Pe culmile disperarii

 Romania se scufunda incet-incet  in apatie si depresie sociala in timp ce saracul roman " indarat tot da ca racul " , cum zice celebra noastra " Doina " eminesciana. 
Diagnosticul social pus de vocile  critice si lucide de la noi este unul  aproape fara speranta :

" Putregaiul s-a intins in tot spatiul public, cancerul a ajuns la maduva. Valorile nu doar ca s-au rasturat si bulversat total, dar cei care au curajul sa ramane in picioare sunt alungati, executati sau, in cel mai bun caz, ignorati.  Vedem cum sunt sufocati astazi Cartarescu, Plesu, Patapievici, Tismaneanu sau Liiceanu de calaii ratiunii si bunului simt, calcati in picioare de prostie si ignoranta. Pe scena defileaza in mars triumfal minciuna, impostura si coruptia, intr-o harmalaie si confuzie de nedescris. As vrea sa spun, totusi, ca se mai poate face ceva, ca nu e totul pierdut si ca mai exista speranta. Pentru prima data, imi pare ca nu mai vad clar linia orizontului. Imi cer scuze ca nu mai gasesc resurse de optimism. Traiesc un fel de solidaritate trista cu cei care pleaca sau raman resemnati. As vrea sa oferiti voi cateva motive menite sa convinga ca putem, totusi, merge mai departe." 

Dan Tapalaga  

Putregaiul

 Una din cele mai lucide si normale constiinte ale natiunii noastre face un pas mai departe si face o radiografie inspaimantatoare a starii de fapt , respectiv a posibilelor consecinte pe care le poate atrage aceasta iresponsabilitate a clasei politice  : 

" Să nu ne facem iluzii: nu vor mai fi minuni ca boicotarea referendumului şi ca sprijinul Uniunii Europene. Europa, având la rândul ei mari probleme pentru care premiul Nobel e o slabă consolare, se va scârbi curând de o ţară a fărădelegii ca România. Daţi-mi voie să fac o profeţie (care sper totuşi din toate puterile mele să nu se realizeze): de-acum în trei ani nu vom mai fi nici membri UE, nici membri NATO.
Obrăznicia sfruntată, pescuitul în ape tulburi, nerespectarea legilor, tirania majorităţii, populismul agresiv, holocaustul cultural, atentatul la fibra morală a naţiunii, fireşti când eşti guvernat de un plagiator şi de un Adolf în miniatură, ne vor scoate până la urmă din Occident şi ne vor arunca acolo unde pare că vrem să dovedim, mereu şi mereu, că ne e locul: unde şi-a dus surdul roata şi mutul iapa, unde şi-a-nţărcat dracul copiii, lângă Moldova, Ucraina şi Belarus. Nu ştiu dacă cei ce ne conduc azi şi-au propus deliberat performanţa asta, nu ştiu dacă şi-au vârât şi ruşii coada în planurile lor, dar şi aşa, şi aşa, tot acolo ajungem. Nu mai cred în trezirea, în al unsprezecelea ceas, a României." 

Mircea Cartarescu 

Apocalipsa acum 

Traseisti, pseudo-partide si pseudo-democratie

Un articol aparut pe Contributors.ro *)  al domnului jurist Eugen Vasiliu , fost director general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor si fost presedinte al Comisiei de cultura a Senatului, aduce in discutie  problema foarte grava a dezorientarii politice premeditate a cetatenilor societatii noastre prin comportamentul iresponsabil al partidelor ca institutii politice . Comentariul de mai jos  aparut in aceeasi revista se refera la aceasta problema :

Sergiu Simion spune:

28/10/2012 la 11:21

”In fond, traseismul partidelor politice este mişcarea prin care partidele o iau razna, în raport cu ce şi-au propus public să fie, dar mai ales în raport cu ce au creat impresia că sunt. Rezultatul este o forţare a electoratului propriu de a accepta o captivitate necondiţionată, în cuşca unui partid care îşi păstrează denumirea, dar îşi ia libertatea de a fi cu totul şi cu totul altceva. Este o mişcare de-a dreptul tectonică, pentru că zguduie temeliile percepţiei publice şi modifică relieful vieţii politice, pînă la provocarea de dezastre constituţionale şi fracturi ale ordinii de drept.”

” O iau razna”, dar numai din punctul nostru de vedere. In realitate, traseismul partidelor ( recte golirea de continut a vietii politice si a votului democratic ) nu este nimic altceva decat o strategie cinica de a crea, in locul unei societati democrate si al unui stat de drept ,o societate a diversiunii si dezinformarii in care cetatenii ajung ”turmentati” fara sa vrea, nemaistiind nici ce sa aleaga si nici pe cine sa aleaga pentru ca in realitate , intr-o asemenea lume a formelor fara fond si a mastilor, nu mai stiu ce aleg intre entitati care isi schimba periodic si recuzita si discursul. La limita, intr-un stat captiv in care aproape totul este ”undercover” , pana si societatea civila ar putea deveni una ”in civil”.

In sfarsit, concluzia finala pe care o propuneti este bizara si contrazice intreaga logica folosita in articol si opiniile afirmate anterior de dvs , pentru ca daca diagnosticul intern pus de dvs este unul corect , diagnosticul extern este incorect deoarece aplicati aceeasi logica dar ….” vitavercea” , cum ar spune marele Caragiale :

”Parlamentul românesc va avea deci şi el o menajerie. Parlamentul european o avea deja.”

Sincer ? Insultati gratuit ( ca multi altii de altfel pe care aparent ii criticati ) si in calitate de jurist , Uniunea Europeana si Parlamentul ei.

Nu avem detalii ldespre menajeria pre-existenta a Parlamentului european, nu am auzit de scandaluri si de injuraturi ca la usa cortului intre parlmentari europeni certati cu legea , morala si codul bunelor maniere. Dar Parlamentul romanesc avea de mult o menajerie de sticla ( sedintele CPUN-ului exista inca in arhive!), probabil nu ati stiut de ea . Domnii Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Becali, etc. si chiar fosti ofiteri de Securitate, pare ca ne-au reprezentat si ca ne reprezinta inca prin Parlamentul european. De aici incolo, e adevarat, la nivelul Parlamentului european este posibil orice.

http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/

*) Eugen Vasiliu  -  Traseismul partidelor, miscarea prin care partidele o iau razna

Despre utopiile intelectualiste dincolo de politica

Comentariul de mai jos a fost trimis la un articol  aparut pe Contributors.ro :

                Vlad Zografi - Dincolo de politica

Sergiu Simion spune:

26/10/2012 la 12:20

Despre utopiile intelectualiste dincolo de politica

Modul in care domnul Vlad Zografi vede societatea romaneasca actuala este oarecum similar mecanicii sociale visata altadata de catre Spiru Haret, dar actualizata in concepte specifice vremurilor noastre :

” Trăim într-o țară unde oamenii cred că tot tot răul vine de la politică și politicieni, și că tot binele trebuie să sosească iarăși de la politică și politicieni ” ( 1)

” Această din urmă cale ține de capacitatea indivizilor de a colabora în virtutea unui scop, fără să țină neapărat cont de fluctuațiile politicii – iar aici noi, românii, nu stăm prea grozav.” ( 2)

“Schimbarea în România nu trebuie să vină doar de sus în jos, ci și de jos în sus. Un arhipelag format din insule tot mai mari. Rămâne de văzut dacă se vor găsi la noi Abrei și Mockuși.” ( 3)

Lipseste numai o axioma tacita care sa le explice pe toate cele precedente. Aceasta ar suna cam asa :

„ Cauza principala a situatiei in care se afla Romania este reprezentata de modul in care au votat si voteaza cetatenii romani incepand cu „Duminica Orbului” a anilor `90 si pana in prezent, iar modul in care au votat se explica prin lipsa de notiuni politice , dezinteresul fata de viata politica si sociala, si nivelul lor extrem de redus de instructie , educatie si cultura .Punct. ” ( 4) (:))

Aceasta viziune simplista asupra societatii ( 1) substituie cauzelor politice si sociale reale efectele acestora si in locul unor diagnostice sociale lucide si realiste prezinta numai jumatati de adevar, ca sa nu spunem paralogisme. Din nefericire , societatea umana ( si cu atat mai mult societatea romaneasca ) este ceva mult mai complex.

Dincolo de deciziile politice ( recte politicieni ) exista in realitate decizii administrative (recte ministri, functionari publici,etc. ) care pot fi judecate in mod obiectiv, independent de politica si in raport cu legile in vigoare. Totusi, de peste doua decenii nimeni nu doreste sa raspunda la o intrebare fundamentala : „Ce este de fapt secret in activitatea unor institutii publice ?! ” . Cu alte cuvinte, cine ( sau ce ) a impedicat societatea civila sa lupte cu adevarat pentru transparenta institutiilor publice platite din bani publici ( lipsa de transparenta =coruptie ) si sa obtina accesul la vesnicele lor „regulamente si documente interne” ?
Cum este posibil de exemplu ca functionarii statului ( nu ai unor partide politice ! ) sa conceapa si sa semneze in numele statului contracte confidentiale in care statul este furat, clar si sub semnatura, dar contractele …nu pot fi nici denuntate si nici intrerupte ?! S.a.m.d.

Cu aceasta ocazie , cei care ar fi trebuit sa puna intrebarea ar fi aflat ca institutiile noastre publice nu prea mai sunt de fapt …publice, ca statul este de fapt un stat-captiv si nu prea mai are tangenta cu interesele contribuabililor lui , ca ONG-urile se reprezinta numai pe ele insele si convingerile proprii ale oamenilor care le-au infiintat ( cetatenii de rand sunt majori si se descurca singuri adica fiecare e liber sa crape democratic si pe limba lui ) ca societatea civila la randul ei poate fi confiscata de GONG-uri ( ONG-uri politice mascate ) daca nu cumva a devenit o societate in civil, etc.

Mai departe, daca cetatenii romani ar fi funciar incapabili de colaborarea cu alti semeni in virtutea unui scop ( 2) , ar fi funciar incapabili si atunci cand ar pleca in alte tari , dar din foarte multe relatari unii ( daca nu cei mai multi ) fac partie acolo , daca nu cumva ajung chiar spargatori de norma . Ar fi fost excelent daca domnul Vlad Zografi ar fi incercat sa gaseasca un raspuns la o alta intrebare fundamentala : „ De ce romanii, in tara lor , par ( sau chiar sunt ) incapabili de colaborare ?! ” E drept, dintotdeauna este mult mai usor sa prezentam efectele decat cauzele lor ca sa evitam aplicarea principiului artistotelic : „ fizica, teme-te de metafizica ! ”.

In sfarsit, domnul Vlad Zografi ar dori de fapt o schimbare sociala de jos in sus ( 3) , generata de personalitati gen Abrei și Mockusi in care , ca sa parafrazam situatia din alte parti , ” un profesor universitar cu studii de matematică și filozofie ar ajunge primarul Bucurestiului fără să fie afiliat vreunui partid politic” ( dar numai daca mai scapa intreg din falcile Antenelor si ale domnilor Becali, Vadim, Dan Diaconescu,etc. !). (:))

La scara politica , aceasta schimbare ar echivala de fapt cu o tranformare sociala topologica de tip conu`Iancu ( “Ori sa sa revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele…esentiale !” ) deoarece numai schimbarea unor personalitati fara resetarea sistemului sistemului are in mod categoric numai un efect de suma nula . Ca sa facem cu adevarat „ un brad nou” , trebuie sa-i schimbam si steaua din varf , si nu sa dam vina pe poale . Daca vrem, dar se pare ca nu vrem. Vrem sa traim mai departe intr-o tara in care au loc crime dar nu prea sunt prinsi criminali, in care exista coruptie dar nu prea sunt prinsi coruptii, in care semnalizam la dreapta si o luam la stanga sau invers , si intr-o Europa in care am intrat ca sa avem motive sa o injuram dupa aceea, respectiv dupa ce i-am tocat si furat fondurile in numele binelui tuturor dar in buzunarele unora . Si pentru toate acestea , conform axiomei ( 4), sunt de vina numai cetatenii (onesti) acestei tari, nu ?!

