Psihoterapie familiala ...

La psiholog , birjar, la psiholog ! Psihoterapie familiala cu forta .




A aparut o relatare foarte interesanta despre o noua initiativa democratica a Colegiului Psihologilor din Romania asupra careia trebuie sa se pronunte si societatea civila. Sursele de inspiratie si mentalitatea care stau la baza acestei initiative de supraveghere informativa ( pardon, psihologica !) a intregii populatii nu sunt facute publice dar sunt evidente. Asteptam cat de curand si legea care va obliga fiecare familie sa mearga la psiholog .



"18 februarie 2009
CINE EŞTI DUMNEATA, PSIHOLOGULE DE FAMILIE?

Presedintele Asociatiei Nationale a Psihologilor de Familie din România Conf.univ.dr. Mariana Caluschi

La această întrebare răspunsurile evidenţiază multitudinea de responsabilităţi şi funcţii ce revin unui asemenea specialist. Psihologul de familie, aşa cum îl concepem noi, acordă asistenţa psihologică multiplă familiei, sub formă de:

- evaluarea stării de sănătate psihică şi moral – civică ( interesanta sintagma, suna cunoscut - s.n.) a întregii familii ( s.n.)
- evaluarea dinamicii relaţiilor dintre membrii familiei de bază şi a familiei lărgite;
- evaluarea posibilităţilor multiple de evoluţie a familiei; (s.n.)
- consiliere educaţională la apariţia unor crize;
- orientare vocaţională şi consiliere în caz de somaj, pierderea capacităţii de muncă etc.; (s.n.)
- intervenţie primară sub forma colaborării predictive în stabilirea şi atingerea unor obiective prioritare cu membrii familiei; ( s.n.)
- relaţionarea psihologului de familie cu medicul de familie, psihologul şcolar, psihologul clinician, psihoterapeutul de familie.( s.n. – Atentie ! Familia va avea si un psiholog de familie si un terapeut de familie ca sa nu mai vorbim de preotul ortodox din dotare ! )

Unul din rolurile esenţiale ale psihologului de familie este acela de a schimba mentalitatea familiei şi a comunităţii în raport cu profesia de psiholog prin relaţionarea elementelor periferice a două reprezentări sociale: reprezentarea familiei, concepută ca nucleu al societăţii, caracterizată de iubire, responsabilitate şi dragoste pentru copii, părinţi, rude etc. şi reprezentarea socială a psihologului, perceput ca un medic de suflet, cu atribute ale profesiei de preot, clarvăzător,(s.n. ) etc. Prin dezvoltarea unei noi reprezentări sociale, aceea a psihologului de familie, credem că în timp va dispărea din vechea percepţie a profesiei de psiholog frica de a nu fi trimis la spitalul de nebuni, de a nu fi etichetat ca nebun, ca idiot, incapabil dacă ai relaţii cu psihologul. Această mentalitate, având conotaţie negativă, a fost înrădăcinată în timpul în care oamenii cu probleme de sănătate psihică sau de comportament deviant erau trimişi la psihologul clinician sau la spital, la medicul psihiatru. (s.n.- inainte era trimis unul singur considerat nebun - acum sunt trimisi la psiholog cei considerati normali , cu toata familia ! )
Iniţiativa noastră de a introduce în Codul Ocupaţiilor din România a specializării “psiholog de familie” ( s.n. – probabil ca au cerut familiile , nu ?! ), promovată la Asociaţia Psihologilor din România în septembrie 2006, iar la Colegiul Psihologilor în martie 2007 s-a corelat cu fondarea la Iaşi a Asociaţiei Psihologilor de Familie. Membrii fondatori ai asociaţiei sunt cadre didactice de la Catedra de Psihologie a Facultăţii de Psihologie, Asistenţă Socială, Sociologie a Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi, studenţi şi absolvenţi ai aceleiaşi facultăţi.
Elanul şi energia fondatorilor sunt susţinute şi de interesul pentru această specializare al celorlalţi studenţi ai facultăţii şi al unor medici de familie. Preşedintele de onoare al Asociaţiei Psihologilor de Familie este prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, cunoscut cercetător în psiho-sociologia familiei.
La început de drum, scopul Asociaţiei este acela de a acorda asistenţă psihologică familiilor ( s.n.- sintagma "la cerere" nu e considerata relevanta in context ) şi a contribui la optimizarea şi creşterea calităţii vieţii de familie (s.n.- din exteriorul ei... ) în România.
Publicat de psihologul de familie la 21:34"


http://psihologuldefamilie.blogspot.com/2009/02/cine-esti-dumneata-psihologule-de.html


( N.B.- Chiar asa, cine este ?!)





Postarea se gaseste si la : http://psihologiapsihologilor.blogspot.com/2009_02_01_archive.html

The New Moral Order . Pseudo - Romania

Mic tratat despre iresponsabilitatea sociala si individuala

1. Pretul unei vieti. 2. Pseudo-profesii si pseudo-deontologie. 3. Pretul constiintelor. Codul deontologic al Clubului Roman de Presa si al Relatiilor Publice. 4. Teoria si practica cenzurii. 5. Un univers halucinant.Postulatele. 6. Un univers halucinant.Structura. 7. Concluzii



Motto :
“ Avem o tara de domni “



1. Pretul unei vieti

…Bucuresti, 1978. Pe coridoarele Facultatii de Filozofie din Bucuresti , profesorul
( agramat ) de economie politica , domnul Haralambie Niculescu ( supranumit “Bomba H” deoarece se spunea ca stia Capitalul lui Marx din scoarta in scoarta dar ca terminase liceul dupa Facultatea Muncitoreasca “Jdanov"... ) intalneste un student de la sectia de psihologie proaspat desfiintata si intre cei doi are loc urmatorul dialog :

“- Dom` profesor , cat trebuie sa primeasca despagubire familia unui muncitor din industrie care moare intr-un accident de munca dar care nu se intampla din vina lui ?
- Cine te-a invatat , ma , sa-mi pui intrebarea asta ?!
- Ma preocupa numai pe mine .
- Pentru ca suntem numai noi, iti raspund ... Conform unei hotarari 847 ( ? ) a C.C. al P.C.R. , dar nepublicata in Monitorul Oficial , ar trebui sa primeasca o despagubire de 300.000 de lei dar uneori nu primeste nici ajutorul de inmormantare de 1500 de lei ( n.n- peste 4 ani, salariul unui profesor stagiar va fi exact de 1500 lei ). La noi , intotdeauna , mortul e de vina !"

Dialogul de mai sus este reprezentativ pentru dementa sociala existenta inainte de 1990 respectiv pentru lipsa de respect fata de persoana umana si pentru viata ei. Originea acestei demente sociale cronice este una de sistem si persista. Nu cu multi ani in urma , autorul tratatului de “Drept penal” de la Facultatea de Drept din Bucuresti , domnul profesor Constantin Mitrache , se plangea studentilor la seminar ca in justitia romaneasca , actioneaza doua postulate de-a dreptul irationale - celebrul de acum : “Mortul e de vina “ , coroborat cu nu mai putin celebrul : “Infractorul are mai multe drepturi decat victima”.
Speranta ca dupa anul 2000 lucrurile vor fi devenit cu totul altele nu se poate substitui realitatii. Tragediile sociale inevitabile de la noi isi urmeaza cu tarie cursul inexorabil . Accidentul produs cu ceva timp in urma la o mina din Petrila si exploatat intr-un mod de-a dreptul cinic de unele posturi TV , recentele cazuri ale reeditarii in spatiul social real a filmului “Moartea domnului Lazarescu” sunt numai doua exemple de care s-a auzit , dar cine mai stie cate alte tragedii punctuale nu ajung in spatiul public prin lipsa de feed-back caracteristica societatii romanesti actuale .
Cruzimea societatii romanesti actuale este o problema disputata vehement . Negata de oficialitati, ea este resimtita pe propria piele de cetateanul ordinar ( “supus ordinelor” ) . In lipsa probelor care ar trebui validate exact de instanta care nu le recunoaste, el nu are alta solutie decat ceea ce latinii numeau “amor fati”( dragostea destinului) . Dincolo de aspectele dramatice care ar trebui sa constituie preocuparile centrale ale unor institutii si angajati de la stat , exista realitatea crunta a unor forme fara fond care nu fac decat sa intareasca starea de parabioza in care se afla intreaga societate romaneasca.



2. Pseudo-profesii si pseudo-deontologie.

“…întâi ni l-aţi trimis pe Mailat ca să ne ia gâtu’ pe stradă, acum ne trimiteţi şi medici falşi care să ne ucidă prin cabinete?!”
Ambasadorul Italiei la Bucuresti
(http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/828567/Chelneri-italieni-cu-diploma-de-medici/)

Radacinile raului care macina societatea romanesca definita intr-o perceptie externa si lucida drept una care “intoarce privirea”, sunt mult mai adanci . Daca s-a vorbit deja despre conceptul de stat-captiv , acum putem vorbi de o intreaga societate romanesca santajata.
Dincolo de miturile oficiale, Constatin Timoc ( un roman din diaspora ) identifica foarte clar o “Prezumtie de antinomie in Constitutia Romaniei referitor la separarea puterilor in stat”( http://www.voteazatimoc.ro/files/docs/antinomie1.pdf )
La nivelul legilor in vigoare aceasta insemna nerespectarea principiului separarii intereselor publice de cele particulare . Din motive care tin de instinctul de conservare individual, dar si de cel gregar activat in orice societate in asemenea cazuri, aceste probleme nu sunt aduse la suprafata. In consecinta, starea de marasm se va regasi in domenii mai mult decat sensibile.
Din punct de vedere strict pragmatic , cele mai grave probleme ale societatii romanesti nu sunt devalizarile de miliarde din borcanul cu miere al statului incepute sistematic inca din anii `90 si continuate sanatos in prezent sub sindromul GEM ( Give European Money ) bine cunoscut de UE, ci monopolurile puse de grupuri de interese private pe domenii intregi de activitate cu ajutorul dezinteresat si neprecupetit al structurilor statului. In acest din urma caz, urmarile sunt cu mult mai grave.

Incepand cu anul 1990 , spatiul public romanesc a fost invadat in mod constant si accelerat de relatari care contraziceau in mod flagrant viziunea oficiala si traditionala asupra unor profesii si in mod special asupra comportamentului practicantilor. Cele mai grave dintre acestea se refera la incalcarea sistematica a codului deontologic aferent unor profesii ( medicina este cazul cel mai mediatizat, dar nu singurul ) sau chiar la inexistenta lui si la inexistenta sau inaplicarea sanctiunilor necesare in context .
. Aceste fapte afecteaza grav credibilitatea unor profesii vitale in functionarea normala a unei societati.
Din acesta perspectiva, in numeroase cazuri exista o diferenta majora intre moralitatea formala ( prezumata si prescrisa in codurile deontologice specializate ) si comportamentul real al practicantilor incepand cu functionarii publici si terminand cu profesiile zise “liberale” . Colegiul Medicilor doreste de exemplu ca nici o culpă medicală să nu fie făcută publică (
http://www.gandul.info/societatea/colegiul-medicilor-vrea-ca-nici-o-culpa-medicala-sa-nu-fie-facuta-publica.html?3932;2959138. )

Cazul limita este acela in care acest clivaj poate conduce chiar la scindarea breaslei profesionale .In primii ani ai tranzitiei a existat o tentativa de a infiinta un alt Colegiu al Medicilor dar initiativa nu a putut fi dusa pana la capat deoarece, din motive lesne de inteles, presiunile din conducerea de atunci a breslei au redus rapid la tacere orice incercare de contestare “a ordinii constitutionale” . In schimb, in breasla avocatilor , exista un caz uluitor in care o persoana venita initial din afara sistemului ( la baza aceasta este inginer ) a reusit sa infiinteze legal un alt barou al avocatilor recunoscut inclusiv de CEDO. Prin aceasta initiativa, Romania a devenit probabil singurul stat din lume in care sistemul juridic include o anomalie si o antinomie in acelasi timp prin existenta simultana a doua barouri paralele care in acelasi timp care functioneaza legal ( poate chiar pe logici juridice diferite ) si se neaga reciproc .

In realitate , sistemul juridic permite mult mai mult decat atat. Cazul Panait, al tanarului magistrat care pur si simplu incercand sa aplice legea, face cunostinta cu presiunile “specifice”, intra in conflict cu sistemul si implicit cu propria constiinta , conflict din care nu a mai existat cale de intoarcere, este simptomatic ( http://www.cotidianul.ro/cazul_panait_avem_dovada_musamalizarii-9734.html ) . Acuzand sistemul, acesta cedeaza presiunilor si decide la nici 30 de ani sa-si ia viata in conditii mai mult decat suspecte. In mod socant, desi era vorba de viata unui om, nici un coleg si nici o organizatie profesionala a magistratilor nu a luat nici o atitudine. Pe de alta parte, orice cetatean a avut ocazia sa constate o reactie a aceleiasi bresle prezentata cu ani in urma pe ecranele TV , cand tot un tanar magistrat ( avocat ?) a fost trimis in judecata pentru luare de mita. La iesirea din sala de judecata, tanarul a fost inconjurat imediat de colegi si colege care au facut front comun in jurul lui ca nu cumva sa ajunga la el microfoanele ziaristilor. Mai mult decat atat, un coleg altruist si-a oferit galant haina de la costum haina pe care o alta colega , tot altruista, a aruncat-o cu eleganta ca pe un lasou peste capul tanarului justitiabil ca nu cumva sa i se vada fata , desi i se stia deja numele. Intr-un sistem juridic care pe propria-i tabla de sah nu poate proteja nici constiinta si nici chiar viata propriilor pioni , ci doar coruptii sai, viata , opera si drepturile cetateanului ordinar sunt din start in afara jocului. Acesta stie de mult ca e pe cont propriu.
Unde am ajuns ?! Intr-una din cele mai abstracte lumi posibile, o lume in care exista o inflatie a formelor fara fond dar in care traiesc si mor oameni reali. Un singur exemplu. Cetateanul poate deschide oricand , la fel ca in Vest ( pentru ca am intrat deja in Europa ), o carte de telefoane si gaseste o armata de medici, stomatologi, juristi , avocati, notari, contabili, executori judecatoresti, psihologi, psihiatri,etc. , cu zeci de calificari,specializari, titluri,etc. Pana aici suntem egalii Vestului . Problema este in cati are incredere ab initio si la cati are curajul sa mearga fara sa-i cunoasca in prealabil !



3. Pretul constiintelor. Codul deontologic al Clubului Roman de Presa si al Relatiilor Publice.

Unul din cele mai importante aspecte care poate fi observat din perspectiva aderarii Romaniei la UE, este acela ca integrarea nu este numai o problema economica, de reglementari si legislatie , ci in mod special una de constiinta si de mentalitate. Daca in domeniul industrial si economic exista zeci de standarde, proceduri si reglementari, in cele mai sensibile domenii , adica exact acolo unde se pune si problema unei deontologii profesionale , apar cele mai mari probleme deoarce in aceste domenii nu exista o reteta sau un manual standard de aderare . Se poate discuta oricand despre compatibilitatea dintre sistemul de valori al societatii romanesti ( inclusiv valorile morale) si sistemul de valori european dar problema este in cu totul alta zona . Daca avem in vedere clivajul traditional la noi intre valorile declarate in mod formal ( de ochii lumii si ai altora ) si cele practicate in mod real aici ( adica exact ceea ce numim generic “sistemul” ) UE nu ne mai poate ajuta cu nimic. Suntem pe cont propriu si acest lucru este intotdeauna vizibil in domeniile amintite unde ne confruntam frecvent cu un mimetism formal , simulacre de reglementari sau constatam chiar lipsa lor.

Intr-un domeniu vital pentru sanatatea psihica si morala a unui popor cum este mass-media, avem o surpriza de proportii. Activitatea acestui domeniu se desfasoara pe baza unui simulacru de cod deontologic ( http://legeapresei.weblog.ro/2007-06-11/161490/Codul-deontologoc-propus-de-CRP.html ) elaborat de Clubul Roman de Presa ale carui postulate tautologice ar merita sa le citam integral deoarece ele , ca si vechea problema a proprietatii private discutata in cazul Constitutiei, ocrotesc dar nu garanteaza drepturile cetatenilor in acest caz . Exemple :

“Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa ( s.n.) , obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat. “ ( Art.1).

