"Caramida umana", lamentarile intelectualilor publici si drobul de sare al societatii civile

"Toti romanii ar trebui sa se intrebe care este scopul educarii"

Alfred Kohn

scriitor şi psiholog pe probleme de educaţie

"Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de norma­li­tate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex."

"Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare mă­sură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recu­noaşte?"

Aurel Romila

prof.dr. psihiatru

http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769

Contextul politic si social

Rezultatul recentelor alegeri , o adevarata catastrofa pentru societatea romaneasca , a aruncat pur si simplu in aer si scena politica, si societatea civila. Interesant este ca exact inainte de aceste alegeri a fost scris acest articol  ( Gabriel Liiceanu - Vin alegerile! Ceva despre „cărămida umană” din care e făcută România ) care acum ar putea parea unora premonitoriu. Surprinzatoarele sale teze pot fi discutate acum la rece si dupa ce a trecut furtuna.

Discutia incepe cu invocarea unei teze clasice a lui Alexis de Toqueville pe care in principiu nu o poate contesta nimeni :

„Când totalitatea cetățenilor nu vrea să se ocupe decât de treburile particulare, partidele au toate șansele să devină stăpânele treburilor politice. Putem vedea atunci adesea pe scena mare a lumii o mulțime reprezentată de câțiva oameni. Aceștia vorbesc singuri în numele unei majorități absente sau neatente; numai ei acționează în mijlocul unei nemișcări generale; ei hotărăsc în toate, după capriciul lor; ei schimbă legile și tiranizează după plac moravurile; și rămânem uluiți văzând în ce număr mic de mâini nevolnice și ticăloase poate cădea un popor mare."

Problema

Pasul urmator este definirea problemei respectiv "educatia la romani " , aceasta fiind masurata prin alfabetizarea functionala / nefunctionala si numarul de cititori ( nu sunt puse in discutie tipul de carti citite si valorile asimilate  ) .

" Cât de bine sunt „preparați” românii în fabricile noastre de preparat oameni, ca să poată face ceva în viață, pentru ei și pentru cei în mijlocul cărora trăiesc? Dacă s-ar putea evalua calitatea cărămizii umane, ce loc am ocupa noi pe treptele actuale ale civilizației? Și cu asta ajungem la problema capitală: cea a educației la români.Mai întâi numărul de cititori din România – considerându-se „cititor” cel care cumpără între 6 și 12 cărți pe an – este de 1,2 milioane de persoane. Dintre acestea, jumătate (600. 000 de persoane) sunt din București."
" Tot așa, poți să spui cu siguranță ce se va întâmpla cu România dacă în clipa de față 51% din populație nu citește nici o carte, iar 42% dintre adolescenți sunt analfabeți funcțional. "

Daca luam in discutie doar gradul de alfabetizare si numarul de cititori, in comunism stateam mai bine decat acum deoarece scoala si invatamantul politico-ideologic erau obligatorii pentru toti cetatenii iar acum stam chiar mai rau deoarece , in cifre absolute , numarul de 600.000 de cititori nu reuseste decat sa egaleze numarul dosarelor penale cu autor necunoscut din Romania ! (http://adevarul.ro/locale/sibiu/campanie-adevarul-romania-infractorilor-necunoscuti-600000-dosare-crime-violuri-furturi-ascunse-sertarele-sistemului-1_57d584d95ab6550cb8927d4b/index.html

Dar daca tot am descris cartoful fierbinte , sa vedem si cine sunt cei care au dat foc cuptorului . Dupa Aristotel ar trebui sa judecam fiecare lucru in raport cu natura lui si cu materia data ( sau cum ar spune  hâtrul Ion Creanga: " daca-i copil,  sa se joace ; daca-i cal , sa traga ; daca-i popa sa ceteasca ").  In cazul de fata este mult mai interesant  sa facem altfel eventual  "sa ne adresam dudului injurand salcamul" cum spune un vechi proverb chinez.

O asemenea abordare inedita  ne ofera  autorul care identifica drept principala cauza a starii unor domenii esentiale pentru profilul unei societati (cartea , cultura, educatia ) nepasarea sau incompetenta celor aflati la putere :

" M-am întrebat în toți acești ani dacă ce s-a întâmplat cu cartea, cultura și educația în genere la noi a fost făcut din nepăsarea celor aflați la putere sau, pur și simplu, din incompetența lor. Cum s-a ajuns ca, dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, România să aibă cea mai săracă piață de carte, dar nu numai raportat la mărimea populației, ci în chip absolut?"

Programul National de Imbecilizare

Cu toate ca da vina doar pe politicieni ,  autorul identifica unii actori si agenti sociali si cateva din mijloacele folosite in aceasta mega-operatiune de control psihosocial  : 

" Pe de altă parte, educatorii noștri de două decenii încoace n-au mai fost școala și profesorii, ci ziariștii de televiziune, radio și presă scrisă care, la adăpostul „libertății de expresie”, au practicat cu sistem calomnia și minciuna. Cu excepția câtorva care au rezistat eroic și și-au făcut exemplar meseria, ei i-au aplaudat pe minerii care au luat cu asalt capitala, au devenit apoi pe față mercenarii unor mafioți, i-au relansat în spațiul public pe vechii securiști aducându-i pe platourile televiziunilor și transformându-i în patrioți ai neamului, i-au maculat pe cei care puteau deveni repere de conduită socială și intelectuală, au inoculat limbajul urii în mentalul colectiv și au introdus linșajul mediatic în societate."

Rezultatul final este un fel de Program National de Imbecilizare a populatiei pus in practica cu ajutorul mass-media si al actorilor si agentilor sociali implicati:

" Efectul mediilor asupra românilor, statistic calculat, a fost devastator. Manipularea, vulgaritatea, arondarea majoritară a presei pe găști politice și mafii ne-au făcut hipofreni în proporție de masă. Combinată cu distrugerea învățământului, instrumentarea presei a fost cea mai teribilă bombă pusă la temelia societății românești. Ea avut timp să explodeze în acești 26 de ani, lăsând în urma ei o societate ruinată mintal. "

Admirabil spus , dar ce a atitudine au avut in tot acest rastimp societatea civila , formidabilii ei lideri , personalitatile culturale si intelectualii publici ? Ca sa ajungem la aceasta trebuie mai intai sa golim pana la fund paharul retoricii si diluarii responsabilitatii sociale , institutionale si personale aruncand pisica de la un actor social la altul.

Dupa ce a identificat principalele metode si mijloace folosite in aceasta opera de deconstructie sociala practicata sistematic exact dupa castigarea libertatii si prin deformarea ideii de democratie, autorul decreteaza politicienii „straini de cultura cartii” drept principalii vinovati pentru starea cartii, culturii si educatiei,  dar prin cultivarea impersonalului "se" , identitatea actorilor si agentilor sociali implicati ramane de fapt incerta pentru  ca apar mai multe intrebari decat raspunsuri :

„ S-a cultivat oare anume teama de carte și de un intelect cultivat ? Greu de crezut. Asta ar fi presupus că cei ajunși la putere aveau cultura cărții, conștiința funcțiilor ei în dieta noastră mentală. Or, n-o aveau. A existat oare un dispreț al clasei politice pentru educație, vizibil în primul rând din salariile de batjocură date profesorilor de-a lungul anilor ? A apărut oare, într-o lume mafiotizată, care exhiba spectacolul averilor făcute peste noapte, credința că mintea cultivată nu slujește la nimic? A venit oare răul din transformarea învățământului în afacere, prin apariția fabricilor de diplome botezate insidios „universități private”? Sau a licitațiilor trucate la manuale?”

Diversiunea

Mai exact , atunci cand este vorba de o asumare  a actiunilor si faptelor sociale care au condus la rasturnarea si inversarea sistemului de valori, degradarea spatiului public si  involutia societatii , se invoca impersonalul "se" si se aplica doar metoda  curatirii pestelui de la coada, respectiv aplicand principiul autoreferintei se trece in mod foarte abil si elegant la "noi". 

Problema este ca daca atunci cand este vorba despre responsabilitate sociala , institutionala  si individuala se arunca pisica asupra tuturor , din " noi " nu mai ramane decat celebrul acar Paun respectiv cetateanul si votantul anonim vinovat saracul de tot si de toate : 

" Cum de am ajuns aici? Fiecare dintre noi ( care "noi" ?! - s.n.) își poate răspunde rememorându-și traseul celor 26 de ani de „tranziție” și moștenirea istorică cu care am intrat în ea."
„Nouă ( care "noua "? -s.n.) ne-a fost greu să schimbăm paradigma societății totalitare cu una democratică și să înțelegem că cei aleși au să ne dea socoteală pentru tot ce fac. Că puterea cu care au fost investiți trebuie să se consume numai pentru binele nostru.
Întorcând spatele celor chemați să ne slujească, i-am lăsat să-și facă de cap. Obișnuindu-i cu lenea noastră cetățenească, ei au ocupat spațiul rămas gol, s-au destrăbălat în el, și-au creat mecanismele de autogenerare a puterii sub masca jocului democratic. Au făcut ce-au vrut cu forța de decizie care le-a fost pusă în brațe, simțind că nimeni nu-i controlează și nimeni nu le va cere vreodată socoteală. Au furat cu nemiluita banii publici, au sărăcit țara, ne-au lăsat fără spitale și medici, cu școala și mințile vraiște, ne-au distrus patrimoniul, au închis drumurile vieții pentru cei mai buni dintre noi și i-au făcut să plece. Nepăsându-ne de felul în care se iau hotărârile în numele nostru, am ajuns la bunul plac al intereselor și capriciilor lor. Lenea socială (s.n.), acesta e «păcatul cetățenesc» în care trăim de un sfert de secol.”

Finalul este unul apodictic si apoteotic in acelasi timp. De vina pentru tot ceea ce se intampla in aceasta nefericita ţara este , bineinteles, "caramida umana" si "calitatea" ei , in ultima instanta lenea sociala , lehamitea de bon ton si blazarea cetateanului , votant "turmentat" si acar Paun in acelasi timp.

Direct sau indirect , acest acar Paun este  facut responsabil pentru toate pacatele statului ( care valideaza existenta unor penali in Parlament si injumatateste pedepsele unor infractori prinsi in flagrant asupra unei infractiuni  , dar care au catadicsit sa recunoasca in mod nesperat ca au si comis-o ) , societatii civile ( care asista pasiv de 26 de ani si dupa principiul "ni vu, ni connu " la toata aceasta degradare sociala ) , si ale societatii in general care ii ofera cetateanului doar o balta plina de miasme iar dupa aceea ii reproseaza ca nu vrea sa se balaceasca in ea :

"Au fost toate astea, desigur. Dar lor li s-a adăugat acum răul cel mai mare: lehamitea de bon ton. Nu puțini dintre compatrioții mei își declară, pe unde apucă, blazarea. Ei nu vor mai vota. Vor sta acasă. Le e de-ajuns ce-au trăit 26 de ani! S-au săturat de comedia democrației românești! "

Normal ca s-au saturat ! Asa cum nu poti scoate apa din piatra seaca si nu poti alege lebede dintre rațe , nu poti alege nici politicieni democrati si europeni dintre atat de numeroasele  lichele reşapate si vopsite care sar ca puricii dintr-un partid intr-altul si dintr-o doctrina in alta schimbandu-si  mastile si discursurile in functie de context , dupa cum bate vantul, si mai abitir decat isi schimba femeile lenjeria intima.