 http://www.contributors.ro/cultura/dincolo-de-politica/

Despre diavol ( in istorie), politicieni, politologi, filozofi si eseisti

Comentariul de mai jos a aparut  urma unui articol publicat pe Contributors.ro   :

Vladimir Tismaneanu - Utopia mântuirii obștii: Despre “Diavolul in istorie” (plus bonus cu H.-R. Patapievici) 

Sergiu Simion spune:

25/10/2012 la 9:47

„ Eseistul Valentin Stanga mi-a trimis un scurt, dar extrem de dens, eseu-recenzie despre noua mea carte pe care il public aici cu bucurie si gratitudine. Reflectile sale se intalnesc acelea ale profesorului britanic Tom Gallagher, unul dintre cei mai avizati si fini cunoscatori ai spatiului ideatic si politic al Europei zilelor noastre.”
Aprecierile dvs asupra eseistului in cauza sunt impartasite pana la un punct si de catre domnul Cristian Tudor Popescu care citeaza integral si comenteaza o scrisoare a domnului Valentin Stanga (http://www.gandul.info/news/ctp-in-dialog-cu-cititorii-7481982), dar probabil nu ar fi de loc impartasite de catre profesorul britanic Tom Gallagher care scrie in cu totul alt registru in presa romaneasca si despre cu totul alte subiecte cum ar fi :

„Nici măcar ascensiunea la putere a lui Hitler, în 1932-1933, nu a fost atât de bogată în incidente în care mecanismele democraţiei şi măsurile de protecţie a acestora să fie pur şi simplu aruncate pe fereastră. Ponta a pus la cale un fel de marş al Romei în stilul lui Mussolini, în care, până în prezent, nu s-a recurs la violenţă. Dar a fost dominat de calomnii, intimidări de culise şi tehnici de creare a sentimentelor de şoc şi teamă, puse la punct de către canale de televiziune cu o conduită îndoielnică, pe care nu le poţi întâlni nicăieri altundeva în lumea civilizată.” (http://www.revista22.ro/ponta-regele-junglei-care-a-redevenit-romnia-16726.html )

Ar fi foarte interesant sa aflam si noi unde scrie profesorul Tom Gallagher despre altfel de subiecte , pentru ca din articolele pe care domnia sa le publica in presa romaneasca , nu pare sa se intalneasca deloc cu domnul Stanga in reflectii ca cele citate in articolul dvs :

„ Cred în Dumnezeu și, prin urmare, în prezența laborioasă a Adversarului în diacronia Imanenței. De aceea, când vreau să fixez interpretativ chipul Diavolului în acțiunea sa istorică , merg îndărăt până la narațiunea păcatului strămoșesc, a gestului deviant al protopărinților . Cum îmi apare Șarpele auroral la capătul lecturii textului biblic ? Rezumativ, Șarpele e cineva care separă (gr. diaballein), divide, scindează. Cuplului primordial îi trece, de pildă, ideea unei cunoașteri libere de autoritatea divină. Mai precis, păcatul originar stă într-un ofidism epistemologic , anume în convingerea – toxică existențialmente – că poți afla și manipula Adevărul fără tutelă sacră . « Îndrăzniți să cultivați cuoașterea pe cont propriu! », insistă Șarpele Genezei.
Rar am citit ceva mai vesel despre probleme atat de serioase si despre arhetipuri care ajung pana la „Sarpele auroral” si „protoparintii devianti” (Adam si Eva) (:)) dar slava Domnului ca este vorba despre numai despre ofidism , si nu despre ophidicism asa cum il defineste Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Ophidiophilia).

Pe de alta parte, reflectiile de mai sus reprezinta numai o etapa dintr-o posibila evolutie ulterioara a densitatii textului , pentru ca intotdeauna in cultura exista loc de mai bine iar domnul Stanga are precursori cu multa mai multa experienta in domeniu :

„ Mentalul unghiular sau dual se articuleaza din instinctie celui liniar tautologic. Ridicata liniar-vertical, femeia devine singura partenera acceptata liniarist pentru instinctie, regenerare, acuplare . Aceasta « alta (paradigma) » identitate liniara il imbranceste insa pe Adam din paradigma Edenului tautologic. (:))
Odata revelata, dualitatea activeaza perceptia exclusivist dualista, si simetria, polaritatea, contrarietatea, disociatia recodifica mentalitatea, conferindu-i alta corespunzatoare transcendenta. Simetria formelor vegetale si animale este deja « creata » prin selectivitate mentala, spontan identificata si reprezentata. Parghia, bisectoarea, balanta, morala maiheista, echilibrul, armonia, spiritul si materia, cerul si pamantul, alegoria, parabola, metafora, Geneza si Apocalipsa particularizeaza impulsul creatic in-stinctiv, ca inventii tehnice, creatii artistice, reforme politice si religioase.” ( Mihai Rogobete – Digmocratia (http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=86)

Este adevarat ca biserica ne invata dintotdeauna despre Duhul Sfant care lucreaza prin oameni, iar Hegel ne predica odata despre ideea absoluta care lucreaza tot prin oameni , dar oricat ne-am stradui , nu cred ca ni-l putem imagina vreodata pe analiticul si britanicul domn Tom Gallagher cautand diavolul prin istoria facuta de oameni si politicieni , sau „ Sarpele auroral ” prin religie …
Desi declaram ostentativ ca ne este prieten Platon , exista probleme foarte concrete care ne dor ( rau ) pe toti si care ne sunt mult mai aproape decat Platon si lumea lui.

Sursa : https://www.contributors.ro/utopia-mantuirii-ob%C8%99tii-despre-diavolul-in-istorie/

Teste psihologice pentru politicieni

Problema testarii psihologice si psihiatrice a politicienilor este o veche tentatie pentru cetatenii si politicienii naivi care cred ca au gasit o solutie la problemele politice si sociale ale prezentului istoric eliminand nebunii din politica si societate cu ajutorul psihiatrilor si psihologilor. In realitate, acest mod de gandire in care sunt testate intregi categorii sociale si profesionale, tine de domeniul practicilor de control (psiho)social specifice societatilor totalitare , nu are nici o legatura cu mentalitatea democratica, fiind de fapt circumscrise unei adevarate culturi a invectivei .