( Intrebare fara raspuns. Pana unde pot merge aceste consecinte si cum este aparat ziaristul ? !)

“ Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetăţenilor si nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obţine informaţii sau imagini despre aceasta… Ziaristul va evita ( s.n.)detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime. “ ( Art.2 )

( Intrebare fara raspuns. Ce se intampla in cazul in care nu-si respecta aceasta obligatie ?! )

Nu e luat in calcul faptul ca media sociala nu se constituie niciodata din extreme si tocmai acest principiu al normalitatii sociale , absolut inexistent in viziunea Consiliului National al Audiovizualului si al Clubului Roman de Presa, este incalcat in mass-media . Comportamentele marginale, devianta, patologia sociala extrema sunt obiect de studiu pentru medici legisti , specialisti , etc. nu pentru cetateanul onest care doreste sa fie informat in domenii de interes public. Este de mult cunoscut faptul ca studentii la medicina de cele mai multe au o reactie foarte puternica atunci cand asista la prima disectie si / sau la prima operatie, acestea fiind reactii absolut normale la un act medical care , prin traditie, nu se consuma in spatiul public. In acelasi mod , orice om normal are imediat reactia corecta daca priveste imaginile urmatoare (http://www.ziua.ro/news.php?id=18346&data=2008-12-19) dar ziaristul NU incalca in acest mod Codul deontologic propus de CRP , nici teribilele directivele ale CNA, si le poate difuza lejer in spatiul public pentru “cresterea audientei” . Pe de alta parte, prin consens tacit motivat prin “necesitatea de crestere a audientei” , aproape toate posturile TV si aproape toate ziarele au devenit tribune de promovare a sexualitatii exacerbate .

Modelul social dominant pe care il propune de ani de zile aceasta “campanie de informare ( a se citi dezinhibare) a publicului” pentru adulti si in special pentru tineri si adolescenti, a depasit de mult bariera prostului gust , vulgaritatii si obscenitatii, trecand la promovarea indirecta a prostitutiei ( tabloidele sunt pline de "modele sociale" ). In nici o tara normala o vedeta porno nu devine o “personalitate publica” si nu da interviuri si “sfaturi” populatiei ,etc . Pretul desfiintarii reperelor sociale normale il platesc ca intotdeauna "verigile slabe" ale sistemului copiii ( fara copilarie...) si adolescentii ( fara adolescenta...).
La noi, Consiliul National al Audiovizualului vegheaza strasnic la “buna functionare” a mass-mediei românesti, asa :

“ Amendeaza bocancii aruncati in platou, dar nu are ce face când vine vorba de scene de sex ( justificarea : sunt tratate drept scene de fictiune ! –s.n.), accese de gelozie si injuraturi ca la usa cortului difuzate la TV.” (http://www.gardianul.ro/CNA-permite-injuraturile-si-scenele-de-sex-in-reality-show-uri-s127536.html)

Sa comparam cele doua articole de mai sus cu ceea ce trebuie sa respecte firmele comerciale care isi propun sa respecte – atentie ! – numai interesele consumatorilor. Ceea ce CNA-ul si CRP-ul nu sunt in stare nici macar sa formuleze , desi primul este este platit cu varf si indesat din buzunarele cetatenilor si al doilea pretinde ca-si respecta obligatiile deontologice, este bine definit de o institutie foarte modesta care nu are pretentiile uriase si zgomotoase ale celor doua care vorbesc in numele sau pe banii cetatenilor. Consiliul Roman pentru Publicitate (RAC) , conceput ca unic organism de autoreglementare, cu scopul de a reprezenta interesele industriei de publicitate in relatia cu autoritatile romane si cu consumatorii precizeaza foarte simplu cateva reguli pentru publicitatea cu caracter social :

“….mesajul nu poate:
- sa aiba un scop comercial sa exploateze suferinta umana, aducand astfel atingere demnitatii oamenilor; sa recurga la fapte socante, de natura sa justifice solicitari exagerate sau sa induca sentimente de teama sau anxietate; sa ii faca pe cei care nu sunt de acord cu apelul sa se simta vinovati sau datori; sa faca o comparatie directa cu alte campanii sociale; sa prezinte exagerat gradul si natura problemei sociale pentru care este realizat apelul, sa supraestimeze valoarea exacta sau potentiala a contributiei populatiei la acea initiativa; sa ceara bani de la minori ( Cap. 3 ; 35.5 )
- Regulile de mai sus trebuie respectate atat pe scara larga, cat si la nivel de
mesaj.- sa aiba un scop comercial sa exploateze suferinta umana, aducand astfel atingere demnitatii oamenilor; sa recurga la fapte socante, de natura sa justifice solicitari exagerate sau sa induca sentimente de teama sau anxietate; sa ii faca pe cei care nu sunt de acord cu apelul sa se simta vinovati sau datori; sa faca o comparatie directa cu alte campanii sociale; sa prezinte exagerat gradul si natura problemei sociale pentru care este realizat apelul, sa supraestimeze valoarea exacta sau potentiala a contributiei populatiei la acea initiativa; sa ceara bani de la minori ( Cap. 3 ; 35.5 )- Regulile de mai sus trebuie respectate atat pe scara larga, cat si la nivel de
mesaj.( 35.6 )
“ Publicitatea nu trebuie sa contina nici o afirmatie sau reprezentare care sa riste sa cauzeze copiilor vreun prejudiciu de natura fizica, psihologica sau morala, sau sa-i impinga spre situatii ori activitati care ar putea sa le puna in pericol sanatatea sau siguranta, ori sa-i incurajeze sa frecventeze persoane sau locuri periculoase ori necunoscute.” ( Cap. 8. (5)

Acest modest Cod al Publicitatii detalizaza in Cap. I abordarea unor probleme esentiale pentru normalitatea sociala si psihica a unui popor ( http://www.iqads.ro/legislatie_read_3306/codul_de_practica_in_publicitate.html ) dar de care onor specialistii de mai sus , si multi altii din alte domenii, nu au auzit sau nu vor sa le ia in calcul pentru ca nu le vom gasi formulate in alta parte :

 Responsabilitatea sociala , Substantierea adevarului din mesaj , Copiii, Siguranta, Protejarea intimitatii, Reproducerea, confuzia si exploatarea, Denigrarea,etc. (Art. 6-14)

Cu toate acestea, desi exista o Facultate de Comunicare si Relatii Publice, masterate si doctorate in domeniu , specialisti in comunicare, purtatori de cuvant la fiecare minister ,etc ( care , ca un facut, cand se intampla un eveniment important , nu pot fi contactati…) nu exista un Cod deontologic al Relatiilor Publice. Era de asteptat, nu ?




4. Teoria si practica cenzurii “in actu” ( “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine…”) .

In anul de gratie 2009, intr-o tara membra a Uniunii Europene, una din profesiile considerate nobile – psihologia - nu interzice ( deci permite ) accesul in randul ei al ofiterilor si colaboratorilor fostei Securitati ca sa-si continue peste timp “munca specifica” si , in mod incredibil, inchide gura practicantilor aruncand domeniul cu 20 de ani in urma printr-o dispozitie semnata de domnul presedinte al Colegiului Psihologilor din Romania :

“ Dispozitie Presedinte 14.02.2007

Scris de Administrator
COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
DISPOZIŢIE
privind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică


În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotarârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,

Presedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum si de celelalte acte emise de catre Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitara si detalierea dispozitiilor legale.
(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalca prevederile acesteia nu poate fi opozabil psihologilor cu drept de libera practica.
Art. 2 (1) Psihologii cu drept de libera practica care încalca dispozitiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfasoara activitati de natura a aduce atingere demnitatii profesionale se afla în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, potrivit dispozitiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.
(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de libera practica având ca scop promovarea sau implementarea unor masuri contrare prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnitatii profesionale.
Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunostinta membrilor prevederile prezentei dispozitii.

Presedintele Comitetului director
al Colegiului Psihologilor din România,
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan

Scris de Administrator
COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
DISPOZIŢIEprivind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică

În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotarârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,
Presedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum si de celelalte acte emise de catre Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitara si detalierea dispozitiilor legale.(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalca prevederile acesteia nu poate fi opozabil psihologilor cu drept de libera practica.Art. 2 (1) Psihologii cu drept de libera practica care încalca dispozitiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfasoara activitati de natura a aduce atingere demnitatii profesionale se afla în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, potrivit dispozitiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de libera practica având ca scop promovarea sau implementarea unor masuri contrare prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnitatii profesionale.Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunostinta membrilor prevederile prezentei dispozitii.

Presedintele Comitetului director
al Colegiului Psihologilor din România,Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan “

(http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=5)

5. Un univers halucinant. Postulatele.


No rules

…Bucuresti 2008 . Facultatea de Litere Bucuresti, Specializarea Comunicare si Relatii Publice, instruieste in mod oficial studentii ca " nu conteaza aplicarea standardelor morale" :

“ …ca performeri, indivizii nu sunt preocupati de problema morala a realizarii standardelor ci de problema amorala a producerii acelei impresii convingatoare conform careia aceste standarde sunt realizate”. Altfel spus nu aplicarea standardelor morale conteaza ci impresia ca aceste standarde sunt realizate. De aici importanta acordata “managementului impresiilor “ domeniu inca prea putin aplicat in studiul actual al comunicarii sau in strategiile utilizate in relatiile publice .”
( Citat din Erwing Goffman in “Imagine personala in mass-media – Note de curs, Bucuresti, 2008, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de litere , ID – an III , p.39) .

Teza este este sustinuta si in spatiul public prin invocarea jumatatii pline a paharului de catre domnul politolog Dan Pavel : “Oricare ales in mod direct, indiferent de ocupatie sau notorietate, are legitimitate.”Dan Pavel – Singuri ne-am facut-o” ( http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-12-01&id=246191 )
Prin aceasta teza a “legitimitatii” au fost alesi si mentinuti in Parlament si indivizi cu dosare penale care dupa aceea au beneficiat de imunitate si , conform unei reguli adanc inradacinate, au uitat sa mai plece. Tot prin aceasta teza au candidat pentru un loc in Parlament luptatori K1,cantareti,etc. iar cercetarea despre "marii romani" a reusit sa puna valorile nationale in acelasi plan cu prostul gust si vulgaritatea.
In mod logic, conform unor opinii expuse in mass-media de absolventii de marca ai acestei facultati, nu exista nici o diferenta morala intre doctrinele politice si implicit intre comportamentele actorilor politici care au la baza aceste doctrine deoarece acestea sunt o “ marfa “ ca oricare alta , in acest caz fiind vorba de un “marketing politic”. Pe termen lung , consecintele unei astfel de atitudini sunt majore si acest lucru este acum foarte vizibil dupa aproape 18 ani de eforturi constante . Metaforic vorbind, in 1990 statura morala a Seniorului contrasta shakeaspearian cu o declaratie top-soc de atunci : “Da, sunt un porc ! Dar sunt porcul dumneavoastra !” . Daca atunci aveam un singur caz de devianta morala si sociala pe ecranul TV, acum avem de-a face cu n clone care au ajuns sa ocupe in mod democratic aproape toate ecranele TV.



No limits

In mai putin de 25 de ani, sistemul de referinta al valorilor morale s-a schimbat in Romania cu 180°, in numele romanilor, dar fara asentimentul si chiar fara stirea lor . Teribila unda de soc poate fi identificata post-factum in sacrosanta Academie Romana unde domnii cercetatori au propus pur si simplu abolirea delimitarii dintre moral si obscen prin publicarea in DEX a tuturor cuvintelor obscene . (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/462862/DEX-ul-cu-porcarii-bestseller/ ).
Pe de alta parte, solidar cu Facultatea de Litere din Bucuresti si cu Academia Romana , Institutul Cultural Roman , prin reprezentantii lui autorizati , are standarde total diferite de cele ale cetatenilor in ceea ce priveste arta , obscenitatea si pornografia dar care , intamplator , coincid cu noua "viziune" promovata in mass-media. Dupa opinia autorizata a purtatorului de cuvant al ICR care a organizat in numele Romaniei o controversata expozitie , noul sistemul de referinta al valorilor este deja o realitate :

"Întâmplător, „oroarea erogenă” din Galeria Română are loc în aceeaşi perioadă în care la Brooklyn Museum se încheie expoziţia lui Takashi Murakami şi la Muzeul Guggenheim sunt expuse lucrările Louisei Bourgeois, ambii explorând intens corpul uman şi sexualitatea explicită, de la proiectile de spermă la păduri de falusuri. Atât frumuseţea, cât şi grotescul se află în ochiul privitorului."
Cristian Neagoe – purtator de cuvant al ICR



No feed-back

Cap de lista este domeniul sanatatii unde tragediile provocate prin culpa medicala se petrec la lumina zilei si cu toate acestea , sfidand ochiul public, de ani de zile Colegiul Medicilor orb si surd isi urmeaza imperturbabil marsul triumfalist dupa acelasi refren arhicunoscut : “ Mortul e de vina !” . Urmeaza la rand , cu aceeasi deviza, justitia care opereaza cu un dublu standard care permite constiintei libere a judecatorilor sa condamne la maximum 2 ani cu suspendare autorii unor ucideri din culpa sau pe cei care devalizeaza , sub ochii larg deschisi ai institutiilor statului de drept, miliarde de euro .In acelasi timp, aceeasi justitie “oarba” si “surda” si aceeasi libera constiinta a judecatorilor permite eliberarea criminalilor din penitenciare pentru …clastrofobie si atrofierea testiculelor , pentru ca ambele sa dea in deplin consens cele mai aspre pedepse pentru delictele minore cauzate de saracie .



No names

La acest capitol , ca tara, stam foarte bine , adica suntem in top. In spatiul public se petrec regula procese sociale foarte interesante prin care se volatilizeaza legal si de ani de zile banii publici ( exemplu cel mai recent din presa : cazul masinilor Logan achizitionate de Politie sau de CNE Cernavoda cu...70.000 de euro !) dar intotdeauna sub o formula binecunoscuta de Politie : A.N. ( autori necunoscuti ). In acest ultim caz , punctul de vedere al ministrului de Interne de atunci este pur si simplu uluitor :

“…am aflat in direct la Realitatea TV de la onor ministru ca nu PROBELE conteaza ( mai ales daca sunt facute publice de presedinte … ) ci numai ceea ce a fost VALIDAT si APROBAT…de Comisia de control intern a MIRA. Adica , pe romaneste, corbii care verifica ce au furat corbii…” (http://www.ziua.ro/f.php?f=news&data=2008-11-01&thread=15356&id=47056)

No medium

Dupa 20 de ani de la revolutia din 1989, Romania este inca departe de normalitate. A intrat in Uniunea Europeana in numele cetatenilor ei dar cu spatele catre acestia si cu fata intoarsa din ce in ce mai mult catre un trecut de care refuza sa se desprinda. Mai mult decat atat, degradarea si distrugerea continua a spatiului social ca spatiu absolut necesar normalitatii , este un proces care in loc sa fie stopat este chiar incurajat. In Romania, acum, nu mai exista ceea ce se intelege de regula prin media sociala respectiv starea de normalitate. Pe toate canalele TV si in presa scrisa, este promovat “faptul social” care , chipurile , ar creste audienta . Cu aceasta pseudo-justificare, comportamente si fapte sociale marginale extreme sunt prezentate pe post de “fapt divers” in jurnaleleTV si presa cotidiana dar si in “emisiuni de informare”. Ani in sir, vineri seara la ora 9.00, un post TV a prezentat in mod preventiv si pentru buna insertie sociala a cetatenilor , dar si pentru destinderea lor dupa o saptamana de munca, rezultatele muncii Politiei, respectiv recolta saptamanala de cersetori, prostituate, alcoolici, drogati, hoti, , huligani si criminali. In acest caz, incalcarea deontologiei profesionale enuntata formal in codul anterior nu preocupa nici una din zecile de institutii platite de la buget sa vegheze (degeaba) la viata, securitatea si integritatea fizica, sociala, psihica si morala a cetatenilor.



