- Vreti cumva sa vorbiti cu domnul senator ?!
- Da !
Raspunsul meu a venit in mod reflex , nu mai puteam da inapoi. Am asteptat putin deoarece domnul Victor Ciorbea vorbea cu cineva din echipa . Cand a terminat, cel care imi adresase invitatia a precizat victorios aratand spre mine ( probabil mai inainte avusese tentative si cu alte persoane , dar fara succes ) ceva de genul :
- Vrea cineva sa va vorbeasca !
- Da, desigur ! , a raspuns domnul Ciorbea intorcandu-se spre mine .
Dupa un reciproc si politicos "Buna seara!" si dupa ce am dat mana, am trecut la fapte .
Dialogul a decurs cam asa :
- Domnule Victor Ciorbea, ca multi altii, va stiu din anii `90 cand impreuna cu Miron Mitrea luptati impotriva lui Ion Iliescu.
- Da, este adevarat , am lucrat la CNSRL FRATIA,etc.,etc.
- Fiica dvs este cumva in America ?
- Da , este la Harvard...
- Va felicit pentru acest lucru si ma bucur pentru dvs !
- Multumesc !
Pana aici, pace , liniste si armonie pentru toata lumea. A urmat :
- Daca asa ati luptat si lucrat in `90, cum se explica atunci faptul ca acum lucrati impreuna cu domnul Piedone ?
Membrii echipei au devenit brusc atenti. A venit imediat si raspunsul domnului Ciorbea :
- Pai trebuie sa schimbam tot sistemul asta si sa terminam odata domnule cu mafia asta creata de Basescu si ai lui ... !
Linistea s-a dus demult , echipa trepideaza deja in surdina . Turnarea gazului peste foc este inevitabila :
- Pai daca exact acest lucru il spun si ceilalti , ce mai poate crede un simplu cetatean ?
Liniste totala . Echipa a devenit brusc foarte atenta. Domnul Ciorbea ma priveste , doreste sa-mi spuna ceva , dar nu voi mai afla niciodata ce , pentru ca nu a mai avut cum sa o faca. Ceea ce initial era surdina , a devenit murmur , trepidatia initiala a devenit o luare de cuvant colectiva . Membrii echipei se foiesc in toate partile, se simt datori sa intervina toti si in acelasi timp , vorbesc unul peste altul . Domnul Ciorbea nu mai spune nimic, practic ei vorbesc in locul nostru . Imi dau seama ca dialogul si-a epuizat potentialul constructiv si cognitiv . Ne privim , ne strangem din nou mainile si ne despartim cu un " Buna seara " politicos .
Asa a inceput si asa s-a sfarsit , primul , probabil si ultimul meu dialog in calitate de simplu cetatean cu una din personalitatile politicii romanesti.
In ceea ce ma priveste , am ramas cu un gust amar si cu tristetea ca inca o persoana care a avut un rol important in ceea ce s-a intamplat in anii `90, si-a schimbat , ca atatia altii de fapt, comportamentul politic ( e adevarat, numai din punctul meu de vedere, pentru ca nimeni nu poate interzice schimbarea comportamentului nimanui ) si o regasesc in alta tabara decat aceea in care se afla in anii sperantelor din `90, provocand o confuzie totala pentru cetateanul care vrand sa voteze "dreapta" , se poate trezi ca a votat "stanga" , sau invers...
Dupa 22 de ani , si pe tabla de sah a politicii romanesti, pentru o ( mare) parte din romani , nu mai este clar deloc ce joc se joaca , care sunt taberele, ce reguli se aplica, cine castiga , cine pierde, ce rol mai au piesele , si nici in ce culori sunt vopsite. Si nici nu mai are importanta daca ne gandim ca unii misca tabla, altii schimba taberele, altii schimba regulile, altii schimba piesele, altii striga si huiduie de pe margini, iar in curand probabil nu va mai fi clar si nu va mai conta nici cine a mai ramas treaz ( degeaba... ).
In tot acest vacarm al "sindromului Babel" in care toti striga , dar nimeni nu mai aude nimic si pe nimeni , poate cea mai concisa si mai crunta definitie a sistemului politic romanesc ar fi urmatoarea : un dialog al surzilor in fata orbilor.
Rezultatul este unul previzibil :
Romanilor NU LE PASA de campania electorala : (http://www.evz.ro/detalii/stiri/sondaj-ires-romanilor-nu-le-pasa-de-campania-electorala-1013152.html ).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu