O recenta tragedie care a condus la moartea sfasietoare a doi copii nevinovati
plecati impreuna cu parintii lor pe munte ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/medicii-legisti-copiii-surprinsi-de-avalansa-din-retezat-au-murit-aproape-imediat-din-cauza-numeroaselor-traumatisme.html )
a inflamat mass-media .
Opinia publica s-a impartit in doua tabere pro si contra
celor care au initiat si condus actiunea in care grupul condus de adulti
a pus in faţa lor copii care detineau recorduri obtinute in alpinism ,
recorduri uimitoare pentru varsta lor. De neinteles a fost faptul ca cei
doi copii nu aveau niciun fel de echipament de protectie in timp ce adultii
erau complet echipati.
Dincolo de opinia publica , jurnalistii care la noi de multe
ori joaca si rolul de formatori de opinie , au scris imediat despre acest
subiect , dar aici au aparut si surprizele.
Cativa jurnalisti au emis opinii care contrariaza si simtul
comun, si morala traditionala, si logica sociala.
Roxana Dumitrescu publica in "Adevarul " un
articol vehement despre "cortegiul ticalos al procurorilor morali" (http://adevarul.ro/news/societate/cortegiul-ticalos-procurilor-morali-escaladeaza-moartea-1_58fe08a15ab6550cb883fed4/index.html )
in care violenta verbala suplineste lipsa argumentelor :
„ Doi campioni ( s.n.- campionii erau de fapt copii ) la alpinism au murit ieri şi noi avem o voluptate sadică (s.n.) de a ne erija în procurori şi a-i executa pe părinţi (s.n.). Un şacalism cinic (s.n.) ne face să uităm că nu e nimic mai grav, mai anihilator, mai dureros pentru un părinte decât moartea copilului.”
”Nu, noi ştim cum trebuie să creştem copiii tuturor (s.n.). Iar când se întâmplă ca un părinte să greşească fundamental (s.n.) , înlocuim tăcerea decentă cu un cortegiu ticălos al procurorilor morali (s.n.) .”
Problema este ca afirmatiile , gratuite si ipocrite in
acelasi timp, ne arata ce inseamna uneori la noi „presa de opinie si
comentariu” folosita ca instrument de manipulare .
Dincolo de forma uneori discutabila in care sunt exprimate
opiniile cititorilor , aici nu este vorba nici pe departe de „procurori morali”
, „voluptate sadica”,etc. ci pur si simplu de reactiile normale de compasiune
ale oamenilor in fata disparitiei tragice a doi copii si de reactiile firesti
de indignare intr-o asemenea situatie in care se intreaba pur si simplu
cum a fost posibil asa ceva.
Autoarea articolului care conform notei biografice din
"Adevarul" a trecut si prin educatia occidentala („Roxana
Dumitrache a absolvit London School of Economics and Political Science și
Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, ca șefă de promoție " )
, are o logica morala inversa si o alta scala a valorilor taxand exact
reactiile morale ale semenilor sai care in aceasta viziune ar fi trebuit sa se
rezume doar la o „tacere decenta”.
Aceasta este de fapt vechea teza comunista dupa care oamenii
trebuie sa vorbeasca numai atunci cand sunt intrebati pentru ca asupra faptelor
sociale se pot pronunta doar „organele legal abilitate”.
La limita , daca cetatenii ar asista la un furt, o agresiune
sau chiar la o crima , probabil ca in aceasta viziune originala ei nu ar avea
dreptul sa aiba nici macar reactii morale , ci doar sa pastreze o „tacere
decenta”...
Acelasi tip de detasare morala este propus de un alt autor
care evita si el sa se pronunte asupra situatiilor care pun in pericol viata
copiilor (http://adevarul.ro/news/societate/viata-e-frumoasa-zic-eu-geta-erik-1_58fdccf75ab6550cb88272da/index.html
) .
Mihai Copaceanu , psiholog, subliniaza ca in mod evident
copiii au fost pusi din start in pozitia victimei :
"Salvamontiştii din Hunedoara care au regăsit trupurile copiilor au declarat că aceştia nu erau echipaţi şi pregătiţi pentru avalanşă, nu purtau cască de protecţie, nu erau asiguraţi cu ham sau coardă, care probabil i-ar fi putut salva de la deces."
Cu toate acestea refuza sa adopte o pozitie clara fata de
situatiile de acest gen si se cantoneaza in detasare, indiferenta si relativism
moral . Dupa acest autor, a avea o atitudine , o reactie morala si o revolta
fata de situatia care a condus la moartea tragica a unor copii inseamna
"a da cu pietre" :
" În 2014 americanul Patrick Sweeney si-a dus copiii de 11 ani, respectiv 8 ani în Mont Blanc şi nu a avut niciun regret când avalanşa era sa îl ucidă. Momentul a fost filmat. Însă autorităţile franceze locale au declarat că dacă Patrick era francez, statul i-ar fi luat copiii. Primarul regiunii a depus o plângere contra lui Patrick tocmai pentru a descuraja şi alţi „doritori de andrenalină”, susţinând că Mont Blanc nu este pentru distracţie.
E mult pentru un copil de 12 ani? Este nedrept şi condamnabil acest efort? Cum se simt ei în profunzimea sufletului lor, dincolo de bucuriile afişate în interviuri televizate? Sunt forţaţi de către părinţi? Sunt părinţii responsabili? Sunt tineri care odată ajunşi adulţi au renunţat la practicile impuse de părinţi fie că era pian, matematică sau balet.
Nu, nu voi cădea în tabăra acuzatorilor Părinţii celor doi copii au deja suferinţa, trauma infinită şi regretele pierderii definite a iubirii lor. Cu ce drept noi, de pe margine, să aruncăm cu pietre (s.n.)?"
Pe de alta parte , de la contestarea reactiilor morale si
pledoaria pentru relativism moral si pana la cinismul moral si social nu mai
este decat un pas. In mod surprinzator si acest pas a fost facut.
Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro
( Sorin Ionita- “Pentru că
există…”) reuseste aceasta performanta si se antepronunta in mod
categoric intr-o chestiune atat de grava cum este moartea tragica a unor copii
si in care , conform legii, se pot pronunta si instantele abilitate
:
"Au murit în Retezat doi alpinişti adolescenţi (s.n.). Dar dosarul penal deschis trebuie că e o glumă proastă sau o formalitate in rem, după care va fi închis la loc (s.n.)."
Din start, autorul ignora in mod evident avertismentele
profesionistilor in domeniu :
„Cel responsabil va plăti cumva” zice şeful Salvamont, că ei au dat avertismente de avalanşă, ca traseele erau „închise” ( s.n.) , ca nu trebuiau să se ducă acolo etc."