6. Un univers halucinant. Structura.

Axioma fundamentala a acestui nou univers este o teza paranoida conform careia : “Totul e manipulare” . Aceasta teza este predata atat in mediul universitar civil (http://masteratpolitic.wordpress.com/2008/01/20/cinci-milenii-de-manipulare/ ) cat si in special in mediul militar . Mai mult, editura Universitatii Nationale de Aparare reactiveaza in anul 2009 (!) teze fundamentale ale culturii securiste care sunt folosite pentru a indoctrina elevii de liceu :

“Nu mai exista un "al nostru" pur, totul este influenta, este rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul întregii vieti. Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, în functie de interesele cui sunt satisfacute” ; “ Lasând la o parte faptul ca nu este prea clar ce se întelege prin obiective nationale, noua politica NATO pare ca vrea ( s.n.) sa se departajeze de operatiile de înselare militara, de dezinformare, de minciuna, de propaganda. Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila.(s.n.) “;“De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu noi însine. Suntem manipulati, dar de fapt, ne manipulam singuri, nimeni nu ne obliga. “; ”Omul este un microcosmos si cine stapâneste legile acestui univers, stapâneste întreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.” ”Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea înseamna cunoastere, victoria este de partea celui care stie mai multe. “Este un conflict din care sigur va câstiga doar stiinta manipularii, ca arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec, victoriile se transforma în esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si deci partinitori. Numai manipularea ramâne vesnica, ca arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste, si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost eliminata. Unii nu vor s-o elimine…” ( Psiholog principal Gabi-Adriana STOICA – Pregatirea psihologica pentru lupta . Manipulare si razboi psihologic ( http://www.e-scoala.ro/psihologie/manipulare_razboi_psihologic.html)

Consecinta este dramatica. Intr-o lume in care totul e manipulare si nimic nu este autentic sau sincer, logica este suspendata ( Orwell o numea Ministerul Adevarului ). Se poate demonstra orice , totul este posibil, adevarul si falsul au acelasi drept de existenta deoarece prezumtia de independenta, neutralitate si obiectivitate este exclusa si acesta situatie pledeaza pentru cele mai sumbre presimtiri

 : “…se dorea reinstaurarea dictaturii informationale, e drept, la alt nivel …cea mai dura si perversa dictatura a serviciilor secrete”.
(Volodia Macovei - Cand Securitatea depaseste adolescenta )
(http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=113).

La limita, ne aflam intr-o hiper-realitate controlata informational in care o singura instanta ( care bineinteles nu este supusa controlului public !) decide ce exista si ce nu exista . Exemplul standard este furnizat de procesele penale unde se vede foarte clar diferenta dintre noi si altii :

“In toate statele UE exista birouri de experti independenti ( privati). Acestia, pe langa faptul ca prezinta garantii de independenta fata de stat, au marele avantaj, ca atunci cand sunt desemnati de instante sa expertizeze o proba, ei pot sa-i controleze pe angajatii statului. Inclusiv pe cei ai parchetului, politiei si serviciilor secrete, daca si-au facut corect treaba.”
“… se incalca principiul juridic al egalitatii armelor in conditiile in care statul te acuza (prin procurori), tot statul expertizeaza o inregistrare care sta la baza acuzarii tale (prin expertul statului), iar daca vrei sa produci o proba in favoarea ta, cu care sa combati acuzarea, constati ca nu ai cu cine din afara statului.”
“E de la sine inteles ca serviciile secrete nu vor dori niciodata sa fie verificate, de cineva din afara lor, daca respecta intocmai bunele practici necesare realizarii unei interceptari corecte. Pe de alta parte, nici celelalte institutii care sunt autorizate sa faca interceptari (DNA, DGIPI, DGA, MApN si altele) si care folosesc pentru aceste activitati serverele SRI, nu doresc sa fie verificate de experti independenti.”( http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-11-15&id=245545 )

In fata unui asemenea monopol gigantic, orice cetatean platitor de impozite si taxe , si chiar un reprezentat al celei de-a patra puteri in stat cum este un ziarist ,devine mult prea mic pentru un razboi atat de mare. Si totusi, ce se intampla cand incearca sa-l conteste ?! Doua lucruri.
Mai intai, i se reaminteste pe ce lume traieste :

“Reporterul Laszlo Kallai a fost amenintat de catre Vasile Muresan, seful serviciului Flagrant din Directia Generala de Informatii si Protectie Interna a MIRA (DGIPI), in birourile institutiei : “ Vi se pot intampla multe… !”.

Apoi realizeaza si singur acest lucru :

“ La sosirea in redactie, reporterul Laszlo Kallai a anuntat conducerea ca nu se mai implica in aceasta investigatie, nu va scrie nici un rand despre aceasta ancheta, va preda redactiei probele stranse in timpul investigatiei si va parasi presa scrisa (vezi facsimil).L-am intrebat pe colegul meu care este motivul real pentru care se teme. El mi-a raspuns: "Familia nu este negociabila, indiferent de cariera pe care o ai".( http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-10-17&id=244166 )

Nu a existat nici o reactie a Clubului Roman de Presa , a Avocatului Poporului , si nici a unei alte instante din societatea civila ( in masura in care aceasta mai exista...)



7. Concluzii

Nu exista concluzii. Exista alegeri. Romanii trebuie sa aleaga odata pentru totdeauna in ce fel de lume vor sa traiasca... :


O “lume” in care au fost aruncati de peste 50 de ani de catre autoritati si care , cum ar fi zis in 1990 domnul Ion Iliescu , le-a fost varata in coaste romanilor cu forta , pe toate ecranele si la orele de maxima audienta :



Un "cetatean european”, din Craiova zilelor noastre...
"Cum au aparut acesti monstrii ?! Cine si ce a permis acest lucru ? Asa cum citim pe Internet , doua grupari de ucigasi …au fost tolerate si stimulate pentru a putea teroriza sub nasul autoritatilor populatia Romaniei .. Dar dupa defilarea (interlopilor-n.n.) de la Craiova e cazul sa ne mutam cuibul spre alte cetati, arhipelaguri, oceane - cum ar zice Blaga.(Raven)"
( http://www.romanialibera.ro/a133453/pecetea-lui-caiac.html )



Si , in sfarsit, o alta lume , a oamenilor , dar ascunsa oamenilor si prezentata numai la ore foarte tarzii , ca nu cumva sa faca nota discordanta cu cosmarul prezentat anterior drept lume de referinta :

























Daria Visanescu, 10 ani, campion mondial si european la sah, maestra FIDE, cea mai tanara persoana cu o astfel de distinctie din partea Federatiei Internationale de Sah , invitatul emisiunii “Profesionistii” la TVR ( 50 minute de interviu in direct ) pe 22 iunie 2007 ora 23.10 (http://www.daria.visanescu.go.ro/)


Aceasta lume ascunsa este adevarata lume morala si normala creata de oameni ( nu de sistem si autoritati… ) care arata ce sunt si in special cum pot fi romanii , dar ……ssst ! Liniste, va rugam !
E inca secret de stat si de serviciu...


Sergiu SIMION



*) Apelativul “Domnule” era folosit si inainte de 1989 in mod obligatoriu, dar numai intr-un perimetru bine delimitat cu sarma ghimpata de restul societatii. Era singurul mod de adresare permis unui detinut (politic, de drept comun, etc.) fata de gardianul inchisorii respective.



Publicat in :


Altermedia, Romania

Agero-Stuttgart ( Germania )

Asymetria, Paris


Articol trimis la : Agero-Sttutgart ( Germania ) Altermedia ( Romania ) , Asymetria ( Paris ), Alternativa ( Canada ) , New York Magazin ( New York ), GID Romania, Timpul ( Iasi ).






Addenda

Un medic onest rupe tacerea din spatiul public in speranta ca va schimba sistemul si mentalitatea : “S-ar putea sa mori” ( http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-02-14&id=249282 )

Psihologii se ocupa tot in spatiul public de lucrurile considerate vitale dar din alte puncte de vedere (http://www.gandul.info/actualitatea/aurora-liiceanu-a-lansat-un-prezervativ-si-a-prezentat-secretele-orgasmului.html?3927;3896747)

Magistratii , ca reprezentanti ai justitiei "impartiale" si "oarbe" merg chiar mai departe. Ei au decis in numele cetatenilor pe care ii reprezinta si conform constiintei profesionale , ca trecutul lor profesional si social este ...secret de stat si de serviciu !(http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/840087/Magistratii-si-au-ascuns-trecutul/)

Frangerea eului sau “pregatirea pentru viata”. David si Goliat.

In toamna trecuta ma plimbam pe o alee din parcul Drumul Taberei ( Bucuresti) . Fara sa vreau am auzit o discutie intre un copil si tatal lui . Copilul avea 6-7 ani , era subtirel, zvelt, cu gesturi linistite . Tatal era ingrijit, in tinuta sport ,atletic , uscativ, tuns perie , cu un chip ridat si voce joasa , puternica . Cu un ton foarte rece, tatal ( care avea cam 1,90 m ) a inceput sa-i reproseze in mod calm ceva si copilul s-a oprit brusc . In acel moment , treceam chiar pe langa ei si am auzit :

- Ti-am spus sa nu faci asta si ai facut din nou ! Daca mai faci o singura data asa , plec si nu ma mai vezi niciodata !!!
- .................. !

M-am intors uluit si am privit scena . Tatal se asezase in fata lui , se aplecase catre chipul copilului si , cu mainile pe genunchi, il fixa de aproape. Copilul il privea palid si ingrozit ( nu atat de spaima cat de socul provocat de ce i-a spus tatal ) , cred ca isi oprise si respiratia . Nu stiu ce ar fi putut face un copil , dar tristetea adanca din ochii lui imi lasa sentimentul ca acea mica fiinta isi pierduse brusc copilaria. Pentru prima data cunoscuse santajul emotional si durerea sufleteasca chiar prin tatal lui pentru ca mintea lui frageda nu putea raspunde in nici un chip la intrebarea : " De ce ??!! De ce se poarta tatal meu , cu mine , atat de rau ??!! ".

Psihologia romaneasca intre Lege si Ordine

Psihologia romaneasca intre Lege si Ordine

- Victorie a la Phyrus -

La aproape 5 ani de la aparitia unei legi care reglementeaza domeniul psihologic , este momentul unei retrospective si al unui scurt bilant.
Pe 9 octombrie 2004 , Amos News ( “Agentie Independenta de Presa “ ) difuza o stire de interes public ( Infiintarea Colegiului Psihologilor) care continea informatii foarte interesante privind domeniul psihologic :

“ Ieri a avut loc Adunarea de Constituire a Colegiului interimar al Psihologilor din Romania ( interesant este ca nu se mentioneaza unde a avut loc adunarea –s.n. ) … La eveniment au participat aproximativ 600 de psihologi . Evenimentul a inceput cu o ora si jumatate intarziere si a fost organizat intr-o semi-clandestinitate ( s.n. ) de catre Asociatia Psihologilor din Romania (APR), la eveniment fiind invitati doar membrii APR, adica aproape 1000 din cei peste 10.000 de psihologi din Romania. ».

Cu toatea acestea , inca de la debut se aplica principiul conform careia exceptia intareste regula : « Irina de Hillerin, psiholog, a participant la eveniment desi nu este inca membru al APR ( s.n.). Spune ca a venit la intalnire pentru ca simte nevoia de a-i cunoaste pe ceilalti psihologi. ». Prin domnul Constantin Edmond Cracsner ,membru in Consiliul Director al Asociatiei Psihologilor din Romania , viitoarea organizatie isi definea scopul :

« Colegiul va fi cel care va coordona intreaga activitate a psihologilor. Este similar Colegiului Medicilor. » , mijloacele : « Peste 6 luni, cand se va constitui propriu-zis Colegiul Psihologilor, el va elibera atestate de libera practica in toate domeniile psihologiei: clinica, medicala, psihoterapie, transporturi, servicii, psihologia educationala si altele » si , in sfarsit, prin Filaret Sintion , psiholog ( militar ) la Constanta isi definea si modalitatile de actiune : « Colegiul va urmari respectarea standardelor stiintifice de catre toti psihologii (s.n.). Asa zisii psihologi, pe care ii gasim in ziare uneori prin diverse rubrici de astrologie vor fi de acum inainte testati ( s.n.) pentru a li se verifica cunostintele de psihologie »


Este de remarcat raportul dintre numarul real estimat al psihologilor ( 10000 ) , numarul de invitati nu se stie pe ce criterii ( 1000 ) si numarul si mai mic de invitatii onorate ( 600 ) pentru ca acestea poate fi pus in corelatie directa cu semi-cladestinitatea intalnirii ( care a avut loc pe undeva prin provincie pentru a fi evitate surprizele…) si pregateste terenul pentru ceea ce va urma .
In esenta, initiatorii demersului au dovedit fair-play in logica lor si si-au respectat aproape integral promisiunile facute. Cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, « programul – cadru » propus a fost urmarit si aplicat pas cu pas . Rezultatul , ca orice ca orice proces social din vremurile pe care le traim , este unul foarte interesant .
Folosind o sintagma deja consacrata , procesul de constituire « in teritoriu » al Colegiului Psihologilor a fost un proces de tip brownian care a oscilat subtil intre Caragiale,Urmuz, Kafka si Orwell. In Constanta de exemplu , in octombrie 2004 nu a fost clar nici cine voteaza, nici ce, nici de ce ,nici pentru ce, dar a fost clar ca ceea ce voteaza provincia , « centrul » poate valida sau nu, dupa caz (Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism).

Pe de alta parte, la nivelul « centrului » lucrurile nu au fost clare, ci extrem de clare. Conventia Nationala a Colegiului Psihologilor s-a desfasurat in ziua de 8 aprilie 2005, in Aula Mare a Universitatii Bucuresti dupa cum relateaza pentru militari domnul Ion Stefan (Sursa : Spirit Militar Modern,5-2005 http://www.presamil.ro/SMM/2005/5/31-40.htm) .

Conventia Nationala a Colegiului Psihologilor din Romania , 2005
 Spirit Militar Modern, nr.5/2005 
http://www.presamil.ro/SMM/2005/5/31-40.htm

Organizarea a fost ireprosabila , mai exact de tip militar . In mod ostentativ si probabil pentru cresterea moralului participantilor , la reuniunea unei bresle profesionale civile, capitanul-comandor dr. psiholog Constantin Edmond Cracsner s-a asezat la prezidiu imbracat in uniforma iar accesul in sala a fost permis numai pe baza de buletin. Motivul a fost recunoscut in mod onest de catre domnul Nicolae Mitrofan , viitorul presedinte ales al Colegiului, cu referire la precedenta intalnire din provincie unde au fost 600 de invitati : « Data trecuta era sa pierdem controlul ! » .
Ca sa fie evitate orice complicatii posibile , evenimentul s-a desfasurat practic in clandestinitate : nu a fost prezenta nici o televiziune ( cu exceptia reprezentatilor presei militare care au si facut fotografia de mai sus) si nici un alt reprezentant al presei . In mod logic, evenimentul nu a fost relatat nici in mass-media civila. Pe cale de consecinta , totul s-a desfasurat in mod organizat si conform planului aprobat, nimeni nu a miscat in front , atmosfera din sala a fost glaciala , dar daca totusi cineva cu simtul umorului ar fi strigat brusc un « Dreepti ! » nu ar fi fost probabil nici o surpriza daca ( foarte ) multi s-ar fi ridicat in picioare…
In aceste conditii , primele documente aprobate au avut prin logica faptelor o pronuntata tenta cazona :

« … in cadrul Conventiei, la care au participat 236 de membri cu drept de vot, s-au aprobat Regulamentul de organizare si functionare interna ( s.n.), Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica, Codul de procedura disciplinara (s.n.) si Normele de avizare a metodelor si tehnicilor de evaluare si asistenta psihologica (s.n.) » .


