Imaginea institutului " Matei Balș"

 

" Primul contact al unei persoane cu Institutul „Matei Balș" este cu zona de Triaj. Aceasta se află la aproape 20 de metri de intrarea principală și nu a fost afectată de incendiul izbucnit vineri. În acest loc se pot lăsa și pachetele pentru cei aflați în spital. Deși a avut parte de finanțare masivă (s.n.) și este un spital aflat în centrul Bucureștiului, imaginea gardului zonei de Triaj este una care ridică multe semne de întrebare(s.n.)." *)

Sursa : https://romania.europalibera.org/a/fotogalerie-triajul-matei-bals-slabiciunile-sistemului-in-care-se-repeta-tragediile-/31077209.html

FOTO :  htpps://romania.europalibera.org

Dupa 30 de ani si  o finantare masiva  cam asa arata " la exterior"  institutul " Matei Bals " din centrul Bucurestiului si asta au vazut toti managerii care l-au condus  oferind pacientilor si apartinatorilor ceva care seamana mai degraba cu imaginea unei toalete de la o scoala rurala . 

Singura concluzie este aceea ca recentul dezastru poate fi explicat doar  printr-un management caracterizat prin coruptie, incompetenta , dezinteres si cinism **). 

Ceea ce este vizibil la exterior poate fi regasit si in interior intr-o forma mult mai grava care tine de iresponsabilitate: 

" Avem calorifere electrice. In saloane prizele atarna " 

Asistenta medicala

https://ziare.com/social/stiri-sociale/ce-spune-o-asistenta-despre-lipsa-de-caldura-de-la-matei-bals-1659506

Rețeta unei tragedii cu repetitie este una asigurata si garantata pentru ca in realitate nu exista nici vointa , nici interesul de  schimba starea de fapt :

" ....de multe ori pacienții își aduc aparate de încălzit de acasă pentru că în spitale e rece și bolnavii nu pot sta în frig. „Este un compormis pe care îl facem în România de mulți ani, cu speranța că nouă nu ni se întâmplă. Noi așa ne trăim viața în România”.

" Spitalele românești nu au echipe tehnice care să asigure supravegherea și mententanța instalațiilor din spitale, fie ele electrice sau de altă natură."

" Prostie mai mare nu am auzit. În permanență am spus că nu știu cum se poate mări numărul de paturi la Terapie Intensivă cu spațiile existente și cu instalațiile existente, pentru că patul de Terapie Intensivă nu înseamnă că am pus un pat întru-un salon și l-am numit „de Terapie Intensivă”. Înseamnă că acolo eu am o instalație de gaze medicale dimensionată pentru acel număr de paturi, că am o instalație electrică dimensionată pentru acel consum de energie electrică și că am toate circuitele necesare”

" „Într-un spital de Terapie Intensivă, pentru fiecare pacient trebuie să existe un spațiu suficient. Trebuie să fie minim 7 metri pătrați, iar în saloanele ATI trebuie să fie între 15 și 20 de metri pătrați. Ca să existe loc de jur împrejur și personalul medical să aibă acces. Trebuie minim 12 prize de pat, astfel încât să poți conecta orice aparat îți este necesar la un moment dat”.

" Au pus acești bolnavi în saloane în care au adus instalații de gaze medicale portabile, dar acestea necesită o siguranță mare la incendiu, pentru că orice scânteie și orice scăpare de oxigen înseamnă explozie. Cu siguranță nu au suficiente prize în aceste saloane, ci se pun prelungitoare și uite așa ajungem la această dramă”


" ...în spitalele modulare construite la București și la Piatra Neamț saloanele ATI au numai câte șase paturi.

„Au separatoare între ele, cu sistem de avertizare în caz de incendiu care se declanșează la cel mai mic semn că ar putea exista un incendiu, cu niște circuite de evacuare foarte bine gândite și cu niște instalații foarte bine gândite și verificate”

România poate folosi banii europeni pentru a construi spitale modulare, însă guvernele de până acum nu au folosit acești bani în acest sens.

„Ce a făcut guvernul trecut? A cumpărat niște prostii de camioane de terapie intensivă care nu pot fi folosite iarna și care nu sunt de fapt utile. Trebuiau construite spitale modulare lângă aceste spitale în care tratăm COVID-19, se construiesc rapid și nu costă mult, pot fi folosite pe termen lung”

" Pentru că spitalele românești nu sunt dotate corespunzător, incendii precum cel de la Institutul „Matei Balș” sau de la Piatra Neamț vor mai avea loc" .

Oana Gheorghiu

https://romania.europalibera.org/a/oana-gheorghiu-improvizatii-spitale/31075783.html

Note 

*) Doua opinii foarte interesante in acest context :

" Institutul Matei Balș este cel mai modern spital de boli infecțioase din România."

 (https://cursdeguvernare.ro/incendiu-la-spitalul-matei-bals-din-capitala-patru-persoane-au-murit-carbonizate-posibila-cauza-a-incendiului-un-scurtcircuit.html)

”Sistemul sanitar are păcate vechi, de 30 de ani. Mai ieri am avut infecții nosocomiale, azi vorbim despre incendii și pandemie. Nu se știe ce altă grozăvie va veni peste noi mâine (s.n.) ”

 

Vlad Voiculescu 

ministrul Sanatatii 

https://cursdeguvernare.ro/4-masuri-anuntate-de-ministrul-sanatatii-dupa-incendiul-de-la-matei-bals.html

** ) Pentru intretinerea lunara a improvizatiilor institutul " Matei Bals " , cel mai modern spital de boli infectioase din Romania,  plateste o suma lunara astronomica ( probabil pentru a mai lua foc din cand in cand ) :

" Serviciile lunare de mentenanță a instalației electrice exterioare și interioare de la Institutul de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș” au fost contractate pe 5 februarie 2020 pentru suma de 25.898 de euro."


Sursa : https://revista22.ro/actualitate-interna/declaratii-contradictorii-omul-de-la-mentenanta-toata-iarna-a-fost-avarie-la-bals-e-frig-acolo

O reactie morala care scoate la iveala adevarata față a unui partid politic

 Dupa cinismul incredibil ( nesanctionat de partid ) al lui Claudiu Nasui care a sfidat opinia publica aparand si propunand pentru o functie importanta o fosta colaboratoare a Securitatii , a urmat o reactie morala rara in politica romaneasca.

Avocatul Dumitru Dobrev a demisionat din USR / FOTO: Facebook 

" După știrea cu colaboratoarea Securității pe care dorea Claudiu Năsui s-o facă secretar general la Ministerul Economiei, mi-am luat un timp de reflecție.

Mi-am limpezit gândurile și am o singură concluzie: Îmi dau demisia din USR.

Dacă nu o să fac pasul ăsta, o să ajung să-mi fie greață de USR cum mi-a fost și de PNL (cu care am votat statornic din 1990 până în 2004), după ce am aflat că Radu Câmpeanu a fost, cel mai probabil, informator al DIE infiltrat în emigrația română de la Paris, iar Dinu Patriciu a contribuit generos la campania electorală din 2004 a lui Adrian Năstase.

Mi se pare de neconceput ca partidul înființat și prin munca mea să promoveze în funcții de secretari generali prin ministere turnători la Securitate, în condițiile în care bunicul meu a murit la Canal ca un câine (nici nu știm unde este îngropat, acasă s-a trimis, după ani, doar un certificat de deces) tot din cauza unei astfel de otrepe, care a turnat discuțiile avute cu el, în casă, despre "noua orânduire, Ana Pauker și Gheorghiu Dej".

E ca și cum rudele Annei Frank, dacă ar mai exista vreuna în viață, ar găsi de cuviință să facă parte acum acum, în Olanda, din partidul lui Geert Wilders.

Nu-mi fac iluzii că îi va cere cineva socoteală lui Claudiu Năsui pentru oprobiul adus USR.

În USR, socoteală dau doar "fraierii". Niciodată Dan Barna, niciodată Cristian Ghinea, niciodată Claudiu Năsui.

Mă despart de un vis frumos pe care l-am avut noi, cei care ne-am bătut timp de un deceniu și jumătate pentru Roșia Montană, pentru patrimoniul Bucureștiului, pentru respectarea legii și a principiilor: acela că putem avea un partid parlamentar, ba chiar la guvernare, care să facă "politică altfel", fără băieți/fete cu ochi albaștri, fără sinecuriști & pensionari la 42 de ani, fără incompetenți puși pe pile în funcții publice.

Poate că va fi posibil cândva. Vom vedea."

Dumitru Dobrev

Coruptia in Romania

 TRANSPARENCY INTERNATIONAL 

CORRUPTION PERCEPTION INDEX

Sursa : https://images.transparencycdn.org/images/2020_Report_CPI_EN.pdf

Indicele de Percepție a Corupției reflectă modul în care experți independenți și din mediul de afaceri percep corupția existentă în 180 de state și teritorii. Clasamentul este întocmit prin acordarea de puncte, de la 0 la 100, în care 0 înseamnă „foarte corupt", iar 100 „deloc corupt".

Cu un scor de 44 de puncte din 100, România rămâne în continuare în top trei cele mai corupte țări din Uniunea Europeană. Deși punctajele sunt similare cu cele din 2019 pentru majoritatea statelor membre, în premieră, trei state împart ultimul loc în clasamentul întocmit la nivelul UE - România, Bulgaria și Ungaria - cu același scor: 44 de puncte din 100 posibile.

https://www.ziuanews.ro/stiri/rom-nia-r-m-ne-una-dintre-cele-mai-corupte-ri-din-uniunea-european-conform-unui-raport-transparency-international-1561057

Nominalism , realism si bataia in armata ( Ioan D. Gherea, 1946 )

NOMINALISM, REALISM SI BATAIA IN ARMATA

«Ce frumoasă este viața de soldat,

El de toată lumea este respectat».

Cearta între nominaliști si realiști e un caz unic în istoria republicii filosofilor. Ia gîndiți-vă : o polemică prelungindu-se secole! lată pe scurt de ce era vorba. Unii ziceau că există arbori, arborele acesta, arborele celălalt, dar că „arborele” în general e doar în mintea omului, ba chiar nici acolo, că nu e decît o vorba, un nume ; aceștia erau nominaliștii.
Realiștii ziceau dimpotrivă: ” Ce fel de existență au arborii aceștia ?
Azi sunt rodnici, mîine vor fi mari, poimîine nu vor mai fi de loc.
„Arborele” da ! el există cu adevărat; ideea de „arbore” e neschimbătoare, fără început și fără sfîrșit, reală încă înainte de facerea lumii. Mai erau unii oameni împăciuitori și cuminţi, care ziceau că există și arbori individuali și „Arborele” ca idee, fiecare în felul său, dar nu prea erau luați în seamă. Ca în toate polemicele lungi, e probabil ca ambii protagoniști aveau dreptate, fiecare „din punctul său de vedere”, cum se zice. Să presupunem că un nominalist și un realist consideră amândoi, în mintea lor, numărul 17; ambele minţi au de sigur aceiaşi intuiţie: nominalistul și realistul sunt de acord că 17 e un număr, că este un număr impar, că este al optalea număr prim, că e egal cu 15+2, etc. Cele doua intuiții ale lui 17, cea a nominalistului și cea a realistului, au toate insușirile identice afară de una; cum se face că, în ce privește realitatea lui 17, cei doi nu se mai înțeleg? Oare într’adevar ce intuiește unul să difere de ce intuieşte celălalt? Să presupunem că doi oameni nu sunt de acord asupra unei insușiri aritmetice a lui 17: unul zice că 17 e prim, celălalt că nu e. Greşeală celui de-al doilea s’ar putea datora unui calcul greșit, faptului spre pildă că ar crede că 6 x3= 17. Atunci polemica, departe de a ține secole, s’ar rezolva în cîteva minute.. Sau, prin cuvintele „șapte-spre-zece” el ar înţelege altceva decît interlocutorul său, ar numi „șapte-spre-zece” ceea ce primul numește „opt-spre-zece”, dar atunci desacordul ar trebui să se întindă și asupra altor insușiri ale lui 17, căci al doilea ar susține că 17 e par, că e egal cu 15+3 etc.
Rămîne o a treia soluţie : cei doi protagoniști dau sensuri diferite expresiei numă prim. (Lucru cu putință dacă expresia nu ar avea o definiţie precisă).
Tot astfel nominalistul și realistul înţeleg acelaşi lucru prin „șaptesprezece”, dar atribue sensuri diferite verbului a exista. Cînd realistul zice «17 există» iar nominalistul «17 nu există», fiecare din ei încearcă să exprime câte o intuiție care este la fel în mintea celuilalt, numai că aci se află neexprimată, sau exprimată altfel. Dar nu avem nici spaţiul nici timpul pentru a cerceta cele doua sensuri ale noțiunii de «existență».

Sigur că ele se regăsesc în orice minte omenească. Pentru oricine, „Universalele”, cum se zicea pe vremuri, arborele în general, sau numărul 17, într’un sens, există, în altul nu. După cum în Domnul Jourdain se ascundea un prozator ignorat de sine însuși, la fel se ascunde în orice om cîte un nominalist și un realist neștiuți. Dovada e că, pe orice om neprevenit poți să-l aduci să spună : 17 există și că 17 nu există. Dacă îl intrebi de pildă : «Există un număr întreg cuprins între 16 și 18», el va răspunde : «Da, există, este 17 ». Iar dacă îl vei invita să compare pe 17 cu un obiect real individual, de pildă cu masa asta, omul va răspunde tot atît de natural : « Masa asta există, pe cînd 17 e doar o abstracție.»
Dar tendința spre realism, naturală și legitimă de obiceiu, poate lua uneori proportii și forme absolut monstruoase. închipuiți-vă că auziți spunîndu-se: «Suedezii luați în parte sunt mai toți înalți; dar Suedezul în general e cu totul altceva. Suedezul în general e mic de statură». în această afirmație realismul ar merge atât de departe încît ar socoti ideea generală independentă cu totul de indivizii la care ea se referă, încît însușirile ideii să fie contradictorii cu ale indivizilor. Este evident că Suedezul
deslegat de orice relație cu Suedezii individuali ajunge o absurditate. Alt exemplu :«Toți membrii familiei X sunt niste pungași dar familia X însăși e de o cinste perfectă». Ai crede că nici o minte normală n’ar putea gândi ceva similar, …și totuși…, să vedem.

