul că oameni care nu sunt calificaţi, dar au conexiuni politice, conduc unele companii de stat în beneficiul propriu, nu al poporului ".

Jeffrey Franks,
şeful misiunii FMI în România


Cu ani in urma , nici o minte normala nu-si putea imagina ca cetatenii Romaniei vor ajunge sa defileze impreuna sub stindardul unei Constitutii unice in Europa care practic oficializeaza sistemul furtului ( legalizat ) si acorda garantii suplimentare infractorilor. Probabil de aceea s-a spus mereu ca , daca legea fundamentala a avut initial „ un parinte " , atunci hotii ocrotiti de aceasta in mod sigur au avut mereu „ un tata " . Pe de alta parte, ceea ce nu poate fi imaginat nu inseamna ca nu exista pentru ca in Romania , asa cum bine stim, de ( foarte ) multe ori realitatea depaseste imaginatia.
Inainte de anii `90 , tot romanul de pe strada stia in mod intuitiv ca adevaratul furt nu era saritura neautorizata peste gardul vecinului , ci saritura autorizata peste bariera legii , respectiv furtul legal ( " cu acte " ) despre care exista de mult banuiala ca ar fi fost deprins in scoli speciale. Daca in toti acesti ani, cetateanului obisnuit nu i-a trecut niciodata prin cap sa citeasca singur legea fundamentala a statutului care lui ii da dreptul sa fie sarac ( cu explicatii... ) , iar vecinului de langa el ii da dreptul sa fie bogat ( fara explicatii ...) acum , dupa ce au trecut deja 20 de ani, orice roman poate intelege , in sfarsit , de ce acest lucru a devenit un fel de sport national legal . Pentru unii . Asa putem regasi in timpul nostru istoric , respectiv in plina era a „ baietilor destepti ” , radacina moderna a celebrului proverb romanesc " sa moara si capra vecinului " , citat de unii cu atata rautate si placere pentru a demonstra " ancestrala invidie a romanului care nu se descurca " ( adica prostul ...) fata de reusita altora care " se descurca " ( adica desteptii ...). Trebuie sa recunoastem totusi ca formula magica a „ caprei vecinului ”, abil inserata in Constituia Romaniei inca din anii `90 , este de o simplitate geniala :


" Caracterul licit al dobandirii se prezuma ( s.n.) "
Constitutia Romaniei, Art.44 alin 8


Marturia jurnalistului Dan Tapalaga confirma acest lucru deoarece ne arata impactul extern major al unei asemenea prevederi constitutionale aberante care asigura imunitate infractorilor si in acelasi timp blocheaza confiscarea bunurilor si averilor provenite din infractiuni . Pe de alta parte, ea explica rolul profund nefast si diversionist jucat de catre majoritatea formatorilor de opinie de la noi care , dincolo de declaratiile populiste de suprafata , sunt profund refractari la orice ne-ar apropia de etica occidentala si din acest motiv devin un fel de agenti de influenta care distorsioneaza in mod constat sistemele de valori din societatea romaneasca :


" Am participat in ultimele luni, alaturi de alti jurnalisti si formatori de opinie, la cateva conferinte si intalniri cu specialisti organizate de britanici si americani pe tema confiscarii averilor provenite din infractiuni. Cu totii s-au declarat uluiti de prevederea din Constitutia Romaniei care prezuma caracterul licit al proprietatii, fiind blocata astfel orice tentativa de confiscare. ( s.n.)

Daca ar fi onesti, toti ceilalti colegi prezenti la seminariile sustinute de expertii britanici si americani ar desfiinta enormitatile debitate astazi de CSM si CC, nu mai vorbim de restul jurnalistilor. In timp ce scriu aceste randuri, CTP si alti "formatori" il desfiinteaza pe Traian Basescu, pe motiv ca a indraznit sa propuna ceva care n-a trecut de Curtea Constitutionala. N-au nici o problema cu faptul ca judecatorii Curtii protejeaza mai departe sistemul furtului legalizat de Constitutia lui Ion Iliescu, prelungesc "licenta de a fura". Nici nu le trece prin cap ca poate judecatorii gresesc, poate ca problema e la ei.

De fapt, CTP si altii au actionat mereu ca franari in momente cheie. Formatorii de opinie din Romania sunt, cu mici exceptii, pro-occidentali doar la nivel declamativ. In realitate se manifesta populist, profund refractari la tot care ne-ar apropia de etica occidentala. "
( http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8935837-cum-scapam-licenta-fura.htm )


Aceste atitudini juridice si intelectuale constituie germenii initiali ai patologiei actuale a societatii romanesti cu consecinte tragice in plan social , dar comice in plan individual daca ne gandim ca domnul Adrian Severin de exemplu sustine , chiar daca impotriva curentului , o bizara " teorie a dobandirii (i)licite " care a socat mentalitatea europena intr-un asemenea grad , incat Comisia pentru Afaceri Juridice a Parlamanetului European a votat deja pentru ridicarea imunitatii sale parlamentare ( http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/Libertatile_lui_Severin-_arestat_-_nu-perchezitionat_-_da_0_503350267.html) .
Ca sa fim foarte cinici , Romania a intrat in Europa , dar prin ... hotii si spagarii ei care isi pot permite financiar acest lux , si nu prin romanul de rand care plateste oalele sparte si finanteaza de fapt luxul celorlalti . Daca in 1989 Romania avea visteria plina ( e adevarat, prin sacrificii demente) si chiar un excedent valutar , acum romanii ei obisnuiti ( cei care au mai ramas prin tara ... ) , cu venitul lor in $ pe cap de locuitor , dupa 20 de ani se pot catara democratic cu el cu tot undeva prin copacii Africii , fix la cota 68 ( cota 69 este deja ocupata de vecinii nostri bulgari deci , slava Domnului si conform proverbului citat , suntem inca mai sus decat altii de pe langa noi... ) :

