Unele din cele de mai sus le stiam de dinainte , altele le aflam atunci, pe loc, ca "garnitura" la cafea... Ca se pregatise, Viorel al meu! Luase si fursecuri si lichior si cuburi de ciocolata. Voia sa fie recunoscator. Eu, nu ca as fi avut nevoie de toate astea, dar mi-am dat seama ca s-ar fi simtit prost sa nu ma fi dus si nici n-am vrut sa-i stric bucuria de a-l avea pe "sefu' " drept oaspete...
Cred ca-si anuntase toti vecinii, ca prea erau cu totii pe la porti sau pe dupa garduri si prea au tinut sa-si faca simtita prezenta, salutandu-ma de parca cine stie ce personalitate le-ar fi facut placerea sa le viziteze mahalaua...
Cand am ajuns am vrut sa las masina pe ulita, dar el: "Nu, sefu', bagati-o aici in curte, ca am loc." Si-apoi, mai mult pentru vecini, a adaugat: "N-o lasati in strada, ca lumea e invidioasa pe aici si s-o gasi vreun prost sa v-o zgarie!..." Apoi mi-a aratat, plin de mandrie, dar cu bun simt, curtea cu iarba proaspat cosita, cu aleea betonata, pe langa care sadise si trandafiri, coserul cu porumb si chiar si cusca cainelui... Casa, simpla, din chirpici, acoperita cu internita. Un hol mic la intrare, cu bucatarioara inainte si doua camere, la stanga si la dreapta. M-a poftit in camera unde soba de teracota, proaspat terminata isi facea din plin datoria, mistuind lacoma un brat de cioate... Mobilier, strictul necesar: o masa, doua scaune, un pat si cateva scanduri lacuite agatate pe pereti pe post de rafturi...
Inca nu-si racordase casa la reteaua de curent, dar se descurcase. Isi adusese acasa o baterie de camion si legase la ea doua becuri si un televizor portabil, "Sport". Cand se consuma bateria, o aducea la camion sa o incarce in paralel cu cealalta, in timpul mersului si o schimba cu una gata incarcata. Ii mergea mintea, ce mai...
Facuse rost de "Lavazza" si acum o pregatea cu mare tact. Viorel bea cafea cu cana de un sfert. De obicei "nechezol", dar pentru el azi era sarbatoare: isi inaugura soba! Asa ca facuse un sacrificiu, ca sa-mi serveasca o cafea de calitate. Am apreciat: "Mai, Viorele, nu trebuia sa te deranjezi: Lavazza, ciocolata, lichior, fursecuri... prea vrei sa ma rasfeti!" Dar el: "Lasati, sefu', ca daca nu erati dumneavoastra, ma vedea Mos Craciun, inghetat! Acu', saru'mana! Poa' sa vina si frigu'. Am casa, am soba, am lemne. Poa' sa fie iarna cum o vrea. Eu is pregatit!..." Normal ca l-am laudat. Merita. Sa recunosc cinstit, nici eu nu ma asteptasem sa se fi aranjat asa de bine, pentru un barbat singur. Casa era curatica, curtea ordonata cat despre pregatire ce sa mai spun? Se vedea ca se straduise si i-a iesit!...
Si in timp ce ne sorbeam amandoi cafelele, corectate cu lichior si condimentate cu ciocolata amaruie, numai ce-l aud spunandu-mi:
- Sefu', ia spuneti-i sincer, de ce are nevoie un om in viata? Un acoperis deasupra capului, il am... Un loc unde sa-mi pun noaptea capul pe o perna, il am... Ceva toale pe mine, sa nu ma bata vantu' pe strada, am... O masa, pe care sa pot sa pun o strachina, o am... O sursa regulata de bani, un servici bun , il am... Basca, soba!... Sefu', mie-mi ajunge!... Am tot ce-mi trebuie!
Si a continuat:
- Eu nu-nteleg, ce se tot agita lumea asta asa, dom'le? Ii vezi, care mai de care, ca se dau peste cap sa-si faca vile, cu zeci de camere, de parca nu tot intr-una ar dormi; isi iau masini, peste masini, care mai de care mai scumpe si mai fitoase, de parca ar putea conduce mai mult de una deodata; haine, peste haine, care de care mai semnate, de parca s-ar imbraca cu eticheta, nu cu stofa; bani, bani si iar bani si tot nu le mai ajunge... Sefu' eu zic ca astia-s oameni bolnavi... Bolnavi de lacomie! Astia, sa fiu eu al dracului, daca isi dau seama ca traiesc... Trece viata pe langa ei si n-au timp sa o vada, ca-s prea ocupati sa produca, de parca ar lua ceva cu ei. Sefu', daca unu din astia cade maine la pat, bolnav de moarte, nu stie sa-ti spuna cum miroase o floare, cum se simte iarba cand mergi descult, nu stie cum face o pasare. Au copii si se trezesc cu ei mari si se intreaba cum or fi facut ca ei nu erau acasa sa-i vada crescand. Dom' Ramses, eu dupa ce-mi trag curent imi aduc fata acasa. Ea ar veni si maine, da' nu ma-ndur eu s-o aduc fara conditii. Vreau s-o tin pe langa mine s-o invat sa nu repete greselile pe care le-am facut eu ori ma-sa. S-o invat sa traiasca! Jumatatea de tigan din mine sa o invete sa se simta bine in natura, iar jumatatea de roman s-o invete sa fie gospodina si femeie de casa, sa aiba grija de sot si de copii, ca asta-i averea cea mai de pret a omului. La mormant te plang copiii si daca ai fost de treaba si nevasta; astia te plang si astia or sa-si aduca aminte de tine, nu masinile, vilele, sau conturile din banca...