Dar cum totul pe lumea aceasta are un scop, controlul organizatiei, membrilor si tehnicile nu constituie la randul lor decat un mijloc. Cu o sinceritate dezarmanta suntem informati in mod detaliat asupra intentiilor si scopurilor urmarite in cadrul organizatiei :

« Presedintele ales al Colegiului Psihologilor din Romania, prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, a solicitat Conventiei acordul ca, pana cand se va intruni noul Consiliu Director al Colegiului, ori de cate ori este nevoie (s.n.) , conducerea operativa ( interesanta sintagma - s.n.) a acestuia sa se intruneasca – conform articolului 40 din Legea 213/2004 – in vederea pregatirii si trimiterii la timp la Parlament a documentelor care vor sta la baza emiterii hotararii de guvern, precum si pentru stabilirea structurii de personal,(s.n.) sursei ( s.n. ) si circulatiei fondului financiar (s.n.) necesare functionarii Colegiului. Pentru desfasurarea optima a activitatii, s-a mai propus contractarea unei firme care sa realizeze un studiu specific de fezabilitate financiara ( ?! foarte interesant ; parca era vorba de o organizatie profesionala si nu de o firma privata … – s.n.). Toate aceste propuneri au fost aprobate prin votul participantilor. ( s.n.). »
Intentiile si scopurile Colegiului Psihologilor din Romania prezentate atunci pentru militari de catre un militar ( pentru civili nu a facut-o nimeni pentru ca nu a avut unde sa o faca ! ) si materializate deja, cred ca nu mai au nevoie de nici un comentariu. Pe de alta parte , filozofia , mentalitatea si birocratia particulara promovata de Colegiu are deja o ilustrare elocventa. In Bucuresti de exemplu , in prezent cetatenii pot vedea in diverse zone din spatiul public pancarte standard ( conform normativului… ) ca cea de mai jos :

In aceasta putem citi ceva ce seamana cu o salata de boef originala : CABINET DE PSIHOLOGIE / SCOALA AUTO – Avizare, Testare, Consultanta – IN REGIM DE URGENTA – ANGAJARE, PORT-ARMA, AUTO, PSIHOLOGIA MUNCII, PSIHOLOGIA MUNCII, Q.I. , PSIHODIAGNOSTIC, TERAPII COMPLEMENTARE, TERAPIE ANXIETATE, ATAC DE PANICA, INSOMNIE, ETC – PRETURI PROMOTIONALE.
Ce inteleg cetatenii din asa ceva e greu de estimat, dar daca de socialism si comunism au scapat de 20 de ani , dupa intrarea in Europa s-au trezit brusc pe cap cu psihologii marca James Bond , multilateral dezvoltati ( contra cost ) de Colegiu , care se pricep la orice, conform legii .
Este momentul sa enumeram cateva din marile realizari ale Colegiului Psihologilor. In primul rand, cea mai importanta este « politica usilor deschise » prin care a permis in mod democratic accesul in profesie si fara discriminari tuturor potentialilor candidati la aceasta tentanta profesie . Pe cale de consecinta , insertia fostilor colaboratori si ofiteri de Securitate printre psihologi a devenit , in sfarsit, legala deoarece legea nu le interzice , deci le permite accesul la un loc caldut in bransa si in aceasta privinta domeniul psihologic este mai « democrat » decat cel juridic care interzice accesul celor in cauza . 

Din punctul de vedere al Colegiului , in acest caz respectarea drepturilor omului este prioritara asa cum au sustinut intr-un interviu reprezentantii lui autorizati : « nu le putem interzice dreptul de a exercita profesia ! » . Pe de alta parte, conform principiului compensarii, pentru a mentine echilibrul sistemului a existat si o contramasura la aceasta politica .
Din ratiuni superioare logicii obisnuite, Colegiul a reusit performanta cinica de a interzice accesul in profesie pentru psihologii care au mai putin de 10 ani vechime in profesie ( Norme Metodologice de aplicare a Legii 213, Cap.I, Art.4 ).
In al doilea rand, Romania a fost practic impanzita cu o retea de cabinete de psihologie deschise conform legii (Cabinete de psihologie) a caror clientela este obtinuta in flux continuu tot conform legii . Suntem una din putinele tari din Europa – daca nu singura - unde cetatenii nu beneficiaza de prezumtia de normalitate si sunt dusi la examinarea psihologica cu arcanul pentru a desparti odata pentru totdeauna graul de neghina . Rezultatele obtinute sunt demne de Guiness Book unde , dupa politica strutului , oficialitatile au vrut sa intram numai cu 4000 de Mos Craciuni si cu cel mai lung carnat afumat din lume .

Avem probabil cei mai testati soferi din Europa , dar suntem pe primul loc la numarul de accidente rutiere ((www.editiaspeciala.com/stiri/2008-01-15/Romania--pe-locul-intai-la-numarul-de-accidente-rutiere-41676.asp) . Suntem probabil singura tara care si-a propus sa-si examineze toti profesorii din sistemul de invatamant ( ca sa-i gaseasca pe unii …) , dar suntem pe unul din primele locuri din lume la violenta scolara (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/65219/Lideri-mondiali-la-violenta-scolara.html). Aplicam de zeci de ani sistemul examinarilor psihologice in Politie , Armata , etc. dar numarul de sinucideri si de crime prin folosirea armelor de foc din dotare , si in alte cazuri comportamentul examinatilor ,(http://www.gardianul.ro/Violata-si-filmata-de-trei-politisti-|-VEZI-FILM-s121133.html) fac parul maciuca civililor care ar trebui sa se simta aparati , nu speriati, de primii.
In sfarsit, mai exista doua realizari remarcabile prin care Colegiul Psihologilor , « in spiritul si litera legii » a intrat neoficial dar direct in Cartea Recordurilor. Prima este performanta de a reusi trecerea de la statutul de organizatie profesionala cum era Asociatia Psihologilor din Romania , care initial era « non-guvernamentala » cum s-a exprimat cu dispret un fost ofiter de Securitate ales in mod legal presedinte de filiala in Constanta (Istoria conspirativa...) , la un statut diferit. De la inaltimea ametitoare a acestuia , Presedintele Colegiului poate da dispozitii « spre analiza si aprobare » ministrului Sanatatii de exemplu.
A doua realizare remarcabila (Instituirea oficiala a cenzurii in psihologie !) , este un semnal clar adresat Europei ca sa stie odata pentru totdeauna cine sunt si ce vor psihologii romani in viziunea Colegiului care le pastoreste si destinele si banii . Merita citata integral si cu sadism , dar nu mai are nevoie de nici un comentariu cu exceptia faptului ca emitentul nu poate depasi o anumita bucla temporala pentru ca , asa cum ziceau anticii, nimeni de pe lumea aceasta nu poate sari peste umbra lui :

Dispozitie Presedinte 14.02.2007
Scris de Administrator
Sîmbata, 14 Aprilie 2007

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

DISPOZIŢIE
privind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică

În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,

Preşedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum şi de celelalte acte emise de către Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitară şi detalierea dispoziţiilor legale.
(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalcă prevederile acesteia nu poate fi opozabil (s.n.) psihologilor cu drept de liberă practică.
Art. 2 (1) Psihologii cu drept de liberă practică care încălcă dispoziţiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfăşoară activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.) se află în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.
(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de liberă practică având ca scop promovarea (s.n) sau implementarea (s.n.) unor măsuri contrare (s.n.) prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnităţii profesionale (s.n.).
Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunoştinţa membrilor prevederile prezentei dispoziţii.

Preşedintele Comitetului director
al Colegiului Psihologilor din România,
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan

Bucureşti, 14 februarie 2007.
Ultima actualizare ( Luni, 16 Aprilie 2007 )

(http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=58)


In aceste circumstante , perceptia profesiei atat in randul practicantilor cat si in randul beneficiarilor actului psihologic, nu poate fi decat una absolut particulara . Psihologii constata frecvent fragilitatea sau inutilitatea unor « comitete si comitii » din cele n care justifica posturi si mentin financiar sistemul, iar beneficiarii serviciilor psihologice constata adesea inaderenta serviciilor oferite la problemele lor.
Pentru Comisia de Ordine Publica si Siguranta Nationala de exemplu , evaluarea unui tanar ( psiholog probabil ) este devastatoare :

« Toata comisia asta e o gluma. Sub numele asta pompos se face ce se face si la transporturi si la ( psihologia –n.n.) muncii. De fapt nu e altceva decit o selectie/evaluare profesioanala. Ca din anumite interese s-a creat o comisie cu un titlu de pici jos asta e alta mincare de peste. Am uitat sa precizez - o asociatie a psihologilor militari ar fi Ok. Ei au preocupari si probleme specifice, si o astfel de asociatie ar fi perfect normala. Dar sa amesteci pe cei care lucreaza in domeniul militar, cu cei care dau niste avize pentru port arma la tot felul de vinatori, paznici etc...mi se pare cam deplasat.»
( Opinii civile)


Pe de alta parte , din perspectiva cetateanului anonim, dificultatile pot apare chiar si atunci cand vrea sa rezolve , prin serviciile psihologice disponibile in prezent , o problema minora in raport cu altele : « Am consultat vreo patru (!) psihologi care mi-au spus ca nu este nimic de facut, asa sunt eu, unul singur mi-a facut niste teste despre care nu mi-a spus nimic. »
(Opinia unui doritor de servicii psihologice)

Cu toate ca acest exemplu este aleator , necesitatea ca psihologia si psihologii sa-si adapteze serviciile la cerinta sociala este evidenta, dar nu si pentru institutia care si-a asumat dreptul de a controla domeniul psihologic . Pentru aceasta institutie, satisfactia practicantilor si a beneficiarilor actului psihologic nu sunt in carti , in cel mai bun caz ele fiind considerate doar beneficii secundare.
Filozofia Colegiului Psihologilor are evidente nostalgii ale vremurilor de odinioara in catre totul trebuia sa fie « under control » si fiecare actor social trebuia sa stea musai in patratica lui , cu exceptia celor mai egali decat altii care au beneficiat intotdeauna de imunitatea data de sistem si nu de competenta, credibilitate ,etc. Este de inteles, cand in totala contradictie cu momentul istoric actual , si cu spatele la Europa , psihologii si-au ales (?) « manu propria » ceea ce li s-a promis ca ar trebui sa-i reprezinte dar care nu sunt nimic altceva decat structuri si institutii prefabricate in laboratoarele trecutului.
Cea mai buna dovada este o comparatie intre imaginea reprezentativa pentru interesele unei asemenea bresle profesionale din Europa contemporana si ceea ce a generat la noi o lege si normele ei de aplicare . Grea alegere. Pe de o parte, avem de exemplu simplitatea reconfortanta si urbana a site-ului The British Psychological Society (http://www.bps.org.uk) pe care il poate intelege imediat chiar si o persoana care nu cunoaste limba engleza. Sa trecem acum de la simplitatea traditionala (capitalista ) britanica la stufosenia birocratica traditionala la noi care descurajeaza psihologii si goleste de continut serviciile psihologice.
Site-ul Colegiului Psihologilor din Romania ( adica nu « Romani », nuanta este foarte importanta…), ne ofera un adevarat Castel al lui Kafka (http://www.copsi.ro/) generat de catre Legea 213 si in special de Normele Metodologice de aplicare a Legii 213 cu n comitete, posturi si functii ( aproximativ 70…) .
Din mijlocul acestui labirint birocratic Presedintele ne ureaza , ca in vremurile de altadata, « un calduros « La Multi Ani ! » si aflam din capul locului fragilitatea conditiei umane la un ghiseu de stat :

« In perioada 15-19.12.2008, programul de lucru cu publicul ( sic !) se va desfasura intre orele 11:00 - 14:00 »


Probabil pentru a face faţa afluxului « publicului » intr-o economie de piata , aflam că exista si un director executiv ( interesanta functie la o organizatie profesionala !) , iar la sfarsit aflam si motorul care pune in miscare tot acest angrenaj :


« La depunerea taxei/cotizatiei va rugam insistent sa declarati operatorului bancar NUMELE SI PRENUMELE, CNP-ul - psihologului; SCOPUL (sa reiasa destinatia lor - ex: taxa interviu psih. muncii; taxa aviz cabinet; cotizatie/an ş.a.m.d.) ».


Lasam mai departe cititorului placerea descoperirii meandrelor concretului in care nu platesc numai ei serviciile psihologilor , ci si psihologii platesc constant si substantial Colegiul , ca sa existe si care le permite lor ca sa existe. Prietenii stiu de ce…
La ceas de bilant , sunt putine cuvinte de spus deoarece in acest domeniu dupa cum se poate lesne observa , cantitativul de cele mai multe ori depaseste calitativul si psihologia a devenit o afacere foarte banoasa , pentru unii…Cu toate acestea, noua generatie de psihologi ar trebui incurajata de catre societate sa-si exercite profesia cu speranta si incredere in viitor ( Europa este totusi aproape !) chiar daca acum nu poate avea nici opinie, nici coloana vertebrala nici perspective reale pentru ca, la fel ca in alte domenii , piata psihologica este generata artificial si nu tine cont de nevoile reale ale populatiei si societatii . Dar chiar si asa, a fost deja ocupata ( nu prin libera concurenta ci sub umbrela protectoare a legii ) chiar inainte sa fie inaugurata .
Colegiul Psihologilor din Romania nu mai are nevoie de nici o incurajare . La fel cum se intampla cu clasa politica de la noi, este de mult pe cont propriu si daca nu ar fi stat sub umbrela protectoare a legii facuta in numele psihologilor , dar nu pentru interesele lor, ar fi disparut deja chiar inainte de viitoarele alegeri . In schimb societatea si cetatenii ar trebui sa decida ce , cum si cat doresc de la acest domeniu pentru ca numai in acest mod se poate construi un parteneriat onest intre profesionistii autentici care pot oferi servicii reale si beneficiarii interesati care au cu adevarat nevoie de ele.
In mod evident, societatea si cetatenii beneficiaza de prezumtia de onestitate , dar Colegiul Psihologilor din Romania , asumandu-si intreaga responsabilitate , a renuntat la ea de buna voie si nesilit de nimeni prin « unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică » , care au inchis gura psihologilor si au aruncat Colegiul direct in afara Europei iar psihologia in urma cu 20 de ani. Cetatenii trebuie sa stie acest lucru pentru ca se poate aplica si acum o parafrazare a unei celebre formule : « Nu trageti in psihologi ! » . Nu sunt ei de vina…


Sergiu SIMION




Publicat in :


Ager – Sttutgart, Germania

Asymetria,Paris

Altermedia, Romania

New York Magazin


Articol trimis la : Agero-Sttutgart ( Germania ) Altermedia ( Romania ) , Asymetria ( Paris ), Alternativa ( Canada ) , New York Magazin ( New York ), GID Romania, Timpul ( Iasi ).



Ultima ora

Dupa cum era de asteptat, Colegiul Psihologilor din Romania isi urmeaza marsul triumfal si , ca sa mentinem comparatia de mai sus, poate da mai jos inca o data lectii de creativitate si de eficienta pragmatica prafuitei "The British Psychological Society" despre cum poate fi administrata "stiintific" o breasla profesionala si cum se poate face legal si din banii cotizantilor un sediu de aproape 1 milion de euro pentru o organizatie tot profesionala prevazuta cu ...director executiv , sala de consiliu pentru 120 de persoane ,5 birouri pe un etaj intreg , sali de asteptare pentru cei care au finantat lucrarea si supraveghere video . No comment !



" ROMÂNIA

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

THE PSYCHOLOGISTS' COLLEGE OF ROMANIA

Autoritate română competentă pentru profesia de psiholog (Legea nr. 200/2004)

Act infiinţare şi reglementare: Legea nr. 213/2004 si H.G. nr. 788/2005

Şoseaua Viilor, nr. 38, sector 5, Bucureşti, cod poştal: 050157

Cod de identificare fiscală: 18102208/2005

www.copsi.ro, secretariat@copsi.ro, juridic@copsi.ro

Cont bancar: RO81RZBR0000060007219227

Raiffeisen Bank S.A., Agenţia Brâncoveanu

Tel. 021-311.51.55, Fax. 031 - 80.55.294



Catre,

Comitetele filialelor teritoriale ale Colegiului Psihologilor din Romania

In atentia conducerii,



Va supunem atentiei spre avizare tema de proiectare pentru constructia noului sediu al Colegiului Psihologilor din Romania.