Revista 22 *) si Ghimpele **) semnaleaza recent  tendinta politicienilor de a recurge la ajutorul psihiatrilor si psihologilor : 

Antonescu a fost întrebat dacă ar fi de acord cu impunerea unui test psihologic pentru politicieni, pe modelul celui propus pentru magistraţi la nivelul CSM. 

"Eu personal da, şi chiar dacă nu ne impune legea, ne putem întâlni şi face unul. Dar din punct de vedere al legislaţiei atrag atenţia că nicăieri în lume nu există o asemenea legislaţie. Din punctul meu de vedere, sigur, ar fi distractiv aşa încât nu am de ce să refuz", a declarat liderul PNL.

Comentariul de mai jos pe aceasta tema a fost publicat in Revista 22 :

19.10.2012 | Sergiu Simion a scris:

Tendintele (in)constiente de psihologizare si psihiatrizare a vietii publice romanesti.
Un vechi proverb romanesc spune ca nu este bine sa vorbesti de funie in casa spanzuratului . De fapt, politicienii nu fac decat sa ridice mingea la fileu celor care promoveaza din plin actualele tendinte de psihologizare si psihiatrizare a vietii publice romanesti. Seara trecuta de exemplu , telespectatorii puteau urmari pe un post TV doi domni psihologi ( Tudorel Butoi si Hanibal Dumitrascu ) care se intreceau intr-un fel de /diagnostice/ urmate de /predictii/ pentru... doi sefi de stat , respectiv presedintele Romaniei si presedintele Georgiei care s-au intalnit recent la Bucuresti. Despre problema /diagnosticului/ pus in spatiul public si despre /obligatia deontologica a psihologilor de a nu se angaja public in prejudicierea imaginii celorlalti/ , Vlad Mixich a scris un excelent articol ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12095714-psihologul-hanibal-codul-deontologic.htm). 

Pe de alta parte, intr-un articol publicat pe Contributors.ro , un psihiatru roman din Occident a transat foarte clar aceasta enormitate : / In comentariile la articolul meu / Paza buna trece primejdia rea/ , am fost intrebat daca, in calitatea mea de medic psihiatru, ma pot pronunta diagnostic cu privire personalitatile politice ale momentului. Cu riscul de a dezamagi trebuie sa clarific ca diagnosticarea personalitatilor publice reprezinta o incalcare a codului deontologic al medicului psihiatru./ Adrian Preda - Rade ciob de oala sparta (http://www.contributors.ro/editorial/rade-ciob-de-oala-sparta/).

Aceaste tendinte recente manifestate in viata publica de la noi pot fi asimilate unei culturi a invectivei care este din ce in ce mai prezenta in societatea romaneasca si semnaleaza probleme mult mai adanci care tin de controlul social si de vechea maxima a lui Juvenal : / Cine-i pazeste pe paznici ?!/. Sa ne gandim numai la faptul ca magistratii de exemplu, trebuie sa indeplineasca conditii draconice din punct de vedere profesional si social ( ex: nu pot deveni magistrati daca au avut calitatea de colaboratori si/sau ofiteri ai fostei Securitati,etc.) . Problema este ca psihologii care testeaza acum magistratii si care ar testa pe viitor si politicienii ( cum propune domnul Antonescu ) ...nu au aceasta interdictie ! Interesant, nu ?! 

*) http://www.revista22.ro/antonescu-sunt-de-acord-cu-testele-psihologice-pentru-politicieni-dar-nu-exista-undeva-o-lege-18680.html
**) http://www.ghimpele.ro/2012/10/ce-crede-antonescu-despre-testarea-psihologica-a-magistratilor-si-politicienilor/

Absenta culturii dialogului

Cultura dialogului nu prinde sub nici un chip rădăcini în societatea românească, ce se afundă tot mai mult în tenebrele resentimentului şi urii .
George Arun

Un articol publicat recent in Revista 22 de catre  George Arun - Valorile la stalpul infamiei  , aduce in discutie climatul aproape insuportabil in care a ajuns sa traiasca societatea romaneasca . Comentariul de mai jos trimis revistei se refera la aceasta problema : 

Semnalul dat de acest articol este de fapt unul extrem de grav si in acelasi timp  extrem de tardiv.  In realitate, la noi  cultura dialogului a fost substituita inca din anii `90 de catre o adevarata cultura a invectivei  si la acest demers au contribuit constant chiar unii lideri de opinie si unii intelectuali care,  direct ( prin initiative personale ) sau indirect ( prin pasivitate ) , au contribuit la degradarea generala a limbajului din spatiul public romanesc.

Cand  in urma cu cativa ani,  un fost ministru al culturii folosea, din proprie initiativa si fara nici o justificare ( culturala) limbajul buruienos in spatiul public (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html) , sau cand un fost presedinte al unui institut de cultura se adresa unui comentator cu :  „ Imi parazitati textele ( s.n.), fara a aduce un spor de cunoastere, dar punindu-va intr-un mod indecent in lumina ” (http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici-110114-pag1-order0-redactie0.html

 ) , vina pentru coborarea stachetei din spatiul public , violenta verbala si absenta dialogului nu poate fi reprosata numai cetateanului de pe strada .

Pe alta parte , este foarte grav ca la peste doua decenii de la caderea comunismului , unul dintre cei mai valorosi  scriitori romani este linsat mediatic si atacat prin metode de tip securist  care tin de tehnicile de compromitere si denigrare a persoanei. Daca atacul la persoana era un curs special predat odata  la Academia Stefan Gheorghiu , „asasinatul administrativ ” (  „moartea civila” ) ,  descris pe vremuri la postul de radio „Europa Libera”, era metoda aplicata de Securitate cu predilectie  in cazul disidentilor pentru a compromite total „tinta”  si reputatia ei sociala , profesionala si morala in toate anturajele si mediile din care facea parte.