Pedoarie pentru moderatie ( Viorel )
Ramses
Editor-publicist
Sursa : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1529
miercuri, 7 septembrie 2011
Despre energia schimbarii si a reformei
Un articol pe Contributors.ro scris de un tanar cercetator instruit in Occident*) rasuceste inca o data cutitul in rana si deschide o noua cutie a Pandorei pe langa atatea altele deschise deja la noi. Reproduc aici comentariul pe care l-am trimis revistei :
Capacitatea de a vorbi aparent simplu despre lucruri complicate este inca destul de rara pe la noi .In acelasi timp, cred ca sunteti perfect constient si de faptul ca ati deschis deja cutia Pandorei. Ati scris : „ aici necesitatea reformelor pare ca abunda in toate domeniile: clasa politica, educatia, economia, agricultura, industria, institutiile… ” dar cred ca sunteti la fel de convins ca si noi ca necesitatea reformelor in toate domeniile este una vitala , deci complet diferita de o iluzie. De fapt la noi, nici un domeniu nu merge bine, iar pentru acest lucru care sfideaza orice logica, nici o instanta oficiala nu a putut oferi vreodata o explicatie credibila . Mai mult decat atat, nici un domeniu si nici un minister nu a fost complet reformat pentru ca nimeni nu a definit clar ce ar trebui reformat , si cum , pentru ca de fapt nu exista interesul ca ceva sa fie dus vreodata pana la capat .
Afirmati : „Raportarea la timp in respect fata de sine si fata de celalalt face ca relatiile moderne de tip contractual si interinstitutional sa functioneze corect si cat de cat previzibil. ”. Intrebarea in acest caz este una punctuala . De unde aveti certitudinea ca , in realitate si dincolo de declaratiile formale , se si doreste cu adevarat acest lucru ? Daca va intrebati numai in ce masura sunt respectate la noi relatiile contractuale ( ex: in cazul autostrazilor… ), relatiile inter- institutionale ( cazul pacientilor care mor plimbati intre spitale de exemplu ) sau legile incalcate chiar de functionarii care le aplica ( cazul vamesilor de pe granita si arestati teatral cu elicopterele , de exemplu ) aveti deja un raspuns . De mentionat, nu am luat de loc in calcul ambiguitatea si dezordinea legislativa care se mentin de 20 de ani in mod intamplator, bineinteles … Este foarte adevarat ca „institutiile sunt formate de oameni si din oameni ” dar la fel de adevarat este ca in acest caz „ intregul este ceva diferit de suma partilor” cum ar zice Aristotel , si ca atare ceva cu totul diferit de gramada de oameni care sta la baza functionarii lor.
Ne apropiem putin de esenta problemei cu acest enunt : „cei care necesita sa abordeze o planificare strategica pe termen mediu si lung stiu ca aceasta se face doar daca exista capacitatea de a gandi timpul in chip coerent, posibil predictibil, si comun acceptat. Iar acest lucru incepe la nivel individual. ”. Dar si acest enunt trebuie nuantat . Sa nu uitam ca pana in anii `90 la noi se faceau „ planuri cincinale” cu termene mobilizatoare si fantasmagorice dupa principiul patului lui Procust si conform celebrului dicton al lucrului de mantuiala : „ Cand trebuie sa fie gata ? Ieri ! ”. Cei care le faceau atunci prin guvern si ministere, etc. sunt cam tot pe acolo . ( Dovada recenta si amuzanta este gazonul deja celebru al recentului megastadion bucurestean despre care primarul Bucurestiului afirma textual ca nu poate ordona firului de iarba sa creasca , dar nu a putut sa explice totusi de ce gazonul arata dupa meci exact ca un camp de pe care s-au scos cartofii ) . Este exact aceeasi situatie din universitatile noastre unde acum predau capitalismul si democratia exact aceeasi oameni care ceva mai inainte predau cu totul altceva . Ca atare, la noi timpul ( inclusiv „planificarea strategica” ) este gandit social si incoerent, nu este predictibil, nu este comun acceptat si nu poate incepe la nivel individual ( variabila individ nu are nici o semnificatie sociala in acest caz ).
In sfarsit, ajungem la adevarata problema a societatii romanesti, asa cum o definiti dvs :
”Daca timpul este organizat haotic si fara a fi predictibil …. atunci ziua ni se pare scurta si nesatisfacatoare. Traim cu impresia ca nu avem timp. ”
Mai intai, nu este o impresie ci o certitudine, deoarece la noi activitatile si procesele evolueaza in cascada . Nu exista timp individual , deoarece exista haos temporal social . Haosul temporal social la randul lui, provine din superbul haos social si organizational autohton care , e adevarat, e mult mai greu de creat decat o stare de ordine , dar 50 de ani plus un bonus de inca 20 , au fost mai mult decat suficienti pentru a realiza acest lucru la cele mai inalte cote .
Va propun un experiment ideal . Sa ne imaginam de exemplu cum ar raspunde institutiile noastre la intrebarea : „ Ce este secret in activitatea unei institutii publice ?! ” , dar nici macar nu este necesar sa aflam raspunsul. O simpla trecere in revista a modului in care sunt formulate obiectivele unor institutii de stat ( nu mai vorbesc de obiectivele managerilor lor …) poate fi extrem de instructiva pentru o gandire independenta si o minte deschisa , specifice tinerilor instruiti in Occident . Mai departe, si in ideea reformarii lor, daca de exemplu incercati sa obtineti ( daca aveti dreptul , bineinteles ) listele de obiective ale unor institutii importante , regulamentele de ordine interna ( de fisele posturilor nici nu poate fi vorba ) , veti vedea cum se profileaza amenintator la orizont sintagmele : „ confidential ”, „ interzis persoanelor neautorizate” si ” secret de serviciu ” . Pentru o astfel de transparenta si „ deschidere sociala” , cam orice proiect se va termina practic inainte de a incepe.