Fără îndoială, poporul român e compus din Români. Un om care primește palme fără să reacționeze adecvat, ba chiar care găsește lucrul dela sine înțeles, e lipsit de demnitate. In armata româna pînă de curînd (poate și acum ?), bătaia era lucrul cel mai curent. Marea majoritate a celor care compun neamul românesc erau obișnuiti în armată să nu crâcnească atunci cînd primeau palme. Deci marea majoritate a Românilor nu avea demnitate. Dar asta nu împiedeca nici pe cei bătuti, nici pe cei care băteau, nici pe restul publicului să vorbească la ocazie de «demnitatea poporului român». Un ofițer care acum câteva clipe îți spunea că ” în armată nu merge fără bătaie», se revoltă că, de pildă, România a făcut nu știu ce concesie unei puteri străine și se întreabă cu tot seriosuI : «Cadrează asta cu demnitatea ?» Spunea adineaori și ce spune acum. Dacă se bate în armată, «demnitatea poporului român», «onoarea poporului român» sunt noțiuni absurde, fără conținut; ele sunt aidoma cu cinstea familiei X, ai cărei. toti membrii sunt pungași. Bine ințeles, poporul român există și existența lui e de altă natură decît cea a unui român determinat; dar e un realism absurd acela care, stapan pe mințile mai tuturor oamenilor, îl impiedecă să vada, pe lîngă multe altele, orice legătură intre poporul român și Românii individuali.
Izvorul acestui realism himeric e în școala primară. ” Poporul român, România, Străbunii Noștri” sunt noțiuni care, așa cum și le asimileaza copilul în clasele primare, nu corespund la nimic, sunt vorbe goale.
Chiar prin faptul ca sunt invățate la școala, conceptele de mai sus sunt simțite ca fără legătură cu practica zilnică; dar afară de asta.
Poporul român si celelalte impun cea mai adanca venerație, ele plutesc, pentru copil, deasupra vulgarei empirii, ele sunt, cum am zice,«sublime».
Desigur, în teorie, copilul știe că parinții lui, vecinii lor și mai toți oamenii din mahala sunt români. Dar una e să știi în teorie și alta să realizezi, să simți. între sublimul Popor român de o parte și vulgarul Nea Ghiță din colț de cealaltă, copilul simte o prăpastie de netrecut. Ce legătura poate fi între oamenii pe care îi cunoaște, oamenii de pe stradă, atât de cotidieni, atât de oarecare, atât de familiari, și Poporul român, cel dela școală, atât de majestos și de nobil. Astfel se face în capul copilului divorțul dintre noțiunile sublime și indivizii vulgari denumiți de ea. Și acest divorț îi rămane întipărit în minte pe restul vieții.

(Nietzsche în „Jenseits von Gut und Böse” ? -Dincolo de bine și de rau-, vorbește cu cel mai mare dispreț despre „Die Hundearz von Mensch, die sich misshandeln liiss, [Nu am putut verifica citatul în germană N.B. ] specia omului-câine, a celui care se lasă maltratat.
O armată în care se bate tinde să prefacă națiunea respectivă într’o astfel de specie de oameni-câini. Sub cuvânt că trebuie menținută o «disciplina de fier», armata devine o școală care atrofiază instinctele ce constitue demnitatea omenească. Nu numai că soldatul nu trebuie să se apere, să loveasca la rîndul lui cînd e lovit de un superior, dar nu trebuie nici să fuga, nici să se ferească, nici să crîcneasă, trebuie să stea drept tot timpul cît e pălmuit. E greu de imaginat o servilitate mai abjectă. Cu timpul se invață cu aceasta, ca și cu celelalte greutăți ale vieții de soldat. La această stare de josnicie ar fi adus poporul român de un serviciu militar rău înțeles, — poporul român adevarat, căci Poporul român din clasele primare continuă oricînd să fie sublim, el e intangibil, plutește deasupra contingențelor.
Ofițerul care își bate soldatii știe totuși că Armata română e o armată de eroi, și pentru acești Eroi simte mai mult decît respect, simte venerațiune. Dar nici prin gînd nu-i trece că acei eroi subliml ar putea fi tot una cu soldații muștruluiti de el, și într’adevar e greu să realizezi în minte aceasta identificare.

Cum să-ți inchipui un erou pălmuit. ba chiar bătut la spate jos (cum se exprima Caragiale), un erou care găsește aceste operații desagreabile dar naturale și legitime ? Nuîncape indoială că marea majoritate a ofițerilor români sunt patrioți, își iubesc sincer Țara și Neamul. Și totuși, mulți din ei fără să-și dea seama tind (sau tindeaua) să scoboare neamul lor la un nivel de abjecție mult inferior animalelor.
(Emerson spune ca e greu omului sa fie moralmente la fel cu animalele; ori e mai presus ori mai prejos ca ele).
Cum se poate asta ? Un realism monstruos, care domnește în mințile noastre ale tuturor, împiedecă orice legătura de idei între sublimul Neam Românesc și bietele cătane de sub ordinele ofițerului. Față de aceștia ofițerul are, în cel mai bun caz, o simpatie condescendentă, ca față de niște ființe mult inferioare lui; pe cînd Neamul românesc se localizează în empireul venerabil al noțiunilor sublime din școala primară.
Lucru straniu ! Ofițerul nu bănuiește niciun moment că ignoră aparținerea la Neamul Românesc a soldatilor săi. Totul se petrece ca și cum spiritul omenesc ar fi făcut din planuri multiple care n-au contact între ele. Pe un plan oarecum oficial ofițerul e convins ca soldații aceștia sunt români, fac deci parte din neamul românesc. Și i s-ar părea chiar caraghios ca cineva să se îndoiască de convingerea lui. Pe alt plan, mai adînc, plan afectiv și fără exprimare, orice legătură între râtanii aștia și Neamul Românesc e respinsă ca imposibilă, și din nenorocire acesta e planul principal, intrucît el determină comportamentul omului.
Am putea da nenumărate alte exemple ilustrînd pluralitatea aceasta a planurilor de conștiință. Să mai cităm doar unul.
Proust spune că, în copilarie sau în prima tinerețe, cînd imaginezi orașe celebre pe care nu le-ai văzut și de care ești atras, introduci în imaginea ce ți-o faci despre ele elemente străine de orice oraș posibil, elemente absurde. De aceea nu poți avea decît decepții cînd le vezi cu adevărat.
Astfel pentru Proust, Parma era un oraș făcut dintr.o substanță netedă, dulce. violetă și stendhaliană (din cauza romanului lui Stendhal «La Chartreuse de Parme»). Totuși, nu e de admis ca tînărul Proust să nu fi știut propriu zis că Parma era un oraș construit ca toate orașele. Pe planul „bunului simț” Proust știa aceasta. Dar în același timp, pe un plan conștient adînc și ascuns, el avea si opinia stranie spusă mai sus. E probabil ca, măcar în copilarie si în prima tinerete, toti oamenii zamislesc astfel de imagini absurde; dar pe planul ofi- cial si comun cu ceilalti, ele rămân necunoscute. Flăcaul de 16 ani de la țară își închipuie desigur, în străfundul minții, miraculosul București în chip tot atât de straniu cum îInchipuia Proust Parma. Și totusi, dacă ai spune țăranului ca un domn învățat, socotit tare deștept de alți domni, credea despre un oras ca toate oraşele că e clădit din ceva dulce, violet și neted, ar zice că astea sunt vorbe de nebun. Astfel putem zice ca propriile lui stari constiente, el le ignora percepîndu-le. Lipsa de legătură dintre planurile profunde ale conştiinţei și planul oficial al expresiei face că Proust e un scriitor greu de înţeles. Barbarii întru psihologie îşi închipuie că toată viaţa lor conștientă se reduce la planul oficial și că ea e pe de-a ‘ntregul rațională ; și citind pe Proust nu pricep de ce e vorba. Marele merit al lui Proust a fost tocmai să dreneze apele întunecate ale conştiinţei subterane până la lumina expresiei. Ar fi de dorit ca ofiţerii români să încerce o operaţie similară.

Absurdul realism de care e vorba îl simți tot atît de clar la cei care condamnă bătaia în armată ca și la cei care o admit. De cîte ori n-aţi auzit discuţii de felul următor. Domnul A. spune: «De geaba, nu poţi face nimic în armata fără bătaie. La care domnul B. răspunde (de altfel pe dreptate) ca în nici o armata a vreunei țări civilizate din occident nu se bate, ceea ce nu le împiedecă să fie armate de mare valoare; că unii ofiteri români reușesc să mențină o disciplina foarte strictă în unitatea lor, interzicând totuși sie-și și subordonaților lor să bată; că ofițerul poate recurge la alte pedepse care inspiră tot atîta frică soldatului ca și bătaia, carcera de pildă ¹), si asa mai departe.
Toate aceste argumente sunt perfect valabile. Dar invocarea lor dovedește că d. B- e stăpînit de acelaşi realism absurd și inconstient ca și d. A. Daca d- B- și-ar da seama cu adevărat că Neamul Românesc se compune din Români individuali, nu s’ar mai încurca cu argumente secundare, ci ar spune: ” E absurd să pretinzi că nu se poate fără bătaie în armata; dar dacă ar fi intr’adevar așa, atunci cea mai imperioasă datorie patriotică ar fi să desființăm armata. Oricît de mari ar fi serviciile pe care ea ni le poate aduce, ele ar fi prea scump plătite, dacă în acelaşi timp ea ar insufla neamulul românesc cele mai josnice instincte de robie.
Armata ne apără libertatea și independenţa, dar ce nevoie de libertate si independenţă ar avea un popor de robi? Mai important decît orice e ca expresiile «demnitatea României» sau «onoarea neamului românesc» să aibă sens și să nu ajungă asemenea cu cinstea familiei X, formată exclusiv din pungași. Toate celelalte probleme, oricît de importante ar fi, sunt relativ secundare față de aceasta.
Noţiunile sublime din clasele primare nu orbesc lumea numai în ce priveste bătaia în armată, să fim cu băgare de seamă, mai ales cînd e vorba de interesul României, de interesul poporului român etc. Pentru că «interesul poporului român» să corespundă unei realităţi trebuie ca numeroşi indivizi români să aibă acest interes. Condiţia pare de la sine înţeleasă și totuşi nu e totdeauna implinită. Foarte des ne închipuim România ca o fiinţă vie, omenească, care suferă, gândeste, doreşte pe seama ei, independent de Romanii individuali. Aceasta imagine poetică ne poate înşela grozav.

România există și are cu totul altfel de «existenţă» decît oamenii care o compun. Tocmai de aceea dînsa nu e ca aceștia o fiinţă conștientă, nu suferă, nu doreşte, nu se bucură propriu zis. Și prin urmare nu are interese deosebite de ale Românilor. «Interesul României» e ca o bancnotă mare, care, pentru ca să aibă valoare, trebuie să poată fi oricînd schimbată în maruntișul intereselor individuale ale Românilor.

IOAN D. GHEREA

Nota 1. Pedeapsă carcerei e necunoscută în armatele apusene. Multi Români îşi închipuie ca ceea ce Francezul numeşte „cachot.” e identic cu carceră. Nimic mai fals. „Le cachot” e celulă strîmtă. în care condamnatul e ţinut singur subt un regim sever, dar fără să fie silit sa stea în picioare. De cate ori am descris unui ofiţer sau unui soldat străin carcera noastră naţională, interlocutorul meu a rămas îngrozit. încercati și vă veti convinge.

Text publicat inițial în Revista Fundațiilor Regale (1946)

Sursa : https://danculcer.wordpress.com/

«««

 ( 2021 ) 

https://adevarul.ro/locale/bacau/doi-politisti-condamnati-batut-crunt-barbat-prins-pescuit-biroul-sectie-gasit-plin-sange-1_600eaf585163ec42714d7e87/index.html

https://newsweek.ro/actualitate/patru-interlopi-care-au-batut-un-notar-pana-l-au-desfigurat-lasati-in-libertate

https://newsweek.ro/actualitate/fratii-sandulache-au-taiat-mana-unei-prostituate-cu-sabia-si-au-batut-o-cu-ea-181-de-ani-pedeapsa

Ambiguitati aleatorii si persistente la Revista 22

Citind articolele din presa scrisa despre partidul extremist AUR si liderii lui am ajuns mai demult si la Revista 22 unde am gasit un articol de sinteza ( https://revista22.ro/actualitate-interna/aur-partidul-conspirationistilor-antimasca-antioccidental-si-antiavort-condus-de-un-ultras ) aparut sub sigla Redactiei revistei unde aparea si fondatorul ( ultras ) care a infiintat partidul :

https://revista22.ro/actualitate-interna/aur-partidul-conspirationistilor-antimasca-antioccidental-si-antiavort-condus-de-un-ultras

De aici incolo apar ambiguitatile aleatorii si persistente. Desi numele fondatorului este mentionat corect la inceputul articolului , la rubrica lideri acesta este mentionat gresit respectiv sub numele de Sergiu Simion ( subliniat ).

Aceeasi situatie am intalnit-o si la tag-uri :

https://revista22.ro/tag/sergiu-simion

Cum articolul a fost scris sub sigla Redactiei si de aproape o luna de zile greseala repetata nu era corectata , m-am gandit ca era o pura intamplare si m-am decis sa semnalez acest lucru. Rezultatul se poate vedea mai jos :

Comentariul a fost remarcat si publicat pe 01-04-20121  , dar greseala nu a fost corectata nici dupa aproape o luna de zile chiar daca este vorba de o publicatia de talia Revistei 22. 

Cum ar spune englezii , " The devil is in the detail ". 

Putin's palace. History of world's largest bribe ( Cel mai bun portret facut unui dictator, FSB-ului si mafiei rusesti ) .

 

Lovitura de gratie aplicata lui Putin si regimului lui. 

Alexei Navalnîi a facut cel mai bun portret documentat al unui dictator rus,  FSB-ului si mafiei rusesti  

Putin's palace. History of world's largest bribe
https://www.youtube.com/watch?v=ipAnwilMncI&feature=youtu.be

52,363,880 views

•Jan 19, 2021

3.1M60KSHARESAVE

Autorul acestui documentar de exceptie de aproape 2 ore ale carui singure arme sunt adevarul ,onestitatea si dreptatea , in aceasta suprema provocare si ultimatum pentru Putin si regimul lui, a pus in joc si riscat totul ( viata lui , a familiei, a prietenilor ,etc.)
Fotografia tragica de mai jos ne va urmari multa vreme pentru ca spune ceva ce noi simtim, dar inca nu putem exprima clar . In schimb , protagonistii ei sunt pregatiti pentru ceea ce va urma , iar instinctul feminin traieste deja acest sentiment.
Cu adevarat ingrozitor este faptul ca intreaga planeta asista neputincioasa la o crima si asta o stie in primul rand Putin , dar regimul dezumanizat si sinistru al lui Putin nu are nici scrupule , nici solutii .
Din nefericire, timpul nu mai poate fi dat inapoi. Pasul a fost facut , drumul este fara intoarcere pentru toti protagonistii si numai o minune ( respectiv revolta societatii ruse ) mai poate opri tragedia care va urma.

( https://www.contributors.ro/navalnii-a-fost-in-judecat-in-sectia-de-politie-doar-pe-vremea-lui-stalin-se-mai-putea-intampla-asa-ceva-interviu-cu-analistul-armand-gosu/#comment-435957) 

Alexei Navalnîi si sotia lui 
Doi oameni onesti prinsi fara scapare in malaxorul megamasinii criminale a lui Putin 

Speranta unora si cosmarul altora . Alexei Navalnîi, o privire care va ramane in istorie

Alexei Navalnîi

https://www.g4media.ro/proces-de-urgenta-pentru-alexei-navalnii-la-sediul-politiei-purtatoarea-de-cuvant-a-opozantului-rus-ministerul-cere-arestarea-lui-alexei-pentru-30-de-zile.html

Aceasta fotografie tragica ( fotografie care este si cosmarul lui Putin ) ne va urmari multa vreme pentru ca spune ceva ce noi simtim, dar inca nu putem exprima clar . 

In schimb , protagonistii ei sunt pregatiti pentru ce va urma , iar instinctul feminin traieste deja acest sentiment.
Cu adevarat ingrozitor este faptul ca intreaga planeta asista neputincioasa la o crima si asta o stie in primul rand Putin , dar regimul dezumanizat si sinistru al lui Putin nu are nici scrupule , nici solutii . 

Din nefericire, timpul nu mai poate fi dat inapoi. Pasul a fost facut si drumul este fara intoarcere pentru toti protagonistii.

Un dialog inedit . Jean Lauxerois , Franta - Sergiu Simion , Romania ( I )

Te-ntâmpină pretutindeni in căile tale 

Cetăți, arhipeleaguri, oceane

Lucian Blaga

Preambul 

Cu acordul si  deosebita amabilitate a distinsului filosof , cetățean francez și european Jean Lauxerois ,  am  privilegiul de a prezenta celor interesati un dialog atipic despre  problemele lumii atat de complicate in care traim. 
Protagonistii acestui dialog non-formal si eliberat de constrangerile oficiale care pune in discutie problemele tarilor si societatilor din care fac parte inclusiv ale Europei in care traim, sunt filosoful francez de talie europeana Jean Lauxerois  si un psiholog roman ( respectiv autorul acestui blog). 
In mod obisnuit si conform unei etichete traditionale , acest dialog initiat in 2015 in urma aparitiei pe platforma Contributors.ro a unui articol scris de catre filozoful Jean Lauxerois despre lupta anticoruptie din Romania si simbolul ei Laura Codruta Kovesi ( Jean Lauxerois - Hercule la Bucuresti ( impotriva coruptiei ), ar fi fost doar unul de tip uzual care de regula se inchide dupa cel mult cateva email-uri amabile schimbate de ambele parti.

In mod suprinzator chiar si pentru protagonisti , dialogul  a devenit treptat o incursiune captivanta in prezentul istoric si o ocazie rara de a pune fata in fata doua lumi distincte si doua perceptii in mod natural diferite, dar dupa cum se va vedea,  nu opuse,  si tocmai de aceea a devenit foarte interesant. 

Dialogul intre un filozof francez de talie europeana cu formatie de tip clasic si o genealogie impresionanta si un simplu psiholog practician dintr-o tara est-europeana trecuta prin comunism si postcomunism, este o premiera din multe puncte de vedere inclusiv pentru faptul ca prin formatia diferita a protagonistilor a pus in discutie tabu-urile si  blocajele ideologice din societatea romaneasca si nu numai. 

Pentru subsemnatul , absolvent al Facultatii de Psihologie din cadrul Facultatii de Filozofie a Universitatii din Bucuresti ( mai exact a ceea ce a mai ramas din acestea in urma comasarii  lor cu Facultatea de Istorie in anul 1978 ) acest dialog a fost un adevarat catharsis asteptat de ani de zile.

Pe de alta parte , avand in vedere importanta temei pentru romani, pentru Romania , dar si pentru Uniunea Europeana si evolutia ulterioara a evenimentelor din spatiul juridic romanesc  ( numarul  absurd de dosare penale deschise pe numele Laurei Codruta Kovesi si transformarea ei intr-o tinta a unei mari parti din mass-media au fost actiuni josnice de denigrare care nu au reusit sa impiedice desemnarea  ei ulterioara ca procuror sef al Parchetului European , ci dimpotriva ) , articolul amintit poate fi considerat acum  premonitoriu.

Inainte de a schita profilul celor doi participanti si de a prezenta articolul care a declansat dialogul,  imi fac o datorie de onoare din a prezenta personalitatea filosofului francez Jean Lauxerois .

Dans la bibliothèque du château de Saint-Maurice.
PHOTO  ASTRID MARTIN AUBERDON
Source : http://www.sudouest.fr/2011/08/10/lecon-de-philosophie-avec-jean-lauxerois-471133-2080.php

Jean Lauxerois , fost elev al Jean Beaufret , fost director de programe la Collège international de philosophie , traducator din germana si greaca veche al operelor lui Martin Heidegger, Theodor W. Adorno, Walter F. Otto, Sofocle, Platon si Aristotel ), este un cunoscator rafinat al grandorii intelectuale a epocilor trecute pe care le compara cu declinul cultural tragic al celor prezente. Aceasta mare constiinta europeana stapaneste perfect totemele culturale fundamentale in acest context si restabileste prestigiul autenticei elite culturale europene pe care o reconecteaza la realitatile prezente sublinind rolul major pe care aceasta ar trebui sa-l aiba in acest prezent atat de tulbure .
Jean Lauxerois a inaugurat un nou tip de analiza a sistemelor politice si sociale contemporane si europene construind o grila atemporala de evaluare a societatilor care sunt pozitionate , in raport cu gradul lor de dezvoltare si de evolutie , pe o scala imaginara a umanitatii.
In acest sens a facut o impresionanta radiografie intelectuala a unui sistem politic si social cum este cel francez (http://blogs.mediapart.fr/edition/contes-de-la-folie-ordinaire/article/280511/un-pays-malade-de-jean-lauxerois ), dar acest tip de evaluare poate fi aplicat in egala masura oricarei tari din Europa sau din Occident , inclusiv fostelor tari comuniste.
Aceasta analiza a sistemelor politice este dublata de o impresionanta analiza a sistemelor culturale. In alt context , Jean Lauxerois a analizat devenirea Europei la intersectia dintre cultura vechii Elade ,vechea Roma , ortodoxie si catolicism mergand pana la analiza marilor probleme ale Europei de azi .
Perspectivele complementare , eruditia cu adevarat coplesitoare, naturaletea , siguranta, claritarea si concizia exprimarii in cele mai abstracte probleme filozofice ne fac accesibile cele mai dificile chestiuni ale genezei Europei moderne care de regula erau accesibile doar elitelor sale culturale.
In egala masura , Jean Lauxerois pledeaza pentru revenirea societatilor europene si a Europei in ansamblu la sensul originar al notiunilor de comunitate si legaturi comunitare , ca o etapa necesara intr-un proces de reconstructie sociala deoarece doar prin intalnirea reala a celuilalt si legaturile reale intra-comunitare se poate reface sensul initial al etosului social ca o conditie necesara a reinstaurarii unei etici sociale autentice. 

Desi catolic prin origine , dar avand si detasarea data de formatia sa intelectuala si culturala , Jean Lauxerois s-a apropiat in egala masura de spiritualitatea ortodoxa fiind puternic influentat de intalnirea cu aceasta si de radacinile ei filozofice si ancestrale care sunt in acelasi timp si radacini ale batranei Europe (http://www.luceafarul.net/jean-lauxerois-questions-de-tudor-petcu-a-propos-de-lorthodoxie ; https://sergiusimion.blogspot.com/2019/03/jean-lauxerois-pledoarie-pentru.html)
Din aceasta perspectiva este analizat fenomenul foarte complex al dezradacinarii Occidentului si , prin contrast, este adus Romaniei si romanilor cel mai frumos omagiu care arata ca strainii vad foarte clar ceea ce multi romani nu mai vor sau nu mai pot sa mai vada in tara lor identificata de multi doar cu clișeele si imaginea grotescă oferita de mass-media , directorii de constiinta si formatorii de opinie ai momentului.

"  România astazi ne dă o lecție de curaj, de rigoare și de probitate. Această țară – de câțiva ani încoace îi descopăr substanța și am ales să-i învăț frumoasa limbă – ar putea să fie un exemplu pentru Europa întreagă. ”

Jean Lauxerois

2015

                                                            «««

                                                         

                                                             Protagonisti 

Jean Lauxerois. Filosof, scriitor şi traducător. Fost membru al « Collège International de Philosophie », la Paris, unde a predat filosofia la nivel universitar, a tradus Platon, Aristotel, Sofocle, Heidegger, Adorno. Scrie despre etica, arta şi teoria culturii. Cea mai recentă carte, publicată în 2011, La Beauté des mortels, este un eseu despre gândirea greacă si importanţa ei pentru lumea contemporană  

(http://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_Lauxerois).

Sergiu Simion . Psiholog, blogger, absolvent al Facultatii de Psihologie a Universitatii Bucuresti cu o licenta despre "Structura si mecanismele psihologice ale ambiguitatii "(1981),  a fost profesor de stiinte sociale in satele din judetele Tulcea si Constanta( 6 ani), psihologul CNE Cernavoda ( 12 ani ) si in domeniul privat ( 6 ani ). A publicat articole despre starea domeniului psihologic si articole cu tematica sociala in reviste de limba romana din Franta , Germania , Canada , SUA. (http://psiholtd.freeservers.com/cv.htm).

                                                     Debutul dialogului

Articolul care a declansat dialogul a fost publicat pe platforma Contributors.ro   : 

___________________________________________________________________________________

Hercule la Bucuresti ( impotriva coruptiei )

Jean Lauxerois

16/04/2015

 

 

9

4166

Oricât de ignorată, criticată sau desconsiderată ar fi, România astazi ne dă o lecție de curaj, de rigoare și de probitate. Această țară – de câțiva ani încoace îi descopăr substanța și am ales să-i învăț frumoasa limbă – ar putea să fie un exemplu pentru Europa întreagă. În calitate de filosof și cetățean francez și european, aș vrea să elogiez o femeie remarcabilă, care conduce o instituție nu mai puțin remarcabilă, și care permite  în sfârșit României, dar și  nouă, să avem oarecare încredere în viitor.

Această femeie se numește Laura Kövesi. Numită în 2013 procuror șef al DNA – Direcția Națională Anticorupție –, deja recompensată în 2008 pentru eficiență în lupta împotriva cybercriminalității, și onorată în noiembrie 2014 de New York Times printr-un articol care îi lăuda competența și rezultatele obținute împotriva corupției, această tânără magistrată întruchipează o Românie nouă și o altă democrație posibilă, care ar ști să  îmbine putere și etică, eficiență și integritate, dezvoltare și răspundere.

Precum alte țări, România este amenințată de gangrena corupției mafiote care roade statul la toate etajele, proliferează în toată sfera politică și le descurajează  voințele cele mai bune. Scandalurile se țin lanț : trafic de influență, abuz în serviciu, licității trucate, mită și șpagă, escrocherii la fonduri europene, afacerism în domeniu imobiliare, cârdășie mafiotă, conflict de interese, incompatibilitate de funcții, fals în declarație de avere, îmbogătire nelegitimă… Paleta e cvasi nemarginită. Românii se sufocă în duhoarea putredă a afacerismului copleșitor care fără curmare își întinde imperiul de acum douăzeci și cinci de ani pe ruinele comunismului. Trebuia ca un Hercule să vină pentru curățarea grajdurilor lui Augias. Laura Kövesi sau Hercule la București.

Vântul a început să bată în altă direcție. Mai întâi trebuie să o elogiem pe o altă femeie de care Laura Kövesi a fost precedată pe drumul acestei metamorfoze, și fără de care nimic n-ar fi fost posibil : doamna Monica Macovei. În 2004 fostul președinte Băsescu – ale cărui discernământ și vederi înalte trebuie să le salutăm măcar la punctul acesta – știuse cum trebuia să răspundă neliniștilor și solicitărilor formulate de instanțele europene, alegând-o pe Monica Macovei drept Ministru al Justiției. Această magistrată cinstită și hotărâtă a reușit să doteze justiția țării cu instituții care erau necesare bunului public. În primul rând ea conferise DNA-ului, care rămăsese o scoică goală, independență și putere ; apoi, în 2007, crease Agenția Națională pentru Integritate (ANI), însărcinată să controleze declarațiile de avere din partea a 300.000 de funcționari și aleși, toți supuși la această procedură. Deci a fost meritul Monicăi Macovei, acum Eurodeputat, să deschidă drumul și să schimbe fața lucrurilor.

Dar roata s-a întors cu atât mai mult cu cât Hercule este acum la treabă, arătând o competență și o energie însoțite de o probitate fără pereche. Se înțelege bine cum Laura Kövesi a devenit cea mai temută femeie din România și de ce are constant la dispoziție o protecție apropiată, deoarece i-a găbjit deja pe mai mulți miniștri, președinți de județe, parlementari, șefi de societați publice : dintre ei, mai ales, unele personaje de vârf și moguli, așa cum Voiculescu, fostul colaborator al Securității, devenit afacerist miliardar, pedepsit la zeci de ani de închisoare, sau așa cum Adrian Năstase, fostul Premier, condamnat la patru ani, or, mai recent, mediatica figură Elena Udrea, fostul Ministru al  Dezvoltării și Turismului, cercetată și în stare de arest, pusă în detenție preventivă, după ce Camera Deputaților i-a votat ridicarea imunității. Chiar dincolo de individualități, ultimele anchete ale DNA-ului arată corupția politicienilor organizată în rețele, cu colosale sume de bani în joc – precum în dosarul numit « Microsoft ». Punct interesant : doamna Procuror șef nu numai că face anchete și obține condamnarea vinovaților, dar pe lângă aceasta cere să fie înapoiați Statului banii pe care ei i-a furat. Astfel justiția  bine gândită are o consecință foarte concretă : pe când țara caută cu disperare să mărească resursele budgetare, nu este puțin lucru ca statul român să fie în stare să recupereze miliardele deturnate de către profitori și acaparatori de toate soiurile, care l-au ronțăit  sau stors cu nerușinare.

Desigur nimic nu este încă dobândit, și se poate bănui că turnători, reglări de conturi, compromisiuri toxice iau parte la aceste scandaluri care înfloresc astăzi – ca să nu mai spun de jocul serviciilor de informație. Dar nu are importanță ! În urma alegerii surprinzătoare a lui Klaus Iohannis ca președinte al României în noiembrie trecut, munca Laurei Kövesi, ajutată de o bună echipă, rămâne de neînlocuit și indispensabilă, deoarece poate contribui într-un fel deosebit să dea din nou un pic de speranță unei părți din țară, adica tinereții. Democrația în general, și românească în particular, are nevoie astăzi de simboluri tari. Subiectele privind banii obștești și răspunderea politică sunt mari mize în joc de acum înainte. E timpul să sesizezăm cât de necesară este etica pentru dezvoltarea unei țări, nu numai deoarece corupția o sărăcește material, ci și pentru că  le descurajează pe talentele numeroase, care prea deseori sunt îndemnate să își părăsească țara, ca să-și caute un destin altundeva – precum tinerii medici, învățați și foarte bine pregătiți, care, mai mult ca niciodată, pleacă numeroși să practice medicina în Vestul Europei.

Pe terenul corupției, oricum, Europa și SUA au dreptate să se arate vigilente, chiar exigente. E timpul ca oamenii politici să fie conștienți că  viitorul țării lor se joacă  acum. Dacă, din nefericire, ei ar căuta să restrângă  puterile DNA – așa cum unii deja o reclamă – dacă ar intenționa să o discrediteze pe Laura Kövesi, susținând că succesele ei deschid timpul « republicii procurorilor » – așa cum a spus literal un pretins « responsabil » politic –, atunci riscul ar fi mare să fie închisă din nou ușa care se întredeschide astăzi. În cazul aceasta, Hercule n-ar putea să se mulțumească să curețe grajdurile lui Augias, ci ar trebuie să ne descotorosească de hidra din Lerna; dar ar fi nu mai puțin de temut ca unii nu să dorească să se descotorosească de Hercule însuși, victimă a vreunei noi camași a lui Nessos – chiar dacă e bine cunoscută valoarea « bodyguarzilor » din poliția românească…

Tot atât cât România, Europa, fragilizată de îndoiala prelungită de sine însăși, are nevoie astăzi de chipuri exemplare, hotărâte și drepte. În ceea ce privește criminalitatea financiară, care, la Est și la Vest, înființează o amenințare mai reală decât se crede, războiul trece obligatoriu prin lupta împotrivă corupției oamenilor politici. Când criza e deschisă la Est, când România și Bulgaria doresc să intre în spațiul Schengen, când țări precum Ucraina și Moldova, amenințate de imperialismul rusesc, consideră că Europa este unicul recurs, trebuie ca Europa să se arate radical deosebită de acest totalitarismul mafiot care visează să-și întindă tentaculele, subjugând popoarele în numele ideologiei de fațadă care circulă sub marca de « euro-asiatism ». Avem nevoie de alte Laura Kövesi. Această tânără femeie este exemplară, deoarece contribuie să ălcătuiască o idee seducătoare a unei Europe în stare să își facă curețe grajdurile și să le dea încredere atât popoarelor din care este alcătuită, cât și a celor a care doresc să i se alăture. E timpul ca oamenii politici să înțeleagă că numai în adevărul substanței noastre, adică doar în sensul etic comunității politice, se înrădăcinează pentru noi energia viitorului.

Nota editor: Articolul a fost scris de autor in limba romana si in limba franceza. Versiunea in limba franceza a aparut in ziarul La Croix.

________________________________________________________________

1. • Marks 18/04/2015 At 16:18

     Momentul actual al Romaniei era greu de prevazut in urma cu 10 ani. Dincolo de valoarea momentului cred totusi ca acest miracol tine mai mult de teoria haosului decat de merite exceptionale ale unor oameni. De ce spun asta? In primul rand presedintele Basescu a urnit roata insa lucrurile stau un pic altfel. El nu putea sa castoge alegerile impotriva lui Nastase care atunci avea la indemana un „partid-stat” decat daca enerva alegatorii cu singurul lucru care nu putea fi ascuns sub pres : corupitia. De aceea si-a slefuit discursul anticoruptie ca sa capete puncte pentru viitor cred deoarece sunt convins ca nu se astepta sa castige din prima. Castigand insa si-a dat seama ca sloganul de campanie e o asteptare reala si cum Europa ne hartuia cu coruptia s-a gandit la un plan diabolic. Adica sa ia oameni din afara Bucurestiului care n-ar fi avut gustul inaltimilor daca nu era el si sa-i aduca in justitia chipurile independenta. Justitia s-a construit cu aparenta de autonomie insa oamenii erau plasati strategic. Daca vreti dovada la ce scriu ganditi-va ca gala Bute a fost acum cativa ani si de abia acum pupila lui Basescu madam Udrea plateste. Basescu ca mare jucator a stiut sa faca sacrificii. Primarul Craiovei Solomon, madam Ritzi au fost victime care trebuiau sa arate ca justitia e independenta. Ceea ce n-a prevazut Basescu e ca justitia chiar are puterea sa se meancipeze de el iar setea si nevoia de curatenie a Romanilor a ramas. De aceea el m-a reusit sa impuna un partid care sa-i duca aureola mai departe asa cum a facut Iliescu iar constructia lui PDL a suferit o implozie in PNL. Ceea ce-si dorea el s-a implinit adica o dreapta mai unita si un presedinte de dreapta si anticoruptie cat cuprinde dar el nu-i fericit. De ce? Pai nu le manipuleaza el asa cum a proiectat si asta-l inebuneste. Totusi tipetele lui si ale lui Udrea trebuie ascultate. Oare totusi SRI – DNA nu fac o alianta si cu directie politica? De ce cazul Bute a stat sub pres? De ce acum alte cazuri semnalate de guvern stau sub pres? E foarte buna cruciada asta anticuptie insa nu exista riscul ca totusi Kovesi sa nu fie Joana D’arc ci doar o buna politiciana gen Hoover cu dosare pentru toti atunci cand trebuie? Sunt intrebari care trebuie puse. Sunt condamnari care sunt totusi discutabile. Imbatati de ideea justitiei comentatorii si poporul uita ca nu e rau sa fi mai circumspect. Nimeni nu critica ideea de justitie. E bine ca politicienii sa inteleaga ca politica nu e neaparat o chestie de castigat bani. Politica tine si de vocatie. Dar sa ne lasam dusi de bucuria ca in sfarsit o multime de oameni platesc pentru 25 de ani de hotie poate duce la o falsa justitie : una care vaneaza vrajitoare indiferent de probe si de drepturile acuzatului si asta nu rezolva ideea de justitie pentru ca fiecare poate sa ajunga o data in viata acuzat si pentru ca s-a urcat la volan si mai tragic ar fi ca aceasta justitie mult laudata si aplaudata sa faca de fapt o selectie intre vrajitoare dupa criterii de oportunitate politica. Eu cred ca stafia ambelor tragedii enumerate ne bantuie. Probabil ca tot teoria haosului va rezolva si aceasta problema… Sau nu

     Răspundeți
     • Marks 18/04/2015 At 16:19

       Scuze pentru cele cateva greseli

       Răspundeți
2. Rasvan Lalu 16/04/2015 At 13:15

   Dincolo de conținutul generos și impecabil al acestui frumos articol, se cuvine salutată eleganța de a-l fi publicat în română.

   Au-delà du contenu généreux et impeccable de ce bel article, il convient de saluer l’élégance de l’avoir publié en roumain.

   Răspundeți
3. Ștefan Brăgărea 16/04/2015 At 15:27

   Extrem de frumos spus.
   Obiecții pot apărea numai la faptul că prefer elogiul instituțiilor față de elogierea persoanelor. Este însă adevărat că instituțiile sunt alcătuie din persoane.

   Răspundeți
4. Marchi 16/04/2015 At 17:09

   Se cuvine să remarcăm că autorul acestui minunat articol-eseu face parte dintre străinii (puțini la număr) care văd, în România, și altceva decât „hoarde de troglodiți” din Estul Sălbatic care „amenință” civilizația vestică. Și care umplu ecranele Occidentului cu imagini palpitante, vandabile…
   Chapeau, monsieur Lauxerois!

   Răspundeți
5. Adrian Rusu 16/04/2015 At 17:25

   In general, un elogiu se adreseaza unei persoane. (Fireste insa ca se poate adesa si unei institutii, dar indraznesc sa cred ca „Elogiu Directiei Nationale Anticoruptie” ar fi nitel ridicol). Altfel, ce sa admiri mai intai? Claritatea, curajul de a afirma sau entuziasmul aproape copilaresc? Daca ar fi scris-o un roman, l-am fi acuzat de naivitate. Voila… O gura de aer proaspat.

   Răspundeți
6. Alin 17/04/2015 At 2:36

   Laura Kövesi a impresionat o țară întreagă în ultimii ani. Munca doamnei Kövesi le aduce politicienilor aminte că nu sînt veșnici și le oferă garanția că faptele lor vor fi inspectate cu atenție. România nu e sat fără cîini și noi, oamenii obișnuiți, ne-am săturat să avem în fruntea statului politicieni incompetenți sau corupți.

   Răspundeți
   • Calin 17/04/2015 At 10:27

     Bineinteles ca Traian Basescu a creat impreuna cu Monica Macovei conditiile necesare si au impulsionat atacarea frontala a flagelului numit coruptie,iar numirea d-nei laura kovesi s-a dovedit nu numai inspirata,ci si providentiala,dar sa nu uitam ca dosarele multe si grele sunt lucrate de zecile de procurori aproape anonimi dintre care pot fi recrutati sefi de alte parchete importante dar inactive ,sau active politic (vezi ParchetulGeneral).Acest lucru va fi posibil cind vom scapa de cancerul numit P S D!

     Răspundeți

Sursa : https://www.contributors.ro/hercule-la-bucure%c8%99ti-impotriva-corup%c8%9biei/

                                                                        

«««

Sergiu Simion <….>
to Jean Lauxerois <…>

date : Apr 16, 2015, 6:34 PM

re : Articolul aparut pe Contributors.ro ( Jean Lauxerois - Hercule la Bucuresti ( impotriva coruptiei )

https://www.contributors.ro/hercule-la-bucure%c8%99ti-impotriva-corup%c8%9biei/


Stimate Domnule Lauxerois,

Va scriu in primul rand pentru faptul ca ati formulat clar si intr-un singur articol ceea ce nu au reusit sa spuna intelectualii romani ( dar care aveau aceasta datorie morala ) in 25 de ani si una din dovezi o constituie chiar lipsa de reactie la un asemenea material care ataca teme inca tabu in societatea romaneasca.

Problema esentiala aflata in discutie este validarea unui sistem de valori umaniste , morale si normale si din aceasta perspectiva nu numai Romania, ci chiar intreaga Europa se afla intr-o profunda criza . De aceasta criza profita Rusia care in mod cert o sprijina in mod foarte perfid, dar si cu multa inteligenta.

Consecinta este aceea ca valorile umaniste si valorile europene ( implicit valorile natiunilor europene ) se afla sub cel mai puternic atac cunoscut vreodata iar locul lui de desfasurare este spatiul virtual care este fundamental diferit de spatiul public de altadata.

In prezent, este o problema vitala pentru Europa ( dar este la fel de valabil si pentru oricare dintre tarile ei ) sa-si structureze , sa mentina si sa apere un sistem de valori la care oamenii sa poata adera si care sa le mobilizeze energiile definind implicit regulile si limitele jocului social in competitia cu alte sisteme de valori .

Totusi , cel mai mare pericol pentru Europa nu il reprezinta nici Rusia care se afla la granita ei, nici islamismul care ataca pretutindeni si nicaieri , ci resetarea propiului ei sistem de valori si inlocuirea acestora cu contrariul lor , resetare si inlocuire care ii pot consuma ultimele resurse si ii pot da lovitura de gratie.

Dupa experienta celor 25 de ani parcursi deja de tara mea ( nu mai vorbesc de experienta - horror a comunismului) , am convingerea ca vor mai trece tot atat pana la resetarea completa a vechiului sistem politic si social respectiv pana la normalizarea actualului sistem de valori (http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1122 ; 

https://sergiusimion.blogspot.com/2011/08/pariul-cu-istoria.html).

Drama Romaniei si a multor alte tari europene , este aceea ca cetatenii vor si pot sa aduca schimbarea, dar sistemele politice si sociale si structurile impersonale care le gestioneaza in primul rand nu vor , si in al doilea rand nu pot.

Intrebarea mea finala este daca in calitate de filosof și cetățean francez și european nu considerati necesara aparitia unui nou tip de organizatie transparenta / retea / grup social paneuropean care in afara grupurilor politice actuale, ONG-urilor traditionale , etc., sa coalizeze energiile civice din Europa in sprijinul mentinerii valorilor umaniste si valorilor europene si nationale.

Motivul pentru care ar trebui initiat un asemenea demers european il constituie chiar scenariile distructive care sint deja puse in aplicare la granitele Europei , dar si in interiorul ei.


Cu respect,

Sergiu Simion

https://sergiusimion.blogspot.com


Note biografice

http://psiholtd.freeservers.com/cv.htm

Note bibibliografice

Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism

( https://web.archive.org/web/20170206102326/http://agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm)

__________________________________________________________________

Jean Lauxerois 
to: Sergiu Simion 

date: Apr 17, 2015, 8:24 PM
re: Articolul din Contributors.ro


Stimate Domnule Simion,

Mai intai multumesc frumos pentru mailul dumneavoastra. L-am descoperit astazi si ma bucur foarte mult ca acest articol poate sa indemne o dezbatere cu oameni asa cum dumneavoastra. Pentru mine este o data "istorica", prima data ca scriu si public totodata un text in romaneste...
Imi cer scuze : astazi – ajungand la Paris – timpul e prea scurt ca sa va raspund intr-un fel potrivit. Maine seara va fi mai bine si promit ca raspunderea mea va tine seama de toate aspectele pe care le evocati.


