Intelectualii, sistemul, politica si psihologia

Corneliu Coposu, Bucuresti, 1994

In Romania Libera de azi se poate citi o opinie uluitoare a istoricului Lucian Boia :

“Inca mai conteaza presiunea sociala in Romania de azi si curajul moral e destul de rar. Sa indraznesti sa gandesti si sa te exprimi altfel decat cei mai multi nu e o chestiune pe care sa si-o permita oricine, chiar si intr-o societate democratica.”
Lucian Boia, 12 Iunie 2009

Aceasta opinie afirmata dupa 20 de ani de tranzitie mi-a amintit un alt punct de vedere mai bizar decat acesta . Anul trecut , in “Cotidianul”, un psihiatru ( despre care am citit pe Internet opinii ca ar fi de fapt militar la origine ) sustinea cu tarie si fara sa clipeasca , ca romanii vad peste tot conspiratii :

„Desi s-a schimbat regimul, unii ( in text, inclusiv intelectuali-n.n) nu au reusit sa ia distanta critica fata de mitul Securitatii omnipotente. Sistemul lor psihologic refuza sa recunoasca faptul ca s-au inselat, pentru a se dezvinovati pentru ca am crezut in bazaconii ireale ( s.n.)“.
Florin Tudose, 05 Februarie 2008


Ambele pozitii intelectuale afirmate dupa 20 de ani de tranzitie arata , pe de o parte, adevarata natura a sistemului social si politic de la noi si , pe de alta parte, ce instinct de conservare sanatos au cei mai multi intelectuali romani. Aceste opinii pot fi confruntate cu o logica sociala lucida exprimata inca din 1990 de un om care gandea cu totul altfel si care a avut curajul moral si capacitatea de a arata ca sursa reala a conspirationismului si “bazaconiilor ireale” nu este la cetatenii acuzati indirect de tendinte paranoice (un “om politic” contestat vehement si acum , a calificat romanii drept paranoici inca din 1990 ! ) ci la sistemul care poate anihila legal si fara nici o consecinta orice distantare de linia sustinuta oficial :



“Convorbiri secrete cu Corneliu Coposu

Între Corneliu Coposu si Ion Ratiu

Corneliu Coposu: - D-le Valenas, singura solutie ca sa stam de vorba în liniste si sa nu ne auda cine nu trebuie, este sa ne asezam pe niste fotolii în hol, lumea înca nu ma cunoaste. Toti stau la coada la biroul Presedintelui, nu-si închipuie ca presedintele sta printre ei… Vreau acum sa-ti multumesc de telefonul de încurajare pe care mi l-ai dat dela Oradea la sfârsitul lui Ianuarie, dupa ce am fost transportat cu un TAB: dela sediul nostru, din ordinul lui Roman. Probabil, s-a vrut sa se demonstreze opiniei publice ca între mine si Ceausescu, la urma urmelor, nu exista nici o diferenta… Ma bucur, d-le Valenas, ca vrei sa scoti un ziar pentru noi, cum te-ai gândit?

Liviu Valenas: - V-am spus înca din prima noastra convorbire latelefon ca, la Oradea, am scos primul ziar particular din România,„Phoenix”, dar relativ recent am fost blocat de Securitate sa-l duc mai departe, ziarul mi-a fost luat, prin metode de-a dreptul banditesti, dupa numai patru numere2 si dupa ce voiam sa-l duc la un tiraj de 100.000 de exemplare. Ce a fost, a fost, însa am învatat si eu ceva din aceasta extrem de amara experienta. Dupa ce m’am sfatuit cu fostii mei colegi dela Muzeul Tarii Crisurilor, Blaga Mihoc, Florian Dudas si Alexandru Saseanu, care sunt trup si suflet alaturi de dvs. si de PNTCD, am ajuns la concluzia ca trebuie sa scoatem un ziar national-taranesc, reluând vechiul nume, „Ardealul” si pe care sa-l publicam de pilda la Cluj. Bineînteles, nu vom mentiona pe frontspiciul cotidianului ca este un oficios al PNTCD, din contra, vom scrie ca este un cotidian independent.