In realitate, nu „ respectul de sine si respectul de celalalt ” face ca „ relatiile moderne de tip contractual si interinstitutional sa functioneze corect si cat de cat previzibil ”. Este exact invers . Relatiile sociale nu functioneaza de la sine si numai pe baza „respectului” ( functiei ...) , ci pe baza unor reglementari clare si a unor drepturi reciproc garantate care pot genera ulterior respect si pot constitui bazele comunicarii si colaborarii. Daca relatiile contractuale , relatiile interinstitutionale, relatiile intrainstitutionale si legile unei tari sunt functionale ( adica nu sunt numai „ pe hartie ” ) in sensul ca toti sunt egali in fata legii si reglementarilor , atunci institutiile ei devin functionale, cetatenii au drepturi care vor fi respectate , pot capata respect de sine deoarece sunt respectati de catre institutii, de catre ceilalti si atunci ii vor respecta la randul lor, si invers.
Pe de alta parte, sustineti de fapt ca o adevarata reforma ( a planificarii strategice si a timpului social,etc. ) poate incepe „ la nivel de individ ” adica daca se poate sa ne schimbam toti ( dar eventual sa nu se modifice nimic in rest...) , si cam atat. ( Ar fi foarte interesant de exemplu daca ati putea aplica aceasta teorie intr-un caz punctual in care un functionar de stat de la noi castiga mai mult decat preşedinţii SUA şi Comisiei Europene , dar continuă să îşi ascundă veniturile salariale şi faptul că, deşi e şef la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, este şi manager într-o firmă de asigurări. - http://www.adevarul.ro/actualitate/Regina-_asigurarilor-salariu_de_29-000_EUR-luna_0_548345507.html ) . E ca si cum pe tabla de sah a unei societati corupte de exemplu, schimbam vitejeste toti pionii , dar mentinem fix aceleasi reguli care mentin aceleasi piese importante. Si cu asta ce-am facut ? Cred ca mult mai simplu ar fi sa schimbam radical regulile jocului de sah social , si in loc sa periem intreaga societate de la stanga la dreapta sau invers, sa schimbam deocamdata numai piesele importante de pe tabla. Utopie, nu ?
Dupa opinia mea , trei generatii de romani au pierdut deja pariul cu istoria. In acest caz, intrebarea este ce va mai putea face , si cum , generatia dvs . Pana atunci , astept cu maxim interes articolul anuntat de dvs ( cel despre incredere ).
*) Alexandru Balasescu - Reforma Necesara – sau lucrurile mici care ii fac pe oameni Mari. Partea I
( https://www.contributors.ro/reforma-necesara-sau-lucrurile-mici-care-ii-fac-pe-oameni-mari-partea-i/ )
vineri, 2 septembrie 2011
Bazarul doamnei Aurora Liiceanu
O recenta recenzie a doamnei Aurora Liiceanu *) facuta cartii unui psiholog roman ( Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare ) a reusit sa ma puna pe ganduri .
Am aflat mai intai ca "un psiholog este deasupra ideologiilor şi opţiunilor... el păstrează distanţa " ( de aici un hatru ar putea lesne deduce ca este si deasupra democratiei ... ) apoi ca acesta "este un participant la construcţia de sens colectivă" ( interesant, dar nu ni ne spune si pe unde ar putea fi aceasta constructie pentru ca pe la noi , de 20 de ani , nu prea a localizat-o nimeni ... ) . Aflam de asemenea ca el " reproduce, adesea, structurile sociale şi dimensiunile ideologice în care s-a format ca personalitate şi ca profesionist " ( atunci cum ramane cu distanta ? ) , " învăţînd ordinea socială şi tipul de putere, referinţele, negaţiile, vibraţiile imaginare " ( oare ce-or fi acestea din urma ?!) si , in sfarsit , ( aici chiar trezeste pe oricine din orice amorteala ! ) , " un psiholog este un participant la constructia colectiva a imaginarului " ( Wow ! ar spune adolescentii ...) . Dupa aceasta avalansa de sentinte impresionante , sa ne tragem oleaca sufletul ...
Ceea ce am citit deja , nu a fost totusi suficient . Mai era neaparat necesar sa aflam ca un psiholog este " un om si un cetatean angajat " ( prin conventia sociala a bunei credinte nu trebuie sa ne intrebam de ce se specifica faptul ca este un om chiar daca gandul pacatos transmis ne sugereaza faptul ca unii n-ar fi , si, mai ales , nu trebuie sa ne intrebam in ce este acesta angajat...) .
Mai aflam ca distinsa doamna " a fost impresionata teribil de faptul ca domnul Adrian Neculau a exploatat gandirea sociala a lui Cehov " ( nu am inteles de ce "teribil", dar ma rog, nu trebuie sa stim chiar totul ...) . Cu aceasta ocazie am putut aflat ca " populaţia din acele timpuri plutea în „dezordine, ignoranţă, nepăsare şi cruzime“ ( dar oare numai din acele timpuri ?! ) si ne marturiseste cu franchete : " Nu ştiam că marele scriitor a făcut un fel de investigaţii de psihologie socială aplicată...", desi nimeni nu a pus aceasta intrebare .
In traditia arhicunoscuta a generalizarilor sociale, putem afla de la doamna Liiceanu si de la domnul Neculau ( sau invers ) , lucruri extrem de interesante despre noi , ca neam , traditie si destin social , care ne conving inca o data ca popor ( daca mai era cazul ! ) ca facem umbra pamantului degeaba, si din vina noastra . Ca atare , pe scena realitatii romanesti putem canta cu totii superba " Arie a calomniei " impreuna cu acesti distinsi psihologi :
" sîntem un popor suburban, că lumea satului, şi nu numai ea, s-a întors cu susul în jos, că am ajuns un popor obosit, chiar „nesimţitor“, aş zice, foarte predispus la a accepta „nepăsarea întunecată, nu pe cea solară“, că sîntem „asistaţi“ pentru că nu vrem, nu ne dorim sau nu putem să stăm pe picioarele noastre. "
Asa o fi ?! Ca prea este spus cu foc ...
In sfarsit, doamna Aurora Liiceanu , cu eleganta si discretie , ne cere ajutorul intr-o dilema insurmontabila pentru orice constiinta ganditoare de factura constiintei morale a dumneai :
" Desigur, o întrebare rămîne: comunismul ne-a făcut să fim aşa – în fond, 50 de ani, pentru un popor este o nimica toată – sau istoria e lungă şi se tîrăşte în noi din timpi îndepărtaţi? ".
Sincer , la statutul social si la anvergura profesionala a distinsei doamne aflata la apogeul carierei, nu cred ca cineva va indrazni sa il ofere ( singularitatea se plateste totusi ) asa ca , din nefericire , va trebui sa se descurce pe cont propriu.
Mai aflam si alte lucruri la fel de interesante si de captivante despre psihologi si despre modul in care unii dintre ei vad lumea :
" Plasa socială, ideea de putere a situaţiei – şi ce minunat discutăm noi, psihologii ( s.n.) , despre relaţia dintre context (sau situaţie) şi individ, şi cît e ea de fascinantă, mai ales ca tip de cauzalitate"( Aurora Liiceanu)Limbajul, ne aminteşte Adrian Neculau, contextul „îl prinde pe individ într-o plasă psihosocială, expresie a unei orientări sociocognitive, şi-i indică sensul schimbării“.( Adrian Neculau ).
Fascinant, nu ?!
Sa aplicam ad-hoc aceasta metoda " a plasei psihosociale , a limbajului , a relatiei fascinante dintre context si individ , a orientarii sociocognitive , si a tipului de personalitate " pentru a vedea sensul schimbarii exact acolo unde doamna Liiceanu denunta viguros " superficialitatea sociala " . Rezultatul este unul pe masura :
" Pot spune că gîndurile care-l animă pe Adrian Neculau despre România – acest bazar –, despre „Unde sîntem? Încotro ne îndreptăm?“ sînt oneste, iar în spatele lor parcă ghicim însingurarea. Oare cîţi văd în tandemul Dinescu-Tănase superficialitatea „cozeriei“ de birt, bălăceala în derizoriul şarmant al românilor, buna dispoziţie de tipul unor taclale aiurea spuse, în care cei doi par că se „pişă“ ( cer scuze insistent cititorilor mei pentru acest incalificabil limbaj universitar de maidan sau invers , care apare pentru prima si ultima data pe blogul meu , dar in spiritul adevarului social si profesional sunt obligat sa redau integral acest limbaj al distinsei doamne psiholog pe care , culmea, in virtutea noilor paradigme aparute il considera probabil un act de mare curaj social , profesional si moral ! - Sergiu Simion ) pe ascultători – da, vreau să am curajul de a spune asta! –, doar ei doi să se simtă bine, „cotoindu-se“ ( idem ...) într-o curtoazie reciprocă, încălecîndu-se în vorbe (idem... ) şi coborînd apoi, pentru a-i invita pe cei naivi, la nepăsare simpatică şi la plăcerea de a admite că „aşa-i viaţa“?! "
Problema este ca , din nefericire, va trebui sa continuam exact acolo unde doamna Liiceanu se opreste , pentru ca nu numai doamna Liiceanu scrie elogios despre domnul Neculau , ci si domnul Neculau scrie cavalereste despre doamna Liiceanu care , cu modestie, nu indrazneste sa se recunoasca in portretul elogios facut deoarece " personajele nu sunt reale " :
" Mă opresc aici. Aş putea continua, dar bazarul în care a intrat Adrian Neculau este atît de plin, atît de vast! Iar eu, adaug, cu jenă, că tot ce am scris aici nu are nici o legătură cu ceea ce a scris el, elogios, despre mine în carte. Sincer, luaţi-o ca în filmele sau cărţile în care apare scris că „personajele nu sînt reale…“. Diferenţa este că eu nu-i cred pe cei care spun asta."
Pe scurt, doamna psiholog Liiceanu scrie elogios despre domnul psiholog Neculau , care la randul lui a scris elogios despre doamna psiholog Liiceanu si cercul de creta ( romanesc ) se inchide prin intervalidare perfecta in randul psihologilor , desi este dat spre lectura nepsihologilor ale caror pareri nici nu mai conteaza de fapt.
Dupa o zicere memorabila a unei vechi prietene din Constanta , existau odata " facultati" , dar ulterior au aparut si " facultatile de prostit oameni ". Problema este ca prietena mea a omis cu eleganta sa-i califice si pe unii dintre absolventii celor din urma care, inainte de a-i prosti pe altii , se prostesc mai intai singuri.
Note
*) Aurora Liiceanu - Lumea - un bazar, memoria - un continent.
Adrian Neculau - Psihologia servitutii voluntare
Sursa : http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25791
miercuri, 31 august 2011
Anomia generala versus deriva totala
In numai cateva randuri o persoana lucida reuseste sa sintetizeze ceea ce toti liderii de opinie , ziaristii si titratii din atatea domenii nu reusesc sa spuna in mod oficial , de peste 20 de ani. Din pacate pentru noi , dar din fericire pentru ea , poate face acest lucru dar din strainatate acolo unde n-o pot atinge nici eventualele contestari ale " expertilor in toate " de aici , nici eventualele insulte ale oamenilor " de bine" sau "de stat " :
Este incredibil cum s-a decredibilizat presa in Romania, in special televiziunile. Si asta….datorita incompetentei, prostiei si unei schizofrenii sociale care s-a intins ca placinta peste societatea romaneasca.
Privind in urma cu aproape 22 de ani, adica la momentul Dec 1989, e de-a dreptul halucinant ce s-a intamplat. Atunci, in 1989, presa libera era pe buzele tuturor. Setea de ziare, de televiziuni, de stiri, de dezbateri era atat de mare….incat nimic nu parea sa o stinga.
Iata ca in doar 22 de ani….acest vis a devenit un cosmar. Presa s-a transformat, in buna parte, din a 4-a putere in stat….in a 4-a minciuna in stat!
Pana la urma…trebuie sa acceptam ca acest derapaj incredibil se datoreaza anomiei generale in care balteste Romania si care pare ca nu are leac.
Debusolarea totala a societatii romanesti e tratata, absolut inexplicabil, cu un cric care depaseste orice forma de grotesc…
Ma felicit ca am reusit sa emigrez…Efectiv ma felicit! Nu imi e deloc moale in tara de adoptie, insa nu se compara cu viata pe care am dus-o in Romania. Atmosfera este infinit mai respirabila…Desi si aici traiesc oameni, nu extraterestri, uneori am impresia ca cele 2 tari fac parte din 2 lumi care nu au nici cea mai mica legatura una cu cealalta…
Traiesc modest, dar NORMAL intr- o tara cat de cat functionala….venind dintr-una in deriva totala cum e Romania…
In limita timpului disponibil, urmaresc aproape terifiat involutiile presei si societatii romanesti in general….si nu-mi vine sa cred! Ma intreb….pana unde va merge acest delir?
Totusi, pana unde?
Pareristul
31/08/2011 la 2:06
Sursa : http://www.contributors.ro/media-tech/nimic-despre-nunta-lui-borcea/
joi, 18 august 2011
Suprastimularea sexuala prin mass-media
Cine seamana furtuna *)
Domnul Bejan era bun sa fie doctor. Nu pentru cunostinte de anatomie, ci pentru ca, la fel ca doctorul modern, dumnealui vrea sa trateze efectele bolii, nu cauza. Ce a fost mai intai, domnule Bejan, oul sau gaina? Hai sa va spun eu, ca in cazul de fata e foarte clar. Aduceti-va aminte de prima noapte de revolutie. Proaspatul domn (fost tovaras) Sergiu Nicolaescu introduce pe post un film cu o gramada de fetite frumoase dansind aproape goale pe scena (cabaret). O multime de romani suna la televiziune sa opreasca magaria (Nimeni nu voia sa vada femei despuiate cind tara ardea). Regizorul isi cere scuze, dezgustat. Explicatia sa: A vrut sa mai descreteasca si el putin fruntile romanilor. Nu venise inca timpul femeilor frumoase, care sa se dezbrace lasciv in direct. Asa ca la inceput a fost oul (si nu boul, asta a aparut in ultimii 20 de ani). Mai intai au aparut emisiunile indobitocitoare si pe urma au aparut si dobitocii. Mai interesant e care sunt motivele pentru care televiziunile arunca pe net asemenea emisiuni. Majoritatea romanilor nu au banii necesari sa-si petreaca 4 nopti pe luna la teatru, 3 la opera si 6 la Ateneu. Vrand ne-vrand, romanul accepta mizeria de la TV, iar canalele stiu adevarul si lucreaza in consecinta. La ce serveste indobitocirea asta generala? E mai usor sa accepti mizeria din politica cu ochii la niste sini frumosi, chiar daca in capul de deasupra sanilor e bezna totala. Emisiunile de acest gen prostesc populatia. Parintii care cu douazeci de ani in urma au cerut oprirea filmului lui Nicolaescu se uita ingroziti cum copiii lor cad prada acestor trucuri ieftine dar eficiente. Copiii, viitorii oameni maturi ai societatii, viitorii votanti sunt destinatia acestor emisiuni, a toplessului de pe plaja. Un prost e mai usor de controlat decit un om destept. Un om fara familie e mai usor de manipulat, de mutat dintr-un loc in altul, unde e nevoie de forta de munca. Telul acestor televiziuni e omul fara creier si distrugerea familiei. Le vinzi mai usor un politician vandut, nimeni nu se va mai intreba in viitor daca Antonescu a chiulit ca parlamentar, sau daca a ramas repetent in scoala. Pentru ca si ei vor fi tot repetenti. Dovada? Bacalaureatul din acest an. Intrebati orice absolvent de liceu din acest an care nu a luat bacalaureatul ce crede despre semnificatia repetentiei lui Antonescu si va veti lamuri. Se pare ca televiziunile reusesc sa construiasca ceea ce au dorit comunistii: omul de tip nou. Multi se iau de taranii care sunt prostiti cu un mic si o bere? Care voteaza cum le spune primarul? Uitati-va la noua generatie care vine din urma. Chestia cu cel care seamana vant si care va culege furtuna.