55 Gabon 14 971

56 Chile 14 940

57 Libya 14 884

58 Botswana 14 784

59 Malaysia 14 275

60 Mexico 14 151

61 Uruguay 13 961

62 Latvia 13 834

63 Belarus 13 135

64 St. Kitts and Nevis 13 124

65 Turkey 13 051

66 Mauritius 13 033

67 Panama 12 242

68 Romania 12 131

69 Bulgaria 12 067

Sursa : http://www.gfmag.com/tools/global-database/economic-data/10501-the-richest-countries-in-the-world.html#axzz1PX0WiD9y

Avem totusi satisfactia ca daca la nivel global ne aflam de fapt undeva prin Africa, la nivel local suntem doar rataciti pe la marginile unei Europe care , spre cinstea ei , nu ne rejecteaza inca :


" Datele biroului european de statistica Eurostat arata ca Romania s-a mentinut si in 2010 pe penultimul loc in Uniunea Europeana in functie de Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor la paritatea puterii de cumparare, cu o rata de 45% din media blocului comunitar. Singura tara care are PIB pe cap de locuitor mai mic decat Romania este Bulgaria, de 43%. "

http://www.financiarul.com/articol_62436/romania-ramane-pe-penultimul-loc-in-ue-dupa-pib-pe-cap-de-locuitor-.html

Prin anii `90 am asistat la o discutie interesanta intr-un grup de tehnicieni romani si canadieni , oarecum premonitorie pentru situatia de acum, discutie care a pornit de la intrebarea punctuala a unui roman si a aratat inca de atunci ceea ce numim in prezent " ciocnirea civilizatiilor " :

„ Voi cum va imbogatiti ?! Cum faceti sa va luati o masina foarte scumpa ? ”.


Unul din straini a incercat sa explice :
„ Sa zicem ca John si Smith sunt colegi de munca respectiv angajati la o aceeasi firma . Daca fac aceeasi munca si la fel de bine, salariile lor sunt similare , stau cam in acelasi tip de locuinta, poate chiar sunt prieteni si vecini si au cam acelasi tip de masina. Numai ca , sotia lui John de exemplu , vede pe strada o masina noua si foarte scumpa si incepe sa-si bata sotul la cap ca e cazul sa renunte la „ rabla”. Dupa o cicaleala suficienta, John e convins si atunci, ca sa faca rost de bani, decat sa ia un credit foarte mare care sa-l indatoreze suplimentar pe langa vechile credite, prefera sa isi mai ia o slujba suplimentara si timp de cateva luni de zile slabeste cateva kilograme muncind si noaptea de exemplu, dar reuseste sa stranga suficienti bani fie ca sa o cumpere cu bani cash , fie sa mai faca un credit mic si foarte avantajos prin avansul mare dat. Pe scurt, in cateva zile defileaza cu noua masina. Sotia lui Smith vede masina si incepe sa-si cicaleasca si ea sotul ( „ John cum a facut ?! Noi nu suntem in stare ?!,etc. ...” ) care la inceput incearca sa o convinga ca vechea masina este de fapt foarte buna si s-a obisnuit cu ea, etc.. Atunci are o discutie cu colegul lui si il intreaba cum a facut sa-si cumpere o masina atat de scumpa. Dupa ce afla detaliile, intelege si cum acesta si-a luat masina dar si cum a slabit atat de mult . La inceput probabil se va lasa pagubas, dar dupa cicalelile de acasa va ceda si va alege. Ori va slabi si el la fel , ori se va indatora excesiv , dar pana la urma tot va putea si el sa-si cumpere acelasi tip de masina”.

Romanii mai intai au ascultat totul cu mare atentie dar in final au izbucnit cu totii in ras , spre surprinderea strainilor care nu au inteles ce se intampla. Acum ar putea intelege, dar e deja prea tarziu pentru toata lumea.

Mult mai tarziu, prin anii 2000, am auzit despre prietenia a doi adolescenti din Bucuresti care se pregateau pentru bacalureat dar in acelasi timp planuiau in comun cel mai bizar proiect de viitor de care am auzit , chiar si sub imperiul fictiunii . Unul planuia sa devina politist antidrog iar celalalt voia sa ajunga ...traficant de droguri , fiind de la sine inteles ca ramaneau in continuare prieteni dupa principiul " prietenul la nevoie se cunoaste ". Nu e clar de loc de unde ar fi fost preluat bizarul model ( nici nu mai conteaza in context ) , dar este sigur ca daca si-ar fi pus cumva viitorul lor in practica, Constitutia noastra actuala le-ar fi prezumat la ambii " caracterul licit al dobandirii " deci ar fi ramas in continuare prieteni in tara in care visele pot deveni realitate ( " Yes, we can ! " , ar spune actualul ministru al invatamantului ) . Adica exact cum si-au dorit initial.