Astfel, va amintim faptul ca aceasta tema de proiectare poate suferi completari si modificari, in functie si de avizul dvs.

In prezent, Colegiul Psihologilor din Romania a achizitionat un teren in mun. Bucuresti, intr-o zona situata intre Parcului Tineretului, Sos. Oltenitei, intersectia Eroii Revolutiei, in apropierea statiei de metrou Constantin Brancoveanu. De asemenea, terenul este situat in apropierea sucursalelor Bancii Reiffaisen Bank si BRD, existand posibilitatea unei lagaturi rapide si directe cu liniile de tramvai 11 si 12, spre Gara de Nord, precum si prin intermediul magistralei de metrou Piata Victoriei-IMGB.

Va adresam rugamintea de a comunica avizul dvs. pana cel tarziu in data de 10 decembrie 2008.



Cu deosebita consideratie,

Presedinte

Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN



TEMA DE PROIECTARE

Cerinte generale privind proiectul constructiei noului sediu al Colegiului Psihologilor din Romania


A. Date tehnice

1) Subsol

-spatiu tehnic
-arhiva (non curenta)

-spatii parcare

2) Parter

-receptie/registratur

-camera pentru filiala Bucuresti

-secretariat general

- arhiva curenta

-spatiu servicii (sala de mese, bancomat,etc)

3) Etaj 1

-birou presedinte

-birou director executiv

-birou contabilitate

-birou juridic

-birou institut

- camera IT

4) Etaj 2

- 6 camere comisii-cca. 30/mp camera.

- spatiu asteptare (de preferat central)

-grup sanitar

5) Etaj 3

-sala consiliu 100-120 pers.

-anexa documente curente

6) Etaj 4

- 8 camere duble cu grup sanitar. (cca. 18 mp)


Obs. Va informam ca suprafetele pentru spatiile interioare vor fi gandite in functie de spatiul disponibil pentru fiecare etaj. Structura urmeza sa fie realizata din beton si din sticla (exterior). Va fi prevazut si spatiu de ascensor. Sala de consiliu se va putea compartimenta in functie de necesitati si asigura in genere lucrarile Comitetului director si ale Consiliului.

Compartimentarea va fi realizata din elemente usoare, in vederea realizarii flexibilitatii.

Numarul maxim de persoane existente in cladire la un moment dat, poate fi de 500 persoane. Este de preferat ca tipul de spatiu sa fie constituit in general din birouri separate.

Paza va fi realizata cu supraveghere video.


B. Date financiare

Pretul de proiectare a constructiei, avand in vedere ofertele inaintate de catre societatile de arhitectura pana in prezent, este cuprins intre 45000 euro si 70000 euro, inclusiv obtinere autorizatie si urmarire faza de executie, etc.

Pretul anticipat al lucrarii variaza intre 600.000 euro si 800.000 euro, la cheie. Pretul poate scadea in cazul in care se mentine tendinta generala de scadere a preturilor materialelor de constructie si a manoperei."


Sursa : COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA
Filiala Prahova

Vasile Paraschiv – In numele romanilor si pentru demnitatea lor

Recent, cunoscutul opozant al sistemului comunist Vasile Paraschiv a refuzat o inalta distinctie acordata de presedintele Basescu. Motivele refuzului explicate intr-o pagina , prin simplitatea, normalitatea si umanitatea unui om, rezuma mai bine decat toti ziaristii, analistii politici, politologii, sociologii, psihologii si toate universitatile romanesti , tot ceea ce s-a intamplat ( s-au mai exact nu s-a intamplat !) in cei 20 de ani de “tranzitie” .

Vasile Paraschiv catre presedintele Basescu


Domnule Preşedinte,

Vă mulţumesc pentru inalta distincţie ce aţi hotărat să mi-o acordaţi astăzi, dar eu sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist,la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la revoluţie şi pană azi, impotriva cărora eu am luptat din 1968,şi voi continua să lupt,pe cale legală şi democratică,pană la ultima bătaie a inimii. Eu nu sunt ca un caine, căruia dacă ii dai o felie de salam,el nu mai latră, tace din gură şi te lasă să intri in curtea stăpanului său, şi să furi totul. Eu nu vreau de la dvs.domnule preşedinte, decoraţii,bani funcţii etc. Eu vreau dreptate şi adevărul, pentru intregul nostru popor, adică exact, ceea ce aţi promis dvs. poporului nostru in nov 2004 – ceea ce pe mine m-a atras ca un magnet - dar din nefericire nu v-aţi respectat promisiunea făcută, m-aţi minţit şi m-aţi indus in eroare şi pe mine şi intregul nostru popor cu promisiuni pe care nu vi le-aţi respectat niciodată . Această metodă, este o practică comunistă. Condamnarea in Parlamentul Romaniei la 18 dec. 2006 a crimelor şi nelegiuirilor Partidului Comunist Roman, al cărui membru activ aţi fost, este un alt exemplu concret de inşelare şi inducere in eroare a poporului. Să condamni in mod teoretic, formal, fără consecinţe juridice, selectiv, şi pe criterii politice, pe nişte criminali care au creat un genocid in Romania şi au asuprit şi umilit un intreg popor, timp de 45 de ani, este o metodă nouă, inventată de dvs, cu scopul de a inşela poporul, care nu a mai fost cunoscută de nimeni pe planeta noastră pană astăzi. La 7 feb. 2008,v-am inmanat un memoriu şi mi-aţi promis că intr-o săptămină voi primi răspuns , dar nu l-am mai primit nici pană astăzi. V-am dat atunci, şi o listă cu 29 de terorişti romani cu epoleţi albaştri care m-au răpit de pe stradă,m-au băgat cu forţa in maşina lor, mi-au umplut gura cu o carpă, şi cu alta m-au legat la ochi, şi apoi au incercat să mă adoramă cu o substanţă narcotică. Ajunşi in pădurea Păuleşti de langă Ploieşti şi in alte două păduri din ţară de dincolo de barajul Paltinul de langă Campina, m-au torturat şi maltratat in mod bestial pană cand mi-am pierdut cunoştinţa şi am cazut in nesimţire pe banca pe care şedeam legat in cătuşe şi cu un cablu subţire de oţel, apoi au aruncat o găleată cu apă rece pe capul meu şi m-au lăsau aşa pană seara sau dimineaţa cand supliciul incepea din nou, şi tot aşa 7 zile şi 7 nopti, fără apă şi mancare, iar in a 7-a zi m-au şi iradiat ca să fie mai siguri că peste cateva zile voi muri şi apoi m-au internat la spitalul Voila Campina ca să mor acolo in spital, cu capul pe pernă, de moarte naturală, nu in mainile lor, ei neavand nici o vină, nici un amestec in moartea mea. De aici eu am tras concluzia, că la dvs. promisiunile sunt o metodă de a caştiga increderea oamenilor şi apoi,de a-i induce in eroare,de a-i inşela.V-am dat şi adresa exactă a colonelului de securitate Ursescu Nicoloe din com. Bucşani jud Damboviţa, care era ofiţerul de legătură dintre mine şi şeful grupului terorist de comando, aşa numitul Ionescu, dar dvs. nu aţi vrut să intreprindeţi absolut nimic pentru identificarea şi aducerea acestor terorişti romani, in faţa justiţiei, deşi aceasta, ca şi corupţia, era o obligaţie a funcţiei ce o deţineţi, şi nici pe generalul de securitate Nicole Pleşiţă (şeful tuturor teroriştilor din ţara noastră ) nu aţi vrut să-l arestaţi , cel care, prin alţi terorişti internaţionali, cum a fost Carol Şacalul, şi alţii, au atacat postul de radio Europa Liberă cu o bombă şi a injunghiat cu cuţitul ziariştii lui. De asemeni , Nicolae Pleşiţă a făcut declaraţii la televizor in care se lăuda cum l-a maltratat el pe scriitorul Paul Goma, iniţiatorul şi creatorul mişcării pentru apărarea drepturilor omului in Romania şi cum i-a omorat el pe partizanii noştri care luptau in munţi cu arma in mană impotriva comuniştilor, ca de exemplu pe soţii Arnăuţoiu şi pe mulţi alţii, fără ca el să se teamă de cineva, ca şi cand ţara noastră nu ar fi avut şef de stat, şef de guvern, justiţie, poliţie şi procurori care să se sezizeze imediat , din oficiu , şi să-l aresteze . Ba da, aveam toate aceste organe de stat, dar ele erau , şi sunt şi astăzi de acord cu acţiunile criminale ale generalui Nicolae Pleşiţă şi ale tuturor comuniştilor şi ofiţerilor de securitate şi de miliţie, şi de aceia nu l-au arestat atunci pe criminalul şi teroristul Nicolae Pleşiţă şi pe nici un alt criminal ca el. Iată domnule preşedinte exemplu concret cum dvs, la fel ca toţi ceilalţi comunişti, şefi ai statului şi guvernului ţării noastre, de la revoluţie şi pană azi, ii apăraţi şi ii protejaţi pe teroriştii, activiştii şi criminalii Partidului Comunist Roman, care au făcut atat de multe crime şi nelegiuiri, atat de mult rău poporului nostru, atat inainte de revoluţie, cat şi după revoluţie, să nu ajungă să dea socoteală in faţa justiţiei pentru crimele şi nelegiuirile care le-au comis din ordinul Partidului Comunist Roman, perpetuind in felul acesta, practicile şi metodele comuniste, lucru pe care poporul nostru nu-l mai acceptă astăzi. Romania fiind un stat democratic , dar nu şi un stat de drept, iar dvs fiind obişnuiţi cu practicile şi metodele comuniste, in virtutea inerţiei incercaţi să le perpetuaţi la infinit. Mai vreau de la dvs.domnule preşedinte Traian Băsescu, ca om politic şi şef al statului ce sunteţi, să nu mai puneţi niciodată interesele personale sau de grup, deasupra intereselor generale ale poporului,aşa cum aţi făcut pană in prezent, să respectaţi cu sfinţenie constituţia şi legile ţării,dar nu cum le-aţi respectat pană acum, să scoateţi MINCIUNA din instituţiile statului, din justiţie şi din viaţa politică a ţării, in afara legii. Asta este ce vreau eu şi poporul roman de la dvs , şi nu decoraţii, care să aibă rolul acelei felii de salam. Nu mai putem accepta o astfel de politică indreptată impotriva intereselor poporului. Toate acţiunile dvs, ale guvernului şi parlamentului, trebuie să pornească de la interesul poporului şi nu de la interesul personal sau al grupului pe care il reprezentaţi. Din această cauză dvs şi intreaga clasă politică de azi, nu vă mai bucuraţi de increderea şi de sprijinul poporului. Intregul popor, este decepţionat şi nemulţumit de activitatea clasei noastre politice de la revoluţie şi pană azi.( ...)
( Sursa : http://www.badin.ro" )


Dupa cum era de asteptat, dupa primele 10 propozitii oratorul a fost intrerupt " in numele statului" si tot in mod democratic i-a fost interzis accesul la microfon. Si tot cum era de asteptat, cei de fata , au aplaudat nu discursul medaliatului , ci intreruperea discursului acestuia.

Societatea romanească intre psihanaliza de stat si canibalismul social

- Prolegomene la o teorie a oligofreniei de partid şi de stat -

                                                                                           

1. Preludiul 

2. Vortex-ul 

3. Banda lui Moebius , cubul lui Rubik si butelia lui Klein 

4. Menajeria de sticla. Teoria lui Paul din Ohio  

5. Dincolo de Acefalia. Inapoi in viitor.

“Am stat de multe ori si m-am gandit de ce sunt functionarii publici - intr-o majoritate covarsitoare - atat de aroganti si atit de nepoliticosi? atit de neprofesionisti? si de ce sunt atit de multi in acesta stare?”
                                                                                             kaira
( Societate > Functionarii publici - nevropatii Romaniei > Forumuri de interes general > Societate > Functionarii publici - nevropatii Romaniei)



1. Preludiul

Sursa :
http://www.rounite.com/2008/07/08/calusarii/

…1951. Pitesti. Elevele Liceului de fete din Slatina ( 12-14 ani) sunt imbracate in costume populare si duse “in mod organizat” sa cante şi sa danseze pentru …recrutii care plecau in armata. “Ne indemnau la desfrâu. Ne luau profesoarele seara si ne duceau cu autobuzele la sala unde aveau loc spectacolele. Noua ne placea pentru ca scapam de scoala , ne plimbam si urcam pe scenă. Dar cand a aflat odata mama mea de unde veneam mi-a tras o bataie de n-am uitat-o nici acum”(N.R., medic, 76 de ani)

…1984. Seimeni, Constanta . Directoarea Scolii Generale de 10 clase , proaspat instruita la judet , instruieste dirigintii claselor terminale sa comunice elevelor ca ” nu trebuie sa se sperie daca raman cumva gravide pentru ca este un lucru bun, cresterea natalitatii este o datorie fata de tara si statul ocroteste tinerele mame”. (S.D,profesor, 52 ani ).

….1990. Bucuresti. In seara zilei de 13 iunie, la ora 18.00, TVRL transmite in direct din Piata Universitatii. O figura patibulara, cu ochii injectati de ura, este prezentata in gros-plan avand drept fundal Facultatea de Arhitectura. Pentru prima data pe postul public se aude , oficial si din ratiuni de stat probabil, o injuratura ca la usa cortului.

….2007. Bucuresti. Membrii Academiei Romane decid ca anul urmator sa apara Noul Dictionar al Limbii Române ( DLR ) . Prin aceasta lucrare stiintifica, dupa principiul “tara arde si baba se piaptana” , distinsii membrii ai Academiei decid ca prioritatea culturii nationale este aceea de a oficializa obscenitatile http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html ;https://www.banknews.ro/tipareste/13976_noul_dictionar_al_limbii_romane_va_cuprinde_si_cuvintele_obscene.html . In acest sens suntem avertizati deontologic ca “ Nu trebuie sa privim lucrarea ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este - din punct de vedere lingvistic - o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale (n.n.-suna cunoscut, nu ? ) “ne informeaza cu mandrie patriotica si patrunsa de importanta misiei sale sociale dr. Cristina Florescu, cercetator stiintific principal gradul I la Institutul de Filologie Romana “Alexandru Philippide” de la filiala ieseana a Academiei Romane. Intr-o hermeneutica sociala ad-hoc recunostem celebra teza a “neutralitatii” (politice,sociale, morale,etc) .

Intrebarea fara raspuns si care paralizeaza logica nu este de ce cand toti romanii stiu sa vorbeasca obscen numai cei necivilizati o fac , ci de ce distinsii academicieni se incapataneaza in mod suspect sa-i faca pe cei civilizati sa vorbeasca obscen anuland astfel orice diferenta intre limba literara si argou.