Gheorghe Popescu
Note
*) Acest excelent comentariu anonim ( nu se poate sti daca Gheorghe Popescu este numele real ) este o replica acida la articolul tendentios aparut in ziarul Romania Libera :
Gabriel Bejan - Topless-ul si bunul gust al romanilor "intoxicati" de televiziuni
Comentariile cititorilor la acest articol sunt mai mult decat elocvente ( in final am citat integral comentariul 30 deoarece face o comparatie intre evolutia societatii romanesti supusa unei strategii tacite de decivilizare si dezumanizare si "decadenta" societate americana ) :
marți, 9 august 2011
Ciclul istoric si timpul individual
„ Culturile libere obtin ceea ce celebreaza ”
Dean Kamen
Dupa lectia amara si toxica a celor 20 de ani care au trecut deja , oricine poate constata acum ca cel putin trei generatii de romani au pierdut „ pariul cu istoria ” ca sa parafrazam unul dintre cei mai cinici si longevivi politicieni romani . In lipsa unei utopice si imposibile solidaritati de grup , comunitare, si a solidaritatii sociale ( nu mai conteaza aici cauzele acestei situatii ), nici o initiativa individuala nu mai poate schimba cursul istoriei.
Sa analizam in graficul de mai jos raportul dintre timpul istoric si individual pentru o perioada de aproximativ 100 de ani luand ca punct de referinta anul 1989 , an crucial pentru Romania si pentru Europa de Est. Daca vom considera cei 20 de ani drept un interval standard, atunci o reprezentarea intuitiva a ciclului istoric ar putea fi cea de mai jos :
Prin conventie , consideram ciclul istoric format din patru perioade ( I-IV ) , fiecare cu costurile economice , sociale si psihologice asociate :
I - ( 1989 - 2009 ) - Deconstructia sociala ( "Sfarsitul iluziilor ").
II - ( 2009 - 2029 ) - Decontul social ( " Depresia sociala " )
III - ( 2029 - 2049 ) - Reconstructia sociala ( " Agregarea sociala " )
IV - ( 2049 - 2069 ) - Dezvoltarea sociala ( " Solidaritatea sociala " )
Primele doua ( "Sfarsitul iluziilor " si " Depresia sociala ") sunt un cost social platit pentru mentalitatile asociate epocii anterioare si mentinute in viata artificial prin controlul social indirect exercitat prin mass-media .
Abia in ultimele doua perioade ( " Agregarea sociala " si " Solidaritatea sociala " ) se va putea vorbi cu adevarat de aparitia si invatarea sociala , si la scara larga , a unor noi comportamente si mentalitati individuale, de grup si sociale - comunicarea deschisa, colaborarea, spiritul de echipa, respectul spatiului personal, solidaritatea umana si sociala, etc.
Sa caracterizam succint aceste etape :
I . Este cea mai traumatizanta perioada din istoria moderna a Romaniei definita de un fost presedinte drept „ terorism de stat ” . Prin reprimarea brutala a coeziunii sociale si a oricaror tendinte de agregare sociala , societatea a regresat dramatic intr-un stadiu primitiv fiind tranformata integral dintr-un „ acvariu ” intr-o „ ciorba de peste ”. Anihilarea memoriei sociale, stimularea si intretinerea suspiciunii si neincrederii, conflictul stat-cetateni , haosul social asociat, au atins cote patologice provocand prabusirea totala a sistemului de valori democratice si generand selectia sociala negativa .
II . Aceasta etapa este un recul social asociat perioadei de deconstructie sociala anterioara , fiind caracterizata prin tendinte sociale de tip cetrifug , confuzia valorilor si dezagregari sociale majore. Destructurarea sistemului de valori si cultivarea intensa a selectiei sociale negative din etapa anterioara au condus acum la o dezinhibitie sociala majora definita prin :
- eludarea responsabilitatii politice si sociale , disparitia granitelor si categoriilor sociale , inversarea scalei de valori si a polaritatii morale ( „ crime fara criminali ”, „ coruptie fara corupti ”,etc.)
- pierderea credibilitatii institutiilor statului, a partidelor politice si a reprezentantilor societatii civile ( „ falimentul moral ” , teza „ infiltrarii”, etc. )
- hiperinflatia si demonetizarea competentelor intelectuale, profesionale si sociale ( „ 30.000 de diplome universitare false ...” ; "25000 de doctorate în ultimii zece ani si secretizarea lor de catre Ministerul Invatmantului si secretizarea ordinelor de ministru prin care miile de candidaţi devin anual profesori şi doctori universitari " ; " 30.000 de angajati pe pile in Ministerul de Interne " etc. )
- cresterea majora a agresivitatii sociale in detrimentul drepturilor si sigurantei cetatenilor ( „ dominatia clanurilor interlope si mafiote ”, etc. )
- cultivarea sociala intensa a vulgaritatii, obscenitatii si pornografiei ( „revolutia sexuala” )
- pierderea sperantei sociale si destructurarea ultimelor redute ale coeziunii sociale prin aparitia abandonului social si a reactiilor sociale de tip catastrofic ( „ ultimul stinge lumina ” ; " scapa cine poate ", etc. ).
III. Aceasta este etapa de inceput a unui nou ciclu social consecutiv „ atingerii prapastiei ” din etapa anterioara si prima caracterizata prin manifestarea tendintelor de agregare sociala si de tip centripet. Societatea si membrii ei reinvata sa traiasca impreuna, apar primele initiative civice transparente si oneste cu real succes social care devin centre de referinta pentru memoria sociala .