Cu stima si cu cele mai bune ganduri.

Jean Lauxerois

__________________________________________________________________

Jean Lauxerois 
to: Sergiu Simion 

date Apr 19, 2015, 9:32 PM

re: Articolul din Contributors.ro


Stimate domnule Simion,

Din nou multumesc mult pentru mailul dumneavoastra, pentru ca, depasind cadrul strict si contextul articolului, ati reusit sa mergeti fara ocol drept la esential, si sa puneti in evidenta chestiunile care ivesc la zarea politica a Europei si a tarilor care o alcatuiesc.

Intradevar problematica este cea din o transformare lumii si din o necesara schimbare de macaz pe ceea priveste valorile care garanteaza constructia viitorului nostru.
Trebuie sa apucam prilejul si sa nu luam calea gresita. Sau prabusire interna sau metamorfoza ? Oricum metamorfoza cere un examen serios al valorilor pe care dorim sa le alegem. Si in Europa actuala nimic nu este clar. Totul ramane intunecos si asta ajunge pentru un dezastru iminent.

Daca lumea de astazi este un spatiu nou, alcatuit de rete tot mai diverse si de tot feluri, care nu se sinchisesc de vechii institutii ierarhice, tot mai putin eficiente, chiar paralizante, trebuie sa gasim noile conditii si reguli pentru viata comuna ("a trai-impreuna"). In acest sens problemele cele mai importante sunt raspunderea politica, controlul democratic, creatia sociala, si justitia.

Pe acest teren o schimbare este ineluctabila, pentru ca indeosebi justitia este arhaica si invechita (la noi modelul este napoleonian !...) Si democratia moderna a uitat faptul ca justitia intemeia democratia greaca (a vorbi de "statul de drept" nu ajunge deloc !). Astazi este timpul ca ne gandim la acest aspect si intradevar Europa poate sa fie cadrul nou al unei justitii regandite.

In aceasta directie sunt suta la suta de acord cu dumneavoastra : am nevoie de un tip nou de organizatie, "in afara grupurilor politice actuale etc...", "ca sa coalizeze energiile civice din Europa". Este o urgenta, impotriva damblalei sau tiraniei, adica haosului.

Cu stima.

Jean Lauxerois

__________________________________________________________________

Sergiu Simion 
to: Jean Lauxerois 

date : Apr 20, 2015, 8:38 AM

re: Articolul din Contributors.ro


Stimate domnule Lauxerois,

Confirm primirea mail-ului si va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra care ma onoreaza. Cu speranta ca veti scuza intarzierea ( sunt in joc teme fundamentale si personal astept o asemenea discutie de foarte multi ani ) veti primi raspunsul meu in cursul zilei de astazi sau cel mai tarziu maine dimineata.


Cu respect si cele mai bune ganduri,

Sergiu Simion

__________________________________________________________ 

Sergiu Simion
to: Jean Lauxerois

date : Apr 21, 2015, 10:27 AM

re : Cateva opinii si o propunere


Stimate domnule Lauxerois,

Va multumesc inca o data pentru raspunsul primit care este extrem de onorat pentru mine deoarece vine din partea unei personalitati europene de talia dumneavoastra.

Satsifactia este cu atat mai mare cu cat domeniul dumneavoastra de competenta priveste fundamentele filosofiei si culturii grecesti si europene si din acest punct de vedere sunteti cel mai in masura sa evaluati grandoarea intelectuala a epocilor trecute si declinul tragic al celor prezente.

Altfel spus , aveti si instrumentele , si posibilitatea, si ocazia sa puteti evalua corect ce se intampla la ora actuala la nivel european , si cu atat mai mult aveti atu-uri sa puteti evalua corect , si prin obiectivitatea detasarii, ceea ce se intampla intr-o tara cum este Romania .

Am folosit ocazia oferita de articolul dumneavoastra atat de elegant si in acelasi timp atat de necesar tarii mele pe care l-ati publicat in Contributors.ro , pentru a deschide o discutie cu dumneavoastra despre problemele care framanta orice constiinta ganditoare din Europa , deci si din Romania.

Din acest punct de vedere sunteti nu numai foarte deschis si receptiv fata de aceste probleme, dar aveti si autoritatea necesara de a formula opinii care pot fi auzite in context european si in acele cercuri intelectuale care nu sunt circumscrise unor interese politice si conjuncturale.

Concret , in urma experientei mele de profesor si ulterior de psiholog practician ( timp de 12 ani am fost in contact cu specialistii canadieni de la Centrala Nucleara Cernavoda ) m-am gandit ca initiativa dumneavostra admirabila de a va apropia de cultura si civilizatia romaneasca este o ocazie de a intra in contact si cu unele aspecte de profunzime ale societatii romanesti mai putin accesibile celor care nu au fost in contact direct cu arhitectura atat de complicata a unei societati post-comuniste aflata in tranzitie catre democratie si capitalism , cum este societatea romaneasca.

Altfel spus, coruptia endemica din societatea romaneasca ( si acesta este numai varful aisbergului ) isi are explicatia in primul rand in ceea ce noi numim “societatea civila in civil” respectiv un sistem social care are la baza comunitatea serviciilor de informatii derivate la randul lor din fosta Securitate ( politia secreta a sistemului comunist) , dar aceasta situatie nu este specifica numai Romaniei.

In al doilea rand, coruptia endemica de la noi isi are explicatia in complicitatea involuntara si tacita a cetatenilor a caror mentalitate este captiva in ceea ce am putea denumi “virtual cage“.

Personal, am avut ocazia sa compar programele TV din Germania si Spania de exemplu, cu programele TV din Romania si m-am ingrozit ( programele romanesti sunt de tip clickbait : suprastimulare senzoriala si sexuala promovand constant subcultura, primitivismul, vulgaritatea, agresivitatea verbala si sociala ). Se confirma exact ce a a spus Tom Gallagher despre ele : “Nici un parinte responsabil de aici nu ar trebui sa isi expuna copilul la programele televiziunilor din Romania ”.

In acest caz , vorbim de o manipulare mediatica extrema prin care cetatenii nu mai au acces la realitate si la un sistem normal de valori , logica morala si sociala sunt abolite, iar oamenii raman captivi intr-un fel de inchisoare mentala la purtator care genereaza pasivitate si depresie sociala.

Ca sa rezum , cea mai grava problema a societatii romanesti ( este adevarat, nu numai a ei ) este criza morala respectiv destructurarea sistemului de valori si aici ( spun acest lucru cu o imensa tristete si fara sa ma erijez in acuzator public ) personalitatile culturale ale Romaniei si intelectualii ei nu au reusit intr-un sfert de secol de la Revolutie sa valideze un sistem normal de valori, as zice ba chiar dimpotriva ( un singur exemplu : mineriada din 1990 a fost girata politic si intelectual exact de catre ministrul Culturii de atunci care nici macar nu si-a dat demisia , dar care si acum este considerat un director de constiinta , lider de opinie si reper social si moral ) .

Explicatia este pur si simplu biologica si de domeniul evidentei . Datorita instinctului de conservare, sistemele individuale de valori nu se pot reseta la fel de usor ca sistemele sociale . Pe cale de consecinta , aderenta la sistemul de valori democratice si europene este de multe ori una mimata (declarata ) si nu una reala si profunda.

In sfarsit , exista doua motive putin cunoscute in Occident ( Nota 1 si Nota 2 de mai jos ) pentru care cele mai grave probleme ale societatii romanesti ( si nu numai ) provin din alterarea sistemului de valori.

Primul se refera la sistemul de valori sociale anormale ( socant pentru o minte normala si democrata ) promovat in mod ocult de catre comunisti prin aplicarea unor directive secrete de la Moscova (documentul care se refera la acestea a fost descoperit intamplator in Polonia in anul 1981 ).

Al doilea se refera la modul in care comunistii romani ( si nu numai) au aplicat tehnicile psihopolitice criminale provenite tot de la Moscova si care sunt si acum la fel de socante pentru o minte normala si democrata . Documentul este de fapt o cuvantare a lui L.P.Beria la Moscova in 1936, si este doar o introducere intr-o sinteza realizata de catre Sergiu Grossu ( un disident roman care a trait in Franta ) despre tehnicile de inginerie sociala folosite de catre comunisti.

Ambele sunt esentiale pentru o perceptie de ansamblu a societatii romanesti aflata in stare de parabioza si pentru intelegerea rolului pe care l-au avut haosul ( uneori dirijat ) absurdul, irationalul, nedeterminarea si nestructurarea in viata politica si sociala de la noi. Aceste coordonate de sistem au transformat societatea romaneasca) intr-un adevarat laborator social si poligon de incercare pentru tehnicile de inginerie sociala , resetare si inversare a sistemului normal de valori, iar cetatenii romani in cobai umani.

Din acest punct de vedere cateva exemple sunt elocvente :

- Constitutia romaneasca din 1991 practic a legalizat furtul printr-o sintagma devenita celebra : “…averea dobandita (s.n.- nu conteaza cum !) se presupune a fi licita”.

- Din 1990 si pana acum Parlamentul a elaborate peste 50.000 de legi ( nici o minte normala nu poate procesa o asemenea cantitate de informatii deci cetateanul poate deveni oricand infractor fara voie ) .

- Codul Penal romanesc a “inventat” recent institutia numita “cumulul pedepselor pentru infractiuni multiple” ( infractorul executa doar pedeapsa cea mai mare pentru cele n infractiuni savarsite ; eliberarea pentru “buna purtare”( sau scrierea unor “lucrari stiintifice” in inchisoare ) daca a savarsit o treime din pedeapsa ; eliberarea infractorului daca acesta a depasit varsta de 60 de ani ; pedeapsa maxima care poate fi data la noi ( inclusiv pentru crima!) este de maximum 20 de ani ,etc.

Din aceste considerente, cred ca principalul razboi al societatii romanesti ( poate si al Europei ) se duce acum in ceea ce Platon odata numea lumea ideilor , dar care exista in prezent ca mediu virtual , mai exact un hiperspatiu informational n-dimensional care tinde sa copleseasca capacitatile de procesare umane. Acest hiperspatiu n-dimensional a reusit sa puna in contact virtual practic toti oamenii , dar in acelasi timp sa-i instraineze pe unii de altii si tinde chiar sa copleseasca lumea reala prin faptul ca din ce in ce mai multe activitati trec din spatial real in spatiul virtual.

Pariul cu istoria este in ce masura oamenii pot reusi sa construiasca retele sociale optime in proximitatea lor si prin care sa-si atinga obiectivele atunci cand au posibilitati aproape infinite de a intra in contact cu toti ceilalti , dar foarte putine solutii pentru agregari sociale eficiente si pentru mentinerea coeziunii.

Propunerea mea vine exact in acest cadru. In urma experientei mele sociale si profesionale si prin compararea atenta a diferentelor atitudinale ( sistemele de valori ) si comportamentale existente intre canadieni ( sistemul occidental ) si romani ( sistemul est-european ) mi-a venit de multa vreme ideea unui proiect de organizatie transparenta / retea sociala / grup social / club , etc . complet diferita de cele uzuale si al carei algoritm de functionare ( conceput pe baze psihologice ) sa tina cont de diferentele culturale , dar in acelasi timp sa ofere de comun acord un fundament intregii retele.

O astfel de structura are avantajul ca propune din start “regulile minimale ale jocului” pentru toti participantii, inclusiv proceduri de identificare si mentinere a consensului.

Algoritmul retelei l-am elaborat de multi ani ( dar poate fi usor actualizat ) , singurul impediment fiind legat de costurile de implementare ale bazei de date pe care din motive obiective nu am mai avut nici posibilitatea, si nici ragazul social sa le acopar prin forte proprii ( publicarea simultana in Franta , Germania si USA a articolului despre “Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism” a echivalat practic cu renuntarea la profesia de psiholog si la abandonarea carierei ).

Proiectul retelei este prezentat in linii mari aici (http://aon-bibliotecababel.blogspot.com/2009/04/aon-biblioteca-babel.html) si poate constitui in diferite domenii ( social, cultural, etc. ) o baza de plecare pentru o organizatie arborescenta, practic pentru o retea de retele.

In final, va multumesc pentru modul exemplar si atat de elegant in care ati abordat in spatiul public o problema vitala pentru societatea romaneasca , dar si pentru posibilitatea rara pe care mi-ati oferit-o de a avea un astfel de dialog ( si in limba romana ! ) cu o personalitate de anvergura dumneavoastra.

In acelasi timp , imi exprim regretul sincer ca nu mai am in prezent abilitatile necesare pentru a scrie in frumoasa limba franceza pe care am stapanit-o bine in urma cu peste 40 de ani atunci cand impreuna cu autorii dragi mie ( Montesquieu, Voltaire, Baudelaire, Verlaine, Eugene Ionesco, Albert Camus, Maupassant, Stendhal, Balzac, Moliere, Proust, Andre Malraux, Andre Gide, Andre Maurois ,etc. .., ) mi-a incantat intreaga adolescenta .

Am convingerea de multa vreme ca oamenii pot depasi barierele si pot invinge sistemele sociale ( inclusiv sistemele politice ) pentru ca adevaratele batalii nu se mai poarta pe campul de lupta de altadata, iar metodele neconventionale constituie deja regula si nu exceptia.

Cu speranta ca nu v-am rapit prea mult timp cu aceste opinii personale, imi afirm interesul si disponibilitatea pentru orice proiect social care poate depasi blocajele politice , sociale si culturale contemporane si pentru orice discutie pe aceasta tema.