Ori daca si acum dupa ce am intrat in Uniunea Europeana sunt aplicate exact aceleasi metode , nu este de loc exclus ca acestea sa fie aplicate exact de catre aceeasi agenti, pentru ca „ pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti ” ,si nu exista nici o certitudine ca lucrurile ar sta acum altfel. Pe scurt, Romania se invarteste  inca in acelasi cerc de creta  trasat inainte de 1989 . Este un cerc pe care intelectualii autentici nu reusesc sa-l stearga  pentru ca nu au gasit un limbaj comun in primul rand intre ei , si in al doilea rand nu au gasit inca un limbaj comun  cu cetatenii onesti ai acestei tari. E drept, nu este numai vina intelectualilor, dar si lipsa lor de reactie  este o vina care trebuie sa aiba totusi o cauza si o explicatie . In sfarsit, absenta solidaritatii lor umane , sociale si culturale este mai mult decat o crima, este o gresala.

Interzis adultilor

Atunci ce iubesti , straine fara de seaman ?

- Iubesc norii...norii care calatoresc ...acolo... acolo departe ... minunatii nori !

( Strainul )

Charles Baudelaire

Indiferenta sociala generalizata

" Daca intrebi un roman care munceste sau se plimba prin Europa occidentala ce il impresioneaza cel mai mult va raspunde prompt : normalitatea." 

Oliver  

(http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html#commentsPage-4 )

Problema este ca in loc sa incercam vindecarea societatii care isi imbolnaveste singura cetatenii , la noi se incearca numai tratarea cetatenilor deveniti victime. Cu alte cuvinte, la nivel de sistem avem prin traditie o cultura a efectelor , dar lipseste cu desavarsire o abordare pragmatica si eficienta a cauzelor care le declanseaza.
Pe de alta parte, modul in care vad lucrurile cei care se considera calificati sa actioneze in aceste situatii, nu concide cu punctul de vedere al cetatenilor :

http://www.traiminromania.net/2011/03/de-ce-se-sinucid-romanii-ca-cnas-nu-deconteaza-psihoterapia/

Atacul la imagine si credibilitatea sociala

In mod cert , atacul la persoana si la imagine ( de fapt, o caracteristica a societatilor  primitive ) este  practicat de toate confreriile politice si taberele ideologice de la noi. Problema este ca  acesta poate afecta in egala masura persoanele, dar prin ricoseu si libertatea presei,  granita intre cele doua fiind dificil de trasat in multe  cazuri.

Jurnalistul Ion Cristoiu a declarat în cadrul emisiunii "Ultimul Cuvânt", la B1 TV, că va da în judecată ...Parchetul General pentru "paguba morala" ,  deoarece a fost anunţat alături de Mihai Tatulici, pe lista jurnaliştilor plătiţi de Sorin Ovidiu Vântu cu bani de la FNI : 

    Ion Cristoiu
    Foto : EVZ

" În martie 1999, SOV, din contul său personal, a înfiinţat editura Ion Cristoiu  cu un aport de capital de circa 30.000 de euro, echivalat acum. Era domn onorabil, avea revista Curentul, onorabil ca orice patron de presă. Mi-a spus că vrea să facă o editură, a pus banii de la el din cont, aceasta a funcţionat doi ani şi apoi a dat faliment.Habar nu aveam că joacă la FNI, el era un domn de mare notorietate. Eu ce trebuia să fac? Să fac anchetă să aflu de unde are el banii? Eu să mă interesez de unde îmi plăteşte drepturile de autor patronul? A scos 13 cărţi, a dat faliment, care este dreptul Parchetului să mă treacă în această chestiune? A avut nişte bani, i-a folosit, care e vina mea sa a lui Tatulici? " 

Ion Cristoiu

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/Ion-Cristoiu-d-n-judecat-Parchetul-General-1002551.html

Unii cititori ai articolului nu prea sunt de aceeasi parere *) , dar in mod cert atacul la persoana si la imagine a devenit o dominanta majora a vietii publice de la noi. 

*) 25 septembrie, 23:14. menumorut
Nea Ionele, imi place cum scrii si apreciez pozitia matale din ultimul timp...dar sa spui ca nu stiai cine este SOV, sa ne fraieresti ca n-ai luat nici un sfant de la "golanasul" national in doi ani in care numele ti-a fost folosit, fie si pe firma unei edituri, e cam mult... ia-o barbateste si asuma-ti asocierea cu FNI.
( http://www.evz.ro/detalii/stiri/Ion-Cristoiu-d-n-judecat-Parchetul-General-1002551.html) 

Nota

Fondul National de Investitii (FNI)  a fost infiintat  in 1996 de catre SOV Invest. 
24 mai 2000 este data oficiala a prabusirii acestui fond. 

Ramona Ursu si curajul civic

Intr-un recent articol din ziarul Adevarul , pornind de la un caz punctual , o ziarista denunta in termeni duri complotul tacerii din societatea romaneasca asupra unor situatii care persista de peste doua decenii :

Luaţi mâna de pe Iaşi, securiştilor! 

Mi-e greu să mă uit la oraşul acesta. Uneori, mi-e silă, deşi sunt ieşeancă de multe generaţii. Aici e o luptă cu absurdul. 