2.Vortex-ul

 Ceea ce numita Academie legifereaza acum nu este decat urmarea unui indelungat efort intelectual depus de “cealalta parte a presei” respectiv mass-mediei pentru care grosolania si obscenitatea trebuie sa fie democratice adica generalizate la nivel de societate . Semnalul acestei cruciade morale a fost dat involuntar de catre presedintele Iliescu , cel care in atmosfera politica si sociala a anilor `90 “simtea” ceva nedemocratic in coaste. Dupa primele incercari timide din acei ani de a introduce pe usa din dos obscenitatea in spatiul public ( o sumara analiza de continut a presei de atunci ar fi suficienta pentru a afla cu surprinderea de rigoare cine sunt cei care au pornit avalansa ), procesul “natural” de implementare a obscenitatii si pornografiei a fost accelerat la viteze ametitoare.
De la conceptul masturbarii enuntat in varianta lingvistica a scolilor profesionale de catre Mircea Dinescu ( mai demult , la TV ) si CT Popescu ( recent, in ziar ) la uluitoarele derapaje verbale ale presedintelui Basescu din anii 2000 si pana la celebrul limbaj patriotic non-standard al directorului Institutului Cultural Roman care sugereaza mai degraba o imaginatie, frustrari si complexe de cazarma decat sensibilitati culturale:

  “Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când ne-au lăsat românii, ne-au luat la urină slavii, apoi ne-au urinat la gard turcii: era să ne inecăm apoi ne-au luat la urină rusii. Acum insă, inovatie, urinează si unii români peste români valea plângerii a fost transformată de români pentru români in valea urinei corosive.” ( http://www.litterae.net/Patibularul.htm ), 

exista un continuum. In acest continuum amoral devine posibil orice .
Daca a existat un iluzoriu kilometru 0 al democratiei romanesti , pe cale de consecinta trebuia sa existe si un kilometru 0 al obscenitatii romanesti . Cu cativa ani in urma , un critic la moda era extaziat si el de faptul ca spectatorii bucuresteni ai unei piese de teatru a Evei Ensler ( „Metamorfozele vaginului” ) au acceptat indemnul de pe scena de a rosti in cor si in clar numele aceluiasi organ ,dar in limbajul care provoaca extazul unei trupe de soldati in termen. Pentru cei care nu sunt critici este evident ca orice persoana cunoaste acest limbaj dar daca se respecta pe sine si ii respecta si pe ceilalti , nu face uz de el . Criticul nostru avea o opinie diferita respectiv considera ca aceasta rostire este un act de mare curaj ( civic probabil ) dar si o forma de terapie prin… arta . In sfarsit, onoarea de a sparge gheata si de a lua hora inainte revine unui cotidian de mare tiraj care a facut pasul decisiv de a tintui pe hartia tiparita o astfel de sintagma buclucasa cautata de preadolescenti prin dictionare mai mult de o jumatate de secol (“Prima obscenitate intr-un ziar de mare tiraj”).

Revenind la obsesiile unora care spera sa cresca probabil cotele de audienta in mass-media , ramane antologica acea secventa , demna de sensibilitatea sociala din Acefalia, in care o ziarista convisa de importanta misiei ei sociale , intreba elegant si in direct pe ministrul invatamantului din Romania ( pe atunci, o femeie ) ce parere are despre faptul ca in Marea Britanie s-a recomandat elevelor sexul oral ca sa nu ramana gravide … Si va ramane in memoria sensibilitatii natiei , ca exemplu de pedagogie sociala ad-hoc si la o ora de varf , o alta secventa in care o moderatoare la fel de convinsa intreba tot in direct pe o mama si fiica ei daca prima este de acord cu ceea ce a doua tocmai se laudase ca practica.
Pentru toate aceste performante, societatea civila ( in masura in care mai exista ) trebuie sa le multumeasca din plin acestor distinsi politicieni, academicieni, oameni de cultura , scriitori , moderatori si ziaristi romani care au creat in mod involuntar (?) acest trend la moda despre care se insinueaza ca ar intruni un consens al tuturor “paturilor sociale “ cum se zicea odata . Si trebuie sa recunoastem, nu sunt departe de reusita. Revolutia care a inceput cu libertatea pentru unii , dar se va termina probabil cu obscenitatea pentru toti , este in plina desfasurare . Cu concursul lor s-ar putea face, in sfarsit, un adevarat salt de la ancestrala normalitate romaneasca ( dupa unii, depasita ) la un adevarat “Deep-Troat” romanesc …
Primul a fost deja facut deoarece politistii, jandarmii, militarii in termen, mascatii, ucenicii de la scolile profesionale, huliganii,gastile de cartier, proxenetii, puscariasii,etc. respectiv limbajul si “cultura” de tip cazarma, scoala profesionala, cartier si inchisoare au capatat drept de existenta culturala si , de ce nu , pot contribui si ele substantial la educarea tinerei generatii... De pe acum se pot evalua nu numai impactul viziunii lor asupra lumii ci si consecintele viitoare ale unui asemenea salt si la cei care educa - (Dans erotic universitar) si la cei care sunt educati - interzis minorilor ! - (Porno-scoala).

Intr-o lume intoarsa pe dos si a carei scala de valori a fost complet inversata, rezultatul nu s-a lasat asteptat prea mult timp. Cu ceva timp in urma , intr-o emisiune data pe postul national telespectatorii au putut urmari cum o adolescenta era interogata in direct despre violul la care a fost supusa de un grup de tineri ( printre care si un politist ). Agresorii erau prezentati numai prin initiale si umbre ( drepturile cetateanului…) in timp ce fata era prezenta in nume propriu ( drepturile victimei…) . Si tot acest interogatoriu palpitant avea loc in prezenta mamei si tatalui ale caror reactii la interogatoriul fetei erau prezentate si ele “live” . Mai mult decat atat, printr-o coincidenta bizara, posturi TV si ziare care teoretic ar trebui sa se situeze pe pozitii axiologice divergente , isi disputa constant un numar constant de personaje , de regula aceleasi, aceleasi formate de emisiuni si rubrici , aceleasi teme si gusturi , care intamplator sau nu , stau cam sub aceeasi umbrela.
Spre deosebire de consensul tacit al acestora , publicul receptor traieste acut sentimentul debusolarii intr-o lume fragmentata in care nu se mai poate regasi el traind , aidoma zeilor greci, in spatiul dintre lumi . Ultimul roman ancestral poate stinge lumina si poate chema dupa el potopul. Daca ii mai pasa cumva ca si-a uitat copiii, nepotii, neamul, traditia , sufletul si constiinta inauntru !



3. Banda lui Moebius , cubul lui Rubik si butelia lui Klein.

 Lumea romaneasca este o lume sublunara dar nu in sensul poetic definit de Aristotel ci in sensul ei malefic de lume degradata. O lume ca a noastra , a carei scala de valori este complet inversata , este o lume intoarsa pe dos in care toate reperele si toate mecanismele ei naturale de selectie au fost dislocate , denaturate si reconfigurate intr-un mecanism infernal a carui adevarata natura este developata abia acum. Din punct de vedere rational unii dintre noi au inteles ceva din acest mecanism atunci cand au observat mai devreme sau mai tarziu , dupa caz, reconfigurarea completa a sistemului in care s-au schimbat pentru a n-a oara, piesa, rolurile, chipurile, mastile dar nu si ceea ce era esential – raporturile. Acum este foarte clar ca toate cataclismele petrecute in spatiul nostru social ( oare cate vor mai suporta nefericitii de romani ?! ) nu se regasesc si in spatiul politic unde am asistat numai la o transformare topologica prin care interiorul unei structuri a luat locul exteriorului si invers spre deosebire de materialul structurii ramas identic cu sine .

Aceasta tehnica sociala de supravietuire a propulsat constant , pe cai mari si in fruntea bucatelor , aceleasi figuri “patriotice” pe care Henry Kissinger le cunostea inca din anii `60 dar pe care le-a revazut cu surprindere prin anii 2000. Tot acolo! Cu alte cuvinte , dimensiunea morala este cruciala pentru a intelege stadiul de evolutie sau de involutie al societatii romanesti. Surpriza. La acest test , intreaga megamasina sociala (sistemul , statul , si institutiile lui ) se prabuseste dramatic si din toate incheieturile. Pentru ca oricat s-ar fura si orice s-ar face in spatiul real , nimeni si nimic pe lumea aceasta nu poate distruge ideea de morala publica si de spatiu moral al unei tari…
Din perspectiva cetateanului anonim , lucrurile sunt evidente. El a acceptat prin traditie si in mod tacit , un contract social bazat pe prevalenta sau chiar pe dominatia structurilor impersonale ( sistemul, statul si institutiile lui ). A fost determinat si conditionat sa-si indoaie coloana vertebrala, sa-si tina gura, sa acccepte fara sa cracneasca prejudiciile si pierderile cauzate de sistem , de ineficienta si de reprezentantii lui ( “cu sistemul / statul nu te poti lupta”) . El a respectat regulile jocului dar a platit cu varf si indesat acest lucru. Nimeni nu a avut interesul si nu a estimat vreodata cam la ce valoare se ridica prejudiciile cauzate de catre stat, institutiile si reprezentantii lui propriilor cetateni dar se stie sigur ca unul din 2600 de romani s-a adresat deja la CEDO pentru prejudicierea unui drept ( cel de proprietate, dar mai sunt si alte drepturi…). La noi, mecanismele dependentei sociale fiind inca extrem de puternice, interesele si drepturile cetateanului sunt vocabule aproape inexistente in ansambul megamasinii sociale si in mod special in mentalitatea “functionarului manipulant” ( Theodor Adorno ).

La inceputul anilor `90 , o cercetare occidentala constata ca problema guvernului de atunci nu era legata de competenta inaltilor functionari de stat ci de incapacitatea lor funciara de a avea incredere in propria gandire, un simptom bizar intr-o tara democrata dar logic intr-o tara in care timp de peste o jumatate de secol o zi de munca incepea de regula cu un energic : “Sa traiti !”. Prin anii 2000, ne invartim cam tot pe acolo. Nu cu mult timp in urma, un alt cercetator occidental avea surpriza sa constate ca functionarul public roman accepta fara sa clipeasca executarea unor ordine absurde, sicanele unui sef despotic , accepta sa lucreze peste program fara sa fie platit pentru acest lucru , dar refuza in mod visceral sa accepte ideea ca el este de fapt in slujba cetateanului pe care il dispretuieste profund atunci cand nu tipa la el sau chiar il insulta de-a dreptul si fara nici o consecinta. Aceasta atitudine a functionarului public o regasim la cel mai inalt nivel atunci cand Ministrul Muncii si Protectiei Sociale de exemplu , sunat in direct la TV de catre un petitionar ii promite acestuia ajutorul fara nici o tresarire si in modul cel mai firesc din lume:

“ Dati-mi telefonul dvs si se va rezolva”
(n.n.- in acest caz, in celelalte…).

Daca domnul ministru se simte magulit ca e bagat in seama si cautat de petitionari , telespecatorii pot avea o opinie complet diferita . Ei au tras o concluzie foarte clara cu privire la calitatea activitatii ministerului , ministrului dar si cu privire la sansele lor de a-si rezolva problemele …O singura privire aruncata asupra balamucului periodic de la Inspectoratul Teriorial al Muncii din Bucuresti ar fi suficenta ca sa pledam cu totii pentru demiterea in bloc a intregului minister care , ca si altele ministere si institutii de stat, in asemenea cazuri nu face nimic altceva decat sa trateze contribuabilii ca pe vitele dintr-un staul . La limita, o simpla discutie cu un jurist poate convinge pe oricine ca sansele unui cetatean de a-si recupera prejudiciile cauzate de incalcarea drepturilor sale sunt infinitezimale .
In mod similar ,o institutie respectabila ca Avocatul Poporului, prin cel care cel care o conduce , pierde pe drum interesul cetateanului deoarece principala preocupare a fostului procuror , foarte sensibil la raceala de altfel , este de fapt aceea de a nu deranja autoritatile :

 "Trebuie sa stiti urmatorul lucru: atunci cind te duci sa stai de vorba cu cineva, primar s.a.m.d., sta de vorba cu tine daca ii spui "Dle, sint Avocatul Poporului!", nu prea stie ce inseamna Avocatul Poporului, dar sta de vorba. Dar daca te vede ca te duci asa, clontos, hai sa spun ca un procuror, sa nu supar politistii, ca si eu am fost procuror, nu prea sta de vorba cu tine! Te priveste cu raceala" (" Avocatul Poporului ") 

Nu este de mirare atunci ca , sub bratul legii, in regulamentul de functionare al acestei institutii a fost plantata o clauza a exonerarii de raspundere ( o regasim sub diverse forme , grade si accente in aproape toate institutiile de stat ) conform careia nu se accepta nici o cerere de reparare a prejudiciului daca a trecut mai mult de un an de la producerea lui . Este de domeniul evidentei , dar pentru cine vrea sa vada, ca marile dureri ale oamenilor s-au produs in ani si decenii daca avem in vedere traditionala viteza de melc cu care institutiile noastre kafkiene si orwelliene raspund la o simpla cerere . Daca vor sa raspunda, pentru ca nimeni nu pateste nimic daca nu vor sa-i dea curs, daca nu vor sa gaseasca un dosar, sau daca vor sa mai nenoroceasca un destin prin grajdurile lui Augias care au fost dintotdeauna arhivele institutiilor de stat…

Este evident ca Avocatul Poporului nu stie aceste lucruri ( ceea ce este grav ) sau nu vrea sa le stie ( ceea ce este extrem de grav ) , dar cui ii pasa ?! Cu toate procesele castigate de romani la CEDO, interesul statului este inca prevalent in contractul social deoarece sistemul lucreaza in mod cert doar pentru el : 

“ loialitatea omului in serviciul public este pentru stat si pentru superiori, uitand sa se sugereze orice obligatie ar putea avea si pentru cetateni” 

http://www.romanialibera.ro/a122700/fata-de-pe-trecerea-de-pietoni.html . 

Si nu numai ! Stop cadru. Ne aflam nu in campul sociologiei , psihologiei sau psihiatriei ci in plina literatura SF (“gradina potecilor ce se bifurca” ar fi spus Jorge Luis Borgese).

Sistemul , statul de drept, institutiile lui sunt numai o fatada ca sa nu spunem o iluzie . In realitate , toate aceste structuri impersonale sunt parazitate de alte structuri care ,oficial, nu exista. Dar tot oficial ele trebuie sa investigheze “sub acoperire” si in toate domeniile ceea ce in mod neoficial se vede si la lumina zilei si cu ochiul liber la fel de limpede ca palinca si caltabosii domnului Remes…Este obligatia morala a societatii civile sa se intrebe – si o alta intrebare este de ce nu a facut-o pana acum – ce cauta ofiterii acoperiti ( ca sa nu mai vorbim de ofiterii de Securitate si de informatori ) printre ziaristi, sociologi si psihologi . Pe de alta parte, faptul ca 25 % din magistrati provin din Securitate si au fost instruiti dupa metode criminale sa decimeze orice normalitate umana si sociala ramanand si acum in sistem, nu mai poate fi imputat societatii civile http://www.romanialibera.ro/a119826/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran.html

Intrebarea nelinistitoare este in ce masura situatia situatia din mass-media, sociologie si psihologie este similara cu cea din justitie. Raspunsul nu va veni niciodata de la sistem .Concluzia este una singura. Traim intr-o realitate sociala fascinanta in care sub “ceva” se poate ascunde “altceva” si consecintele sunt imprevizibile.
Sa ne delectam o secunda cu un recent dialog SF din Romania profunda intre un reporter ( Realitatea TV ) si o entitate numita Gheorghe Popescu ( sef la ANL) , dialog care nu mai are nevoie de nici un comentariu. Subiectul interviului este deja clasic la noi – atribuirea unor locuinte subventionate de catre stat … demnitarilor romani ( generali MI, parlamentari, politisti, sefi ANAF,etc) si pe liste secrete ( confidentiale ) :

“Reporter – Este moral ca aceste locuinte pentru defavorizati sa fie atribuite unor demnitari cu 2-3-5 locuinte ? Si pe liste secrete ? 

Gheorghe Popescu – Nu discutam aici aspectul moral. Aspectul moral il discutam intr-un alt context. Acum discutam aspectul legal ! Si nu sunt secrete. Sunt …confidentiale . Dar nu pot fi vazute !”

( N.B. Nu incercati zadarnic sa aflati ce pregatirea are un asemenea functionar, care este CV-ul lui si cum a ajuns acolo unde este. Cu exceptia, eventual, a explicatiei standard ca a fost “numit’ ( pe criterii politice de cele mai multe ori ) chiar si un ziarist cu experienta poate sa nu primeasca decat un “nu este treaba dvs” daca nu cumva afla de-a dreptul ca cel in cauza, desi este functionar public, are CV-ul secretizat! ).

Sa traducem bizareria de mai sus. Intr-o prima aproximare sistemul se comporta la fel de straniu ca Banda lui Moebius care poate transforma doua suprafete intr-una singura. El reuseste performanta uluitoare de a aspira pe o parte , ca o palnie uriasa, si binele dar si raul ( acesta cu toate infractiunile, infractorii , incalcarile legilor si ale moralei ) pe care profitorii sau chiar reprezentantii sistemului il genereaza. Si tot ceea ce aspira dintr-o parte transforma , dar intr-un singur sens , respectiv tot ceea ce initial si din punctul de vedere al cetatenilor si al moralei publice era rau, ilicit, ilegal si imoral , devine din punctul de vedere al sistemului ( si al celor care au incalcat regulile jocului ) bun, licit, legal si poate chiar moral.