Cu respect si cele mai bune ganduri,

Sergiu Simion

Nota 1

Se refera la sistemul de valori sociale anormale  ( socant pentru o minte normala si democrata )  promovat in mod ocult  de catre comunisti folosind directive secrete de la Moscova (documentul care se refera la acestea a fost descoperit intamplator in Polonia in anul 1981 si a fost publicat ulterior de catre Cristopher Andrew & Oleg Gordievski in Marea Britanie  :

 

DIRECTIVELE NKVD din  1947  pentru ţările din orbita sovietică
http://sergiusimion.blogspot.ro/2009/06/directivele-nkvd.html
 
Sursa :
http://romania-rusia.info/DirectiveleNKVD.asp
Cristopher Andrew & Oleg Gordievski - KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov , Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492

 

 

 

Nota2

Se refera la cuvantarea tinuta de L.P.Beria in 1936 in fata studentilor americani veniti la Universitatea Lenin din Moscova pentru cursul de Psihopolitica :

 

Cuvântarea ţinută de L. P. Beria
http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/03/77-de-ani-de-la-inaugurarea-cursului-de.html
 
Sursa :
 Sergiu Grossu – Spalarea creierului. Complotul psihopolitic al comunismului
(  http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/)

__________________________________________________________________

Jean Lauxerois
to : Sergiu Simion

date : Apr 22, 2015, 12:46 AM

re : Cateva opinii si o propunere


Stimate domnule Simion,

Am primit aceasta seara mailul dumneavoastra si l-am citit cu mare placere. Impresionant.

Acum iau timpul sa citesc din nou, si sa gandesc despre propunerile dvs, in legatura de toatele abundante link-uri pe care le dati la urma – un cules ce pare extrem de bogat !

Cand am terminat, revin ca sa mergem inainte impreuna in convorbire.

Cu stima si multumiri.

Jean Lauxerois

_________________________________________________________________________

Sergiu Simion
to: Jean Lauxerois

date : Apr 22, 2015, 12:38 PM

re : Un pays malade de Jean Lauxerois

Stimate Domnule Lauxerois,

Felicitari pentru acest superb articol al dumneavoastra pe care l-am descoperit acum ( http://blogs.mediapart.fr/edition/contes-de-la-folie-ordinaire/article/280511/un-pays-malade-de-jean-lauxerois ) si care imi ofera bucuria unei adevarate delectari intelectuale.
Imi rezerv placerea de a-l citi pe indelete ( "festina lente") pentru ca asemenea articole astept de ani de zile.
Cu titlu de opinie personala , cred ca Europa are acum o nevoie vitala de astfel de sinteze si de astfel de personalitati.

Cu respect si cele mai bune ganduri, 

Sergiu Simion

__________________________________________________________________

Jean Lauxerois
to: Sergiu Simion

Re : Un pays malade
date : Apr 23, 2015, 12:19 AM


Stimate Domnule Simion,

Multumesc pentru aceasta surpriza si pentru felicitari ! Foarte onorant din partea dumneavoastra.
Cu atat mai mult cu cat nu a fost asa de usor pentru mine dupa publicare, puteti sa va inchipuiti...
Ca multumiri : aici aveti atasata o "tara bolnava " part 2 : dar acest text n-a fost publicat niciodata.


Cu stima reiterata si cu cel mai bune ganduri.

Jean Lauxerois
________________________________________

Jean Lauxerois 
to: Sergiu Simion 

date : Apr 29, 2015, 4:19 PM

Re : Cateva opinii si o propunere


Stimate domnule Simion,

Am citit toate documentele pe care le mi le-ati trimis. Foarte impresionant. Multumesc de toate inima !

Am aflat mult despre problemele societatii romanesti, despre tehnicile de inginerie sociala, folosite de catre comunisti. Absolut necunoscut la noi. Si absolut necesar. Ma bucur ca am descoperit aceasta fata lucrurilor...

In ceea ce priveste propunerea dumneavoastra : este un proiect frumos, din mare anvergura, foarte ambitios, foarte bine gandit. Sunt sigur ca aceasta structura arborescenta este o baza inedita pentru un dialog de tip nou, cel putin european.
Totusi, in momentul de fata, ma intreb cum acest proiect este de adus la indeplinire. Indeosebi nu vad bine cine este in stare sa fie de ajutor. La nivelul european ? Aveti deja o idee putin mai precisa despre toate acesta ?

Altfel, pentru o discutie viitoare cu dumneavoastra, care se impune, ar fi poate bine ca sa alegem cateva teme, asa cum – de pilda – democratie si coruptie, riscul unui totalitarism nou, falimentul intelectualilor din Europa, etica si politica, valori europene pentru maine, si asa mai departe... Vast program !

Cu stima si toate cele bune ganduri mele,

Jean Lauxerois

__________________________________________________________

Jean Lauxerois 

to : Sergiu Simion

date : Fri, May 6, 2016, 3:04 PM

re : Material de sinteza din aprilie 

 

Stimate domnule Simion,

Cu un pic de indelete am putut citi in sfirsit o parte importanta a "materialului de sinteza" pe care mi l-ati trimit in aprilie.

Impresionant si neasteptat !

Am descoperit

1/ cu admiratie : discernamentul dumneavoastra si capacitatea foarte subtila de analiza fata de un fenomen asa de complex si intunecos.

2/ cu stupoare : mecanismul infernal, foarte clar descris, pe care institutia il actioneaza ca sa distruga oamenii care "fluiera in biserica" (expresie frumoasa - ma bucur ca am invatat-o intr-aceasta ocazie !).

Totul asta a fost un aspect necunoscut de mine : argumentarea voastra scoate la iveala o fata nelinistitoare a Romaniei postcomuniste. Este de cugetat in adancime. In plus recurgerea la tehnici de presiune, amenintare si santaj dovedeste cat psyhologia în general e o disciplina dubioasa, mai ales cand se dovedeste legata cu putere, cu manipulatie si cu propaganda. Are o forta de destructie nemarginita.

O sugestie : poate ar fi interesant si eficient ca faceti despre aceasta realite un text de sinteza, rezumand scurt argumentarea de fond. Dar numai o sugestie... 

Ar fi si la noi o chestie urgenta, cu toate ca situatia e deosebita. Psyhologia se iteste, intotdeauna mai mult, ca o disciplina foarte prezenta in societate, cand devine acum o terapeutica depasita – in special pe terenul adictiei (de toate feluri), pe care o cunosc destul de bine, si care imi pare astazi un fenomen contaminant si primejdios pentru civilizatia noastra.

Asadar jos palarie si felicitare pentru perspicacitate teoretica si rezistenta staruitoare.

Multumesc inca o data pentru incredere dumneavoastra, si nu uit promovarea frumoasa articolului despre ortodoxie pe blogul personal.

Cu stima si cele mai bune ganduri.

Jean Lauxerois 

________________________________________________________  

Sergiu Simion

to : Jean Lauxerois

Sat, May 7, 2016, 2:03 PM 

Re : Articolul despre ortodoxie 


Stimate domnule Lauxerois,

In primul rand va marturisesc ca articolul dumneavoastra despre ortodoxie este poate cel mai bun si complex text despre ortodoxie , spiritualitatea ortodoxa si despre Romania pe care l-am citit in ultimii 25 de ani . In acelasi timp este si un foarte complex autoportret spiritual pe care il oferiti celorlalti.

Citind acest articol am inteles cat de mutilanta a fost educatia ateista si rationalista de la noi care a extirpat spiritualitatea ortodoxa si in acest mod a dezumanizat si indepartat de originile sale un intreg popor.

Mai mult decat atat, am realizat ca in facultatile umaniste si de stiinte sociale de la noi a fost practicata aceasta lobotomie care a pustiit interior absolventii lor rezultand ceea ce au visat si au reusit sa puna in practica doar bolsevicii din URSS, respectiv o stiinta fara constiinta si cercetatori fara deontologie respectiv amoralismul si moral insanity ca cele mai grave simptome ale „cutremurului schizofrenic marxist ce a deformat coordonatele dezvoltarii normale ale compatriotilor nostri ” .

Am citat aici cuvintele unui fost detinut politic roman care traieste in Franta si cu care am avut un dialog foarte interesant
( http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/02/cicerone-ionitoiu-un-dialog-intre.html ) deoarece va poate oferi o alta perspectiva asupra atat de complexei realitati romanesti.

In sfarsit, marturisesc ca inca imi mai trebuie timp sa aprofundez articolul dumneavoastra care deschide perspective cu adevarat fascinante asupra radacinilor istoriei , culturii si spiritualitatii europene si de aceea m-am limitat doar la o scurta prezentare.

Motivul este simplu . Spre deosebire de taranii simpli din Ardeal si Moldova care si-au mentinut spiritualitatea prin simplitatea traditiei, generatia mea si multe alte generatii au fost de fapt deconectate de la aceste radacini ancestrale. Ca sa rezum totul intr-o singura popozitie, articolul dumnevoastra deschide o usa catre o alta lume care in timpul comunismului nu a fost accesibila romanilor.

In ceea ce priveste „ Micul tratat de spamologie si psihologie” , acesta nu este decat un mic exemplu din armaghedonul virtual care se desfasoara acum in Romania unde adevaratele razboaie intre oameni si sistem nu se mai poarta la lumina zilei.

In acest razboi indivizii sunt singuri pentru ca psihologia din Romania nu mai are in comun cu psihologia occidentala decat numele, scopurile sale fiind complet diferite, ea devenind o arma de control social si manipulare josnica .

Nu stiu ce opinie aveti despre problema adictiilor , dar aici psihanaliza a fost resuscitata din interese de sistem ea fiind singura disciplina din Occident agreata de comunisti inca de la aparitia ei .

Pe scurt , si dincolo de lozincile pentru urechile Occidentului , mass-media si realitatea virtuala au creat in Romania o falsa agenda publica , o pseudo-realitate si o „plasa de siguranta” prin care cetatenii se invartesc in cerc fiind complet decuplati de informatia adevarata , realitatea obiectiva si mecanismele deciziei. Acest lucru nu era posibil fara complicitatea stiintelor sociale in care psihologia joaca un rol de frunte , de aceea domeniul a fost practic confiscat.

Psihologia a devenit astfel o arma de control social care trebuie controlata la randul ei. Comentariul anonim pe care l-am primit la unul din articolele mele si pe care il citez mai jos arata starea de fapt dintr-un domeniu confiscat de alte structuri :

„Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organizatiilor in special, iar modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva. In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere. In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat , dar ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta . Sa nu uitam ca ,psihologia este o arma si ca orice arma ,trebuie controlata . Cum? Prin ...ofiterii care conduc COPSI ( Colegiul Psihologilor din Romania –n.n.). https://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html?showComment=1321718007959#c3395928666639859197

Din acest motiv nu cred pot da curs sugestiei dumneavoastra („poate ar fi interesant si eficient ca faceti despre aceasta realitate un text de sinteza, rezumand scurt argumentarea de fond. Dar numai o sugestie...).

Nu am nici unde, nici cum .Vocea mea este una singulara in contextul de aici si cu exceptia blog-ului personal nu am alta posibilitate de exprimare. Nu am contacte cu mediile si personalitatile culturale oficiale de la noi ( si ca sa fiu sincer, nici nu ma preocupa aceasta problema ). In plus, in mass-media actioneaza o atenta selectie a subiectelor care ajung la marele public, de fapt o adevarat „spirala a tacerii”.

Un exemplu recent este elocvent . Profesorul britanic Tom Gallagher , cunoscut pana acum prin analizele extrem de pertinente asupra realitatii politice romanesti , a scris recent un articol suprinzator in care isi reneaga sistemul anterior de valori democratice si scrie un articol ditirambic despre un sociolog roman devenit politician caruia ii face un profil mai mult decat magulitor
( http://revista22.ro/70253585/poate-eminena-cenusie-de-la-cluj-s-transforme-politica-romneasc.html ). 

Citind articolul am scris un comentariu pe blog-ul meu in care am facut o analiza completa a profilului personajului politic laudat de Tom Gallagher :

Profesorul britanic Tom Gallagher despre sociologul roman Vasile Dâncu

http://sergiusimion.blogspot.ro/2016/05/profesorul-britanic-tom-gallagher.html

Am vrut sa public pe site-ul Revistei 22 acest comentariu , dar setarile facute de administratori nu permit nici comentarii mai lungi , nici postarea de link-uri externe. Deci cenzura nu exista , dar opiniile diferite nu pot fi publicate. 
In aceasta situatie i-am scris un e-mail profesorului britanic in care i-am prezentat punctul meu de vedere si respectiv comentariul meu. Am primit raspunsul pe e-mail in aceeasi zi . Citez :

„I am grateful for the interest you have shown in my article.

but there is one thing i need to clarify. 

I was NOT actually recommending that Mr Dincu is the solution for a new movement that could unblock the frozen political situation in romania.

Instead, i was saying that he might easily be a candidate to head a new initiative because his 'negatives' appear to be smaller than those of most other figures who are in the front rank of politics. 

I did not offer a view about whether Mr Dincu could be a positive influence in political life.” 

ceea ce este mai mult decat semnificativ.

In incheiere va semnalez inca un fapt care arata ca totul merge inainte , dar sistemele se invartesc tot in cerc. In cazul celui mai celebru disident rus cum este Vladimir Bukovski ( „a man of a gigantic moral stature” ) si care traieste inca fiind un reper moral al Europei contemporane, uciderea nu ar fi suficenta pentru sistemul care ii doreste anihilarea.

Dar a fost gasit si antidotul impotriva unui asemenea om. Rusia a informat Europolul , care a informat politia britanica asupra faptului ca in calculatorul lui Bukovski sunt imagini indecente cu copii (http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/afacerea-bukovski--montata-de-kremlin--415578 ), si gata !

„Acesta este omul pe care procuratura britanică îl acuză azi de child pornography offences, pentru poze „realizate sau obținute de el”, înfățișând imagini indecente cu copii. Aceste imagini au fost găsite, chipurile pe laptopul său, Jeny Hopkins, șefa la Crown Prosecution Service, declarând în aprilie 2015, că punerea sub acuzare a lui Bukovski este „în interes public”. Aproape imediat, Vladimir Bukovski a depus plângere pentru defăimare, cerând daune materiale și morale.”

„ Putin știe foarte bine că, în ciuda indiferenței la cauzele majore, care s-a abătut asupra noastră ca o boală a secolului, Bukovski trebuia mai întâi ucis în efigie, doborât de pe soclu, că legendara lui biografie trebuia terfelită, târâtă în mizeria abjecției, care lui Putin și mafiei lui le este atât de familiară.”

https://www.contributors.ro/do-or-die-vladimir-bukovski-%C8%99i-fe%C8%9Bele-evlavioase-ale-democra%C8%9Biei-occidentale/

Ultimul articol citat este scris de Doina Jela, o cunoscuta scriitoare de la noi , care i-a luat si un interviu lui Vladimir Bukovski. In mod straniu, exact in articolul care descrie „character assassination” si este in favoarea lui Bukovski deplangand situatia in care se afla , Doina Jela uita sa mentioneze ( am facut-o eu intr-un comentariu din subsolul articolului ) exact link-ul catre petitia in sprijinul lui Vladimir Bukovski (https://www.change.org/p/high-court-of-justice-of-england-and-wales-save-vladimir-bukovsky ) care arata cat de putini oameni sunt preocupati de soarta ultimului mare disident al Europei care prefera sa moara decat sa ii fie maculata imaginea. 