C.C.: - Foarte bine te-ai gândit, d-le Valenas. Nu trebuie sa apara scris sub nici o forma, ca acest cotidian este al nostru, iar dumneata, d-le Valenas, sa nu te înscrii deocamdata în partidul nostru. Este pe moment prea periculos. Sa-ti spun ce o sa urmeze: o teroare iesita din comun, vor urma chiar asasinate înaintea alegerilor (s.n.), iar dumneata esti prea pretios pentru partid ca sa te expunem fara rost. Ramâi oficial în afara partidului. Ce probleme sunt pentru a porni acest ziar?

L.V.: - În primul rând, va spun ce am rezolvat. Avem deja un numar de redactori potentiali, care sunt toti, fara exceptie, intelectuali de marca, cu multe lucrari publicate, toti devotati partidului. Pe trei vi i-am enumerat înainte. Restul chestiunilor tehnice sunt practic rezolvate. Însa ne lovim de o mare problema : hârtia de ziar.

C.C.: - Da, cunosc chestiunea. Guvernul fenesist spune ca nu are hârtie de ziar. Curios, numai pentru ziarele opozitiei nu are, ei însa tiparesc tiraje de milioane de exemplare, pentru ei nu exista criza de hârtie. Singura solutie este sa ne ajute Ratiu. Am sa-i dau un telefon imediat, sa te primeasca chiar azi la el. Sta la „Intercontinental”, lânga noi deci. Dar din pacate, d-le Valenas, trebuie sa-ti spun, cu toata sinceritatea, ca prea multe sanse nu avem. Ratiu de când a venit în România, s-a înconjurat numai de securisti, pe care i-a angajat pe post de consilieri sau bodygarzi. Asta este... Pe urma este extrem de zgârcit.

L.V.: - ??!

C.C.: - Degeaba este foarte bogat, sufera de boala zgârceniei. La el este o boala cronica, o are de foarte mult timp. Ratiu are însa posibilitate sa aduca cu camioanele din Anglia tone de hârtie de ziar, ca sa poti demara acest cotidian. Îmi este frica însa ca nu o sa ne ajute...

L.V.: - La urma urmelor, de ce sa puna bete în roate partidului?

C.C.: - Îti spun eu de ce. Ratiu este plecat de peste 50 de ani din România, habar nu are ce se întâmpla aici. El crede si acum ca este în Anglia si ca la noi functioneaza sau va functiona, în termen scurt, o democratie de tip englezesc. Asta crede Ratiu. Când l-am întrebat, de ce s-a înconjurat la „Intercontinental” de securisti, stii ce mi-a spus?

L.V.: - Nu.

C.C.: - „Eu nu cunosc situatia din România, sunt plecat de 51 de ani din tara. Ca sa o cunosc, am nevoie de consilieri din Securitate, doar ei stiu cu adevarat situatia din România, voi nu o cunoasteti, nu ma puteti ajuta” (s.n)...Asta ne-a spus, mie si lui Diaconescu. O sa vezi, d-le Valenas ce o sa pateasca în viitor Ratiu cu securistii sai, cum o sa-l fure si cum o sa-l traga pe sfoara... În încheiere, te rog mult sa fii deosebit de prudent. Situatia de acum este extrem de periculoasa, din unele puncte devedere, chiar mai periculoasa decât pe vremea lui Ceausescu (s.n.). Iliescu si guvernul sau fesenist nu este decât comunismul lui Ceausescu cosmetizat, ca Occidentul sa înghita mai usor galusca. Si-ti mai spun ceva, d-le Valenas, sa stii ca Occidentul se va lasa pacalit, sunt convins de acest lucru, nu ne vom putea baza pe el. Primii care ne vor întoarce spatele vor fi americanii. Ne vor astepta zile foarte grele. Sa fii prudent, d-le Valenas...Cât mai stai acum prin Bucuresti?

L.V.: - Vreo doua saptamâni.

C.C.: - Foarte bine, sa ma cauti la sediu si neaparat sa publici la noi în „Dreptatea”, suntem destul de descoperiti la capitolul ziaristi.
Bucuresti, 16 Februarie 1990

Note

1. Din ratiuni politice evidente, convorbirea nu a fost publicata în 1990. Dupa 15 ani de la înregistrarea ei, nu mai exista nici un motiv pentru a nu vedea lumina tiparului (s.n.).