Argumentele aduse in acest caz sunt ridicole. Copii
denumiti anterior "adolescenti" , devin acum "tineri"
a caror experienta impreuna cu parintii lor cu tot surclaseaza orice autoritate
in domeniu :
" Da, doar că grupul prins de avalanşă era format din alpinişti cu experienţă, plus cei doi tineri(s.n.) care au murit, se pregăteau împreună de ture grele în munţi înalţi. Ce doi erau însoţiţi de părinţii lor, alpinişti şi ei, făceau parte dintr-un club. Toţi aveau mai mult antrenament de munte înalt decât salvamontul şi poliţia Hunedoara la un loc."
Dupa aceleasi principiu al subtitutiei autorul invoca grija
si dragostea parintilor pentru copii lor in locul respectarii unor norme
obligatorii pentru toti cei care urca pe munte in aceste conditii, si in special in cazul copiilor :
" E absurd să crezi că doi părinţi nu s-au gândit la toate astea când au plecat cu copiii lor pe munte pentru performanţă. Sau că mai au nevoie acum, în drama lor, de vreo lecţie birocratică de la autorităţi. Au gestionat bine precedentele 100 de situaţii, pe care nu le-aţi văzut, şi prost pe a 101-a, mediatizată. E tragic, se întâmplă uneori (s.n.) iar ei sunt ultimii care să-şi fi dorit aşa ceva. Ce e de anchetat penal aici? "
De aici pana la "soarta si risc" mai este un
singur pas iar autorul il face si pe acesta :
" Faptul că societatea postmodernă e incapabilă să mai accepte ideile de soartă şi risc (s.n.), vrând să controleze şi să sanitizeze totul cu inginerie socială, procese verbale sau vibraţii pozitive (s.n.), după caz, n-o sa le facă pe primele să dispară, ci doar ne va face pe toţi mai nevrotici."
Daca soarta este de vina pentru tot ceea ce se intampla ,
atunci nu poate exista un "micro-management al imprevizibilului" ,
deci nu mai exista nici responsabilitatea actiunilor noastre pentru ca
aceasta ar insemna sa strivim natura umana intre "malaxoare kafkiene"
:
" Criminalizarea (s.n.) oricărei activităţi riscante asumate liber, de babele moraliste şi avocaţii de la protecţia consumatorului, o să strivească natura umană în malaxoare kafkiene. Ni se pare că suntem noi înşine mai în siguranţă, mai protejaţi, dacă ne minţim singuri adoptând reguli inaplicabile de micro-managementul imprevizibilului."
Observam deja ca autorul nu mai discuta de fapt
despre moartea tragica a unor copii , ci discuta cu resemnare despre
"soarta", " risc", "hazard" , micro-managementul
imprevizibilului", "babe moraliste'si "avocatii de la
protectia consumatorului" (?! - in principiu acestia se ocupa de bunuri ,
nu de fiinte ).
Toate aceste demersuri nu au fost decat un preambul pentru a
pune batista pe tambal si a de aplica in mod mascat o lovitura victimelor
minore prin care , conform unui celebru dicton din spatiul nostru social
(post) comunist "mortu` e de vina":
" De fapt ne luptăm fără speranţă cu propria noastră natură. Suntem construiţi să vrem simultan lucruri contradictorii: şi siguranţă, şi autodepăşire. Prima face viaţa posibilă, cealaltă îi dă sens. Prima e serioasă, cu legi şi poliţe de asigurare; a doua e visătoare, riscantă, o sumă de aspiraţii care ne mână mai înainte, mai sus. Şi le vrem în doze diferite, fiecare dintre noi.
Oamenii ăştia şi-au dorit mai mult din a doua (s.n.)".
Problema este ca dincolo de reactiile morale ale cititorilor
si de opiniile originale ale acestor autori care intra in coliziune frontala cu morala traditionala si cu normele sociale, cei mai in masura sa se
pronunte sunt cei care se ocupa exact cu acest gen de actiuni si au dreptul la
opinii profesionale avizate.
Acestia au facut-o deja si in mod categoric
taxand comportamentul unor adulti responsabili pentru faptele lor :
http://ghizimontani.org/accident-mortal-in-muntii-retezat-comunicat-de-presa.html
In aceeasi masura opiniile acestor profesionisti arata si
cealalta fata a medaliei :
http://adevarul.ro/locale/brasov/salvamontist-30-ani-experienta-nu-ti-pui-copiii-pericol-dedragul-performantei-fost-vorba-orgoliu-1_58fdbd665ab6550cb88213a7/index.html
http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/parintii-alpinisti-pusi-zid-salvamontisti-cred-intervenit-componenta-financiara-domnul-popescu-fortat-limitele-1_58fde9625ab6550cb8831d04/index.html
In aceasta recenta tragedie , ca si in atatea alte tragedii
petrecute in spatiul nostru social , opinia publica nu cauta vinovati si
condamnati ( nici nu are dreptul !) sau linsaje publice ci explicatii si masuri de prevenire a acestor tragedii, pentru
ca in toate societatile civilizate oamenii au o reactie intensa de compasiune
cand este vorba de victime nevinovate si in mod special cand este vorba de
moartea unor copii.
A interzice in asemenea cazuri , si sub o forma sau alta, dreptul oamenilor la opinie,
la reactii morale , la exprimarea compasiunii si revoltei, nu tine
de democratie , ci de contrariul ei.
Daca pentru nimeni nu mai este o surpriza faptul ca
politicienii vor sa reseteze si Codul Penal si valorile morale , sa
dezincrimineze faptele penale si sa elibereze conform relatarilor din presa mii
de infractorii dintre care unii au chiar si condamnari de 10 ani de inchisoare
, este totusi o mare surpriza atunci cand formatorii de opinie , adica cei care
ar trebui sa sustina prin scrierile lor normalitatea sociala si valorile
morale specifice unui stat de drept, democratic si european taxeaza
exact reactiile morale ale cetatenilor si exprimarea decenta a
opiniilor lor.
http://www.contributors.ro/editorial/pentru-ca-exista/#comment-312791
http://www.contributors.ro/editorial/pentru-ca-exista/
Epilog
Autorul articolului nu a putut accepta ca pozitia sa fie criticata in majoritatea comentariilor si exact cand scandalul mediatic incepuse sa se stinga a aratat inca odata ca nu renunta la pozitia sa si nu concepe sa piarda , respectiv posteza o ultima replica care arata ca acele comentarii sunt cat se poate de indreptatite :
http://www.contributors.ro/editorial/pentru-ca-exista/#comment-312791
Opinii ale cititorilor pe Contributors.ro
http://www.contributors.ro/editorial/pentru-ca-exista/
Epilog
Autorul articolului nu a putut accepta ca pozitia sa fie criticata in majoritatea comentariilor si exact cand scandalul mediatic incepuse sa se stinga a aratat inca odata ca nu renunta la pozitia sa si nu concepe sa piarda , respectiv posteza o ultima replica care arata ca acele comentarii sunt cat se poate de indreptatite :
Sorin Ionita spune:01/05/2017 la 10:29
Cine poarta, bre, casca la drumetie de munte pe poteca? Ca asta era, nu escaladau nimic in momentul ala. Ailalti care i-au “salvat”, grupul cel mare din creasta, sau salvamontistii, purtau casti?Si ce tot bate lumea campii cu hamurile si firul de avalansa? Ala e bun cand te ingroapa zapada, ca sa te gaseasca, ori aici s-a murit din izbitura, nu au fost acoperiti de zapada sau sufocati, au scris peste tot ca erau parintii langa ai cand au ajuns primii salvatori. Firul e util dar in cazul asta nu facea nici o diferenta.Vorbeste lumea ca sa se afle in treaba.