In acest mod abia acum devine vizibila o parte din mecanismul infernal aflat la baza sistemului care a strivit si striveste inca vieti , destine si constiinte dar “salveaza” altele, pe de alta parte. Asa se explica faptul ca in zona noastra crepusculara, daca faci parte din sistem ca procuror , poti sa eliberezi un terorist si scapi cu …10% din salariu pe trei luni , iar ca “simplu” cetatean poti omori 1-2-3-4-5 oameni si sa scapi basma curata cu 1-2-… ani cu suspendare. In buna traditie a absurdului si irationalului social de la noi , sistemul nu numai ca isi reconditioneaza si isi recicleaza constant piesele de baza , dar intr-un mod uluitor si de neinteles pentru o constiinta morala si normala, isi reconfigureaza structura constant dupa principiul cubului lui Rubik intr-o maniera care serveste numai propriilor scopuri. Dincolo de declaratiile de complezenta, aceste scopuri sunt de cele mai multe ori complet diferite de interesele , aspiratiile si dorintele cetatenilor care, ironie, finanteaza sistemul .

Cateva exemple dintr-o infinitate sunt edificatoare. Sa ne imaginam cum ar fi sanctionat in cadrul sistemului o constiinta morala si normala, un tortionar dovedit ( e vorba de un membru al echipei care l-a executat pe Lucretiu Patrascanu ) . Inainte de a raspunde la o asemenea intrebare avem un raspuns absolut uluitor din partea megamasinii sociale inca in uz. Rasplata sistemului pentru un asemenea comportament arata valoarea acordata in cadrul lui mediului universitar si cartii si : cel in cauza a fost facut …director adjunct la Biblioteca Universitara din Cluj !( Justitia pe dos).
Intr-o etapa ulterioara, un Ristea Priboi devine direct consilierul unui prim-ministru atunci cand nu rade pur si simplu in nas, justitiei…Si acum ,reversul medaliei in sistemul a carui logica interna construita dupa un model topologic superior – butelia lui Klein – este inca inaccesibila muritorilor de rand. Pentru a mentine echilibrul social, ceea ce este reciclat din tortionari trebuie contrabalansat in totalul sistemului social. Mecanismul compensarii sociale este de un cinism absolut .

Datorita unei legislatii penale inspirata initial din sistemul sovietic dar mentinut in mod inexplicabil pana in anul 2000, peste 50% din sentintele date in instante sunt de natura penala ( in cazul infractorilor minori procentul urca pana la 60% ) . Rata de incarcerare de aproape 200 detinuti la 100.000 de locuitori reflecta nu atat o rata ridicata a criminalitatii cat o legislatie penala excesiv de punitiva in raport ci infractiunile minore ( la Arad , un teribil infractor a primit 3,5 ani pentru furtul a 4 paini…). Romania cu 22 milioane de locuitori are tot atatia detinuti cat Anglia sau Franta care au insa o populatie de 50 milioane de locuitor . Cu alte cuvinte, sistemul transforma in mod automat o parte din actiunile, comportamentele , reactiile cetatenilor ,etc. direct in infractiuni penale iar pe acestia in infractori . Exemplu deja celebru : neachitarea unei facturi banale la curent electric de catre o pensionara de 80 de ani – daca nu cumva o gratiaza chiar presedintele tarii cum chiar s-a intamplat (!) – trebuie musai sanctionata cu inchisoarea…

Astfel, cu toate eforturile depuse “ pentru apararea secretului de stat si interesului national “ , logica interna a sistemului , mecanismul infernal care a generat-o si tot ceea ce a fost ascuns cu multa grija timp de peste 50 de ani, se ridica la suprafata ca untdelemnul, incet, dar inexorabil. Cu exceptia miliardelor de euro aduse in tara de romanii care lucreaza in afara ei, nici un domeniu nu merge bine – ceea ce este impotriva logicii – si tocmai pentru ca nimic ca nu merge bine ,abia de acum incolo lucrurile incep sa capete cu adevarat o logica !
Intre scopurile declarate ale sistemului si scopurile urmarite de sistem a existat dintotdeauna o prapastie in care isi rup gatul cu abnegatie , zilnic, si in proportie de masa exact cetatenii onesti care, in naivitatea lor, incearca sa-l mentina pe linia de plutire. Suntem pe primul loc in lume la deficitul de forta de munca si numarul pensionarilor depaseste numarul celor angajati in munca … . Ineficienta sistemului si caracterul lui antropofag sunt splendid ilustrate printr-o diagrama color a celor 420 de impozite si taxe - cele mai numeroase din Europa - pe care trebuie sa le plateasca contribuabilul roman fara sa mai luam in calcul si taxele platite la impozitele locale ( Campioni la taxe ) …
      
Ca atare, in societatea romaneasca contemporana, existenta unui Centru de Cercetare a Imaginarului la Cluj devine in mod surprinzator ,superflua, pentru simplul fapt ca la noi un eventual Centru de Cercetare a Realitatii Romanesti ar fi mult mai interesant si mai fascinant decat primul. In acest din urma caz , realitatea a depasit cu mult imaginatia, devenind un excelent laborator social de testare “live” a reactiilor cetateanului devenit cobai la stimuli si situatii non-standard ( nedeterminare, nestructurare, ambiguitate, absurd, irational ) care pot aduce in stare de colaps structuri psihice mai labile.
In actuala situatie, dupa cum intuim dar nu vrem sa recunoastem , romanul mediu rezolva zilnic un sistem de n ecuatii cu m necunoscute . Dumnezeu stie cum. Experimentul este captivant poate pentru cei de pe margine, dar cei prinsi in menghina si in vartej ar fi trebuit sa primeasca , in masa, medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca la cate au trait deja pana acum. De ani de zile nu exista nici o explicatie rationala pentru supravietuirea indarjita a cetateanului onest intr-un mediu ostil normalitatii sociale, dar exista o consecinta evidenta.

Aderenta sociala, legaturile “de sange “ intre om si societate se macereaza in mod constant. Si nu din vina cetatenilor. La o extrema , cei tineri pleaca pe capete unde vad cu ochii si fara nici o remuscare. Ei s-au eliberat si de frica , si de dependentele sociale, si de demagogia oficiala. La cealalta extrema, cei mai in varsta raman sa priveasca in Pamant sau spre ceruri. Dar cerul tace, iar pe Pamant jocurile sunt deja facute. Desi toti sunt egali ( in Romania “noastra” ) unii sunt mai egali decat altii ( in Romania “lor”) pentru ca la fel ca si justitia romana, orice logica sociala de la noi functioneaza cu doua viteze.
Sentimentul acut al cetateanului ordinar ( supus legilor-n.n.) ca se afla prea frecvent in situatii de imposibilitate are o baza reala , dar aceasta constatare nu-l ajuta cu nimic. Nu traim in rai , si in consens cu logica sociala inca in uz , nu exista nici o garantie a faptului ca recompensa obtinuta de cineva in cadrul sistemului ar putea fi direct proportionala cu inteligenta, competenta sau caracterul lui ( invers , da !). Ca atare, probabilitatea ca a doua zi sa se trezeasca onest in aceeasi tara bogata, dar tot sarac , se apropie in mod inexorabil de 100%.




4. Menajeria de sticla. Teoria lui Paul din Ohio

“"Noi statistici efectuate de centrele de sănătate mintală din toată lumea au arătat că românii se află pe locul 2 ca incidenţă a tulburărilor psihice, clasându-se imediat dupa Suedia… Conform rezultatelor statisticilor, 88% dintre români suferă de cel puţin o tulburare psihică. Printre acestea cele mai întâlnite sunt: înjurarea vecinilor, ideile fixe, nervii care provoacă pete pe faţă, stresul la locul de muncă, nesimţirea, comunicarea numai prin ţipete, ura faţa de semeni, invidia, traumele suferite în copilărie, obsesiile sexuale, care transformă adolescenţii în mici vedete porno, şi, în general, tristeţea de a fi…. “Vin pentru prima oară îin Romania, pentru mine e ceva exotic să văd atâţia oameni deviaţi mental, mă simt ca într-un roman SF, cred că turismul în Romania va creşte tocmai pentru acest lucru, vor veni mii de curioşi să vadă cum arată o ţară care şi-ar merita pe drept cuvânt titlul de Regina Tristeţii în Lume” - a mărturisit un turist francez care făcea fotografii în faţa magazinului Unirea din centrul Capitalei."
http://www.times.ro/sci-tech/romania-pe-locul-2-in-lume-ca-numar-de-bolnavi-mintal

“In apropierea unei scoli bucurestene, o eleva de 12 ani a fost batuta in plina strada cu picioarele, tunsa si arsa cu tigara pe fata de alte trei eleve mai mari ca ea ( care se pregateau sa devina cadre didactice-n.n.) .Nimeni nu a intervenit si nimeni nu a vazut nimic desi strada este una foarte circulata . Ulterior, Politia se intreba cum este posibil ca nimeni sa nu stie ca eleva de 12 ani avea relatii sexuale cu mult inainte de aceasta varsta” .  

Radio Realitatea FM, Buletinul de stiri- 26 03.2008, ora 09.00

Foto : Romania Libera

Intrebarea la care trebuie sa raspundem este unde ne poate duce tot acest vartej dement si ce ne asteapta la capatul tunelului pentru ca toata aceasta “pedagogie sociala” pare sa fie un mijloc folosit in virtutea atingerii unui scop. Este deja de domeniul evidentei ca desi romanii vorbesc aceeasi limba si respira acelasi aer , nu traiesc de fapt in aceeasi tara ( economic, politic, moral ). Ei traiesc de mult pe planete diferite. Cum spuneam , exista o Romanie “a noastra” si o Romanie “ a lor”. Date fiind scindarea si alienarea sociala existente, ce sustin psihologii romani fara sa clipeasca macar ? Prestatia celor vizibili pe ecranele TV conform legii notorietatii enuntata chiar de unii dintre ei, este una in care care sustin cu tarie - intr-o tara eminamente crestina - teza disparitia familiei ca institutie sociala “demodata” - ( Aurora Liiceanu, Georgeta Ghinea ) sau chiar revenirea la unele ritualuri barbelognostice. In ziarul “Libertatea” din vara trecuta , ferm convinsa de importanta misiei sociale incredintate , Mirela Zivari invita psihologic femeile “sa-si invinga repulsia fata de sperma “….

De gustibus non disputandum dar , pe de alta parte , cu toate ca par indiferente la ceea ce ar putea crede simtul comun, distinsele reprezentante ale domeniului psihologic nu fac nimic altceva decat sa se alinieze trendului existent in domeniu . La Salonul National de Psihologie de anul trecut , una din nominalizarile la sectiunea mass-media a fost pentru emisiunea 9595 moderata de dr. Cristian Andrei . Este o alta modalitate de a valida disparitia distinctiei dintre spatiul public, spatiul privat si spatiul intim cu toate ca intimitatea a fost respectata prin traditie si considerata o valoare in aproape toate culturile si religiile lumii. Acum se propune pe scara larga si in mod “ liber consimtit” ceea ce ceea ce alta data era o metoda de tortura : spovedania sau chiar vivisectia psihica in public.
Cu toate acesta, exista in mod evident o discrepanta flagranta intre ceea ce apreciaza specialistii drept util pentru publicul larg , dar fara sa-l consulte , si ceea ce acesta doreste cu adevarat in realitate. 

 Comentariile acide ale publicului in cazul 9595 sunt elocvente
http://ro.altermedia.info/opinii/doctore-vindeca-te-pe-tine-insuti_2492.html

Un alt exemplu pentru fractura existenta in corpul social intre actiunile , comportamentele si reactiile oamenilor , pe de o parte, si interpretarile psihologice, pe de alta parte, il constituie un atipic fenomen de masa remarcat si de occidentali si comentat la vremea respectiva de un psiholog la Realitatea TV . “Aprinderea bradului de la Unirea” din 15 decembrie 2007 a fost un fenomen care a uluit comentatorii prin numarul inexplicabil de mare de bucuresteni veniti sa vada “minunea”.
Explicatiile date atunci de Mircea Toma , la origine psiholog militar in aviatie si inca de la infiintare directorul Agentiei pentru Monitorizarea Presei (ca reprezentant al societatii "civile”) au ignorat tocmai motivatia si semnificatia comportamentelor pe care le condamna : “...exista nebunia unui om si nebunia a 100.000 de oameni care au venit in fata unui colos din fier si sticla ( s.n.) sa vada un brad ( s.n.) ; dar nu era nici un brad acolo ( s.n.) ". Explicatia data de un nepsiholog , respectiv de unul din moderatorii TV, provine chiar din sistemul care a generat aceste comportamente . Ea merita prezentata pentru ca releva o stare de fapt : “ Oamenii au venit nu pentru ca le-a spus cineva sa vina ci pentru ca simteau nevoia sa se bucure pentru ceva “ ( de unde concluzia implicita ca nimic din oferta sociala existenta nu le starneste bucuria –s.n.).

La nivel general procesul cel mai grav care poate fi constatat este acela de incapsulare a sistemului. De la logica secretului si teoria “conspiratiunii universale” pe care era construit sistemul social anterior , s-a trecut la acum la o ofensiva generalizata impotriva posibilelor amenintari si “ riscuri asimetrice”. Ele sunt clamate in exterior dar sunt cautate cu insistenta in interior intr-o tara in care functioneaza invizibil si impecabil o adevarata institutie a santajului national care oricand il poate copia pe Caragiale cu “pac la Razboiul ” . Inainte de a fi aparati de militari ( ca tot nu ne-a atacat nimeni… ) suntem “aparati” de o armata de 100 sau poate chiar 200.000 (?!) de dosare de “Siguranta Nationala” care depasesc numarul de personal militar din armata si care au rolul de a-i acoperi pe unii si de a-i speria strasnic pe restul . A cui …“Siguranta Nationala” ?! Nu se stie….

Din acest punct de vedere , tara a intrat intr-un proces generalizat de…aparare ( psihosociala am zice noi ). De la Colegiul National de Aparare care instruieste non-stop in materie , parlamentari si senatori ( nu e foarte clar de ce si nici pentru ce daca ne gandim ca avem o armata care de peste 50 ani abia asteapta sa ne apere) dar si distinse doamne si domnisoare ca Elena Udrea si Floriana Juncan mai nou devenite specialiste si in aparare ( din nou nu este foarte clar de ce si nici pentru ce ), la cele 7 servicii secrete identificate oficial de presa ( din nou cele mai numeroase din Europa ! - ) exista un alt continuum.

Acest continuum capata accente de-a dreptul cinice la Universitatea din Bucuresti unde Facultatea de Asistenta Sociala este parazitata de o disiplina de-a dreptul bizara pentru o facultate care in alte parti se ocupa numai de persoanele aflate in dificultate ( daca gustam acest gen de “umor” mesajul ar fi acela ca suntem in dificultate …toti si ca trebuie sa fim aparati chiar impotriva vointei noastre! ) . Inovatia consta in disciplina si masterul de Securitate Nationala la care studentii si masteranzii invata despre…”Intelligence” ??!! (Universitatea si Securitatea)

Inovatia este numai aparenta deoarece tot acest proces de aparare impotriva pericolelor din exterior prin invadarea scocietatii civile din interior de catre aceste structuri si mentalitatea lor , a inceput de foarte multa vreme si acum mai pot fi detectate doar urmele. In 1954 era emis un ordin al Ministerului de Interne prin care cea mai mare parte din actele oficiale ale statului deveneau secrete de stat fiind ascunse cu grija de ochii dusmanilor , adica ai cetatenilor. Prin anii 2000, spiritul MI moare, dar nu se preda. Il regasim intr-o minge ridicata la fileu acestuia la momentul oportun . Dupa ce isi tine cizma de peste o jumatate de secol pe trecutul acestei tari ( arhivele apartin si in prezent, nu se stie de ce, de Ministerul de Interne si nu de cel al Culturii sau Invatamantului ca in democratiile cu traditie ) , nemuritorul spirit MI priveste acum cutezator si spre viitorul ei administrativ .