Ce le mai ramane atunci romanilor onesti si normali ? Totul sau nimic, deoarece este practic recunoscuta neoficial o victorie morala ( dar nu si legala ) a acestora impotriva propriului lor stat care i-a deposedat legal de dreptul de a fi onesti , deoarece ii valideaza exact pe cei care nu sunt asa. De aceea , situatia particulara a cetatenilor romani onesti invalideaza in mod public atitudinea anormala a statului roman , respectiv a unora din instantele si /sau reprezentantii sai , iar acest lucru este recunoscut international :


„ Mesajul meu pentru dumneavoastră este acela că nici Constituţia dumneavoastră şi nici drepturile omului nu sunt o licenţă pentru a fura ”
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/gitenstein-aveti-o-problema-cu-prezumarea-caracterului-licit-al-averilor-227517.html



Pe cale de consecinta numai romanul onest , normal , si de bun simt, este beneficiarul de drept al acestui mesaj uluitor pentru o tara europeana care se declara democratica , mesaj care nu poate fi inteles decat de o constiinta morala si normala .
Pentru alte entitati din societatea romanesca actuala , mesajul de mai sus este scris de fapt intr-o limba total necunoscuta. Si asa va ramane cata vreme Romania va fi inca " paradisul legal al hotilor "
( http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?p=3030 )



*) http://www.gandul.info/news/in-romania-hotii-fura-o-masina-la-doua-ore-care-sunt-cele-mai-vanate-autoturisme-8269643

Managementul integrat administrativ-informatic al virusilor

Cine trece prin zona Dristor din Bucuresti poate vedea din strada urmatoarea pancarta pe care o poate citi usor orice cetatean. Ea contine un mesaj care , desi este scris in limba romana, are un caracter sibilinic :





Sa analizam sumar obiectivul propus in acest program finantat european :



" MODEL PENTRU INTARIREA CAPACITATII DE MANAGEMENT INTEGRAT ADMINISTRATIV-INFORMATIC "



Singurul lucru de aici clar in mod indubitabil este " model ". Frumos . Al cui model ? Modelul este de fapt pentru " intarirea capacitatii de management " . Ce-o fi aceea " capacitate de management " ? Nu mai conteaza, deoarece este evident ca ea exista din moment ce trebuie " intarita ".

Acum urmeaza prima surpriza . Managementul trebuie sa fie " integrat " ( probabil ca pana acum n-a fost suficient de "integrat " ).

Si imediat urmeaza ce-a de-a doua surpriza. Managementul nostru nu este de fapt nici stiintific , nici economic , ci " administrativ-informatic " ( trebuie sa remarcam fascinatia pe care o exercita inca asupra contemporanilor nostri sintagma "administrativ" ) . Probabil ca aici prezumtia de onestitate si-a indeplinit pe deplin menirea si de aceea acest tip de management modern trebuie "integrat" si " intarit " , mai exact " capacitatea " lui...
Mai clar de atat, nici ca se mai poate scrie sau traduce .


In spatele pancartei se afla Institutul de Virusologie Stefan S. Nicolau al Academiei Romane :




(sursa foto : http://www.virology.ro/ro/ )

Sa rezumam


Cum este vorba de un " model ", iar sintagma " intarirea capacitatii de management integrat administativ-informatic " amuza prin similitudinile vagi cu limbajul de lemn de alta data si creditarea in final cu sigla CE , este interesant sa vedem cam ce trebuie intarit si de ce prin cheltuirea acestor bani. Ca sa fim totusi obiectivi , suma este aproape insignifianta - 307.266 RONI / 4,266 RONI = 70.000 de euro aproximativ - si in realitate nu inseamna nimic pe langa sutele de milioane de euro care dispar fara urma de vreo 20 de ani prin svaiterul national de la noi plin ochi cu gauri negre fara fund , dar si nimicurile pot avea o semnificatie...


Pe site-ul http://www.virology.ro/ro/ gasim date periodice privind epidemia de gripa tip A(H1N1) swl si autoevaluarea institutului http://www.virology.ro/download/files/ivn/autoev_fin_II_institut-1.pdf de unde aflam cateva lucruri interesante.


Mai intai , personalul institutului angajat in cercetare era in 2007 de 35/17. Nu rezulta foarte clar ce inseamna aceste cifre ( nu exista alte precizari ) dar , pentru comparatie , in anul 2003 acestea aveau o valoare apropiata 35/13. Mai departe, aflam ca institutul avea in anul autoevaluarii 15 cercetatori stiintifici ( simpli ?) si 17 cercetatori stiintifici cu gradul I,II, III inscrisi la doctorat . In plus mai exista 8 doctoranzi si 8 masteranzi dar nu se specifica de unde sunt . In sfarsit, institutul are 6 laboratoare toate aflate " in curs de acreditare ".

Ce fac toti acestia ? Cerceteaza si scriu lucrari stiintifice ( o lucrare are minimum 30 de pagini ). Foarte bine . Sa vedem si cum o fac .

In 2004 au scris 230 de lucrari stiintifice ( din care numai 7 au fost cotate ISI.)
In 2006 au scris 180 de lucrari stiintifice ( din care numai 6 au fost cotate ISI ).

In total, intre 2003-2007 toti la un loc au scris 570 de lucrari ( respectiv aproximativ 17100 de pagini ) din care au fost citate ISI numai 19 lucrari ( adica 570 de pagini ).