Este foarte stranie lumea in care traim.

In ceea ce ma priveste , va sunt recunoscator pentru sansa de a avea asemenea dialoguri si am remuscari pentru faptul ca sunt uneori nevoit sa va vorbesc despre subiecte care si pentru mine sunt insuportabile , dar pentru o constiinta care traieste intr-o lume si intr-un univers care sper ca este mai normal decat cel de aici.


Cu respect si cele mai bune ganduri,

Sergiu Simion

________________________________________________________________

Jean Lauxerois 

to: Sergiu Simion 

date : May 18, 2015, 11:36 AM

Re : Cateva opinii si o propunere

Stimate domnule Simion,

Tocmai am ajuns la Paris si sunt in masura sa raspund dumneavoastra pe indelete.

Din nou imi cer scuze pentru lipsa de raspuns prompt : ati inteles pricina si multumesc pentru bunavointa dumneavoastra.

Dar m-am gandit ca acest episod este ocazia sa vorbim cam mai lung despre subiectul de capatanie, adica despre timpul... Citatul pe care l-ati facut este perfect potrivit : "L'Art est long et le Temps est court." (Baudelaire, "Le Guignon"). 

As vrea sa urmez in acea directie, deoarece chestiunea timpului, pe cat mi se pare, e legata de ce spuneti despre relatiile pe care le evocati : 

"... dar toti membrii au trecut de la un entuziasm initial la o stare de asteptare in care voiau totul dar de la mine si pentru moment am lasat lucrurile in stand-by."

Foarte interesant, deoarece acest caz, din neferecire, nu e rar, chiar e foarte frecvent. Personal l-am cunoscut deja de multe ori, si in acest sens trebuie sa socotim ca nu este intemplator.

In epoca noastra, contradictia intre viteza comunicatii si lumea gandirii este funesta si fatala. Sunt doua sfere nepotrivite. Confuzia s-a nascut la noi pentru ca asa zisi intelectualii au crezut de cuviinta sa folosesc mass-mediei, si nu au bagat de seama ca aceasta purtare nu este fara consecinte. Iluzia este cea de credere ca - citez - " potentialul imense oferit de mediu virtual, hiperspatiul informational " este o lumea in care gandirea ar fi 1/ mai acesibila 2/ mai eficienta 3 / si mai legata de actiunea. Dar nu este asa, mai ales pentru ca gandirea cere un alt timp si un alt ritm. Dar nu numai : gandirea este alcatuita de o alta substanta...

Asadar aceasta contradictie (si iluzie) creeaza un fel de deceptie si de descurajare ("de la entuziasm initial..."). Chiar daca scriem din cand in cand un articol in un ziar, chiar daca luam parte lo o discutie la radio sau la TV, nu suntem deloc eficienti, in ciuda narcisimului nostru. Si me teme ca proiectul dumneavoastra, cu toate ca este foarte bine gândit, sa fie in sfirsit o sursa de neintelegere (despre scopul exact...).   

Pe deasupra ideile se pierd in marea mare internetului, o capcana unde, in un fel paradoxal, totul se pastreze si se sterge deopotriva. Cui pe cui se scoate. Memoria de stocaj nu este o memoria activa. Si in o lume de felul asta Logos devine logoree, Vorba devine vorbarie. 

In acest sens, ar fi mai bine ca nu sa lasam in stand-by temele fundamentale, care astazi nu sunt de capatenie in ciuda aparentelor, si oricum nu sunt in mijlocul preocupatii generale. Ma simt sincer onorat sa discut cu dumneavoastra despre aceste teme. O sa vedem daca reusim sa intemeiem o plateforma destul de coerenta si substantiala, care ar fi folositoare pentru proiectul AON.  

Cu stima si cele mai bune ganduri

Jean Lauxerois

__________________________________________________________________

Sergiu Simion 

to : Jean Lauxerois

date : 19 mai 2015 à 10:40

Re : Cateva opinii si o propunere

 

Stimate domnule Lauxerois,

Mediul virtual  respectiv hiperspatiul informational este intr-adevar o capcana teribila prin potentialul lui imens intr-o prima instanta si de iluzia furnizata conform careia gandirea ar fi „mai acesibila 2/ mai eficienta 3 / si mai legata de actiune.”

Din acest punct de vedere precizarea  dumnevoastra conform careia”gandirea cere un alt timp si un alt ritm. Dar nu numai : gandirea este alcatuita de o alta substanta...” este una esentiala .

De aceea, distinctia intre posibilitatea comunicarii , conexiunile care se pot stabili intre oameni , comunitatile virtuale care pot apare , proiectele care ar putea fi puse in practica si calitatea demersurilor intelectuale implicate , respectiv ‚substanta gandirii”,  precum si calitatea grupurilor si comunitatilor umane care ar putea sa le puna in practica este una obligatorie.

La nivel general, Internetul este afectat din ce in e mai mult de ceea ce eu numesc „sindromul Babel ” ( toata lumea vorbeste in acelasi timp despre orice , dar nimeni nu asculta pe nimeni ) nebunia Facebook fiind cel mai elecvent exemplu :

            „… ideile se pierd in marea mare internetului, o capcana unde, in un fel paradoxal, totul se pastreze si se sterge deopotriva… Logos devine logoree, Vorba devine vorbarie.”

Acelasi lucru se intampla si cu valorile culturale si cu valorile umane. In prezent ne confruntam cu ceea ce putem numi resetarea sistemelor de valori si in special a valorilor morale. Mai exact, nu traim o epoca a decadentei ca cea de la sfarsitul Imperiului Roman , ci o epoca a nihilismului si anarhismului . Aceasta epoca carcaterizata prin relativism moral si  „moral insanity” confera un statut egal normalitatii si anormalitatii.

In cazul Romaniei am identificat chiar ceea ce am numit degradarea treptata ( intentionata sau nu )  a limbajului public, a comunicarii publice si a spatiului public in general, dar acest subiect merita o tratare separata deoarece il consider o strategie de sistem.

Pe de alta parte, exista problema neimplicarii si dezangajarii ca forme ale  alienarii sociale si atomizarii relatiilor umane :

"... dar toti membrii au trecut de la un entuziasm initial la o stare de asteptare …” 

„Foarte interesant, deoarece acest caz, din nefericire, nu e rar, chiar e foarte frecvent. Personal l-am cunoscut deja de multe ori, si in acest sens trebuie sa socotim ca nu este intemplator.”

Acesta este unul din motivele pentru care am gandit acest algoritm de sustinere , protejare , si mentinere a cailor comunicarii si de valorizare a persoanelor in cadrul unui grup si comunitati.

In sfarsit , revenirea la teme fundamentale cred ca este vitala pentru om , grup , comunitate si societate fiind singura forma posibila de  terapie pentru starea actuala de prabusire a valorilor si de depresie politica si sociala evidente la nivel global.

Deocamdata am constat cu mare bucurie ca dumneavoastra ati inaugurat deja o linie de analiza a sistemelor politice si sociale care prezinta un diagnostic global pentru sistemele  de tip Est / Vest si inaugureaza in Europa ceea ce putem numi o psihopatologie culturala transfrontaliera .

O prezentare modesta a acestei linii de analiza am facut aici :

http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/05/un-pays-malade-de-jean-lauxerois-une.html 

Dupa opinia mea , analiza dumneavoastra ar putea fi debutul unui club intelectual european de o factura cu totul aparte atunci cand de exemplu intelectualii din tara mea ( aproape toti cei oficiali sunt de stanga ) promoveaza teze anarhiste si in Romania, si in afara ei *)

Voi reveni pe larg asupra acestor probleme .

In sfarsit, dialogul pe care l-am inceput este de o factura cu totul aparte .

Urmatoarea mea scrisoare catre dumneavoastra va fi catre sfarsitul saptamanii deoarece maine plec din Bucuresti pentru aproximativ 3 saptamani.

Cu respect si cele mai bune ganduri,

Sergiu Simion

 

*) Note

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/o-revolta-morala/

http://www.focaalblog.com/2015/01/09/vintila-mihailescu-santa-klaus-presidential-elections-and-moral-revolt-in-romania/

Le-am combatut energic si pe Contributors.ro (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/o-revolta-morala/#comment-219451 ) si pe blog-ul meu (http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/12/de-la-revolta-morala-la-apologia_15.html )

________________________________________________________________

Jean Lauxerois 

to: Sergiu Simion  date : May 21, 2015 at 4:54 PM Re : O tara bolnava

Stimate domnule Simion, A fost pentru mine o mare surpriza si o reiterata onoare sa descopar pe blogul dumneavoastra textul in care ati facut o prezentare asa de binevoitoare si foarte bine articulata a textului meu "O tara bolnava".Si multumesc frumos pentru randurile in care evocati legatura mea de Romania si familia sotiei mele... Nu este o zi de nastere pentru acest articol, este un fel de renastere, chiar de inviere !... deoarece, asa cum stiti, acest fel de articol este mai degraba repede ingropat decat citit de aproape si cu bagare de seama. Dar fara amaraciune : este un mod normal !    Dar nu e numai un text de circumstanta. Si e foarte rar ca cineva analizeaza si sintetizeaza acest text asa cum ati facut : drept o incercare de a intelege in un mod critic mecanismul politic contemporan.  Citind din nou randurile mele "din odinioara" cu prilejul scrisorii dumneavoastra, pot sa spun linistit ca totul ramane valabil astazi, cu toate ca textul a fost scris in legatura de evenimentul/Strauss-Kahn... In blogul dumneavoastra mi-am notat cu mare interese ce scrieti despre criza sistemelor politice "care, in mod bizar, par sa adopte inchiderea, inchistarea si incapsularea specifica prin definitii sistemelor comuniste si postcomuniste..." Aceasta ar fi o directie posibila pentru un lucru transversal Vest/Est, in ceea ce priveste evolutia sistemului asa zis democratic contemporan – si, pe deasupra, rolul nefast al intelectualilor (saracia gandurii lor) in fata "derivei" (sau "decadentei" - dar acest cuvant nu trebuie folosit prea des) democratiei din vest... Pe indelete voi citi bineinteles articolul lui Mihailescu si comentarii dumneavoastra. Am ghicit ca aceasta discutie a fost destul de grea, dar de capatenie... Cand am citit totul, revin si vorbim impreuna despre argumentele principale. Cu stima si cele mai bune ganduri.  Jean Lauxerois

_________________________________________________________

Sergiu Simion 

to : Jean Lauxerois

date : May 22, 2015, 11:37 AM




Re : Intarziere dialog

Stimate domnule Lauxerois, 

 Cu regret si din motive independente de vointa mea ma aflu in imposibilitatea de a avea acces la internet pentru o perioada de aproximativ o luna de zile. Sunt plecat la sat si din pacate aici nu pot accesa internetul de pe laptopul meu. V-am scris acest e-mail de pe un telefon care are internet, al meu nu are. Va voi scrie imediat atunci cand rezolv aceasta problema. 

Inca o data , regret situatia creata, abia astept sa reluam dialogul, imi este greu fara presa si internet, dar nu am ce sa fac. 

 Cu respect si cele mai bune ganduri, 

 Sergiu Simion

__________________________________________________________________

Jean Lauxerois 
to : Sergiu Simion 

date : May 22, 2015, 5:51 PM




re : Intarziere dialog 

Stimate domnule Simion,

Multumesc pentru mesaj. Vom relua dialogul cand se poate : nimic nu ne zoreste.
In plus, si eu plec maine la tara, la soacra mea, unde – am aflat – s-a stricat Internetul in regiune, pentru ca... (sunt serios) tiganii au furat 600 de metri de cupru pe cablurile de telefon !!
Asadar, pentru saptamana viitoare, sunt si eu fara acces la internet pe calculator... Numai pe telefon mobil, dar nu e comod pentru mesajele mai substantiale.
Deci suntem in acelasi caz, si facem haz de necaz (cum se zice, cred, in romaneste) – cu rabdare.


Cu stima si cele mai bune ganduri.

Jean Lauxerois

__________________________________________________________________

Jean Lauxerois 

to : Sergiu Simion 

date : May 24, 2016, 12:05 AM




 Re : Articol despre ortodoxie

Stimate domnule Simion,

Din nou randurile dumneavoastra sunt o onoare si o mandrie pentru mine. N-am asteptat ca acest interviu despre ortodoxie si Romania sa fie primit ca "cel mai bun si complex text" pe care l-ati citit in ultimi 25 de ani...
Din partea dumneavoastra acest elogiu atât de impresionant imi merge drept la inima, si imi dau seama ca si eu am o sansa grozava sa pot avea un interlocutor atat de atent. Foarte rar in lumea noastra, cand in numele comunicatii pretinse se imbulzesc opinii de tot felurile pe care le citeste intr-adevar aproape nimeni.
Inca o data si din suflet cu gratitudine deosebita.

In ceea ce il priveste pe Cicerone Ionitoiu, am auzit deja de el pentru ca in urma cativa ani a fost organizat aici la Paris, in legatura de biserica ortodoxa, o intalnire cu fost detinuti politici. Oameni minunati, foarte tineri din suflet, cu o vlaga spirituala nemaipomenita. A fost un eveniment pentru mine. Din nefericire din ce in ce mai multi se sting din viata : o memoria pe cale de disparitie...

Altfel am citit pe blogul dumneavoastra articolul pe care l-ati scris despre "Carla's dreams ( n.n. - https://sergiusimion.blogspot.com/2016/05/intre-lacomie-obscenitate-cinism.html) . Infioritor, groaznic. Un diagnostic perfect pe care l-impartasesc cu totul. Prin altele, vad ca promovarea de drog  se face dintr-un fel public cu complicitatea si lasitatea oficialitatilor. O rusina pentru noi toti, si un infern promis tineretului.

In sfarsit se vor publica pe curand cele doua carti pe care le am mentionat. Daca me dati o adresa postala, ar fi pentru mine o bucurie sa le trimit dumneavoastra.


Cu stima deosebita si cele mai bune ganduri.