Indiferent de motivatiile oficiale invocate - “alinierea la normele europene “(sic!) - nasterea MIRA prin unificarea recenta Ministerului de Interne cu Ministerul Administatiei Publice a consfintit victoria spiritului MI asupra celui si asa debil al administratiei publice si , prin ricoseu, al societatii civile. Se finalizeaza acum , de drept, un proces care a inceput de fapt inca din anii `50. Cadrele MI (inclusiv tortionari ) , rejectate chiar si de acel sistem , erau deversate discret in administratia publica cu efecte usor de banuit .
Prin 1976, la Institutul Politehnic Bucuresti putea fi gasit inca pe post de secretara un fost ofiter care urla la studenti de sarea tencuiala de pe ziduri, la Liceul de Metrologie din acelasi oras putea fi gasit pe post de administrator un fost ofiter de Securitate care , atunci nu se imbata nu batea elevii din camin la intamplare si cu un furtun de cauciuc metalic in interior, cu stirea conducerii care bineinteles nu lua nici o masura ( recunoasteti deja o atitudine ?) , iar prin anii `80 mai puteai gasi la Facultatea de Geografie a Universitatii din Bucuresti o secretara care inca mentinea traditia tipand vartos la studenti din motive numai de ea stiute. Acum totul se face oficial si in stil european in asa fel incat rejectatii de atunci , sau mai exact urmasii ( urmasilor ) lor, au preluat stafeta in mod legal si democratic …

La nivel general , consecinta directa este o crestere exponentiala a gradului de control social si tendinta de a extinde sfera acestui in domenii care , prin traditie, erau tabu. Relativ recent ne confruntam si cu o surprinzatoare criza de altruism social. Din ce in ce mai multe instante au devenit brusc interesate de starea psihica a romanilor. De cativa ani exista o campanie concertata si intensa in mass-media prin care , sub diverse forme, romanii sunt indemnati insistent, aproape rugati , sa mearga la psiholog ( ca asa fac cei din Vest ) sau chiar la psihiatru, dar ca de obicei, cauzele care ar fi condus la aceasta situatie alarmanta sunt trecute sub tacere. Nu cu mult timp in urma , psihiatrul Florin Tudose ( dupa unele zvonuri tot militar de cariera ) pleda pentru o abordare psihiatrica a … firmelor si intreprinderilor. Recent, un ministru de externe a propus ca emigrantii romani din Italia sa fie consiliati ( eventual examinati ) psihologic in centre care sa fie infiinate acolo http://www.infoportal.ro/presa~info-284913.html , iar la o recenta Conferinta de Psihologie de la Cluj au existat propuneri de introducere in examinarile psihologice din industrie a…poligrafului ( detectorului de minciuni-n.n).

Toate aceste masuri concentrice de “securitate psihologica”, dar care ocolesc fondul problemelor, conduc in mod paradoxal la efecte contrare celor scontate cum se intampla de altfel si in alte situatii. La nivelul perceptiei vizuale , oricine poate constata ca orasele s-au umplut literalmente de politisti, politisti comunitari, jandarmi, uniforme negre , bodyguarzi, si sigla “Security” dar sentimentul de siguranta al cetatenilor nu pare sa fi crescut in aceeasi proportie, copiii, femeile , batranii si infirmii , fiind primii care platesc pretul.
Traim intr-o tara cu legi care apara cainii si ciorile ( daca un cetatean isi impusca ciorile din curte se alege poate cu dosar penal ) dar in care toate autoritatile ridica din umeri nedumerite si neputincioase daca un copil de 6 ani sau un batran de 70 mor mancati de caini sau daca o fetita este violata in afara , sau chiar in curtea scolii, sau este gasita aruncata printr-un canal... Recent , un tramvai din Bucuresti a fost batut cu batranii si femeile din el cu tot ( “ cu sistema “ ar fi zis Eminescu ) de suporteri huligani la o comanda foarte potenta : “Dati in toti !”. Politia Capitalei recunoastea sincer prin purtatorul ei de cuvant ca reprezentantii ei sunt cam peste tot in strada dar “nu a fost facuta nici o sesizare” si interiorul tramvaiului “nu se afla in aria ei de competenta “. In aria ei de competenta nu intra nici faptul ca un ofiter de Politie roman, cu sotia lui cu tot, a fost prins la furat prin strainatate…

Dincolo de tot si de toate, avem aici un indicator foarte sensibil care s-a modificat dramatic si care nu poate fi contestat de catre nimeni. Scoala romaneasca reprezenta , prin traditie, unul din cele mai protejate spatii. Reprezenta. In prezent, scoala arata tot ceea ce statul si societatea incearca cu disperare sa ascunda , respectiv falimentul tuturor politicilor economice , sociale si culturale de pana acum. Este un fel de anticamera a infernului.Am ajuns in cativa ani acolo unde altii, la fel de destepti sau de prosti ca noi, au ajuns intr-o suta .
Dupa un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii , suntem pe locul 2 in lume la violenta scolara . Avem si de ce. Profesorii bat elevii, elevii bat profesorii, elevii se bat intre ei cand nu fac sex in scoala sau bat bodyguarzii care ar trebui sa-I apere , iar societatea le face galerie la toti cand nu pune si ea umarul... In aceste conditii nu mai mira pe nimeni faptul anul trecut ca romanii erau oamenii cei mai nefericiti din Europa http://www.romanialibera.ro/a110176/romanii-printre-cei-mai-nefericiti-europeni.html
fiind vorba de fapt de o depresie sociala (n.n. ). Rectific, ii mira pe unii. In buna traditie trumfalista , peste exact un s-au gasit studii sociologice din interior care in acelasi ziar sa sustina exact contrariul : 

"Romanii sunt cei mai optimisti din Europa" http://www.romanialibera.ro/a114283/cei-mai-optimisti-dintre-europeni.html)

Este momentul sa punem degetul pe rana , sa definim ce se intampla in interiorul menajeriei si sa explicam cum a fost posibila aparitia ei. Mai intai, are loc accentuarea tedintelor deja existente. O prima tendinta este disparitia respectului pentru fiinta umana , a pudorii, a sensibilitatii si a sentimentelor, adica exact a ceea ce este autentic si omenesc ( sindromul a fost semnalat simbolic in coordonatele traditiilor noastre dupa ’90 prin disparitia “florii rusinii” ) iar rezultatul acestei desensibilizari programate ( constiinta anonima vorbeste chiar de o - ”schizofrenizare programata” a Romaniei ) va conduce la cresterea exponentiala a indiferentei, cruzimii si sadismului social . Si a condus deja. Este sindromul social semnalat de Erich Fromm inca din 1920 si denumit atunci : “ disparitia tandretii”.

O a doua tendinta, ca o consecinta a evolutiei sociale anterioare, este preluarea necritica si din ce in ce mai accentuata a pseudovalorilor si “modelelor sociale” propuse de mass-media . Mitocania generalizata a anilor `80 , a fost urmata de mineriada sociala generalizata a anilor ’90 si acum de obscenitatea generalizata a anilor 2000. Inteligentul comportament social prin imitatie are de unde alege. ..
In sfarsit , tedinta de crestere alarmanta a violentei ( violenta scolara, comportamentul la volan unori de o agresivitate si inconstienta aparent inexplicabile, cresterea numarului de cazuri in care cetatenii ( inclusiv copiii) sunt jefuiti si agresati gratuit in plina zi, reglarile de conturi intre bandele de interlopi cu bate, sabii cutite si rangi ca in comuna primitiva si sub nasul autoritatilor ) semnaleaza regresul catre comportamentul de haita si canibalismul social. Cu toate acestea, nu mor caii cand vor cainii.

Normalitatea sociala romaneasca construita in generatii si care nu a putut fi decimata cu bata, cizma si pistolul, nu poate sa dispara pur si simplu . Comportamentele deviante aparute si provocate se pot estompa si pot disparea ca un vis urat daca si cauzele care le-au provocat dispar, la fel cum insistenta patologica din mass-media de a deserta non-stop in capul romanului un tort complet ornat ( sex , agresivitate, vulgaritate , amoralitate ) poate avea exact efectul contrar. Indiferent daca acest tort a provocat greata ( la cei mai multi ) si obisnuinta (la restul) , efectul este in final acelasi. Prin suprasaturatie se ajunge la o limita dupa care se simte nevoia imperioasa de altceva . Adica de normalitate…
Cu cativa ani in urma izbucnea uriasul scandal al stenogramelor PSD grupate in ceea ce presa a numit atunci “manualul de violat statul de drept”, scandal in urma caruia au iesit la iveala practici sociale care au ingrozit lumea democrata din exterior dar acest scandal nu a avut nici o urmare in interior unde s-a asternut si linistea, si praful. Dupa intrarea in Europa, putem spune ca am mai facut un pas. Manualul a aparut intr-o noua editie revizuita si adaugita. Daca ar mai fi trait, un Petrer Tutea ar fi descoperit siderat un fel de “Manual de violat psihic poporul roman “. Si ar fi avut dreptate dar , din motive lesne de inteles, asa ceva nu se poate recunoaste niciodata oficial .

Din fericire, ceea ce nu putem extrage nici cu forcepsul din gura unor universitari si specialisti acreditati , gasim gratis pe Internet unde in mod salutar a inceput agregarea unei extraordinare constiinte anonime. Opiniile din spatiul virtual depasesc de multe ori in relevanta pe cele debitate in spatiul social , de multe ori teziste, indigeste si anoste. Paul din Ohio are o teorie care explica aparitia menajeriei si chiar perpetuarea ei :

“ Fenomenul Pitesti nu a fost un moment de virf in incercarea de distrugere a romanilor. El a fost doar un experiment. Acesta a fost extins la scara intregii tari in "epoca de aur"… FRICA pe care o au unii psihologi de a discuta public problemele (acum –n.n.) … de acolo se trage -de la securistii care au devenit "psihologi" si "profesori" si au continuat fenomenul Pitesti si dupa 1989” http://www.ziua.ro/f.php?data=2006-07-25&thread=204162&id=110856.

5. Dincolo de Acefalia. Inapoi in viitor.

Cu putin timp in urma Romania a intrat in marea Casa Europeana dar nu si acesti romani nefericiti care sunt, si se simt , mereu saraci intr-o tara bogata si depresivi intr-una care poate trezi la viata orice strain care aterizeaza din intamplare pe aici dar, prin paradoxul profetului, nu si pe cei care se afla dintotdeauna aici. Dementa sociala pe care altii o percep la noi ( dar din exterior ) semnaleaza faptul ca societatea romanesca se afla in stare de parabioza iar cetatenii ei se apropie vertiginois de ceea ce un ziarist inspirat a numit “sindromul Falling Down”. Si nu din vina cetatenilor. Ei au fost obligati aproape intotdeauna sa se comporte cum bate vantul , dar acesta bate intotdeauna de sus. Si iata cum bate… : 

“Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.2 din Legea pentru modificarea Legii nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, dispozitii prin care a fost modificat alin.(1) al art.18 din Legea nr.115/1996", se arata intr-un comunicat al CCR.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2817160-ccr-legea-privind-controlul-averii-demnitarilor-este-neconstitutionala.htm.

Daca politicienii incalca principiul ubicuitatii si legile fizicii pentru a fi , in schimburi , 24 de ore din 24 “pe sticla” , cetatenii ordinari , deci supusi legilor , le respecta pe ambele dar tot cautand Europa nu reusesc decat sa se izbeasca de aceasta sticla asa cum se izbeste un fluture de lampa. Nici nu poate fi altfel atunci cand mass-media invoca pana la saturatie pentru tot ceea ce face “gustul publicului” pe care de fapt tot ea il deformeaza in realitate tot prin saturatie , incepand cu unele emisiuni pentru retardati mintati , cu altele in care moderatoarele au de multe ori un stil, alura si limbaj ideale pentru un club de noapte si terminand cu mercenarii (abjecti) din randul celor care au absolvit oficial “facultati de prostit oameni” , cum inspirat le-a denumit odata cineva, atunci cand nu au invatat de-a dreptul prin scoli ca cea de la Bran, cum sa-i impuste.

Trist , dar adevarat. Romania a fost tradata in primul rand de “intelectualii” ei , odata prin ce-au facut unii inainte de `90 dar , poate chiar mai rau , prin tacerea celor care ar fi trebuit sa vorbeasca dupa, si care tac si acum , cand ceea ce era cancer izolat atunci a devenit acum metastaza sociala. Dar chiar dupa o dezertare, viata merge inainte pentru ca ringul social nu ramane niciodata gol . Fara nici un dusman declarat , si acum membra a NATO si UE , Romania a devenit , de facto , campioana mondiala a serviciilor secrete.

http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=908

Prin forta lucrurilor romanii vor fi tinuti in continuare de catre politicieni, mass-media, ziaristi , analisti politici intr-o alta Quinta del Soro ( Casa Surdului ) care ar fi vrajit sigur un Francesco Goya daca ar fi fost posibil sa-si picteze la nesfarsit cosmarele. Pana cand ? Raspunsul depinde numai de fiecare dintre noi , oriunde s-ar afla . In tara coruptiei fara corupti , ca intotdeauna, numai mortii sunt de vina. Cei care au construit aceasta menajerie de sticla nu se afla, de fapt si de drept , nicaieri. Au ramas numai faptele lor si conturile din banci. In penuria cronica de vinovati de pe aici , nu poate ramane in picioare decat o singura concluzie . Daca o tara ca a noastra ar fi condusa de fantome atunci ea nu ar putea fi locuita decat de zombi. Pe cale de consecinta, o tara locuita de zombi nu poate fi condusa decat de fantome….

Evident, in acelasi timp si sub acelasi raport nu rezulta in mod necesar ca aceasta tara este cea numita Romania . Stim numai ca megamasina sociala de la noi functioneaza de peste 50 de ani daca nu in gol si in contul absurdului , atunci sigur in defavoarea cetateanului care poate muri ca un caine in strada chiar daca e strain ( cazul Tatianei ) sau intre doua sisteme sociale de aceeasi factura impersonala chiar daca e roman ( cazul Crulic ) .
O cercetare obiectiva a modului real in care functioneaza sistemul si a setarilor lui oculte va furniza probabil mari surprize dar nu va duce la nici un rezultat daca nu se va merge pana la capat si nu va fi indepartat cancerul social care omoara nevinovati , scapa basma curata criminali si infractori si , ceea ce este cu adevarat infiorator, distruge speranta. Singura solutie logica ramane resetarea sistemului ( daca socotim ca el este in slujba cetateanului si nu invers ) incepand cu modul in care sunt facute si aplicate legile si terminand cu cei care le fac in numele cetateanului dar pentru ei ( “NOI facem legile !”) si impotriva lui.
Avem deplina libertate sa ne alegem premisele si in raport cu acestea avem dreptul sa ne formulam singuri concluziile.



Sergiu Simion
10 mai 2008


Publicat in :

New York Magazin - nr 571, 21 mai 2008, New York

AGERO -STUTTGART , Germania

Asymetria, Paris

N.B. Articolul a fost reprodus integral de catre domnul Paul Goma in Jurnal 2008 ( pag 184-198 ) :
http://paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/LRP_JURNAL_2008_intreg.pdf


Articol trimis la : Agero-Stuttgart ( Germania ) Altermedia ( Romania ) , Asymetria ( Paris ), Alternativa ( Canada ) , New York Magazine ( New York ), GID Romania, Timpul ( Iasi ), Vatra ( Tg.Mures).



Update

Ministrul caruia in 2008 i se parea fireasca situatia unei persoane prejudiciata in drepturi s-a prejudiciat in 2009 singur :

http://www.agenda.ro/news/news/19331/paul-pacuraru-se-masturbeaza-in-fata-webcam-ului.html
http://www.gardianul.ro/2008/05/19/societate-c12/consumul_de_heroina_proba_de_bacalaureat_2008-s114162.html
http://www.gandul.info/actualitatea/romania-campioana-site-urilor-de-pornografie-infantila.html?3927;2726025
http://www.romanialibera.ro/a129327/injuratura-lui-hipocrate.html
http://www.gandul.info/gastile-de-cartier.html?q=gastile+de+cartier