O mizerie şi o ilegalitate care acoperă ca o pojghiţă din fier toată frumuseţea unui oraş care a primit odată insigna de capitală culturală. Mă uit în jur şi mă întreb unde ne sunt intelectualii? Unde ne sunt oamenii aceia cu simţul dreptăţii care să le iasă prin toţi porii pentru a-şi apăra valorile? Pe unii îi văd, îi citesc, îi ascult, dar nu îi simt. Simt doar ilegalitatea, şi furtul, şi tupeul unei găşti de mafioţi care controlează acest oraş încremenit în vremuri demult apuse.
La Iaşi e bine. Cât de bine poate fi într-un oraş în care te izbeşte în fiecare zi imaginea unei haite de foşti securişti. De oameni de aceia care le provocau teamă şi scârbă părinţilor noştri. De oameni de aceia care sperăm, de 22 de ani, să nu mai existe. Nu, la Iaşi, ei există. Şi controlează. Şi calcă în picioare suflete, destine, istoria unui oraş. Calcă în picioare legi. Şi nimeni nu le face nimic. Pentru că Iaşiul e imaginea unei Românii îmbâcsite de ilegalităţi colorate frumos şi vândute proştilor.
Iar proştii se bucură, că lor le plac culorile. Sunt frumoase. Sunt frumoase ca şi Palasul. Ce e Palasul? E cea mai mare hoţie făcută în mijlocul unui oraş cu pretenţii europene. Palasul e o ţeapă imobiliară, declarată ilegală de toate instanţele ţării. E un proiect întins pe 12 hectare, date de primarul PSD-ist Gheorghe Nichita (care a primit numele Mihai în scriptele fostei Securităţi) milionarului Iulian Dascălu, zis şi „regele mallurilor". În fapt, Palasul e jucăria de făcut bani a unor foşti mari securişti, care îşi ascund numele în buzunarele costumelor Armani ale aceluiaşi milionar modelat din carton.
E imposibil să vezi în Palas un ansamblu urbanistic, când e doar cea mai mare ilegalitate făcută într-un oraş în care clădirile de patrimoniu se scufundă sub betoanele unui mall, unor birouri, unui hotel de lux. Un hotel care îi aparţine deputatulul Relu Fenechiu, vicele liberalilor. Acelaşi om care, timp de şapte ani, a făcut totul ca să susţină ilegalitatea. Şi a mimat că o face pentru binele nostru.
Binele i s-a concretizat într-o bucată de teren la Palas. E greu să te bucuri de Palas, când pe pământul nostru ni se cer 200 de lei ca să ne facem poze. E greu să te bucuri de Palas când ştii că acolo au muncit mulţi străini, aduşi din ţări subdezvoltate. Aduşi că erau ieftini. Mai ieftini decât amărâţii de ieşeni, cărora li s-au promis acele locuri de muncă. E greu să-l vezi pe Ponta, acest procuror-plagiator, devenit premier, cum taie panglica unui proiect pe care s-a pus definitiv pecetea ILEGAL.

Ramona Ursu

Sursa : http://www.adevarul.ro/ramona_ursu/Luati_mana_de_pe_Iasi-securistilor_7_784791514.html#

Reactiile cititorilor sunt pe masura , dar  pentru prima data in forumul unui ziar  includ si o amenintare explicita la adresa autoarei articolului :  

vanatorul/d.c.2012-10-02 22:43:56In calitate de iesean si deci cunoscator a ceea ce se intampla cu orasul,subscriu la cele spuse de autoare.Si marturisesc ca sunt din ce in ce mai impresionat de discursul civic militantist cu care autoarea abordeaza si politicul dar si societatea in ansamblu.Felicitari pentru elocventa si curaj! 

Pro tedesca2012-10-03 10:26:00Discursul miltant (nu "militantist") are o hiba: vine prea tarziu. Dupa 22 de ani (suntem mai tari ca Dumas). Au "latrat" unii impotriva jagardelelor astora de-au ragusit. Si ? Cainii latra, ursul trece, toata lumea va petrece. Ne-am petrecut si sperantele pe ultimul drum.
SoTrue2012-10-03 02:26:26Asa este, din pacate speram degeaba dupa 22 de ani ca specia de securist, comunist etc sa fi disparut. Nu, nu este deloc asa. E chiar interesant cum au reusit sa stranga randurile intr-o asociere de tip smecheresc, mafiot, si sa faca bani traind boiereste si razand de "prostii" care, fie comunism, fie capitalism, nu o duc prea bine datorita onestitatii lor. La urma urmei, si un regim si celalalt se sprijina pe "spinarea prostilor". Nu, comunistii securisti n-au disparut deloc, nu sunt numai la Iasi, ci si la Slobozia, si cine stie in mai cate orase. O speta demna de dispret datorita relativitatii morale. Felicitari Ramona Ursu - si succes in lupta cu securistii care, desi a picat comunismul, continua razboiul psihologic cu "dusmanii poporului".........serban2012-10-03 06:07:41Stimata Dna. cred ca dupa un asemenea articol sigur va va fi foarte greu sa mai iesiti din casa... Nu acuma... mai incolo..sa zicem ca de Craciun .. sau chiar de Pasti...Un accident de masina ceva...!? Tovarasii "oameni de afaceri" sunt inca meseriasi...Ia ganditi-va cate firme de "specialitate" au...(ex UTI....) si cate firme de "paza" ...cu "baieti" antrenati special sa "lichideze" in liniste si curat "obiective"... Maestrul Fenechiu este si el la post...mare vicepresedinte la cooperativa liberala....VA PLANG STIMATA DOAMNA....!

Redactia ziarului si colegii de breasla ar trebui sa reactioneze la o asemenea situatie care creeaza un precedent periculos. 

"Romanii verzi" si "Romania verde"

            

"Romanii verzi"

                Ion Luca Caragiale 

Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi. 
Numărul deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape incalculabil. 

Românul cât trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt români care, chiar înainte de naștere, sunt membri în „Cornelia, societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naștere”; iar alții, chiar după ce mor, continuă să fie membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizațiuni, orice membru, la caz, Doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzică. 

Ca orice român, am căutat și eu să fac parte din cât mai multe societăți. Până mai zilele trecute, eram membru la opt; astăzi grație stăruințelor celebrului meu amic, eminentul pedagog, Mariu Chicoș Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare și arzătoare necesitate națională. Cititorul se va convinge îndată cât de urgentă nevoie aveam de înființarea noii noastre societăți. 

Dar să lăsăm pe promotorul înființării acestei societăți să vorbească... 

„Noi, românii verzi, purcedem de la următoarele principii sănătoase de progres național: 
A iubi neamul său e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri. 
Un neam nu poate avea vrăjmăși în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri. 
De aceea, un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut; să le numere defectele și să le ponegrească sau de-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile. 

Prin urmare, un neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are altă condiție decât compromiterea completă a altuia. 
De aci, necesitatea imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem. 

Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul său niște monștri, care jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au văzut lumina, iar jumătate îl vor urî cu înverșunare. 
Să ferească Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice ! 
Acestea sunt principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți. 

Noua noastră societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe toți românii; de aceea sperăm, nu ! nu sperăm, suntem siguri că toți românii — și când zicem toți românii, înțelegem nu pe toți levantinii, care se dau drept români, ci pe românii adevărați — se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre.” 

După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem câteva extracte din 

STATUTELE SOCIETĂŢII „ROMÂNII VERZI”

Cap. I

Despre numele, membrii și emblema societății 

Art. 1. Se înființează în România o Societate Română cu numele de „Românii Verzi”. 