In sfarsit, acest pasaj din autoevaluarea institutului academic despre propriile realizari merita citat absolut integral pentru savoarea lui tautologica :


" În prima parte a anului 2007 a fost realizatã noua versiune a site-ului www.virology.ro al Institutului de Virusologie „Stefan S.Nicolau” a fost restructurat complet din punct de vedere al organizãrii informatiilor prezentate, punându-se accentul pe activitãtile si realizãrile colectivului de cercetare din ultima perioadã de timp : 2004 – 2007. Site-ul a fost redefinit si din punct de vedere grafic, creându-se o graficã personalizatã, care se încadreazã în ultimele tendinte pe plan mondial în privinta design-ului site-urilor din domeniul institutiilor academice si universitãti. Pentru realizarea versiunii noi a site-ului s-au folosit ultimele tehnologii informatice, integrându-se structuri de baze de date MySQL, pagini scrise in pho, protejarea unor sectiuni ale site-ului prin parole obtinute automat dupã primirea unei cereri de acces, alegerea sii plasarea cuvintelor cheie pentru înscrierea si optimizarea regãsirii în motoare de cãutare, asigurarea compatibilitãtii cu principalele borwser-e Internet Explorer, Mozila Firefox si Opera. ".


Una peste alta, nu este de loc clar pentru ce fel de " management integrat" ( si a carui capacitate trebuie "intarita " ) sunt cheltuiti "administrativ-informatic" ( lipseste sintagma "stiintific" ) peste 70.000 de euro intr-un institut academic, care are, sa zicem, peste 50 de angajati in cercetare . Pana la urma , cui ii pasa si ce mai conteaza ? Esential este altceva. Pana si un banal panou de pe strada ne arata ad-hoc , cam la ce distanta cosmica ne aflam in realitate fata de Europa zilelor noastre.

Ghid de utilizare a ziaristului roman contemporan

Pentru prima data au fost facute publice presiunile enorme ( administrative, economice, sociale, psihologice ) care pot fi exercitate asupra ziaristilor * ) **) ***) si , poate , nu numai asupra lor ( daca ziaristii indraznesc sa vorbeasca abia dupa 20 de ani, ne putem imagina usor situatia din alte domenii sensibile ...) . Aflam , acum si oficial , de existenta unui „ sistem prin care jurnalistii unui trust erau facuti sa transforme , fara cracnire , ordinele conducerii in materiale de presa (s.n.) ” .

In acest caz, dependenta lor fata de autoritatea administrativa este totala. Conform punctului 3.7 din contract, angajatul nu poate refuza nimic deoarece „ are obligaţia să se conformeze tuturor (s.n.) cererilor, instrucţiunilor şi reglementărilor Beneficiarului ”. Suprimarea totala a libertatii de exprimare si a dreptului la cuvant este obtinuta extrem de eficient prin punctul 4.6 din contract care prevede "sancţiuni de daune interese de 100.000 de euro" pentru "discreditarea prin declaraţii sau orice altă atitudine ori modalitate, individual sau colectiv, persoanele din conducerea actuală sau viitoare a benefciarului, sau pe Beneficiar sau Afiliaţii Beneficiarului (s.n.) ” sau „ dacă nu respectau clauza de confidenţialitate şi dezvăluiau detalii despre modul de lucru (s.n.) ”.

Unde s-a ajuns ? La controlul si manipularea totala a ziaristilor transformati in marionete sociale : " Prin contract - dacă îl semnam - orice mi-ar fi spus nu puteam să refuz. Mergi la firma cutare, strânge informaţii despre cutare firmă sau cutare om politic care, evident, era de la putere - nu puteam să spun «NU». Te transformau într-un accesoriu la brelocul lor (s.n.)"

„ Departamentul de Investigaţii Media se subordona conducerii Intact. Au fost presiuni editoriale şi comenzi în două luni cât nu mi-am luat în 10 ani de presă (s.n.).“
STELIAN NEGREA, fost angajat al trustului Intact

Rezultatul a fost unul edificator : „un fel de "poliţie secretă" - investigaţii politice şi economice - care trebuia să adune informaţii despre firme şi oameni politici. De la putere.”

Replica oficiala a administratiei la acuzele de mai sus este una antologica :

„ Nişte mizerii. Trei luni cât a luat banii pentru prestaţiile sale nu a invocat presiuni. Dar atunci când s-a venit cu contractul spui că raţa împunge. Mi se pare de porc să invoci clauza de confidenţialitate cu privire la activitatea internă că îţi afectează independenţa de exprimare. Sunt nişte prostii (s.n.)", spune Şereş.”

Sursa : *) http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-ghid-de-utilizare-a-ziaristului-in-trustul-lui-voiculescu-928862.html

In acest mod investigatia jurnalistica se transforma in realitate intr-o strangere de informaţii despre firme care trebuiau atacate : „ unele erau publicate, altele erau folosite în negocieri pentru a obţine publicitate, susţine Negrea, care acuză Intact că prin campaniile de presă urmărea să apere interesele comerciale ale familiei Voiculescu. Fostul jurnalist afirmă că sub îndrumarea lui Codruţ Şereş s-a făcut o listă cu firmele care nu dădeau publicitate, acestea devenind ţinta investigaţiilor. ”

Sursa : **) http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-nu-au-dat-publicitate-la-antene-arde-i-929164.html

Rezultatul final pentru domeniul mass-media este manipularea publicului : „ " La Antene îi plângeau pe săraci, dar vroiau mărirea preţului la gaz" , iar pentru domeniul privat practicau santajul discret ( „Unio - rade-i, INI - arde-i, Habitex - arde-i, Viva - arde-i,.. ) .

Sursa : ***) http://www.evz.ro/detalii/stiri/stelian-negrea-la-antene-ii-plangeau-pe-saraci-dar-vroiau-marirea-pretului-la-gaz-929164.html


Problema grava este daca ( si in ce masura ) acest tip de santaj social complex , clasic la noi, este extins si in alte domenii . Vom vedea .