Rezulatul a fost acela ca mai aprinde o data focul pe care l-a pus initial contrariind opinia publica numai ca de aceasta data pozitia sa este amendata in "Dilema Veche" exact de cel la care nu s-ar fi asteptat sa devina "o baba moralista " :
Dar copiii ăia (unul avea 12, şi celălalt 13 ani) nu au avut libertatea de a alege dacă vor sau nu să-şi rişte viaţa pe un traseu închis.
Decizia a fost luată de părinţii lor, de-aia trebuie acum să răspundă penal.
Chiar si atunci cand crezi ca nu e periculos,este (am crescut pe munte si stiu bine asta).
Riscul nu poate fi redus ci evitat.
Riscul nu poate fi redus in cazuri ca cel de fata.E acolo tot timpul.
Toti au intrat de buna voie pe un drum fara intoarcere si si-au asumat asta.
De bunavoie, doar nu te-a obligat cineva.
Sapte persoane merg pe linga creasta din care doua mai usoare(ca si greutate).
Victimele.
Da.
Masurile astea nu au fost luate ( cei experimentati stiu care sunt aceste masuri).
Ceva iti spune sa te opresti.
Acel ceva se cheama instinct de supravietuire.
Sunt sigur ca au mai facut asa ceva si le-a mers.
progresul inseamna risc… atunci cand cei doi copii au primit permisiunea sa urce pe Aconcagua, Elbrus sau pe muntii inghetati din Alaska, asumandu+se riscuri infinit mai mari, nimeni nu a cerut ancheta procuraturii.
Nu se poate ca asumarea unui risc sa fie fapta penala daca iese rau si sa fie motiv de mandrie nationala daca iese bine.
Uite un articol magistral al lui Traian Ungureanu pe tema şcolii româneşti de gimnastică:
” Mai întâi, dezumanizarea. Privită peste medalii și fanfare, gimnastica a fost o școală de dresură cu copii. E, totuși, o diferență între un adult responsabil din naționala de handbal hipercampioană mondială și o mână de fetițe depuse de părinți în lagărul cu regim acrobatic de la Deva. Coada din fața centrelor de pregătire care ștanțau roboțele în etate de 14 ani”
http://revista22online.ro/70253474/copii-gratis-i-gimnastic-pentru-popor.html
Cei doi tineri adolescent au fost numiti experti in alpinism. Nu cred ca la aceasta virsta poti fi un expert intr-un astfel de sport. Doar Nadia Comanici (si alte gimnaste) ar putea fi socotite experte in sportul respectiv, la virsta de 14 ani ! Deci, cind se anunta official pericol de avalansa, oricit ai fi de expert, este o nebunie sa te duci chiar in locul unde se poate produce aceasta, cu atit mai mult cu cit esti un alpinist experimentat (ma refer la adulti). Ar trebui sa cititi mai multe carti despre alpinism, sa va primeniti un pic ideile. Da, decese in avalanse s-au produs tot timpul, dar acestea au fost, in general, blamate, principalul vinovat fiind, in general, capitanul expeditiei. Da, nu prea cred ca astfel de tragedii au fost tratate penal, dar nici nu cred ca au fost multe astfel de cazuri in care au participat si decedat minori. Daca copilul dvs. ar fi patit o soarta asemanatoare (Doamne ferste !) sint sigur ca ati fi gindit altfel, si l-ati fi blamat in primul rind pe conducatorul expeditiei…
Felicitari!
Dupa trei zile, eram la gradina, m-am dus pina la WC, am gasit-o in virful marului, cu mina inca in ghips. Tot cu mina-n ghips s-a catarat in niste locuri de joaca, a ramas spinzurata, noroc ca am observat.
Mersul pe curba de nivel dupa ninsoare abundenta si zaoada depusa pe strat vechi nu arata experienta ci cu totul altceva.
Oricum, minorii sunt minori si parintii lor sunt raspunzatori de faptele acestora
Da si tu niste link-uri sa vada si ochii mei.
La o scara mai mica, e oarecum similara cu situatia din gimnastica artistica, unde niste copii sunt suspusi la diverse cazne pentru performanta.
(Mentionez ca am facut si eu ceva munte, inclusiv trasee nemarcate si un pic de catarare)
Dar pe logica asta nici Protectia Copilului nu are nici un sens, poate fi privita doar ca o inventie etatista.
E responsabil parintele cand isi pune / isi lasa copilul minor sa faca activitati cu grad de risc ridicat si lucrurile ies rau?
Eu as zice ca da. Si cum se vede si de aici din poza cu alpinistul (dl. Popescu se pare cu una dintre fetele lui mici in carca facand escalada) http://www.petreanu.ro/moartea-getei-popescu-tragedie-anuntata/ cred ca statul trebuia sa intervina mult mai devreme si poate tragedia asta nu se intampla.
Dacă un adult are voie să-și asume orice riscuri îi trece prin cap, nu are voie să facă același lucru pentru o persoană fără discernământ aflată în grija sa. Aceasta o va ști cel mai bine, de acum înainte, tatăl fetei care ar fi preferat să moară el decât copilul. Soarta acestuia din urmă nu e o chestiune de probabilități (am avut dreptate de 100 de ori, ce importanță are dacă am greșit o singură dată?) – dacă tura nu era 100% sigură, pur și simplu nu avea dreptul să meargă mai departe. Tocmai pentru că dincolo de o limită vorbim de viața unui copil și nu de un joc, cu sau fără arbitri.
În al doilea rând, ce treabă are postmodernismul aici? De unde și până unde nevoia de confort psihologic e o chestiune specifică postmodernității?!
Cum spuneam, poate aveți dreptate, dar cui folosește?
Ca să-ți „asumi liber” o asemenea activitate trebuie să ai discernământul necesar. Se pune problema ce discernământ puteau să aibă copiii ăștia, împinși de când aveau o șchioapă „să facă performanță” cu orice cost de un tată iresponsabil. (Nu mai spun că toate indiciile obținute de presă – mult prea târziu! – arată că niciunul dintre copii nu era cu adevărat pasionat de alpinism.)
Autorul ideologizeaza complet aiurea.