IV . Etapa finala este cea a dezvoltarii si solidaritatii sociale . Desi acum exista in mod real in statele nordice ale Europei , pentru stadiul actual al societatii romanesti ea este una de tip SF. Sa analizam acum predarea stafetei intre generatiile post-comuniste :
(1) Aceasta este generatia 0 , lipsita de memorie sociala, a celor cei nascuti in anul Revolutiei , respectiv cei care acum au 20 de ani. A crescut in cea mai traumatizanta perioada din istoriei Romaniei , plateste integral costurile asociate schimbarii sociale specifice urmatoarei perioade ( II ) si este cea mai vulnerabila la depresie sociala si pierderea sperantei .
(2) Este generatia celor care aveau 20 de ani in 1989 , isi traiesc maturitatea acum , dar parasesc incet ringul, si peste inca 20 de ani ( care au inceput deja...) vor predea complet stafeta. Este generatia sacrificata la Revolutie si viitorul ucis al Romaniei , fiind singura care ar fi putut aduce cu adevarat schimbarea , de aceea a fost vanata cumplit la mineriade si fortata sa se imprastiatie in cele patru zari ale lumii .
(3) Este generatia celor care aveau 40 de ani in 1989 , au 60 de ani acum si predau deja stafeta. Probabilitatea ca aceasta generatie sa produca o schimbare sociala este minima.
(4) Aceasta generatie nascuta in 2009 si cu riscul asociat formarii intr-o perioada de depresie sociala, isi va trai maturitatea intr-o epoca de efervescenta sociala , va prinde germenii schimbarii sociale reale si poate si primele semne ale dezvoltarii societatii romanesti.
(5) In sfarsit, daca romanii vor mai avea un viitor comun , generatia care se va naste peste inca 20 de ani de acum incolo , va beneficia cu adevarat in copilarie , adolescenta si la maturitate de sacrificiile generatiilor anterioare , le va implini sperantele si poate visul imposibil al lui Mihai Eminescu, daca si acesta va mai ramane pana atunci o valoare nationala si daca vom mai exista ca natiune.
Concluzii
Generatiile ( 1) , ( 2 ) , si ( 3) pot spune adio istoriei in sensul ca nu vor putea beneficia de schimbarea sociala . Exceptie poate face numai ( 1) care in cel mai bun caz ar putea sa prinda inceputul acesteia . Pozitionarea generatiilor pe aceasta grila demonstreaza ca solidaritatea umana ( sociala, comunitara, de grup ) este veriga lipsa a societatii romanesti care deocamdata face absolut imposibila realizarea unor proiecte sociale pe termen lung ( minimum 25 de ani de exemplu ) . De aceea, singura strategie valida pentru construirea viitor colectiv este implicarea individuala a cetatenilor in proiecte sociale dar pentru stadiul in care ne aflam acum ca societate , aceasta implicare constituie deocamdata o utopie si o contradictie in termeni ( " Nu ma intereseaza " ; " Nu este problema mea ", etc. ) . Pe de alta parte, pozitionarea individuala pe aceasta grila ne arata ca un scenariu de viata individual si realist nu poate fi desprins de scenariul social care , din nefericire, este unul pesimist si in care zarurile au fost deja aruncate . Ca atare, generatiile prezentului au pierdut pariul cu istoria si numai o minune sociala mai poate reseta aruncarea zarurilor . In sfarsit, fara o reactivare completa a memoriei sociale boicotata si distrusa sistematic , si fara o schimbare reala a institutiilor romanesti , orice schimbare sociala democratica in Romania va ramane numai in plan virtual si nu va deveni niciodata realitate. Poate de aceea, romanii adevarati refac mereu , si fara sa vrea, povestea Evreului ratacitor. Ei dau adevarata masura a valorii lor, si sunt recunoscuti si respectati ca atare pe alte meleaguri , dar extrem de rar sau deloc in propria lor tara. E si aici o mână a destinului, nu ?!
Clay Shirky: Cum surplusul cognitiv va schimba lumea
Clay Shirky privește la surplusul cognitiv -- munca online, partajată pe care o facem cu cicli liberi ai creierului nostru. În timp ce suntem ocupați să edităm Wikipedia, să postăm pe Ushahidi (și da, să facem pisicuțe amuzante), construim o lume mai bună, mai cooperativă.