Cultura reprimarii. Amos Oz.

Amos Oz – Poveste despre dragoste si intuneric, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008


O carte exceptionala despre viata care poate valoreaza pentru unii cat o intreaga facultate pentru altii, si descrie in putine cuvinte ceea ce unii nu au fost in stare sa spuna in decenii. Prin ochii evreicei de mai jos se deruleaza in fata cititorului un intreg program social de reprimare a trairilor naturale si spontane ale copilului in care, pastrand proportiile, recunoastem usor educatia si cultura reprimarii din intreaga Europa de Est . Poate ca aceasta educatie si cultura a reprimarii explica atat de bine atunci , dar poate explica si acum, comportamentul de masa al unor intregi populatii lipsita de identitate sociala si de simtul proprietatii ( sublinierile imi apartin ) :


“ La scoala Tarbuth, nu am invatat doar sa citim, sa scriem, si sa vorbim o ebraica foarte corecta, pe care apoi viata mi-a stricat-o. Am invatat Biblia, Mishnah, si poezia ebraica medievala, dar si biologie, literatura si istoria polona, arta Renasterii si istoria europeana. Si, mai presus de toate , invatam ca dincolo de zare peste rauri si paduri, exista o tara in care va trebui in curand sa mergem cu totii, pentru ca zilele evreilor in Europa , cel putin ale celor din Europa de Est, sunt numerate.
Generatia parintilor nostri era mult mai constienta decat noi ca intra zilele-n sac. Chiar si cei care facusera avere , ca tatal nostru, sau cei care construisera fabrici moderne in Rovno sau se orientasera catre medicina , drept sau inginerie, cei care aveau relatii bune cu autoritatile locale si intelectualitatea , simteau ca traim pe un vulcan. Eram chiar pe granita dintre Stalin, Grajevski si Pilsudski.Aflasem deja ca Stalin voia sa puna capat cu forta existentei evreilor, voia ca toti evreii sa devina buni comsomolisti, care sa dea informatii unul despre celalalt .

Pe de alta parte, atitudinea poloneza fata de evrei era una de dezgust, ca atunci cand ai gustat dintr-un peste stricat si nu poti nici sa inghiti, nici sa scuipi.N-aveau chef sa ne scuipe afara in prezenta natiunilor de la Versailles, cand se verifica notiunea de drepturi ale minoritatilor , in fata lui Woodrow Wilson, a Ligii Natiunilor ; in anii `20 polonezii inca mai aveau un strop de rusine, tineau sa nu-si pateze obrazul. Ca un om beat care incearca sa mearga drept, ca sa nu vada nimeni ca se balabane. Inca mai sperau sa arate pe dinafara mai mult sau mai putin ca alte tari . Dar pe ascuns ne asupreau si ne umileau , asa incat sa plecam pe rand in Palestina si sa nu le mai stam in ochi. Iata de ce tindeau chiar sa incurajeze educatia sionista si scolile evreiesti : trebuia sa devenim o natiune cu orice prêt , de ce nu, principalul era sa o stergem in Palestina , calatorie sprancenata.

Teama din fiecare casa evereiasca, teama despre care nu vorbeam niciodata, dar care ni se injecta fara voie , ca o otrava, picatura cu picatura, era teama ce ne dadea fiori, ca poate intr-adevar nu suntem destul de curati, ca suntem cu adevarat prea zgomotosi si arivisti , prea isteti si apucatori . Poate ca nu suntem bine-crescuti . Era teroarea ca am putea, Doamne-fereste, sa facem o impresie proasta neevreilor, si atunci o sa se manie, si o sa ne faca niste lucruri la care e cumplit sa te gandesti.

Fiecarui copil evreu i se repeta de o mie de ori ca trebuie sa ne purtam frumos si politicos cu ei chiar si atunci cand sunt grosolani sau beti, ca in nici un caz nu trebuie sa ii provocam pe neevrei, sa ii contrazicem sau sa ne targuim cu ei, nu trebuie sa ii enervam sau sa tinem capul sus, si trebuie sa vorbim cu ei doar bland, zambind, ca sa nu poata spune ca suntem zgomotosi, si intotdeauna trebuie sa vorbim cu ei intr-o polona corecta, ca sa nu poata spune ca le pangarim limba, insa nu trebuie sa vorbim o polona prea elevate , ca sa nu poata spune ca avem ambitii mai presus de rangul nostrum, nu trebuie sa le dam nici o scuza ca san e acuze ca suntem prea lacomi si, Doamne fereste sa spuna ca avem pete pe fuste. Pe scurt, trebuia sa incercam din rasputeri sa facem impresie buna, o impresie pe care nici un copil nu trebuia sa o strice , pentru ca un singur copil cu parul murder , care imprastie paduchi, poate strica reputatia intregului popor evreu. Nu ne puteau suferi nici asa, fereasca-ne Dumnezeu sa le dam mai multe motive sa nu ne sufere.