Dar ca intotdeauna parerile sint impartite.
Am dat de parerea cuiva care, din titlu vrea sa socheze, in genul celor scrise pe burtiera de la Guita tv.
http://www.petreanu.ro/moartea-getei-popescu-tragedie-anuntata/
Opriti, dle Petreanu, orice sport, orice activitate a celor mici, ca poarta emblema “Moarte anuntata” Stiti ca si trecerea pe “zebra” e periculoasa? se mai si moare, chiar prichindei.
E o drama si o tratam ca pe burtiera de la Guita tv., scuze de repetitie, dar n-am gasit alta rima.
Sunt contra nerespectării limitelor. Orice om sanatos la cap nu accepta sa își dea viata pentru o pasiune. Aici poate un psihiatru ne-ar lămuri mai bine, insa eu cred ca nu e sanatos sa faci ceva, orice, știind ca iti risti viata. Ar fi mai mult un act suicidal in care șansa la viata e minima. Poate fi o metafora frumoasa in arta, dar in realitate nu avem decat o viata. Sa te sacrifici pentru alta viata ar fi acceptabil dar asta e altceva.
Dumnezeu sa ii ierte pe copii si sa-i mângâie pe părinți. Iar noi sper ca nu mai trecem iarasi pe lângă o catastrofa fara sa fi învățat ceva.
Care dintre ele e mai periculoasa, mortala chiar, am vazut, din pacate, in acest caz tragic.
Adica parintii au intentionat sa-si omoare copiii ?!
Am facut alpinism de la 14 ani, fara ca parintii mei sa fi urcat vreun munte altfel decat pe sosea! De fiecare data cand plecam pentru escalada, mama ma imbratisa ca si cum ar fi fost ultima data! Si plangea….Dar eu nu m-am oprit, nici lacrimile mamei nu m-au oprit! Daca din intamplare as fi patit ceva, ar fi meritat un dosar penal ca nu m-a tinut in lanturi?
Recomand celor care merg la munte doar pentru gratarul montat la 10 metri de autoturism sa nu se implice in astfel de comentarii, pentru ca nu au cum sa inteleaga sentimentele celor care au transformat muntele intr-un mod de viata.
inainte de a trage concluzii pripite, le recomand acestora o lectura superba si suficient de scurta pentru persoane foarte ocupate – „Rugati-va sa nu va creasca aripi” de Octavian Paler – cu ajutorul careia veti putea intelege ceea ce nu veti putea simti niciodata despre munte si despre felul in care care anumiti oameni se raporteaza la ceea ce dumneavoastra denumiti simplu ca fiind o forma de relief.
Alpinismul, schiul (e suficient sa ii vezi pe micutii de 6-7 ani, cum se arunca din varful Postavarului pe gheata, la indemnurile monitorilor “fara frica! fara frica!”) , scufundarile, patinajul, gimnastica, nu se invata la 30 ani. La 30 il aplici .
Autorul articolului a vrut clar sa arate ca si dupa atata vreme, poate exista neprevazutul, meteorologia ocupundu-se, in speta, de vremea PROBABILA, iar nu de “prognoze precise”(na! ca mi-a iesit) .Sunt riscuri unde sinistrul nu presupune vinovati . Cum , la fel de adevarat este ca ce s-a intaplat, s-a intamplat cu propriul tau copil. Sa ingropam mortii, sa tragem invatamite si sa avem puterea si intelepciune de a diminua riscul. Sau macar sa putem sa il evitam, atunci cand ne dam seama ca trebuie .
Aveti niste informatii din familia lor?
Avem dreptul sa credem ca nu le pasa de viata copiilor lor?
Nu incerc sa minimizez efortul si performanta acestor copii (cu siguranta sunt (si au fost) mai buni ca mine).
Dar…
Poate ca recordurile lor de varsta au legatura si cu faptul ca nu sunt nici prea multi concurenti pe acest segment… poate pentru ca parintii copiilor wanna-be alpinisti nu-i expun unor riscuri enorme.
Cu siguranta performanta cere sacrificii, dedicatie. Totusi, care-i limita intre sustinerea copilului si exploatare?
Din pacate, este o tragedie enorma care scoate la suprafata (inca o data) ca bad parenting poate merge si la extrema cealalta, nu doar neglijenta.
In rest, Dumnezeu sa-i odihneasca pe copii si sa le dea forta parintilor.
Dar nu erau majori.
Si in acest caz parintii sunt responsabili pentru siguranta lor, nu pentru recorduri.
E de mirare ca, inca, mai exista in mlastina ipocriziei noastre si a autoritatilor.
Ne impodobim cu laurii lor de cate ori urca pe culmi.Cand cad, aruncam cununa si-o calcam in picioare.
Lumea e revoltata (pe buna dreptate!) atat de moartea NEDREAPTA a unor copii BUNI, cat si de atitudinea IRESPONSABILA a unora care s-au trezit sa se bage-n seama si sa vehiculeze / promoveze tampenii!! >:
Care a fost importanta cuceririi acestui munte pentru umanitate???
Nu prea mare…
Sunt mandra pentru ceea ce fac EU!!
Trebuie ca unii sa fie nimurici rau de tot, pentru ca sa isi umfle “mandria de a fi romani” cu realizarile ALTORA!! Niste indivizi-molusca, care n-au fost niciodata buni de NIMIC in propriile lor vieti! >:
Câhhh…!!!
De aceea sunt absolut de acord cu cei care spun ca ascensiunile montane nu sunt un concurs. Cu muntele nu te iei la tranta! E natura! Nu-i dai porunci, ca da cu tine de pamant!
La fel ca in cazul copilului (Ionut parca) decedat in urma muscaturilor unor caini, in timp ce fratele sau zburda si el liber prin (din fericire acesta n-a ajuns in aceeasi zona cu fratele sau) parcul in care bunica lor ii dusese si ii lasase sa se descurce de capul lor (ca, nu-i asa, Dumnezeu ii ocroteste pe cei mici) ca ea sa aiba timp sa barfeasca libera, pe banca, cu o alta baba. Saraca bunicuta, lovita de tragedie, ea n-a avut nici o vina, nici parintii care si-au lasat copiii sub o asa atenta supraveghere, ba chiar au fost premiati cu vreun milion de parai.
Speranta mea este ca, macar acum, magistratii si autoritatea pentru protectia copilului sa-si faca serios treaba si sa-i condamne pe parintii iresponsabili, poate le mai piere din cheful unor parinti ratati, care vor sa-si realizeze ambitiile prin copii lor.