Jean Lauxerois

___________________________________________________________________________________

Sergiu Simion 

to : Jean Lauxerois

date : May 24, 2016, 10:38 PM

re : Articolul despre ortodoxie

Stimate domnule Lauxerois,

Sentimentul dat de recunoasterea valorii unui om , a unei carti , a unui text este unul absolut aparte, iar in cazul discutiei unui subiect atat de complex cum este triada ortodoxie , spiritualitatea ortodoxa si Romania , cu atat mai mult. 

Romanii nu pot fi intelesi in afara ortodoxiei chiar daca dupa 50-75 de ani de comunism si post-comunism nu mai sunt credinciosi in mod bigot , si cu atat mai mult , fanatici .
Cum imi spunea in anii `70 un distins medic : " Romanii , chiar daca nu mai sunt credinciosi, sunt crestini pana si in celule". Din acest motiv represiunea a fost atat de crunta aici.

Revenind la prezent, sentimentul dominant care cred ca pluteste in aer aici ( si nu numai aici ) este ceea ce altadata se numea "fin de siècle" iar acum s-ar traduce prin "sfarsit de lume".

Romania , ca ţară, a progresat material in mod impresionant in raport cu 1989-1990 ( atunci cel putin exista speranta... ), dar ca societate ( cultura, sistem de valori morale si spirituale,etc.) a involuat in mod absolut dramatic , chiar catre patologic , mai exact a fost supusa unui cataclism social si unui proces sistematic de dezumanizare.

Mai mult decat atat, sentimentul pe care l-ati avut dumneavoastra la intalnirea cu detinutii politici romani din Paris l-am avut si eu la intalnirea cu fostii detinutii politici de aici in 2006 ( atunci am cunoscut doi oameni legendari la noi - Ion Gavrila Ogoranu si Vasile Paraschiv - plecati deja dintre noi ) cand am sustinut o comunicare la o Conferinta de la Pitesti. 

Dupa ce i-am cunoscut si am vazut cum gandesc si ce stiu , am inteles cu adevarat cat de grava este de fapt situatia societatii romanesti.

In sfarsit, ma simt profund onorat de gestul dumneavostra , va fi o adevarata incantare sa fac cunostinta cu cartile dumneavoastra in original si anticipat va raman profund recunoscator. Adresa mea am mentionat-o in finalul scrisorii.

Cu deosebit respect si cele mai bune ganduri .

Sergiu Simion

Adresa  ...

           _________________________________________________

Jean Lauxerois 

to : Sergiu Simion 

date : Jun 13, 2016, 1:06 PM



Re : Cărţi 

Stimate domnule Simion,

Coletul (cu doua carti) a plecat astazi de la Paris.
L-am trimit la adresa pe care mi-ati dat-o .
Sper ca va fi fara problema.


Cu stima si cele mai bune ganduri.

Jean Lauxerois

__________________________________________________________

Sergiu Simion 

to : Jean Lauxerois 

date :  Jun 13, 2016, 4:59 PM

Re :  Cărţi 

Stimate domnule Lauxerois,

Va multumesc foarte mult pentru acest gest care ma onoreaza in mod deosebit. Acum sunt la tara , dar la sfarsitul saptamanii vin si eu in Bucuresti . Oricum ar fi , va anunt imediat cand soseste coletul si ajung in posesia cartior.
In aceste timpuri atat de tulburi astept cu emotie sa ma intalnesc pe viu cu pasiunile si preocuparile dumneavoastra in spatiul cultural francez .

Cu respect si cele mai bune ganduri, 

Sergiu Simion

__________________________________________________________

Sergiu Simion 

to : Jean Lauxerois

date : Jun 17, 2015, 11:41 AM

re : Un dialog intre Est si Vest


Stimate domnule Lauxerois,

Cu scuzele de rigoare pentru intarzierea raspunsului ( de aproape o luna de zile sunt la tara unde exista un alt timp decat cel urban ) am reusit , in sfarsit, sa rezolv problema conexiunii Internet si pot sa va raspund acum la ultimul dumneavoastra e-mail si la problemele ramase in suspensie pe care propun sa le abordam sistematic.

Inainte de toate trebuie sa precizez ca, fara nici o exagerare si fara sa stiu ca va avea loc vreodata , dialogul cu dumneavoastra a fost pregatit in intrega mea cariera profesionala si sociala pentru ca societatea in care am trait si traiesc este total refractara ( si nu este de loc un caz singular ) nu numai la temele fundamentale pentru o constiinta ganditoare ci si , in mod special, la problemele umanului.

Daca sintetizam problemele ramase in suspans ( si vom avea ragazul necesar sa le abordam analitic pe fiecare dintre ele ) din perspectiva dumneavoastra si a mea acestea ar fi pe scurt urmatoarele :

a) „ … democratie si coruptie , riscul unui totalitarism nou, falimentul intelectualilor din Europa , etica si politica, valori europene pentru maine , si asa mai departe...”

„ …chestiunile care se ivesc la zarea politica a Europei si a tarilor care o alcatuiesc.

Intradevar problematica este cea din o transformare lumii si din o necesara schimbare de macaz pe ceea priveste valorile care garanteaza constructia viitorului nostru.

Trebuie sa apucam prilejul si sa nu luam calea gresita. Sau prabusire interna sau metamorfoza ? Oricum metamorfoza cere un examen serios al valorilor pe care dorim sa le alegem. Si in Europa actuala nimic nu este clar. Totul ramane intunecos si asta ajunge pentru un dezastru iminent.

Daca lumea de astazi este un spatiu nou, alcatuit de rete tot mai diverse si de tot feluri, care nu se sinchisesc de vechii institutii ierarhice, tot mai putin eficiente, chiar paralizante, trebuie sa gasim noile conditii si reguli pentru viata comuna ("a trai-impreuna"). In acest sens problemele cele mai importante sunt raspunderea politica, controlul democratic, creatia sociala, si justitia.

Pe acest teren o schimbare este ineluctabila, pentru ca indeosebi justitia este arhaica si invechita (la noi modelul este napoleonian !...) Si democratia moderna a uitat faptul ca justitia intemeia democratia greaca (a vorbi de "statul de drept" nu ajunge deloc !). Astazi este timpul ca ne gandim la acest aspect si intradevar Europa poate sa fie cadrul nou al unei justitii regandite.

In aceasta directie sunt sute la sute de acord cu dumneavoastra : am nevoie de un tip nou de organizatie, "in afara grupurilor politice actuale etc...", "ca sa coalizeze energiile civice din Europa". Este o urgenta, impotriva damblalei sau tiraniei, adica haosului.”

„ ..o transformare lumii si din o necesara schimbare de macaz pe ceea priveste valorile care garanteaza constructia viitorului nostru.

Trebuie sa apucam prilejul si sa nu luam calea gresita. Sau prabusire interna sau metamorfoza ? Oricum metamorfoza cere un examen serios al valorilor pe care dorim sa le alegem. Si in Europa actuala nimic nu este clar. Totul ramane intunecos si asta ajunge pentru un dezastru iminent.

Daca lumea de astazi este un spatiu nou, alcatuit de retele tot mai diverse si de tot feluri, care nu se sinchisesc de vechii institutii ierarhice, tot mai putin eficiente, chiar paralizante, trebuie sa gasim noile conditii si reguli pentru viata comuna ("a trai-impreuna"). In acest sens problemele cele mai importante sunt raspunderea politica, controlul democratic, creatia sociala, si justitia.”

„In blogul dumneavoastra mi-am notat cu mare interese ce scrieti despre criza sistemelor politice "care, in mod bizar, par sa adopte inchiderea, inchistarea si incapsularea specifica prin definitii sistemelor comuniste si postcomuniste..."

Aceasta ar fi o directie posibila pentru un lucru transversal Vest/Est, in ceea ce priveste evolutia sistemului asa zis democratic contemporan – si, pe deasupra, rolul nefast al intelectualilor (saracia gandirii lor) in fata "derivei" (sau "decadentei" - dar acest cuvant nu trebuie folosit prea des) democratiei din vest...”

b) „In sfarsit , revenirea la teme fundamentale cred ca este vitala pentru om , grup , comunitate si societate fiind singura forma posibila de terapie pentru starea actuala de prabusire a valorilor si de depresie politica si sociala evidente la nivel global.”

Ceea ce este cu adevarat uimitor, este convergenta negativa ( coruptia occidentala versus coruptia est-europeana , respectiv prin regresul moral si uman) a doua sisteme politice si sociale total diferite . Cazul Strauss-Kahn , aparent singular, arata de fapt nu numai problemele Frantei ci si ale Occidentului si este reflectat pe scara larga in coruptia endemica , de sistem , din Romania si din tarile foste comuniste.

La nivel global acesta este un semnal inspaimantator al dezumanizarii sistemelor politice si sociale contemprane si al cresterii ponderilor structurilor impersonale ca sindrom al alienarii globale.
O sinteza concisa a problemelor in discutie ar putea fi urmatoarea :

1) Ideea unei organizatii/grup/club intelectual de tip european care sa reafirme direct sau indirect temele si valorile fundamentale ale Europei si ale fiecarei tari europene in parte

2) Ideea unui dialog Est-Vest

Daca aceste idei vor fi concretizate in aparitia unui club/grup/ sau viitoare organizatie, tinta finala poate fi atunci activarea AON-BB.

Aceste idei circumscriu un nou tip de demers social care nu se regaseste in abordarile uzuale ale Uniunii Europene , in abordarile politice din Est sau Vest si in abordarile de tip societate civila din ambele sisteme.

Poate ca cea mai facila si mai indicata forma de prezentare a acestui demers ar putea fi o platforma specializata , site sau blog dedicat special acestei activitati.

In acest caz, un posibil model poate fi aceasta tentativa mai veche prin care am incercat sa promovez acest tip de dialog non-standard : https://web.archive.org/web/20060613053426/http://agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Tema1%20-%20Dialoguri.htm
Daca este cazul revin cu detalii asupra acestei initiative mai vechi.

In sfarsit, o propunere interesanta - si in acelasi timp o adevarata provocare daca sunteti de acord - ar fi aceea de a face public dialogul nostru ( dupa mine extrem de interesant si de mare substanta ) care poate fi circumscris unui asemenea proiect.

Ulterior, solutia ar fi un interviu-ghid standard la care sa raspundem in serial , si dumneavoastra si eu ( eventual puteti invita si alte persoane ) prin ca sa poata fi facuta o comparatie intre situatia din Franta , din Romania si din alte tari.

Cred ca un astfel de dialog ar capta atentia celor interesati din ambele tari si sisteme si in acelasi timp ar oferi implicit o imunitate si o protectie participantilor la dialog.

Daca ideea vi se pare fezabila, un blog special pe o platforma cum este wordpress.com poate fi solutia cea mai buna, mai rapida si mai facila ( din toamna pot avea ragazul sa dedic timp acestei probleme ).

Cu regretul ca nu pot fi foarte prompt in raspunsuri ( aici unde ma aflu muncesc mult fizic - o adevarata detoxifiere a organismului si mintii , dar tocmai de aceea ragazul de a scrie despre probleme captivante este mult mai mic ) astept cu mare interes evaluarea pe care o veti face propunerilor de mai sus si cu atat mai mult sugestiile dumneavoastra.


Cu respect si cele mai bune ganduri,

Sergiu Simion

 

Post Scriptum. 

Traim acum poate cele mai interesante vremuri ( un vechi proverb chinez spune ca asta inseamna un blestem ) iar furtunile politice, sociale si culturale care traverseaza acum Europa si de fapt intreaga lume civilizata au un preţ inevitabil respectiv acela de a ridica la suprafata, si de multe ori, exact gunoaiele.

Un vechi proverb romanesc descrie acest tip de comportament uman prin sintagma „ ca paduchele in frunte”. Pe de alta parte, un vechi si straniu proverb chinez spune ca „ inteleptul este totdeauna ultimul”. Acesta se regaseste de fapt in preceptul biblic „ Cei din urma vor fi cei dintai ”.

Toate sunt de fapt ilustrari ale principiului dominoului si ale consecintelor politice, sociale si culturale ale resetarii generale a sistemelor de valori la care asistam in prezent.

__________________________________________________________________

Jean Lauxerois 

to : Sergiu Simion 

date : Jun 17, 2015, 12:14 PM 

re : Un dialog intre Est si Vest



Stimate domnule Simion,

Sunt fericit sa primesc email-ul dumneavoastra. Multumesc mult.

Acum sunt eu care trebuie se intarzii raspunsul, deoarece plec astazi... in Romania ! Soacra mea (pe linea materna e romanca) este acum in varsta (88) si nu cunoaste manastirile din Bucovina (pe care le am descoperit cu acum 4 ani). Nu se poate ! Cred ca este ultima ocazia pentru ea sa descopere aceasta minune uimitoare.

Asadar, si eu "cu scuzele de rigoare", va rog sa asteptam la inceputul lui iulie ca sa facem drumul inainte cu dialogul nostru.


Cu stima si cele mai bune ganduri.

Jean Lauxerois

__________________________________________________________

Sergiu Simion 

to : Jean Lauxerois 

date : Jun 17, 2015, 12:47 PM 

          re : Un dialog intre Est si Vest

Stimate domnule Lauxerois,

Multumesc mult pentru feed-back. Astept cu placere, este timp pentru toate si sunt foarte fericit sa avem acest dialog extraordinar care pentru mine inseamna enorm de mult.
Multe asteapta sa fie discutate si nu este cazul sa ne grabim, castigam enorm daca aplicam metoda orientala a " opririi clipei".
Va marturisesc ca dialogul cu dumneavoastra condenseaza teme la care ma gandesc de peste 40 de ani si nu am avut sansa sa le discut aici.
Sunt foarte fericit pentru ca ati descoperit si tara mea , asa cum am descoperit si eu in adolescenta tara dumneavoastra si va felicit pentru sansa pe care o oferiti unei romance de 88 de ani.
In Romania , sunt oameni care au trait la munte si nu au vazut niciodata marea, oamenii care au trait la mare si nu au vazut niciodata muntele, etc. 

Mama mea ( 82 de ani ), profesoara de limba romana , nu a vazut niciodata manastirile din Moldova.
Aceasta a fost viata pe aceste meleaguri, in aceasta parte de lume si pe aceasta linie de univers ( sper sa iertati acest lirism neintentionat ).


Cu respect si cele mai bune ganduri,

Sergiu Simion

___________________________________________________________________________________