Art. 2. Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de culoare politică, dacă este român sau româncă verde. 

Art. 3. Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic sub călcâiul său șarpele străinismului, care scrâșnește și țipă. 

Cap. II

Despre datoriile membrilor societății în genere 

Art. 4. Membrii de orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde. 


Urmează apoi mai multe articole unde se enumeră cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, artă neromânească, idei și spirit neromânești. 

Apoi: 

Art. 9. Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești. 

Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății, cu titlul de Românul Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de patruzeci membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan. 

În acest comitet nu vor putea figura, mai mult de jumătate, membrii nevârstnici. 

Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond. 

Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde. 

Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va număra o sută de membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.

Cap. III

Despre datoriile membrilor minori ai societății 

Art. 30. Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați. 

Art. 31. Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei care sunt membri activi ai societății. 

Art. 32. Acei care urmează la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință cu membrii activi ai societății. 

Art. 33. Membrii minori ai societății sunt obligați a obține note bune numai la profesorii români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.

Cap. IV

Despre datoriile membrilor de sex feminin 

Art. 40. Membrele societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane romane. 

Art. 41. Membrele societății sunt datoare să devie bune mame române. 

Art. 42. Ele sunt datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano. 

Art. 43. Membrele societății care sunt încă june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății. 

Art. 44. La cazul când o jună domnișoară s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi. 

Art. 45. Îndată, ce o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în societatea „Românilor Verzi”. 

Art. 46. Membrele societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc. 

Art. 47. Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educațiune maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi. 

Art. 48. Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față. 

Art. 49. În cazul când un membru nu ar avea lapte, sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da copilului să sugă lapte străin, alăptându-l în același timp cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doică româncă verde, de preferință o membră activă a societății. 

În capitolul despre membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare. 

Se înțelege că orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage după sine: întâia oară un avertisment, a doua oară o amendă și a treia oară excluderea, în ședință plenară, a membrului vinovat din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui ca străin de neam. 

Abaterea de la îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa excluderii. 

                                                     [Moftul roman, nr.6. 6 mai 1901] 

Sursa : http://www.cimec.ro/Biblioteca-Digitala/Caragiale/Caragiale-Romanii-verzi.htm

Freerunning in Santorini

Sir William Golding despre mineriade si instigatorii lor

                                                           

Rasfoind presa din 1990 am gasit un interviu cu urmatoarea apreciere a unui sir despre actiunile de acum doua decenii ale unor tovarasi :

" Un om care instiga astfel de actiuni inspaimantatoare 
( mineriada din 1990 - n.n.) ar trebui sa fie in puscarie nu 
 in fruntea unei tari "

Sir William Golding
laureat al premiului Nobel

Romania Libera
25 noiembrie 1990






William Golding



 Sir William Golding nu mai traieste demult, dar aprecierea de atunci ramane valabila si acum . Nici dupa doua decenii  societatea romanesca nu a depasit acea trauma, vinovatii de atunci sunt la fel de liberi ca si cei care au tras la Revolutie .

Reality Of Human Flight

What a wonderful world

O stare de spirit dintr-o lume disparuta :

Alienarea sociala si scindarea societatii romanesti

Comentariul de mai jos este un raspuns la un articol remarcabil scris de catre Ciprian Ciucu si aparut pe Contributors.ro : 

Ciprian Ciucu - Doamnei Zoe Petre si prietenilor  dansei : la revedere de la un basist cretin

Sergiu Simion spune:

01/10/2012 la 15:15

Domnule Ciprian Ciucu,

Felicitari pentru sinceritatea opiniilor asumate in nume propriu ( sub pseudonim exista foarte putine riscuri , de aceea acolo avem si foarte mult curaj …) , curajul de a va infatisa asa cum sunteti , formularea clara a unor adevaruri , dar si a unor intrebari si dileme care framanta de peste doua decenii orice constiinta civica normala .

Un adevar este cel despre presedintele Constantinescu ( cel atat de mult urat , insultat si injurat constant si in timp ce a avut actiuni remarcabile, dar si dupa ce nu a mai fost presedinte ) si despre rolul atat de insemnat pe care l-a jucat atunci ( dar negat acum ) in societatea romaneasca. Cred ca orice om de buna credinta are exact aceeasi opinie ca dvs ( „ Se luptase efectiv cu sistemul securist post-comunist şi momentul în care s-a declarat înfrânt eu l-am perceput (şi încă cred asta) ca pe un moment de mare bărbăţie.”) deoarece a fost singura personalitate aflata in cea mai inalta pozitie in stat care a spus adevarul brutal despre natura acestui sistem social inca in uz si despre politicienii lui , ori acest lucru nu poate fi iertat nici acum.
Un alt adevar este cel referitor la prestatia remarcabila pe care a avut-o in acea perioada doamna Zoe Petre in calitate de consilier prezidential . Ca profesoara , am admirat-o sincer in timpul studentiei, iar pentru acele vremuri a fost un om admirabil si unul dintre cei mai remarcabili profesori pe care i-am avut , cu mult peste nivelul unor profesori de la facultatile de filozofie si psihologie din anii `80 .