Faptele sunt urmatoarele: un grup de 7 persoane, dintre care 4 adulti, 1 adolescenta de 16 ani si doi copii se decid sa se plimbe ca voda prin loboda pe munte, pe o vreme de cosmar (dupa viscol, la vreo – 10 grade) si in conditii, anuntate, de pericol de avalansa, banuiesc ca in urma unor chiraituri, tipete si urlete din partea copiilor, si parintii, ce sa faca, indeplinesc dorinta unor copii zvapaiati, ca sa scape de chiraiturile alora mici. Urmarea: se produce o “avalansa” (mai mult o alunecare a unui strat de zapada, din cate am inteles, provocata tocmai de grupul respectiv) in care adultii si adolescenta scapa cu ceva vanatai si zgarieturi, iar cei doi copii decedeaza pe loc. Coincidenta, ca adultii scapa si copii mor, e prea mare ca, concluzia evidenta sa nu fie aceea ca acei copii n-aveau ce sa caute acolo si responsabilitatea adultilor era nu sa nu-i duca acolo, ci, mai mult, daca copii doreau sa mearga acolo de capul lor parintii trebuiau sa-i impiedice.
De cand a aparut prima stire, mi-am propus sa ma abtin de la comentarii (stiu cazul Crinei Popescu, sora mai mare – si ea “performanta”, inca de la inceput!). Dar pur si simplu, se vehiculeaza atatea CRETINISME pe Internet incat nu POTI sa le lasi ashaaa… E cu ATAT mai rau cu cat unele sunt vehiculate de guruletzi considerati “lideri de opinie” si care sunt in stare, numai pentru ca sa dea si ei din gura, sa influenteze o gramada de fraieri!!
Apreciez si partea cu “pateati ceva daca nu scriati despre asta?” Chiar am sentimentul ca in subiectul asta dl Ionita, de altfel foarte vocal si competent pe alte teme, a dat rau cu bita in balta. Si complet gratuit, doar ca, nu-i asa, nu putea scapa o ocazia asa de grasa de “format opinii”
De aici pana la omniprezenta ancheta penala cred insa ca exageram enorm. Nu stiu cum a putut exista omenirea mii de ani fara procurori si anchete penale. Nu inteleg de ce procurorii sunt deasupra legii, neputand fi cercetati decat de colegii lor. Eu, ca inginer, n-as putea in caz ca incalc legea, sa fiu analizat de Uniunea inginerilor, nu de alte foruri?
Lasati familiile sa-si planga copii disparuti si terminati cu transformarea populatiei in infractori ne prinsi inca.
Mai era una, academician, care zicea ca trebuie sa o judece colegii ei intelectualii.
De domeniul penal se ocupa procurorii.
Pe acelasi principiu un cascador are tot dreptul sa conduca in oras peste limita de viteza pentru ca a facut-o inainte de multe ori in filme si nu a patit nimic. Esti varza! Retrage-te!
Faci referire la Everest: acolo nu urci tu ca esti mai smecher decat altii. Urci doar cand vremea iti permite, pe traseele verificate. Exista un sezon bine definit in care ti se permite sa urci, in rest muntele este inchis, oricat de campion ai fi.
Cat despre vina copiilor…hai sa fim seriosi: ca sa ajungi recordmen la 12-13 ani nu te apuci de sportul asta cu 3 luni inainte. Copiilor astora li s-a impus confruntarea cu riscul de la varste la care alti copii nu sunt lasati nici sa traverseze strada singuri. Nu, parintii sunt absolut vinovati: ignorand toate avertismentele au dus copiii pe un traseu deosebit de periculos. Nu o fi omor cu premeditare, insa prin imprudenta este sigur
Ghizii montani nemti cu care am vorbit, considera discutabil daca se mai poate urca la nivelul de avertizare 3.
Dacă cumva intervin și banii ca motivație, pe lângă orgoliu, e și mai grav. Dar nu vreau să speculez până acolo.
Probabil asta e procedura, in cazul unor morti violente – si medicul legist are nevoie de “acordul politiei cand declara moartea survenita in conditii violente.
…nici macar NU aveau Buletin/ CI si se antrenau pentru nu stiu ce, de cand au inceput sa mearga, sub atenta supraveghere a PARINTILOR responsabili.
in plus, parintii acelor copii erau disperati dupa recorduri pt ca in alpinismul modern de acolo vin banii. nu bati recorduri nu scoti sume consistente. da, adultii sa o faca cat vor. pe minori sa ii lase.
Imi pare rau, domnule Ionita, dar asta cu probabilitatile n-ati inteles-o.
Daca riscul de avalansa este de “cinci din cinci” asta inseamna ca exista peste 80 % sanse sa se produca o avalansa. Sa pleci pe acel traseu este ca si cum ai juca ruleta ruseasca cu un revolver incarcat cu cinci gloante din sase. Mai grav, revolverul a fost pus la timpla unor copii, care probabil nici nu stiau care e miza.
Nu trebuie sa ne miram, insa. Traim in tara in care oamenii pleaca cu nonsalanta la drum in ciuda “codului rosu” de viscol si apoi injura ca armata vine sa-i salveze cu un camion cu prelata in care au inghetat de frig. Prognoza meteo, stie toata lumea de pe aici, e doar “ghiceala cu probabilitati”, nu?
Am urmarit fenomenul prognozelor meteo si vreau sa va spun ca, de vreo cinci ani, viscolul e mai punctual decit acceleratul de Suceava, de exemplu.
Ar insemna sa spui unui copil de 13 ani ca nu are voie sa mearga pe role, sa se dea cu schiurile sau cu placa pentruca exista riscul de accident!
Imi place felul in care ati identificat aceasta nesatula dorinta de a controla totul, chiar si imprevizibilul, si deasemenea, imi place cum ati indentificat in aceasta dorinta de control sursa fricilor acestor oameni! Oamenii care nu detin controlul au cele mai mari frici, cele mai multe si cele mai diverse!
De Geta Dor Popescu am auzit pe FB cand cucerea al 6-lea vulcan inalt la vreo 12 ani..sau 13ani?
De Erik Gulacsi am aflat prima data cu ocazia accidentului din Retezat!
Atat de multe stiu eu despre acesti copii si nimic mai mult!
Nu ma pot lansa in acuzatii de iresponsabilitate asa de usor ca alti compatrioti!
Nici nu o sa lansez judecati morale pe-aici: nu am niciun drept sa fac acest lucru la dresa acestor alpinisti (copii sau adulti), la adresa parintilor etc..
Dar o sa ma revolt intotdeauna cand compatriotii mei se cred mai destepti doar pentruca au o tastatura in fata, ca au citit ei o opinie a unui salvamontist, sau pentruca ei sunt mai responsabili!
Vi se pare o extrapolare exagerata ce-am zis mai sus? Cam asa sunt si extrapolarile dumneavoastra cand vorbiti despre “criminalizarea ORICAREI activitati riscante”.
Exista parinti care nu vaccineaza, exista parinti care isi biciuiesc copiii si ii pun sa recite rugaciuni, parinti care le interzic accesul la educatie si ii tin inchisi in casa, parinti care nu cred in diagnosticul de diabet si ii lasa sa moara cu tratamente naturiste.
http://mirceaordean.blogspot.com.es/2012/03/munte-car-mesajul-presedinte-vasilescu.html?m=1
Dar pentru asta exista justitia.