 Ca sa spunem lucrurilor pe nume , la cate au trait numai intr-un sfert de secol si in uluitorul "laborator social" romanesc, compatriotii autorului ar fi trebui de fapt sa primeasca in masa medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca . Impuscati la Revolutie , vânati ca vitele si cu bâtele la Mineriade , furati cu Caritas-urile, FNI-iurile si pseudo-bancile tranzitiei , umiliti de stat, furati si mintiti de politicieni , manipulati de ziaristi, insultati de intelectualii publici ,etc. , ei nu au avut alternativa rationala aici pentru ca ei exista pentru societate doar ca sa voteze si sa plateasca taxe .

Cei onesti si care au reusit totusi sa scape din penitenciarul social romanesc si din furtuna tranzitiei ,  au facut deja pârtie in Occident . Avem una din cele mai mari diaspore din lume care ar fi trebuit sa fie motorul Romaniei dar care , culmea cinismului politic si social , este reprezentata doar prin 6 deputati in Parlament (!) . De fapt , diaspora nici nu se mai pune la socoteala pentru ca membrii ei exista pentru statul roman doar daca pot fi buzunariti prin taxe.

Altfel spus , realitatea sociala este perceputa diferit in raport cu perspectiva folosita deoarece ceea ce au trait simplii cetateni nu este identic cu ceea ce au trait politicienii , societatea civila si reprezentantii ei care au avut cu totul alte prioritati ( intr-o celebra formulare, pentru un ciocan toate lucrurile din jur par cuie... ) si exact dupa principiul vechiului proverb chinezesc conform caruia : "cel care merge pe cal nu crede celui care merge pe jos ca-l dor dintii".   Cum spunea cu cinism o jurnalista : "ONG-urile se reprezinta ( doar -s.n.) pe ele insele si convingerile proprii ale oamenilor care le-au infiintat " ,  deci nu interesele cetatenilor si ale societatii in general.

Din toate aceste considerente , incercarile intelectualilor publici si a ale jurnalistilor de a arunca pisica doar in spatele alegatorului, lamentatiile  despre "caramida umana" si calitatea ei (http://www.contributors.ro/cultura/vin-alegerile-ceva-despre-%E2%80%9Ecaramida-umana%E2%80%9D-din-care-e-facuta-romania/) , elucubratiile marca Silviu Brucan despre "prosti" si/sau "idioti" ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ba-alegatorule/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/militianule-ramane-cum-ne-am-inteles/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/idiotilor/ ) nu sunt decat o diversiune ordinara.

Oricate pacate au politicienii romani,  si oricat de nepasatori si incompetenti ar fi , ei nu sunt singurii vinovati de starea cartii, culturii si educatiei din Romania pentru simplul motiv ca au avut cu totul alte prioritati ( martor este D.N.A.-ul care de multa vreme da semne de suprasolicitare pentru ca nu le mai poate face față la câte conturi trebuie sa investigheze prin paradisurile fiscale ).

Daca vrem sa ne reamintim, in primele parlamente ale anilor `90 , potlogarii erau tot potlogari si faceau tot ce fac acum  , dar de ochii lumii si pentru mentinerea aparentelor vorbeau civilizat . Intre timp, la nivel de societate am ajuns acolo unde am ajuns , pentru ca tonul face muzica iar intrebarea este cine sau ce a dat tonul.

Cauze si consecinte

Este mult mai eficient sa cautam cauzele decaderii cartii, culturii si educatiei nu in exteriorul acestor domenii, ci chiar in interiorul lor.

Citim in presa modul in care au fost selectati „pe baza gandirii logice”  si in mod oficial de catre Ministerul Educatiei si Invatamantului directorii de scoli care sunt responsabili de acest proces :

29. Măgarul întotdeauna are ...?
 A) grajd
B) potcoave
C) harnașament
D) copite
E) coamă ?
 Sursa : http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-10-12-21348722-0-concurs-directori-scoli-test-varianta-1-general-12-oct.pdf

Lasand gluma la o parte , daca asa isi selecteaza statul educatorii ,  sa vedem cum isi selecteaza societatea civila scriitorii de carti  iar intrebarea esentiala  este cum a ajuns  Romania de la cei 120 de scriitori interbelici la cei peste  2500 (!) de autori post-belici . Raspunsul este uluitor de simplu. In primul rand,  prin statutul breslei  si in al doilea rand cu acordul conducerii ei  :

"Condiţiile pentru a deveni stagiar în Uniunea Scriitorilor - Două cărţi publicate - Trei scrisori de recomandare din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor mai vechi de cinci ani - Dosar de presă cu referinţe critice - CV şi cerere de primire Cu acest dosar, pretendenţii se pot prezenta la filialele Uniunii Scriitorilor, iar dosarele lor intră în dezbatere. Membrii stagiari devin membri titulari după trei ani."
Sursa : http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

Deci la intrebarea cum au ajuns impostorii …scriitori , raspunsul nu se afla la baza Uniunii Scriitorilor Romani,  ci chiar la varf acolo unde presedintele Nicolae Manolescu ,  numai de incompetenta nu poate fi acuzat.

Declaratiile sale punctuale ne explica didactic  intregul proces de validare oficiala si legala  a imposturii ( !)  :

"USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă(s.n.). Ea apără drepturile scriitorilor , fără a-i împărţi pe căprării(s.n.), cum văd că procedaţi dumneavoastră”
Nicolae Manolescu
Preşedintele USR

Mai mult decat atat, si exact dupa metoda lui Pilat din Pont , atunci cand autorul este nu numai impostor , ci pur si simplu un poluator al spatiului public , literar si artistic  atunci ,  atentie, explicatia „faptului social” devine  una absolut  halucinanta , mai exact un fel de "partidul nu greseste niciodata, gresesc numai membrii lui " :

"Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi".( sic! )
Nicolae Manolescu
Preşedintele USR

Prejudiciul o fi al autorului , dar intreaga  societate  pierde prin degradarea si manelizarea spatiului public si aici avem o mare problema.

Mai intai, cultura romana a ajuns sa fie reprezentata in exterior , si fara nici o reactie din interior , inclusiv de catre cei care o injura sub orice forma  . Pe 18 februarie 2016, ora 15 la Bruxelles , in sediul Parlamentului European  ,  si pe post de reclama facuta Romaniei si culturii romane ( http://www.freedomsmile.org/despre_noi ),  era lansata o celebra carte (  Dan Alexe - Dacopatia si alte rataciri romanesti ) a unui scriitor celebru prin afirmatii "savante" de genul :    "Calusarul este un dans specific unei societati homosexuale initiatice " sau pentru reclama facuta ..." importurilor lexicale tiganesti”  (https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/05/11/dacopatia-si-alte-rataciri-romanesti/). 

Maraton literar la Ambasada României de la stânga la dreapta: Cornel George Popa, Irina Pavlovici, Radu Aldulescu, Cristina Hermeziu, Dan Alexe, Dan Lungu, Ioan T. Morar si Ambasadorul Luca Niculescu.

Sursa  : http://adevarul.ro/news/eveniment/chapeau-cristi-corobana--unit-ist-diaspora-duce-pescriitorii-romani-europa-1_56cec0455ab6550cb8308e37/index.html 

Daca asa ceva le recomandam diasporei romanesti si strainilor drept „valori culturale” , ce le recomandam celor din tara  ? Sa deschidem o revista saptamanala de cultura cum este "Dilema Veche"(https://ro.wikipedia.org/wiki/Dilema_veche ) si sa vedem ce le recomanda aceasta romanilor.

Aici avem o mare surpriza respectiv gasim o apologie facuta unui serial submediocru cum este celebrul "Las Fierbinti" caruia i s-a facut o reclama deșănțată pe toate caile si de catre toti agentii posibili incepand cu intelectuali publici si terminand cu unii actori foarte cunoscuti.

In acest sens, un articol al filozofului si scriitorului Andrei Plesu ...ii urecheaza zdravan inca din luna august anul curent pe cei care nu agreeaza serialul si "valorile" promovate de acesta :

„Cum?“ – sare cîte un snob, care mă socotește „om serios“, abonat pe viață numai la Noica sau Kant. „Te uiți la așa ceva?!“ Am văzut, de alt­fel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni ­„fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shake­speare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc."

Urmeaza o pledoarie pro domo :

" De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac"
" Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“.
"Esențial este aportul de admirabilă profesionalitate al întregii echipe. O profesionalitate fără „fițe“, fără obsesia de a se pune în valoare."
"Scenariul este, mai întotdeauna, bine scris și ingenios (Mimi Brănescu, Bogdan Mirică), regia – ireproșabilă (pentru că e de o abilă discreție): Dragoș Buliga, Constantin Popescu. Aferim! Mă simt bine să știu că avem o asemenea „rezervă de cadre“, pe lîngă ceea ce strălucește, în chip legitim, desigur, pe podiumul marilor premii și distincții naționale și internaționale (s.n.)."
"Rîd sănătos, mă înduioșez de candorile și mizeria satului contemporan, contaminat vag și de confuze zvonuri „capitaliste“, dar și de „moșteniri“ seculare (s.n.). Totul e amuzant și trist, vital și deșucheat, șarmant și bezmetic. O excelentă reflecție despre cum arată „modernitatea“, transplantată în pămîntul reavăn al provinciei regățene."

"Toți actorii mi se par desăvîrșiți (s.n.) și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu). Las special la urmă, emoționat, fetele. Ce farmec, ce adecvare, ce simț al firescului! Nonșalanța provocatoare a Aspirinei (Mirela Oprișor), echivocurile cochete ale Dalidei (Ecaterina Țugulea), perplexitățile nubile ale Gianinei (Anca Dumitra) .Nu mai vorbesc de episoadele în care percepem călcătura grea a unor meseriași prestigioși, ca Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele, intrînd în joc, fără vedetisme, mereu „în personaj“, inegalabili."
Sursa :  http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti

In esenta, ceea ce valideaza aici Andrei Plesu intr-o revista de cultura si in aplauzele frenetice ale psihologului Mihai Copaceanu (http://adevarul.ro/cultura/carti/andrei-plesu-nevoia-repere--1_57be8b2d5ab6550cb81300bd/index.html ) nu este nici traditia, nici universul rural, nici mostenirea seculara de la noi , nici universul comic si genial al lui Caragiale , ci kitsch-ul, sordidul, si "brutalitatea neaosa" generate de mahalaua (post)comunista si (post)tranzitie respectiv una dupa chipul si asemanarea laitmotivului  acestui vestit serial TV , laitmotiv numai bun de premiat la nivel national si international  :

" Zarita Zanga, mi se rupe ranga!
Mi se-ntrerupe la misto!
Mi se-ntrerupe, mi se-ntredoaie,
Mi se-ntreface, Cade-n gheoaie!" 

Sursa : http://www.versuri.ro/versuri/gellmm_margineanu-zarita-zanga.html

 

Este vorba de o lume intoarsa pe dos in care umorul visceral si oligofren de tip Axinte de la "Vacanța Mare", kitsch-ul , grotescul si chiar trivialul devin regula, iar bunul-gust, educatia, civilizatia, cultura , umorul inteligent si normalitatea sociala devin exceptia ( este suficient de exemplu sa comparam oribilitatile din aceste "seriale cu umorul de buna calitate, inteligent si inofensiv al regretatului Ioan Gyuri Pascu ).

In acest caz intrebarea dureroasa  este de ce televiziunile comerciale  , intr-o forma sau alta , vor neaparat sa inghesuie romanii in mahalaua fictiva "Las Fierbinti" sarbatorind ziua nationala a Romaniei chiar in mijlocul ei (https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/12/nostalgia-mahalalei-sau-degradarea.html )  , de ce personalitatile culturale de la noi lauda si incurajeaza pe fata exact acest proces  si de ce au ajuns strainii sa militeze ....in locul romanilor si pentru promovarea tarii lor (http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ) ?

Concluzii

Societatea romaneasca bate pasul pe loc si se invarteste in cerc iar cel mai bun exemplu este modul in care abordeaza problema educatiei cetatenilor ei.  Din acest punct de vedere starea actuala de degradre  a societatii romanesti nu este numai rezultatul activitatii politicienilor , statului si institutiiilor sale ,ci si al inactiunii si ineficienţei liderilor societatii civile , personalitatilor culturale si intelectualilor publici din Romania din ultimul sfert de secol. 

Aici avem  problema cruciala identificata de un specialist care a studiat evolutia " laboratorului romanesc " in ultimul sfert de secol :

„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți (s.n.). Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, Bucuresti,  2015 ).

Dincolo de lamentatiile retorice despre calitatea  "caramizii umane" si de linsajul public al cetatenilor si votantilor anonimi,  ar fi mult mai util societatii un raspuns la intrebarile despre „caramidarii” care o fac asa cum este, pentru ca o simpla comparatie a starii societatii romanesti din anii `90 cu cea de acum, arata ca aceasta  societate a fost supusa unui proces intens de decivilizare si dezumanizare prin stimularea reactiilor viscerale , bulversarea , resetarea si inversarea intregului sistem de valori culturale si morale. 

Rezultatul a fost intrarea intr-o  stare de parabioza si crearea unei societati-horror in care normalul a devenit anormal si invers, respectiv o patologie sociala fara precedent in care crimele revolutiei si furturile tranzitiei nu au mai fost practic pedepsite , dosarele Revolutiei si Mineriadelor au ramas nesolutionate vreme de 26 de ani , iar indivizi cu dosare penale care au devalizat Romania intr-un mod inspaimantator  au ajuns in Parlament si  lupta de acolo pe viata si pe moarte cu statul de drept si cu intreaga societate romaneasca pentru „dreptul lor democratic" de a fi alesi, a reprezenta si de a conduce cetatenii onesti. Mai exact , inainte ca  nebunia ruseasca sa concepa un reality-show horror in care crima furtul si violul sunt permise (https://www.theguardian.com/tv-and-radio/2016/dec/15/russian-reality-tv-show-allow-rape-murder-game2-winter))  grupurile de interese si gastile mafiote care au capturat statul si societatea romaneasca au generat o lume intoarsa pe dos fara trecut ,  fara memorie  si fara viitor , un adevarat penitenciar social fara reguli morale in  care penalii au dreptul legal sa conduc cetatenii onesti.

Pe cale de consecinta nu politicienii care au ajuns la putere prin frauda morala si exploatarea cetatenilor prinsi in mecanismele  diabolice ale santajului social si dependentelor economice  au inceput sa se transforme "dupa chipul si asemanarea cetatenilor" si dupa principiul "aveti conducatorii pe care-i meritati "( parologisme cinice )  , ci cetatenii au inceput sa fie forjati dupa chipul si asemanarea politicienilor care vor sa construiasca  , cu ajutorul uneltelor si cozilor lor de topor , o lume "fara morala si fara prinţipuri" in care  "toti fura, toti mint, toti injura" si in care nimeni nu are incredere in nimeni si nu mai crede in nimic . Adica una dupa chipul si asemanarea lor.


Sursa :

https://www.contributors.ro/vin-alegerile-ceva-despre-caramida-umana-din-care-e-facuta-romania/#comment-302282

https://www.contributors.ro/vin-alegerile-ceva-despre-caramida-umana-din-care-e-facuta-romania/#comment-302284

USR , matriosele rusesti sau caderea mastilor . Cine minte si cine spune adevarul ?

In tara in care politicienii isi fura reciproc caciulile , se faulteaza din altruism  si se imbolnavesc grav daca spun cumva adevarul , cetatenii iau mereu ţeapă pentru ca mereu sub ceva se ascunde altceva iar cine a scapat de dracu` il gaseste sigur pe taica-sau....

"Nu am stiut ca seful meu de campanie apare in "#Panama_Papers".

Nicusor Dan 

Scrisoare catre USR 

"Dragi colegi,

Alegerile au trecut.

Am obtinut in Bucuresti mai putin ca la alegerile locale. Tot efortul nostru de un an a rezultat in jumatate din scorul partidului de apartament PPDD in 2012!

S-au comis abuzuri si greseli din partea "echipei de comunicare/campanie" coordonate de Matei Paun. Venit la USB initial ca voluntar, Paun urmeaza sa fie platit cu o suma consistenta. Stie cineva datele financiare ale serviciilor lui Paun?

Comisia de Arbitraj i-a cerut in mod repetat lui Matei Paun si echipei sale sa-si depuna fisa de simpatizant USR. Verbal, Paun a fost de acord pentru el personal, insa a refuzat sa dezvaluie pana si numele membrilor "echipei". In fapt, Paun nu si-a depus fisa de simpatizant. Un alt membru al echipei lui Paun este Mihai Politeanu, descris de Alina Mungiu-Pippidi drept fostul ei sofer personal, ulterior trecut in slujba Monicai Macovei, in prezent seful ONG-ului "Initiativa Romania". Politeanu a plecat din grupul de voluntari USR in momentul cand i-a fost ceruta fisa de simpatizant. Ulterior, a fost recuperat in secret de Paun.

Matei Paun este un personaj controversat. Nu stim unde si pentru cine a lucrat, ce avere si surse de venit are, nici macar ce cetatenie are. Paun este sustinut in USR de Roxana Wring, apropiata de ONG-urile din reteaua Soros, cea care l-a adus initial in organizatie si pe Politeanu.

In campania electorala, Paun a declansat o campanie de denigrare si sabotaj la adresa Clotildei Armand, principalul vector de imagine al USR in teritoriu. A contactat telefonic filialele pentru a le "interzice" sa o invite pe Clotilde. Interdictia aceasta absurda nu a fost respectata pentru ca filialele isi doreau ajutorul Clotildei. Banii USR au fost cheltuiti prosteste pe sondaje de opinie false la supra-pret si pe "servicii de consultanta" contractate fara licitatie sau transparenta, inclusiv pentru salariul consistent al lui Paun, om fara nicio pregatire in conducerea unei campanii politice, mai ales a unui partid cinstit.

Paun a purtat in privat discutii cu PNL in numele USR, afectand grav imaginea de independenta a USR fata de partidele corupte din fosta USL. In urma acestor discutii, Paun a incercat sa o determine pe Clotilde sa "atace" la TV niste membri PNL al caror nume ea nici macar nu-l cunostea, in scopul de a ajuta anumite factiuni din PNL sa-si regleze conturile. In urma refuzului primit, Paun a filtrat invitatiile Clotildei la TV in perioada campaniei electorale, neinformand-o cand era invitata (in campanie CNA impune televiziunilor sa se coordoneze cu partidele).

Paun a pus presiuni imense pentru a obtine controlul asupra paginii de facebook Clotilde Armand, din fericire suficient de suspecte pentru a fi refuzat.

Paun a asociat imaginea USR cu activistii lgbt si cu Soros, incercand chiar sa-l disculpe pe Soros in loc sa ne disociem viguros de el, tentativa patetica care a dus PSD la 50% din parlament si USR sub 10%.

Cer explicatii biroului national al USR pentru tolerarea acestei situatii in care o persoana straina de partidul nostru a atacat si izolat persoana #2 din partid, a orchestrat campanii impotriva intereselor USR, a cheltuit discretionar si netransparent banii USR, in ultima instanta afectand grav sansele de succes ale USR."

Sergiu Moroianu *)  

Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21471561-sotul-lui-clotilde-armand-ataca-dur-seful-campanie-usr-matei-paun-declansat-campanie-sabotaj-adresa-clotildei-armand-asociat-imaginea-usr-activistii-lgbt-soros-cer-explicatii-biroului-national-usr-pen.htm

"Matei Paun a activat voluntar, sacrificandu-si timpul personal, fara sa ceara nimic in schimb, atat in campania electorala pentru alegerile locale cat si in campania electorala pentru alegerile parlamentare. A muncit in baza unui mandat dat de Biroul National, pe care nu l-a depasit niciodata. A avut in intreaga campanie electorala sustinerea mea si a Biroului National. Sunt mahnit si uluit ca Sergiu Moroianu lanseaza in spatiul public afirmatii mincinoase (s.n.), multe dintre ele similare cu ale dusmanilor politici ai USR"

Nicusor Dan

"In momentul de fata consider ca pozitia decenta este sa las USR-ul sa raspunda. Consider cele spuse ca fiind o minciuna si o calomnie".

Matei Paun

Romania reala si profunda sau varianta soft ( updatata ) a Experimentului Pitesti

Clair de lune (Claro de luna) - Debussy

Un manifest al salvarii nationale

Citesc de multa vreme articole pe Contributors.ro , dar rar am citit un asemenea „manifest al salvarii nationale” ca acesta ( Daniel Funeriu - Cele 40 de vulnerabilitati ale Romaniei ), respectiv un gen de material (http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2016/12/Ro_40_117_1-Copy.pdf)  care trebuie considerat  drept o solutie inclusiv pentru comisia care face planul de tara : „Dar totuşi, cineva trebuie să răspundă clar si succint la aceste întrebări. Poate comisia care face planul de ţară? Spus simplu așadar : faceți bine și răspundeți la cele 117 întrebări și veți ști încotro să o luați.”

Documentul  are meritul de a ne arata pentru prima data ce fel de mentalitate are un fost ministru si care este viziunea domniei sale asupra propriului domeniu de competenta si asupra societatii. Autorul este preocupat in mod fundamental  de problemele de etica („… introducerea elementelor de etică în legislație și în toate politicile și deciziile autorităților” )  si doreste introducerea unor standarde etice *) la baza piramidei sociale ( educatie, sanatate , administratie , politica,etc.) , dar omite exact varful ei si nu observa paradoxul ca oamenii onesti sunt exclusi de fapt de la decizii atunci cand tara a ajuns sa fie condusa in mod legal de catre politicieni cu dosare penale.

In acest sens , perceptia  asupra vietii culturale si intelectuale de la noi este una de nivel general  care exclude particularizarea, respectiv una care vede numai padurea nu si copacii din ea :

„ Din reflex m-am îndreptat către învățăturile „elitelor”. Am descoperit că acolo vraiștea e și mai mare: avem o specie unică, cea a „intelectualilor constatatori”. Ei sunt textieri inegalabili…reușesc apoi, când tensiunea războiului a trecut iar spiritele își recapătă apetența pentru disecat evenimente, să ne lumineze cu explicații și soluții post-factum (lecții sublime, fiecare dintre ele!) și lecții limpezi de morală. Dar intelectuali vizionari, care să lase nuclee structurate de gândire în urma lor, ioc.”

La fel si asupra vietii politice :

„ Cert este că acum tocmai s-a încheiat încă un sezon de vânătoare de voturi. În care românii au primit răspunsuri nerelevante de la oameni în marea lor majoritate nerelevanți, la întrebări pe care nimeni nu l-a pus. Oameni mici, minți închistate, caractere stâlcite. De la domnișori cu ochelari fără ramă și discurs fără fond dar destoinici fesibuchiști, la nevinovate gazele, gușteri hămesiți, și venerabili, respectabili seniori, luați în brațe de și mai venerate amazoane. … Rezultatul faptului că niciodată, nimeni, nu a avut inteligența și perseverența să pună pe hârtie vulnerabilitățile României și întrebările fundamentale la care trebuie să răspundem (s.n.) înainte de a încropi, pe genunchi, platforme și programe găunoase care duc spre nicăieri.”

Dupa ce au fost executati toti la foc automat,  dar fara sa nimereasca pe vreunul concluzia este una foarte interesanta :

„ Nu avem nici acum o structură cât de cât inteligentă care să clarifice, structurat, confuzia discursului public.” (?!)

Nastrusnica idee. Altfel spus ne lipseste un fel de „Minister al Adevarului ”  care sa faca ordine in discursul public , sa  desparta graul de neghina si sa arate tot ce este bine si ce este rau din tot ceea ce spun toti actorii sociali si toate instantele individuale si institutionale si eventual sa-i taxeze pe unii si sa-i laude pe altii . Bun,  si ce vom face atunci cu dezbaterile publice si cu libertatea de exprimare  ?  Nu stim , slava Domnului ca nu avem, dar cine stie, poate ca autorul  le da unora idei.

In realitate, acest tip de viziune asupra dezordinii din viata sociala ( mai exact, in sensul articolului , asupra necesitatii de ordine ) se refera la nevoia de control social extins specifica mentalitatii de tip buncar   si sub alta forma poate fi  regasita intr-o viziune absolut centralizatoare asupra societatii romanesti respectiv intr-o definitie exhaustiva a …securitatii nationale :

„Doctrina   naţională   a   informaţiilor   pentru   securitate   oferă   o
definiţie exhaustivă a  conceptului de securitate  naţională - „ starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură(s.n.), în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional ”.
Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici” (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

Autorul procedeaza  intr-o maniera asemanatoare , respectiv  inventariaza toate cele 40 de „vulnerabilitati” ( deci nu obiective, prioritati , directii )  ale Romaniei  cu cele 117 de intrebari aferente si  le pune la dispozitia tarii si cetatenilor. Excelent , initiativa este mai mult decat laudabila , problema este cat va fi de utila si la ce poate fi folosita.

In aceasta viziune originala , starea de fapt a societatii romanesti este definita in mod semnificativ prin variabile psihologice intre care lipsa increderii ocupa primul loc , lipsa normelor si/sau nerespectarea lor.  Din cele 40 de „vulnerabilitati” identificate de autor in cele 12 domenii ale documentului citat, mai mult de 25%  (!) sunt arondate domeniului definit de specialisti drept capital social  :