2. Ziarul „Phoenix” din Oradea a fost fondat în primele zile din Ianuarie1990 de subsemnatul împreuna cu un grup de tineri. Primul Nr., pe12.01.90, a aparut într’un tiraj de 10.000 de exemplare, epuizat în numai de doua ore. Nr.2 a avut deja un tiraj de 20.000 de exemplare. Securitatea a fost foarte nelinistita de acest ziar si l-a infiltrat în redactie pe tânarul doctor Alexandru Munteanu, informator de Securitate înca din liceu. În acele zile tulburi, consecutive evenimentelor dela 22 Decembrie 1989, a fost greu ca sa fie efectuata o verificare credibila asupra unei anumite persoane. Cert este ca Alexandru Munteanu a organizat o „lovitura de palat”, la restaurantul„Select” din Oradea si subsemnatul a fost exclus dela propriul sau ziar, fondat cu proprii sai bani, pe motiv ca este „dictator”... Dupa mai bine de o luna în care ziarul nu a mai aparut si dupa de a primit cu larghete o cota de hârtie din partea guvernului Român ziarul „Phoenix”a reaparut, cu o linie politica diametral schimbata, atacând numar de numar partidele istorice, prin cele mai josnice si grobiene calomnii. Ulterior doctorul Alexandru Munteanu s’a înscris în FSN, apoi în PUNR si în final în Partidul „România Mare”, iar pentru activitatea sa de distrugere a primului ziar liber din România, a primit ilegal dinpartea primariei Municipiului Oradea, un apartament de trei camere,pe strada Vasile Alexandri, plus doua spatii comerciale centrale, pe bulevardul Republicii si în spatele Teatrului de Stat. În 1992 ziarul „Phoenix” si-a încetat definitiv aparitia, iar de doctorul Alexandru Munteanu nu a mai auzit nimeni de atunci, pâna în 2003, când a încetat surprinzator din viata, în urma unei pancreatite. „Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa moara”...

3 Oficial m-am înscris în PNTCD în toamna anului 1992, dupa pierderea alegerilor de catre CDR si Emil Constantinescu, în organizatia Sectorului 3 al Municipiului Bucuresti.

4 Într’adevar, înainte de alegerile dela 20 Mai 1990 au fost înregistrate mari violente, în valuri consecutive (doua mineriade etc.), câteva persoane au fost lichidate pur si simplu, în conditii neelucidate nici pâna în ziua de astazi. Numai PNTCD-ul a înregistrat în campania electorala din Aprilie-Mai 1990 doi morti, zeci de raniti grav si sute deraniti usor.

5 Din pacate previziunile lui Corneliu Coposu s’au confirmat integral. Imediat dupa convorbirea mea cu el, Corneliu Coposu a dat, în prezenta mea, un telefon la „Intercontinental” si a vorbit cu Ratiu caruia i-a transmis: „Iancule, vezi ca trimit la tine un ziarist, un om deal nostru, un om de încredere, te rog sa-l primesti”. Corneliu Coposu mi-a spus ca Ratiu a acceptat sa ma primeasca peste 15 minute. Ajuns, în termenul fixat, la apartamentul ocupat de Ion Ratiu la „Intercontinental”, am fost primit de un securist arogant si necioplit, în jur de 40 de ani, care mi-a spus, spre totala mea surprindere, ca „Domnul Ratiu nu ma poate primi, nu are timp pentru mine, nu este interesat nici de problema vreunui ziar, în schimb, daca tot sunt ziarist,sa-i caut o vila centrala în Bucuresti, cu mai multe camere, dar nu la un pret mai mare de 2.500 marci germane chirie lunara”...Din cauza pozitiei obstructioniste si iresponsabile a lui Ion Ratiu, ziarul Ardealul nu a mai putut aparea.

6 Si aceasta previziune a lui Corneliu Coposu a fost confirmata. Securistul angajat de Ion Ratiu pe post de consilier principal (cel care ma primise în aticamera lui Ion Ratiu), dupa numai câteva luni a disparut definitiv, cu o suma foarte mare de bani, furata de la fruntasul taranist.”
Sursa : http://www.aradomain.com/archives/biara2008no1.pdf

Sergiu SIMION
http://www.neodacii.com/content/jurnalul-unui-psiholog-intelectualii-sistemul-politica-si-psihologia