Iar faptul ca e un iubitor al muntelui nu-l scuteste de lege..
E vorba de niste minori de 12 ani? Niste fiinte umane in cazul carora societatea nu considera ca au suficient discernamant (sau ca sunt prea influentabili), incat sa-si asume o casatorie?
Sau de asumarea riscului de catre parintii lor? Ca atunci, daca tot isi asuma riscul ca progenitura sa moara, trebuie sa-si asume si riscul de a fi trasi la raspundere. Ca asta inseamna responsabilitate legala.
Iar cu cat riscul asumat e mai mare si asumarea e facuta in mod constient, cu atat responsabilitatea ar trebui sa fie mai mare.
Daca dumneata crezi ca un traseu montan supus riscului sporit de avalansa este o alegere pe care ai face-o pentru copilul dumitale, foarte bine, mult succes! Eu nu as face asa ceva. Daca vrea, sa faca asta cand e adult si pe cont propiu, eu nu mi-as ierta vreodata sa-l expun la un risc major de dragul unui record mondial.
Acum, in ceea ce-i priveste pe saracii copiii aia si parintii lor. De obicei, un parinte isi pune copilul sa faca alegeri de genul: ce inghetata sa-ti ia tata cu capsuni sau de vanilie. Parinti demodati, care nu sint la curent cu noile trenduri. Ia uitati ce alegeri oferea dl. Popescu fetei lui de 12 ani, acum vreun an, pe la 5000 m altitudine:
“Variantele erau usor de formulat:
1. Repede jos, sa prindem vreme civilizata pe creasta expusa, stam, ca toata lumea, in tabara mare si asteptam, vedem, facem varful altadata sau renuntam si coboram.
2. Repede sus, incercam varful, in viteza, fara echipament de asigurare, iar daca ne iese urcarea destul de repede, coborarea sa ne-o asumam pe vreme proasta.
Din punctul meu de vedere, 1 – nu exista, tata a mai intrebat o data daca stiu in ce ne bagam si am hotarat: 2 singular!”
Si fara sa stii ce s-a intimplat cu fata asta viteaza, care a scapat atunci ca prin urechile acului, dar nu si acum, ti se face rau sa citesti asa ceva. Dl. Popescu era indragostit de munte, in modul lui inconstient. Intimplator, a mai avut si copii – un inconvenient minor, care nu i-a potolit cu nimic vechea pasiune. Si atunci copiii au iubit si ei la nebunie muntele, ca sa-i bage si tatal lor in seama si sa-i aduca putina publicitate. Ce pot sa spun este ca unii oameni ar trebui sa inteleaga ce sint, sa ramina cu pasiunea lor si sa nu faca niciodata copii.
Cit despre “societatea postmodernă incapabilă să mai accepte ideile de soartă şi risc”, care vrea “să controleze şi să sanitizeze totul cu inginerie socială, procese verbale sau vibraţii pozitive”, si care “n-o sa le facă pe primele să dispară, ci doar ne va face pe toţi mai nevrotici”, as spune ca nevroza s-a instalat de mult in aceasta adunatura ghiftuita, care este Europa noastra de azi. De unde se vede? Pai, in primul rind, din visurile erotice ale acestor locuitori credinciosi ai canapelelor si fotoliilor de plus, care isi petrec viata in fata televizoarelor si calculatoarelor si isi doresc o viata aventuroasa, plina de riscuri si peripetii, in care escaladeaza piscurile inzapezite ale lumii, fara sa-i opreasca nici soare, nici vint, nici o amarita de avalansa. Ei vor sa iasa din adormire, sa-si asume riscul, sa infrunte primejdiile, sa scape de procesele verbale si de plasele de siguranta si sa traiasca cu adevarat. Atita doar ca le este greu sa se dea jos din pat, si atunci se enerveaza, voteaza tot felul de maimutoi, care li se pare ca vor aduce un strop in plus de culoare vietii lor terne, scriu pe diverse bloguri mesaje care mai de care mai razboinice, si admira eroi care reusesc sa escaladeze piscurile fara echipament de asigurare, Continentul nostru nu este la prima nevroza de acest gen, ultima mare criza de sictir ne aduse si un mare razboi pe cap, acum vreo suta de ani, dar este bine ca sintem perseverenti. As vrea, totusi, sa-i invit pe toti cei care se pling de ingineria asta sociala sa ia mai degraba o gura de realitate si sa se deplaseze pina-n Siria, de pilda, sau Congo, sau Somalia, sau Yemen, sau Brazilia, sau Mexix sau you name it! Acolo oamenii traiesc cu adevarat si este o experienta vindecatoare pentru toti cei care viseaza la o viata plina de suspans si lipsita de ingineria sociala de aici. Poate o sa-i vindece de nevroza, pentru ca de cind este lumea asta, astea sint alternativele.
Pentru binele autorului articolului de mai sus, sper sa nu-si paraseasca niciodata fotoliul de parlamentar si sa se duca sa se cocoate pe munte, fara sa bage in seama prognozele meteo si sfaturile salvamontistilor. Si daca il pasioneaza totusi ideea, sa nu le transmita pasiunea si altor europarlamentari, care sa-l urmeze si sa raminem dracu fara Parlament European, bucuria lui Le Pen.
De unde știți că nu voiau să se întoarcă? De unde știți unde au greșit, ați fost cu ei sau sunteți mama omida? De unde ați scos-o pe aia cu fotoliul de parlamentar sau de europarlamentar, de exemplu?
Cu ce contribuie faptul ca o fetita este chinuita de mica, batuta si infometata la Deva, pentru ca mai apoi sa faca salturi pe bara ca o maimutica pentru amuzamentul poporului, la progresul civilizatiei umane?!!
(Da, stiu, pot fi invinovatiti ca au condus prosteste, dar cind da altul peste tine?)
Asta ma deruteaza pe mine: nu le ajunge parintilor ce s-a intimplat, dar o natiune de moralisti vrea sa-i jupoaie. Si ce se mai infoia in pene natiunea asta cind se mai afla de un virf escladat de micuta. Care, precis si indiscutabil, era fortata, batuta de parinti sa umble creanga pe munti.
@ satanae ,
e bine ca ne-ai spus, eu nu stiam de dl Sorin Ionita este europarlamentar
Cand conduci pe contrasens cu BUNA stiinta, NU mai e ghinion!
PS2: zici deci ca ar fi mai frumos sa faca o intalnire “barbateasca”, nu? Eu as paria pe dl. Lalu, ca pare mai bine cladit.
