"Romanii verzi"
Ion Luca Caragiale
Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu
bucurie, a luat un mare avânt la noi.
Numărul
deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape
incalculabil.
Românul cât
trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt
români care, chiar înainte de naștere, sunt membri în „Cornelia, societatea mamelor române pentru ajutorul mutual
în caz de naștere”; iar alții, chiar după ce mor, continuă să fie membri activi
în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate
cotizațiuni, orice membru, la caz, Doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi
îngropat cu muzică.
Ca orice român, am
căutat și eu să fac parte din cât mai multe societăți. Până mai zilele trecute,
eram membru la opt; astăzi grație stăruințelor celebrului meu amic, eminentul
pedagog, Mariu Chicoș Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din
urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare
și arzătoare necesitate națională. Cititorul se va convinge îndată cât de
urgentă nevoie aveam de înființarea noii noastre societăți.
Dar să lăsăm pe
promotorul înființării acestei societăți să vorbească...
„Noi, românii
verzi, purcedem de la următoarele principii sănătoase de progres național:
A iubi neamul său e
peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri.
Un neam nu poate
avea vrăjmăși în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai
calitățile altor neamuri.
De aceea, un neam
nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum
să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut; să le numere
defectele și să le ponegrească sau de-a dreptul să le tăgăduiască altora
calitățile.
Prin urmare, un
neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are
altă condiție decât compromiterea completă a altuia.
De aci, necesitatea
imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem.
Bărbatul care are
copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul său niște
monștri, care jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au
văzut lumina, iar jumătate îl vor urî cu înverșunare.
Să ferească
Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la
așa specimene teratologice !
Acestea sunt
principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți.
Noua noastră
societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe
toți românii; de aceea sperăm, nu ! nu sperăm, suntem siguri că toți românii —
și când zicem toți românii, înțelegem nu pe toți levantinii, care se dau drept
români, ci pe românii adevărați — se vor grăbi să se-nscrie împreună cu
familiile lor în rândurile noastre.”
După această
esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care
dispunem câteva extracte din
STATUTELE SOCIETĂŢII „ROMÂNII VERZI”
Cap.
I
Despre numele, membrii și
emblema societății
Art. 1. Se
înființează în România o Societate Română cu numele de „Românii Verzi”.
Art. 2. Oricine
poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de
culoare politică, dacă este român sau româncă verde.
Art. 3. Emblema
societății va fi un român verde zdrobind falnic sub călcâiul său șarpele
străinismului, care scrâșnește și țipă.
Cap. II
Despre datoriile membrilor
societății în genere
Art. 4. Membrii de
orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e
străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la
român verde.
Urmează apoi mai
multe articole unde se enumeră cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și
care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu,
sentimente neromânești, artă neromânească, idei și spirit neromânești.
Apoi:
Art. 9. Se
exceptează de la această regulă capitalurile neromânești.
Statutele prevăd
înființarea unui organ de publicitate al societății, cu titlul de Românul
Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de patruzeci membri, iar comitetul sub
președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.
În acest comitet nu
vor putea figura, mai mult de jumătate, membrii nevârstnici.
Ziarul Românul Verde va fi
redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau
sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond.
Se-nțelege de la sine
ce idei e chemat să propage Românul Verde.
Mai departe,
statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va număra o sută de
membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.
Cap. III
Despre datoriile membrilor
minori ai societății
Art. 30. Membrii
minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se
poate mai curați.
Art. 31. Ei sunt
datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei care sunt
membri activi ai societății.
Art. 32. Acei care
urmează la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari
străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință
cu membrii activi ai societății.
Art. 33. Membrii
minori ai societății sunt obligați a obține note bune numai la profesorii
români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.
Cap. IV
Despre datoriile membrilor
de sex feminin
Art. 40. Membrele
societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane romane.
Art. 41. Membrele
societății sunt datoare să devie bune mame române.
Art. 42. Ele sunt
datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano.
Art. 43. Membrele
societății care sunt încă june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu
români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății.
Art. 44. La cazul
când o jună domnișoară s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte
din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi.
Art. 45. Îndată, ce
o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în
societatea „Românilor Verzi”.
Art. 46. Membrele
societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca
Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc.
Art. 47. Membrele
mame sunt datoare să dea copiilor lor o educațiune maternă în limba maternă.
Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la
alte guvernante decât românce verzi.
Art. 48. Ele sunt
datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu
sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față.
Art. 49. În cazul
când un membru nu ar avea lapte, sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor
perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică
străină, care ar da copilului să sugă lapte străin, alăptându-l în același timp
cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doică româncă verde, de
preferință o membră activă a societății.
În capitolul despre
membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și
taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare.
Se înțelege că
orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage după sine: întâia oară un
avertisment, a doua oară o amendă și a treia oară excluderea, în ședință
plenară, a membrului vinovat din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui
ca străin de neam.
Abaterea de la
îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa
excluderii.
[Moftul roman, nr.6. 6 mai 1901]