In acest context vreau sa evoc pentru cei interesati , atmosfera alegerilor de atunci in care a castigat presedintele Constantinescu, respectiv al doilea tur de scrutin in care Ion Iliescu a fost invins. Este vorba de un episod minor , dar pentru mine personal foarte important , deoarece este legat de comportamentul de atunci al celor doua personalitati politice in devenire , pentru multi inca necunoscute in acel moment . Daca la primul tur de scrutin prestatia domnului Constantinescu a fost foarte buna , tensiunea care plutea in aer era una foarte mare , victoria in al doilea tur fiind incerta. Din presa aflasem ca doamna Zoe Petre era sefa de campanie a domnului Constantinescu si coordona aceasta campanie de la Asociatia Pro Democratia. Cum urmarisem cu sufletul la gura prima confruntare dintre cei doi candidati la functia de presedinte, mi-a venit o idee. Aceasta pornea mai intai chiar de la comportamentul presedintelui Iliescu care dispunea de un antrenament absolut incredibil pentru discutiile in contradictoriu si interpretarea termenilor , fiind definit de ziaristii momentului drept omul care , sub masca zambetului si bonomiei aparente, nu raspundea de fapt la nici o intrebare. Probabil ca unii isi mai amintesc si acum fantasticele sedinte in direct ale CPUN-ului in care o sala intrega vocifera , dar domnul Iliescu , ca un adevarat Lup Larsen din Est, zambea absolut calm, controla subtil comportamentul salii si isi atingea toate scopurile…In al doilea rand, am plecat de la un document fundamental pentru intelegerea mecanismelor oculte ale sistemului trecut si publicat in acei ani, care releva adevaratul statut al persoanelor care ocupau prin anii `50 functii de conducere in organizatiile comuniste de tineret de la noi (http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp). Cum nu o mai intalnisem pe doamna Zoe Petre din anii anii`80, iar timpul era foarte scurt, am aruncat totul pe o singura carte. Cu o seara inaintea confruntarii finale dintre cei doi candidati , am sunat la Asociatia Pro-Democratia, am spus ca sunt un fost student al doamnei Zoe Petre , si am rugat tanara care mi-a raspuns sa-i transmita un mesaj explicand ca este vorba de o propunere pentru ultima intrebare care sa fie adresata domnului Iliescu de catre domnul Constantinescu in confruntarea de a doua zi . Tanara mi-a confirmat mai intai primirea mesajului prin fax , si ulterior transmiterea lui catre doamna Zoe Petre. Va imaginati cu cata infrigurare am urmarit intalnirea finala dintre cei doi candidati si cu ce emotii am asteptat ultima intrebare adresata de catre domnul Constantinescu domnului Iliescu . Imi amintesc si acum pe domnul Constantinescu vorbind despre KGB , despre tactica de a tine oamenii in frica, foame si intuneric,etc. , linistea adanca ce se lasase in studio, si expresia aparte a domnul Iliescu care pentru prima data in campanie nu a mai avut nici o replica si nici un comentariu la o intrebare care iesea din grila clasica… Am considerat totusi ca poate fi o simpla coincidenta , dar peste ani am avut confirmarea chiar de la doamna Zoe Petre , ca atunci a primit propunerea si i-a dat curs imediat. Cred ca acest mic episod spune ceva semnificativ despre mentalitatea democrata si comportamentul deschis al celor doua personalitati .
Pe de alta parte , un principiu de bun simt spune ca fiecare dintre muritori este responsabil pentru actele si faptele sale ( trecute , prezente si viitoare) , deci si cele doua personalitati care au jucat un rol in istoria contemporana a Romaniei. In mod obiectiv, defectele pe care le-au avut atunci sau le au acum aceste doua personalitati , nu pot anula realizarile lor din trecut.

Din acest punct de vedere, cititorii pasionati de problemele politice au remarcat de multa vreme probabil ca discutiile din spatiul nostru public s-au deplasat in mod constant de la actiunile actorilor politici si sociali , la persoana celor in cauza . In societatea romaneasca actuala ploua din abundenta cu judecati de valoare, sentinte, epitete,caracterizari , portrete, etc., si tonul il dau exact cei care ar trebui sa se abtina .
Cand psihologii si psihiatrii de la noi fac evaluari in direct la TV (http://www.evz.ro/detalii/stiri/psihiatru-lupta-gadea-mru-a-fost-cu-cutitele-la-spate-ca-premier-pe-terenul-inamic-nu-t-9714.html
) sau in presa (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12095714-psihologul-hanibal-codul-deontologic.htm ), desi omologii lor din Occident recunosc ca in realitate nu au dreptul sa faca acest lucru deoarece „ diagnosticarea personalitatilor publice reprezinta o incalcare a codului deontologic al medicului psihiatru ” *) , ei incurajeaza de fapt trendul actual al psihologizarii , psihanalizarii si psihiatrizarii vietii publice de la noi , care nu este nimic altceva decat o forma mult mai subtila de anatema prin care este inlocuita clasica invectiva.
Dincolo de admiratia ironica a unor comentatori straini ( „Le vocabulaire fleuri, invectives, insultes etc… de la vie politique roumaine actuelle a son charme.” ) executiile publice si linsajul mediatic actual din spatiul public romanesc sunt definitorii pentru noua cultura a invectivei in care agresivitatea sociala certifica de facto lipsa dialogului : „ L’insulte et l’invective ne font pas un programme.”(Catherine Durandin ).

In sfarsit, de foarte multi ani nu am mai citit un astfel de articol asteptat, cred, de foarte multi dintre noi . Este un articol care impresioneaza in mod deosebit pentru ca , intr-un fel , inchide o cutie a Pandorei deschisa recent si in mod intentionat ( o putem numi generic cultura agresivitatii ) uneori chiar cu concursul unor personalitati contemporane care formal se declara democrate , pro-europene sau chiar de dreapta , dar in realitate practica invectiva la fel de vartos ca tabara adversa . In acelasi timp este un articol care deschide larg o usa a comunicarii normale si a dialogului sincer care de peste doua decenii s-a inchis metodic si planificat astfel incat in plan social s-a ajuns acum la un sindrom Babel in care toata lumea vorbeste simultan si in acelasi timp la un dialog al surzilor in care nimeni nu mai aude nimic din ce spune celalalt.

Cred ca un astfel de mesaj social sincer si atipic nu va ramane fara urmari , dar acestea nu pot fi niciodata imediate pentru ca la noi actioneaza tehnica descrisa de Olavo de Carvalho si denumita „ spirala tacerii” (http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/ ) respectiv o tehnica prin care poate fi izolata normalitatea sociala , si care , prin ricoseu, favorizeaza anormalitatea sociala.
Poate de aceea in spatiul nostru public exista inca atat de multa alienare sociala, singuratate , disperare si ura acumulata , toate revarsate din plin in mass-media si pe Internet. Pentru ca asa cum imi spunea odata un strain, inainte de a invata sa luptam pentru o cauza , noi trebuie mai intai sa invatam sa lucram in echipa, dar acest lucru se poate intampla numai in comunitatile in care cetatenii mai au inca ceva in comun. Raspunsul este la fiecare dintre noi.

Cu stima,

*) Adrian Preda – Rade ciob de oala sparta