PS2 Nu ştiu de ce, dar la bătaie şi eu cred ca d-l Lalu ar câştiga. După mimică. Şi agresivitate. L-ar sfâşia. Dar cred că se pot rezolva problemele bărbăteşte şi fără păruială. Şi nu în public, acolo trebuie argumente şi ţinuţă decente.
Știam ca Edmund Hillary a fost întrebat de ce a urcat pe Everest iar el a răspuns:”Pentru ca exista.”. Asta s-a întâmplat după ce el împreună cu Tenzing Norkey au atins acest vârf (pentru prima oara in lume, in 1951, cred). In articol, dvs. atribuiți cuvintele respective altcuiva. Greșiți dvs. sau greșesc eu?
In rest, odată veniți pe lume, viața însăși reprezintă un risc. Niciodată nu ne vom putea pune la adăpost de toate pericolele care ne pasc.
Pe de alta parte, nu credeți ca nu ar trebui sa existe competiții extreme pentru copii atât de mici? Am înțeles ca acești copii participau la astfel de competiții (escalade pe vârfuri de 6000-7000 m) de câțiva ani buni. Acum aveau 13 ani. Înseamnă ca au început pe la 7-8ani, daca nu chiar mai devreme. Poate un copil urca pe trasee dificile chiar si pentru adulți? E bine s-o facă? De ce? Pentru ca acele trasee si varfuri exista, spuneți dvs. repetând vorbele celebre ale ….. Dar pentru un copil exista atât de multe alte minunății la aceasta varsta încât cred ca e o mare exagerare să-l extragi din lume si să-l antrenezi pentru alpinism de performanta. Nu discut despre acesti părinți ci despre părinți in general si despre cei care organizează asemenea competiții si permit copiilor atât de mici sa participe.
Si da, știți bine ca in societățile civilizate, cele in care drepturile copilului sunt respectate cu sfințenie, părinții sunt trași la răspundere daca pun in pericol viața copilului sau buna lui dezvoltare. După cum e clar ca știți, si Ro s-a înscris pe acest drum si …. tot înaintează si ea in acele direcții in care poate. Procese, chemări in judecata , sentințe … sunt legale desi uneori pot părea absurde.
http://www.thisdayinquotes.com/2010/03/george-mallory-coins-because-its-there.html
E putin probabil sa va fi inteles multi oameni gresit, si asta si din cauza lor. In cel mai bun caz nu v-ati exprimat bine, dar eu cred ca a fost destul de clar ce-ati spus.
Am încercat numai să fac un amendament celor spuse de dvs. Ma întreb de ce le sunt interzise, prin lege, copiilor anumite lucruri cum ar fi șofatul, munca (până la 16 ani), țigara, alcoolul. Toate le sunt accesibile după o anumită vârstă. După părerea mea, așa ar trebui să fie și cu sporturile extreme. Am apreciat refuzul pe care l-au primit cei doi copii de la organizatorii escaladei de peste 7000m din muntii Hymalaia. I-au refuzat din cauza vârstei și așa cred că ar trebui să se întâmple de regulă cu copiii adolescenți până la majorat. Bineînțeles, refuzul i-a supărat pe copii. Fetița chiar a comentat: ”Suntem buni / pregătiți pentru 6000m dar nu pentru 7000m.”
Dacă cumva intervin și banii ca motivație, pe lângă orgoliu, e și mai grav. Dar nu vreau să speculez până acolo.”
Comentariul de mai sus al d-lui Florin C. îmi pare că pune degetul pe rană. Principala greşeală a părinţilor acelor doi copii, după părerea mea, nu e eroarea de apreciere în legătură cu posibila avalanşă, ci dorinţa expresă de a face din copiii lor vedete. De la vârste cât mai fragede dacă se poate. Căci dacă nu se întâmpla accidentul acum, dorinţa asta exagerată îl făcea posibil în orice altă împrejurare periculoasă. Această nebunie de a scoate vedete cu orice preţ şi la vârste tot mai mici e o boală modernă, la care am contribuit cu toţii într-o mai mică sau mai mare măsură. N-ar fi rău să ne-o şi asumăm.
Poate că tragedia aceasta e un avertisment de la care cu toţii să avem de învăţat o lecţie. O lecţie dură, într-adevăr, pentru adulţi, pentru părinţi: să încercăm să oprim nebunia aceasta de a vâna glorie omorând copilăria. Asta e o boală ce ar trebui eradicată şi care ne priveşte pe toţi. Dar primii care ar trebui să înceapă lupta cu boala asta sunt părinţii celor doi copii .. Pentru ca moartea lor să nu fie în zadar ..
Nimic nu justifica punerea in pericol a copiilor, nici performanta, nici teoriile savante sau vorbele de duh. Si cred ca legea ar trebui sa fie mult mai dura cu asa ceva. Preventiv mai ales, acum e tardiv. La concret, cred ca ,in cazul in care exista avertizari clare de avalansa ar trebui mult mai sever interzis accesul copiilor (dar si al adultilor) in acele zone. Chiar cu forta. Asa cum este interzis un zbor cu avionul atunci cand conditiile sunt nasoale. De ce nu se permite avioanelor sa zboare, pe riscul pilotilor? Ca exista, ca pilotul e cel mai tare din parcare… sau de ca sa nu avem piloti de 12 ani? Asa cum salvamarul vine si te ia pe sus cu barca daca iesi in larg, cand este interzis, ma rog, daca esti in zona lui vizuala Si marea este un “domeniu public”, si vazduhul…de n-afi la fel si pe munte? care ucide, daca nu-l respecti…la fel ca marea si vazduhul.
Dle draga, gresti! Simt in toata fiinta mea de parinte ca gresiti fundamental….nu-ti pui copilul in pericol de moarte (peste riscurile obisnuite ale vietii cotidiene,care nu pot fi evitate), decat daca ai o problema la cap. Ati citit ca nu aveau casti, airbaguri sau alt “chestii” care sa reduca riscul. Ca erau avertizari de cateva zile privind avalansele, ca aia…a ca si cum Mallory s-ar fi dus in bascheti pe munte. Ca stie el ca va fi cald si bine. Nu ati facut nicio referire la aceste lucruri..ori nu stiati si ati dat-o la-ntors cu performanta si ci alte alea, ori stiati, si atunci chiar nu mai e nimic de spus.
L-ati insultat pe domnul Rasvan Lalu , l-ati insultat pe domnul Mircea Modan ( autori care publica pe aceasta platforma si care isi exprima opiniile despre text , nu despre autorul lui ) si i-ati luat la rand si ii insultati fara numar pe toti cei care nu sunt de acord cu textul care a revoltat cei mai multi cititori ( foarte interesant, va substituiti cumva autorului ?
Pe de alta parte , cu orice ocazie sariti la interval laudand inteligenta autorului ( oare de ce ?