Tu , care te-ai nascut aici, in Israel, n-ai sa poti intelege niciodata cum aceasta picatura care cade fara incetare iti stramba toate sentimentele, cum iti corodeaza demnitatea de om, ca rugina. Treptat, te face la fel de lingusitor si necinstit si de plin de siretlicuri ca o mâţă. Nu pot suferi mâţele. Nu-mi plac prea mult nici cainii, dar daca ar trebui sa aleg, prefer un caine. Un caine e ca un neevreu, iti dai seama pe fat ace gandeste sau ce simte. Evreii din diaspora au devenit mâţe, in sensul rau, intelegi ce vreau sa zic.
Dar cel mai mult se temeau de gloate. Erau ingroziti de ceea ce s-ar putea intampla in perioadele dintre guverne ; de exemplu, daca polonezii erau alungati si veneau in loc comunistii, se temeau ca in acest interval bande de ucrainieni sau de bielorusi ori de masele poloneze infierbantate, sau mai la nord, lituanienii isi vor ridica din nou capul. Era un vulcan din care se scurgea tot timpul lava si mirosea a fum. “Isi ascut cutitele pentru noi in intuneric“ , ziceau oamenii si nu spuneau niciodata cine anume, pentru ca puteau fi oricare dintre ei. Gloatele. Chiar si aici, in Israel, dupa cum se arata, gloatele evreiesti potfi chiar monstruoase.

Singurul popor de care nu ne temeam prea tare erau nemtii. Imi amintesc ca in `34 sau `35 ramasesem la Rovno ca sa-mi termin pregatirea ca sora de calitate , in vreme ce restul familiei please, si erau cativa evrei care spuneau ca macar de-ar veni Hitler , cel putin in Gremania e lege si ordine si fiecare isi stie locul, nu conteaza prea mult ce zice Hitler, conteaza ca acolo, in Germania, impune ordinea nemteasca si gloata este ingrozita de el. Ce conteaza ca in Germania lui Hitler nu sunt revolte pe strazi si nu exista anarhie – inca mai credeam ca anarhia este cea mai rea situatie. Cosmarul nostrum era ca intr-o zi preotii o sa inceapa sa predice ca sangele lui Isus curge iarasi , din cauza evreilor, si o sa porneasca sa traga clopotele alea inspaimantatoare ale lor, iar taranii o sa auda , o sa-si umple burtile cu tuica si o sa-si ia topoarele si furcile , asa incepea intotdeauna.
Nimeni nu-si inchipuia ce ne astepta cu adevarat, dar deja in anii `20 cu totii stiau in adancul sufletului ca nu exista nici un viitor pentru evrei nici cu Stalin, nici in Polonia sau oriunde in Europa de Est, asa ca atractia Palestinei a devenit din ce in ce mai puternica. Nu pentru toata lumea, fireste.” p.216. -219



“ Intre noi n-a fost niciodata nimic mai mult decat vorbe. Poate ca ne-am tinut de mana de doua sau cel mult trei ori . De ce ? E greu sa-ti explic, pentru ca generatia ta n-are cum sa inteleaga. Chiar ai putea sa razi de noi. Eram cumplit de modesti. Eram ingropati sub un munte de rusine si teama. Tarlo acela era un mare revolutionar din convingere, dar rosea pentru orice fleac : daca se intampla sa rosteasca un cuvant ca ‘femei”, “alaptare”, “fusta”, sau chiar “picioare”, roseata i se intindea pana in varful urechilor, ca o hemoragie si incepea sa se scuze sis a se balbaie. Imi vorbea la nesfarsit doar despre stiinta si tehnologie , daca sunt binecuvantare sau blestem pentru omenire. Sau amandoua. Vorbea cu entuziasm despre un viitor in care curand nu vor mai fi saracie, delicate, boala sau chiar moarte. Era un pic communist, dar asta nu i-a fost de nici un folos : cand a venit Stalin in `41 , pur si simplu a fost luat, si dus a fost. “ p.223



“ Nu pot spune cum, pe loc, bucuria mi-a urcat in gat, dintr-odata tot ce voiam era sa strig si sa cant : E al meu ! Al meu cu totul ! E al meu cu adevarat ! Ce lucru ciudat, nu mai avusesem niciodata pana atunci un astfel de sentiment, de apartenenta, de proprietate, ma intelegi, nici in casa, nici in livada noastra , la moara, niciodata. Niciodata in viata mea, inaintea acelei dimineti sau dupa ea, n-am cunoscut acel fel de bucurie : in sfarsit, aceasta va fi casa mea, in sfarsit aici am sa pot sa trag draperiile, sis a uit de vecini si sa fac exact ce am eu chef. Aici nu trebuia sa ma port tot timpul cat de bine puteam, nu trebuia sa ma sfiesc din cauza nimanui, nu trebuia sa-mi fac griji pentru ce ar gandi despre noi taranii sau ce ar zice preotii sau ce-ar crede intelectualii, nu trebuia sa fac o impresie buna neevreilor. Chiar si cand ne-am cumparat primul apartament , in Holon, sau acesta din strada Wessley , n-am simtit cu atata intensitate ce bine e sa ai casa ta. “ p.225

Comunismul intre mit si inginerie sociala

Un articol al domnului Vladimir Tismaneanu - Amurgul miturilor: Ipoteze despre prabusirea URSS aparut in Contributors.ro *) face o analiza a comunismului si a cauzelor prabusirii lui. Comentariul de mai jos l-am facut acolo si se refera la acel tip de analiza si la concluziile prezentate in acel articol.


Un excelent articol despre mitografia comunista care poate fi citat in orice facultate de stiinte politice de pe mapamond. Pe de alta parte, poate ca cel mai corect titlu ( si mai poetic … ) pentru acest articol ar fi fost ” Amurgul zeilor ” ( trimiterea subiacenta la Nietzesche nu este de loc intamplatoare …) care ar fi descris in acest caz atat comportamentul multimilor dominate, cat si comportamentul ” zeilor ” dominatori . Din nefericire pentru intreaga umanitate ganditoare, URSS si comunismul nu au fost de loc …”mituri” ci realitati crude si crunte , si din acest punct de vedere exista in mod evident o contradictie in termeni . Domnul Tismaneanu afirma in mod categoric : ” De la inceputurile experimentului statal bolsevic, a fost limpede ca era vorba de un regim mitocratic.” Stricto senso, regimuri mitocratice au existat poate in …Elada cand grecii antici si naivi chiar credeau sincer in miturile lor.