Sursa : http://www.ted.com/talks/lang/rum/clay_shirky_how_cognitive_surplus_will_change_the_world.html
Translated into Romanian by Laszlo Kereszturi
Reviewed by Antoniu Gugu
Sursa : http://www.ted.com/talks/lang/rum/clay_shirky_how_cognitive_surplus_will_change_the_world.html
Translated into Romanian by Laszlo Kereszturi
Reviewed by Antoniu Gugu
vineri, 5 august 2011
Sa pasim in Schengen cu acest domn
Alexandru Noaptes
Un portret
Foto : Adevarul
Sursa : http://www.adevarul.ro/actualitate/Orgiile_financiare_ale_lui_Noaptes-fostul_sef_de_la_CFR_0_529747559.html
Si o excelenta caracterizare de tip Honore Daumier, din Romania Libera :
" Sa pasim in Schengen cu acest domn
El constituie quintesenta - daca nu a neamului nostru - cel putin a elitei noastre politice, manageriale, sociale, etc. Fizionomia tipica: tuciuriu, falcos, privire bovina... Dar dincolo de aparente, exista o minte agera, un spirit intreprinzator, capabil sa evalueze rapid mediul in care isi duce existenta si sa identifice metodele de properitate - pentru el bineinteles. In jurul lui vede o multime de blegi, care tanjesc si ei sa traga un tun, dar nu stiu cum. Si intelege perfect ca astia nu o sa-l ia la intrebari ce si cum. Sigur ca da, pe ici pe colo cate un amarat onest, scarbit de tot ce vede, multumit sa isi duca existenta de pe azi pe maine. Nici din partea astora nu poate fi nici o reactie. Asa ca minunatul exemplar se apuca cu spor de treaba si in 3 ani agoniseste cam cat in 20 - ca in basmele ascultate in copilarie : si crescu voinicel intr-un an cat in 10. Numai ca in basme asa ceva se intampla cu aia buni. E o lume intoarsa pe dos : intr-un colt sunt macelariti zeci de copii cu suflete curate, iar nitel mai departe sobolanii umanoizi sunt bine merci (s.n.). "
Jenica Labirint
Sursa : http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/ani-cere-confiscarea-a-3-milioane-de-euro-din-averea-fostului-director-cfr-calatori-233242.html
Clasa de mijloc
Imi vine sa rad cand aud de clasa de mijloc. Incerc de 3 ani sa ma ridic cu firma mea si nu reusesc. Ma simt muls si hartuit de stat, incepand de la taxele si impozitele mari pana la amenzile pe motive inventate si spagile pe care sunt fortat sa le dau. Jumatate din ce reusesc sa incasez se duce la stat (tva, darile salarii, impozit profit, taxe locale, etc.). Cred ca voi renunta deoarece nu fac fata stresului. In Romania sa ai o afacere e mai rau ca pe front.
Mihai
Mihaimiercuri, 3 august 2011
Aventura ca istorie si istoria ca aventura
Un articol despre Bartolomeu Anania aparut pe Contributors.ro *), ignora multe din datele publice existente despre acest personaj controversat. Am trimis un comentariu pe care il reproduc aici :
Articol ambiguu, foarte abil scris dar prin derogare evidenta de la normele deontologice ale obiectivitatii , impartialitatii sau neutralitatii. Ce inseamna pentru un articol obiectiv , sau pentru istorie, sociologie, psihologie ,etc. “a trai periculos “ ?! Pe de o parte , stim foarte bine ca spiritul de aventura al mercenarului , “romantismul” legionar sau securist ,etc. nu prea au legatura nici cu stiinta , nici cu “ chestiunile spirituale si teologice” invocate la inceputul articolului. Pe de alta parte, autorul isi aloca inca de la inceput o marja de protectie pentru orice afirmatie ulterioara :
“ Numai că – la acest moment – despre Bartolomeu Valeriu Anania nu se prea poate spune întregul „adevăr“. Nici perspectiva celor care îl preamăresc, nici cea a detractorilor nu poate fi împărtăşită.”
In aceeasi cheie sunt decodate unele fapte ( respectiv un fost detinut politic in Romania ajunge …misionar ortodox in America ! ) care devin brusc „ afirmatii neverosimile” :
“Anumite afirmaţii care privesc perioada de după 1965, referitoare la cariera în slujba Episcopiei Misionare din America, ca director al Cancelariei şi redactor la Credinţa, par să intre în zona neverosimilului, şi deocamdată nu pot fi verificate sau contrazise cu documente.“
Apogeul tehnicii eludarii este atins exact atunci cand sunt discutate cele mai sensibile teme si intra in scena “criticii si detractorii “ lui Barolomeu Anania dar tocmai aici si in mod cu totul intamplator, autorul paraseste ringul din motive de “ rigoare profesioanala “ :
“Valeriu Anania descrie şi trecerea sa prin reeducarea de la Aiud, căreia însă îi dă o cu totul altă semnificaţie decât cea oferită de criticii şi detractorii săi. Istoricul se află în acest punct în situaţia dificilă de a evalua credibilitatea fiecărei surse. “.
Punct ochit. Nici o evocare obiectiva si nici un portret credibil nu pot fi facute citand constant numai “jumatatea plina a paharului “ adica numai una din parti. O minima documentare pe Internet ar fi adus in discutie si alte puncte de vedere , respectiv argumentele lor care pot fi greu contestate. Un altfel de portret al aceluiasi Bartolomeu Anania este facut intr-o alta publicatie de catre Mirela Corlăţan , dar aceasta sursa bine documentata nu este citata in articol - http://www.evz.ro/detalii/stiri/mitropolitul-bartolomeu-anania-nume-de-cod-apostol-882223.html
In sfarsit, autorul articolului a avut la dispozitie ( si are inca ) cea mai comuna sursa de informare si anume jurnalele de actualitati. Pe unul din posturile noastre TV ar fi putut urmari cu cativa ani in urma o scena antologica , definitorie pentru blandetea crestina si portretul unui fost monah . Pasnicul traducator al Bibliei, ne arata in direct cum se stropseste urat de tot ( unii ar zice ca injura printre dinti …) la ziaristii care “ indraznisera” sa-l intrebe daca a colaborat sau nu cu Securitatea . Bineinteles ca apelativul “ bestia de la Aiud “ poate fi considerat doar o invectiva a detractorilor contra lui Bartolomeu Anania, dar comportamentul filmat al celui care “ s-a îngrijit poate cel mai mult să rămână într-o veşnicie demnă de respect ” , ramane pentru eternitate.
*) Cristian Vasile – Bartolomeu Anania sau a trai periculos
( http://www.contributors.ro/sinteze/bartolomeu-valeriu-anania-sau-a-trai-periculos/ )
http://www.contributors.ro/sinteze/bartolomeu-valeriu-anania-sau-a-trai-periculos/#comment-31499
Abonați-vă la:
Postări (Atom)