In acest caz comentariile dvs ii fac cel mai mare deserviciu autorului care fiind atat de inteligent cum sustineti dvs nu isi poate apara singur textul si are nevoie de ajutorul unuia sau mai multi “undercover” ca dvs care sa ii apere ideile scuipandu-i pe toti de pe forum care nu sunt de acord cu ele.
Ca sa lamurim lucrurile , suntem in spatiul public , dar tocmai de aceea aici se discuta texte ( nu persoanele autorilor ) si se aduc argumente, nu insulte, iar persoanele necivilizate nu sunt obligate sa participe la dialog. Punct.
Dupa cum va exprimati , desi afisati un nume de faţada dar care nu pacaleste pe nimeni , va lipsesc total argumentele in schimb jigniti pe toata lumea cu ura si furia neputintei ( este trist sa scrasnesti si sa scuipi sub un pseudonim cand nu ai argumente la lumina zilei ).
Sub acest nume ati esuat in mod lamentabil chiar daca moderarea forum-ului v-a lasat sa va faceti numarul , dar aveti desigur optiunea sa o luati de la capat si sa incercati cu altul si la alta masa . Sanatate.
Sau exista niste explicatii pentru asta (de exemplu ca erau mai usori sau de statura mai mica si au fost tiriti de avalansa mai departe, sau exista vreun comportament de protectie in momentul producerii avalansei pe care adultii l-au adoptat si minorii nu, sau vreo alta explicatie)?
Felicitari pt.articol!
Profunde condoleante familiei!
E ca la fotbal – de pe margine se pricepe oricine, iar aruncatul cu parerea este sport national, la noi.
La varste fragede, copiii-si doresc cam ceea ce-si doresc parintii pentru ei (pentru copii). Daca au incredere in parinte, merg cu el pana la capatul lumii. DAR nu au discernamant, iar parintele trebuie sa suplineasca lipsa de discernamant a copilului.
Restul e “bla-bla”.
- unii care ar zice: ” asa a vrut ea, a fost pasiunea ei, o moarte eroica, …soarta, … Dumnezeu, etc”
- altii, care s-ar intreba, tot toata viata: “cu sau fara sapun?”
Opinia publica s-a impartit in doua tabere pro si contra celor care au initiat si condus actiunea in care grupul condus de adulti a pus in faţa lor copii care detineau recorduri obtinute in alpinism , recorduri uimitoare pentru varsta lor. De neinteles a fost faptul ca cei doi copii nu aveau niciun fel de echipament de protectie in timp ce adultii erau complet echipati.
Dincolo de opinia publica , jurnalistii care la noi de multe ori joaca si rolul de formatori de opinie , au scris imediat despre acest subiect , dar aici au aparut si surprizele.
Cativa jurnalisti au emis opinii care contrariaza si simtul comun, si morala traditionala, si logica sociala.
Roxana Dumitrescu publica in “Adevarul ” un articol vehement despre “cortegiul ticalos al procurorilor morali” (http://adevarul.ro/news/societate/cortegiul-ticalos-procurilor-morali-escaladeaza-moartea-1_58fe08a15ab6550cb883fed4/index.html ) in care violenta verbala suplineste lipsa argumentelor :
”Nu, noi ştim cum trebuie să creştem copiii tuturor (s.n.). Iar când se întâmplă ca un părinte să greşească fundamental (s.n.) , înlocuim tăcerea decentă cu un cortegiu ticălos al procurorilor morali (s.n.) .”
Dincolo de forma uneori discutabila in care sunt exprimate opiniile cititorilor , aici nu este vorba nici pe departe de „procurori morali” , „voluptate sadica”,etc. ci pur si simplu de reactiile normale de compasiune ale oamenilor in fata disparitiei tragice a doi copii si de reactiile firesti de indignare intr-o asemenea situatie in care se intreaba pur si simplu cum a fost posibil asa ceva.
Autoarea articolului care conform notei biografice din “Adevarul” a trecut si prin educatia occidentala („Roxana Dumitrache a absolvit London School of Economics and Political Science și Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, ca șefă de promoție ” ) , are o logica morala inversa si o alta scala a valorilor taxand exact reactiile morale ale semenilor sai care in aceasta viziune ar fi trebuit sa se rezume doar la o „tacere decenta”.
Aceasta este de fapt vechea teza comunista dupa care oamenii trebuie sa vorbeasca numai atunci cand sunt intrebati pentru ca asupra faptelor sociale se pot pronunta doar „organele legal abilitate”.
La limita , daca cetatenii ar asista la un furt, o agresiune sau chiar la o crima , probabil ca in aceasta viziune originala ei nu ar avea dreptul sa aiba nici macar reactii morale , ci doar sa pastreze o „tacere decenta”…
Acelasi tip de detasare morala este propus de un alt autor care evita si el sa se pronunte asupra situatiilor care pun in pericol viata copiilor (http://adevarul.ro/news/societate/viata-e-frumoasa-zic-eu-geta-erik-1_58fdccf75ab6550cb88272da/index.html ) .
Mihai Copaceanu , psiholog, subliniaza ca in mod evident copii ei au fost pusi din start in pozitia victimei :
E mult pentru un copil de 12 ani? Este nedrept şi condamnabil acest efort? Cum se simt ei în profunzimea sufletului lor, dincolo de bucuriile afişate în interviuri televizate? Sunt forţaţi de către părinţi? Sunt părinţii responsabili? Sunt tineri care odată ajunşi adulţi au renunţat la practicile impuse de părinţi fie că era pian, matematică sau balet.
Nu, nu voi cădea în tabăra acuzatorilor Părinţii celor doi copii au deja suferinţa, trauma infinită şi regretele pierderii definite a iubirii lor. Cu ce drept noi, de pe margine, să aruncăm cu pietre (s.n.)?”
Toate aceste demersuri nu au fost decat un preambul pentru a pune batista pe tambal si a de aplica in mod mascat o lovitura victimelor minore prin care , conform unui celebru dicton din spatiul nostru social (post) comunist “mortu` e de vina”:
Oamenii ăştia şi-au dorit mai mult din a doua (s.n.)”.
Acestia au facut-o deja si in mod categoric taxand comportamentul unor adulti responsabili pentru faptele lor :
A interzice in asemenea cazuri , si sub o forma sau alta, dreptul oamenilor la opinie, la reactii morale , la exprimarea compasiunii si revoltei, nu tine de democratie , ci de contrariul ei.
Daca pentru nimeni nu mai este o surpriza faptul ca politicienii vor sa reseteze si Codul Penal si valorile morale , sa dezincrimineze faptele penale si sa elibereze conform relatarilor din presa mii de infractorii dintre care unii au chiar si condamnari de 10 ani de inchisoare , este totusi o mare surpriza atunci cand formatorii de opinie cei care ar trebui sa sustina prin scrierile lor normalitatea sociala si valorile morale specifice unui stat de drept, democratic si european taxeaza exact reactiile morale ale cetatenilor si exprimarea decenta a opiniilor lor