Mai aproape de noi, si din nefericire pentru lumea moderna , lucrurile se complica foarte rau in ceea ce priveste URSS si comunismul iar domnul Tismaneanu ne lamureste si de ce : “Puritatea randurilor partidului” era cheia de bolta a fixatiei (s.n.) pe permanenta epurare teoretizata inca de Lenin in “Ce-i de facut?”. Cu regret , in acest caz nu mai vorbim in nici un caz de ” mituri ” ci de o strategie concreta ( mai bine zis , de o tehnologie sociala …) de eliminare a ” dumanului de clasa” aplicata consecvent in toate tarile comuniste.

Cu alte cuvinte , ceea ce domnul Tismaneanu denumeste acum ” carcasa mitologica a sistemului ” , era in realitate numai un ambalaj destinat naivilor si dusmanului de clasa . Cine avea ( si are…) curajul sa priveasca sub acesta carcasa stupida , se confrunta cu adevarata ingineria sociala comunista in toata splendoarea ei. Despre aceasta inginerie sociala comunista , din pacate, domnul Tismaneanu nu pomeneste nimic in acest context ( si din cate stiu, nici in altele ) . Doua exemple din cosmosul social bolsevic sunt edificatoare . Prelegerea sinistra tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica din Moscova de catre Beria in 1936 adresata studentilor americani ai Universitatii Lenin , si celebrele Directive NKVD din 2 iunie 1947 pentru tarile din orbita sovietica , descoperite ( si aplicate ) in Polonia, Cehoslovacia, Germania, Bulgaria ( Romania nu le recunoaste nici acum ), ar fi echilibrat discutia trecand subiectul din zona miturilor in zona concretului istoric. Mai aproape de noi, la Academia Stefan Gheorghiu a existat un curs de psihologia maselor predat si la Facultatea de Ziaristica care , desi a fost amintit recent de un moderator TV , este negat si acum de psihologii sistemului .

In sfarsit, meritul lui Gorbaciov este unul cu adevarat istoric pentru punerea sub semnul intrebarii a mentalitatii unei intregii epoci comuniste, e adevarat, dar fara sa-i conteste esenta daca ne gandim ca prin perestroika si glasnost era propus de fapt numai un “marxism revizionist “. Ori de aici , pana la fi “groparul tiraniei ” ( parafrazarea unei celebre sintagme marxiste ) mai este o cale lunga , si nu cred faptul ca numai “mitografia” sovietica trecuta poate explica de exemplu sistemul represiv rusesc , respectiv infernul judiciar din Rusia actuala (http://www.romanialibera.ro/actualitate/media/infernul-judiciar-din-rusia-222936.html ) .

Dar daca tot vorbim de ipoteze, articolul nu aduce deloc in discutie si posibilitatea ca aceasta manevra istorica sa fie in realitate una clasica de “conspirare a deconspirarii” respectiv o implozie controlata a structurilor comuniste dupa clasicul principiu al diversiunii atat de specifica lumii comuniste in care intotdeauana sub “ceva ” se ascunde de regula ” altceva ” ( de unde si rolul vital al politiei politice in comunism si proliferarea maligna a serviciilor secrete in post-comunism ). Ca atare, structurile s-au ” daramat ” singure , adica la comanda, si din interior , inainte sa fie daramate cu adevarat , dar din exterior .

Cu alte cuvinte , aceste structuri de fapt nu au disparut , ci au naparlit , iar metamorfoza lor uluitoare are loc conform principiului mimetismului social utilizat pe scara larga in toate tarile aflate odinioara in orbita comunista ( ex: inainte sa se reorganizeze ” vechii ” liberali , infiintam ” noi ” un partid care sa le poarte numele , sa le fure identitatea si sa le compromita imaginea …) . La limita, exista ipoteza ca , dupa disparitia oficiala a mitografiei bolsevice, sa ne confruntam in realitate cu o transformare topologica prin care interiorul a luat locul exteriorului si invers deoarece ” sistemul nu a fost dezmembrat, liderii nu au fost judecaţi, iar arhivele au rămas secrete ” ( Vladimir Bukovski ). De aceea nu mai trebuie sa ne mire faptul ca la noi , desi am intrat in In Uniunea Europeana si in NATO, decidentii politici sunt pregatiti politico-ideologic si acum …dar pe cu totul alte cooordonate axiologice decat ne-am astepta . In acest sens, un text sibilinic :” Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici( http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484 ) , ofera mari surprize cititorului . Citez numai doua idei din acest text uluitor :

” De asemenea, o altă cauză a acestei disonanţe perceptive a fost generată de apariţia relativ recentă a conceptului de securitate naţională în limbajul post-decembrist al actorilor noştri politici în raport cu cel de apărare naţională, fapt datorat în primul rând fetişizării termenului de „securitate” în istoria post-decembristă a ţării noastre, ca o conotaţie exclusiv negativă a imaginii unor structuri ale Securităţii din perioada comunistă. ”

” La noi, culpabilizarea generalizată (şi de cele mai multe ori fără un temei justificat) a rezerviştilor structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în perioada de după Revoluţie a determinat o anumită discreţie în ceea ce priveşte angajarea acestora în domeniul afacerilor în posturi care ar viza realizarea intelligence-ul privat. Chiar dacă această reticenţă în a utiliza expertiza rezerviştilor amintiţi s-a manifestat mai ales în mediul privat românesc, firmele străine sau cu capital majoritar străin nu s-au sfiit să caute cu prioritate angajarea unor astfel de specialişti. Posibil ca tonul pentru firmele româneşti să fi fost dat şi de către patronul unei companii străine care în cadrul unei conferinţe de presă de prin anul 1997 fiind atenţionat de către ziarişti că l-a angajat pe postul de consilier pe domnul X, persoană cu o anumită notorietate publică, care ar fi fost ofiţer de Securitate a declarat că „nu-l deranjează acest fapt şi îi pare rău că nu a ştiut acest lucru, dar cu siguranţă acesta poate fi un motiv serios pentru a analiza posibilitatea creşterii salariului”. Nu este cazul să menţionăm aici despre ce persoane este vorba, dar cert este că după această dată, probabil şi ca semn al unei anumite maturizări a societăţii civile care s-a produs mai rapid în domeniul privat, percepţia publică a patronatului românesc faţă de rezervişti ca potenţiali angajaţi în posturi de mare responsabilitate s-a schimbat în bine relativ rapid. ”

Intr-un articol publicat recent ( http://www.contributors.ro/societatelife/calaii-sunt-printre-noi/ ) domnul profesor Tismaneanu vorbeste raspicat despre “ crimele impotriva umanitatii infapuite de Securitate ” . De aceea, sper sa ne ofere o opinie avizata asupra unui text ca cel amintit anterior , care poate fi considerat de fapt o reabilitare oficiala a Securitatii.


*) Vladimir Tismaneanu - Amurgul miturilor: Ipoteze despre prabusirea URSS (http://www.contributors.ro/global-europa/amurgul-miturilor-ipoteze-despre-prabusirea-urss/)




N.B. Raspunsul elegant si diplomatic al domnului profesor Tismaneanu poate fi citit in comentariul final de la articolul citat mai sus :

" Va multumesc, Dvs si celorlalti comentatori, pentru sugestiile si opiniile exprimate pe acest forum. Voi citi cu atentie ce-mi semnalati. In scrierile mele m-am referit la dimensiunea de inginerie sociala, dar aveti dreptate, ar trebui sa insist mai mult in acest serial transmis la RFE (Moldova). Cred ca, probabil fara voia lui Gorbaciov, perestroika si glasnost au devenit mituri politice opuse celor traditional-leniniste. Este ceea ce numin efectul pervers legat de consecintele necalculate, neprevazute, nescontate.
Tocmai de aceea a scris gruparea condusa de Egor Ligaciov, sub semnatura Ninei Andreieva, articolul din “Sovetskaia Rossia”, definit atunci de Iakovlev, mana dreapta a lui Gorbaciov, drept un “manifest anti-perestroika”. La Nietzsche m-am http://www.blogger.com/img/blank.gifgandit cand am dat titlul articolului. Cartea mea “Noaptea totalitara” avea ca subtitlu “Crepusculul ideologiilor radicale”. Zeii n-ar putea domni fara mituri, miturile ar fi sterpe fara zei…

Va doresc Dvs si celorlati participanti la aceste discutii Sarbatori Fericite! "


O parte a comentariului pe care l-am facut la articolul domnului Tismaneanu a fost postata pe forumul de la Radio Europa Libera ( http://www.europalibera.org/content/article/9498971.html )

Cristian Tudor Popescu & Iulian Fota

Intre " dialogul " contemporan si tehnicile de ancheta de alta data.


Mai jos se poate vedea si citi un dialog halucinant al acuzatiilor intre doua persoane care pentru cetateanul obisnuit reprezinta fie puterea presei ( Cristian Tudor Popescu ) fie securitatea nationala ( Iulian Fota, consilierul prezidential al presedintelui Romaniei in probleme de siguranță națională ) . Fiecare intelege ce doreste din acest dialog in care hipertensivii este bine sa-si tina medicamentele aproape , dar cred ca este evident pentru toata lumea cam ce distanta ne mai desparte inca de Europa democrata in privinta mentalitatii si comportamentelor afisate in spatiul public.








Dialogul complet :

„CTP: Ce vârstă aveţi?

Fota: 45 de ani.

CTP: Deci aţi fi putut colabora cu Securitatea.

Fota: Şi dumneavoastră.

CTP: Da. Şi eu. Dar dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană antrenată de Securitate.

Fota: Dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană care se poate să fi avut legături şi dincolo de Securitate. Ce valoare au afirmaţiile astea?

CTP: Ştiţi care e valoarea? Se uită lumea la noi şi lumea apreciază. Oamenii apreciază acum care dintre noi se comportă ca un securist şi care nu.

Fota: Dar ca un kaghebist, care se comportă?

CTP: Nu ştiu, dumneavoastră ştiţi.

Fota: Dar de ce vă uitaţi în jos?

CTP: (tăcere)... Aa, ca un kaghebist?!... Aa, asta-i altă metodă... Da’ dumneavoastră? Da’ dumneavoastră de ce zâmbiţi tot timpul? Ca să daţi impresia că sunteţi relaxat şi noi crispaţi?!“



Sursa :

http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010062545297/Actualitate/CTP-demascat-drept-KGB-ist-lasa-bulversat-capul-in-jos.html