1.1.Principala sursă de pierdere a capitalului de încredere din sânul societății este comportamentul perceput ca lipsit de etică. ;  1.2. Lipsa de standarde etice clare, astfel încât anumite practici, deși viciază viața societății, rămân și se consolidează ca general acceptate.
4.2.Apatia cetățeanului față de participarea la viața publică.; 4.3.Accentuarea spiralei neîncrederii dintre cetățeni și sistemele cu care interacționează, precum și a spiralei neîncrederii între cetățeni.; 4.4.Lipsa certitudinii cetățeanului că-și poate îmbunătăți condiția prin interacțiunea cu autoritatea publică.;  4.5.Ruptura dintre cetățean și autoritate în procesul de optimizare a soluțiilor pe care autoritatea publică le oferă cetățenilor.;  6.5. Scăderea încrederii între agenții economici și autorități.; 7.1.Răsturnarea piramidei valorilor. ;7.2.Lipsa unui sistem de valori și repere în societate.;7.3.Promovarea virulentă și ostentativă a unor non-valori culturale și a unei viziuni depășite asupra locului culturii românești în cultura mondială.;10.1.Starea de destructurare actuală a societății ca rezultat al lipsei de încredere între oameni.; 10.2.Creșterea gradului de respingere, irațională, a tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană și valorile acesteia. ;  10.3. Apărarea cu disperare a imobilității și a statu-quoului de către oamenii și politicienii necompetitivi. Ei conștientizează faptul că într-o lume competitivă, globalizată și multipolară, șansele lor de a-și menține viabile rețelele de influență sunt minime.; 11.4.Cooperarea foarte redusă între domeniul privat și cel public pentru proiectarea intereselor economice dincolo de granițele României. 

A doua remarca este legata de neclaritatea si imprecizia termenilor . Documentul nu distinge clar intre domenii , categorii, cauze si efecte , nu stabileste obiective si  prioritati , nu distinge intre categorii ( puncte tari / puncte slabe ,  importante / urgente,etc.) fiind doar de tip descriptiv, tautologic si se margineste in cel mai bun la constatarea starii de fapt ,   mai exact este un fel de framantare a mainilor in fata drobului de sare .

Sa analizam modul relaxat  in care autorul prezinta vulnerabilitatile capitolului  7 ( Societatea si cultura ) :

7.1  Răsturnarea piramidei valorilor. 7.2  Lipsa unui sistem de valori și repere în societate.7.3  Promovarea virulentă și ostentativă a unor non-valori culturale și a unei viziuni depășite asupra locului culturii românești în cultura mondială.

Fara nici un dubiu ,  orice cetatean constient din aceasta tara a observat aceste lucruri care vin gramada peste el si de peste un sfert de secol , dar tocmai de aceea asteapta de la cei care vor sa ne si conduca , ceva mai mult decat simpla  constatare a unei stari de fapt.

In sfarsit, autorul ne ofera cea mai mare surpriza chiar in  domeniul in care a activat si pe care l-a condus in calitate de ministru. Citim in capitolul 9 ( Educatia, cercetarea si tineretul  ) urmatoarele vulnerabilitati identificate de autor exact principiul definitiei circulare  :

9.1.Calitatea inca precara a multor cadre didactice; 9.2.Calitatea foarte scazuta a universitatilor ; 9.3. Calitatea inca suficienta a infrastructurii si a retelei scolare
si a activitatilor periscolare

Prima remarca ( de fapt, uimire ) se refera la absenta oricarei referiri la termenul de educatie  si la calitatea ei ( respectiv  la "vulnerabilitati" /"intrebari" ) si la ambiguitatea termenilor  . Nu este clar daca formularea „calitatea inca precara a profesorilor …” se refera la insuficienta lor pregatire  sau se refera  la calitatile lor personale, ceea ce ar fi cu totul altceva . Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca nimeni nu se face singur profesor , ci devine  respectiv este facut in cadrul unui sistem care il valideaza sau nu.
A doua remarca este legata de faptul ca vulnerabilitatile identificate de autor sunt doar constatari factuale , tautologice fara sa descrie consecinte si fara sa identifice cauze ( de solutii, nici nu mai poate fi vorba ), iar supriza o constituie preocuparea exact pentru ceea ce se intampla in afara domeniului analizat ( cf. activitatile periscolare).

In sfarsit,  fiind in cauza un domeniu atat de important cum este educatia , o problema esentiala este  aceea a obiectivelor ei pentru ca orice educatie are si un scop. Aici avem o foarte mare surpriza. Pe site-ul Ministerului Educatiei Nationale citim si acum urmatoarele interesante asertiuni in limba de lemn legate de misiunea, viziunea si valorile acestuia , asertiuni care sunt aproape identice cu cele din anii `90 ( daca nu si mai inainte ) si care ne arata exact cum se poate ajunge la …vulnerabilitatile (9.1…9.3) indicate de autor :

„MISIUNEA Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice este să asigure un mediu educațional care să asigure dezvoltarea armonioasă ( adica? - s.n.) a tuturor beneficiarilor săi, prin promovarea excelenței ( adica ? - s.n.)  și asigurarea accesului egal la educație ( ce fel de educatie ? - s.n.).”; VIZIUNEA noastră este de a oferi tuturor beneficiarilor (preșcolari, elevi, studenți etc.) accesul la o educație de calitate ( adica ?- s.n.) , care să facă posibilă atingerea potențialului maxim( s.n.) pentru fiecare dintre beneficiari, în vederea pregătirii lor pentru competitivitatea globală( s.n.). Ne dorim să asigurăm recunoașterea și garantarea drepturilor beneficiarilor de a-și păstra, dezvolta şi exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă
 VALORILE care ne ghidează munca sunt : Integritate ; Etic ; Transparent ; Colaborare  ; Implicare ; Responsabilitate
Sursa : https://www.edu.ro/misiune-viziune-valori-0 

Pe scurt, mai pe romaneste , un fel de metafizica si metafilozofie a bla-bla-ului  care ii pregateste pe toti in toate directiile si in toate domeniile dar nu este clar cum si pentru ce urmand ca eficienta si rezultatele sa apartina viitorului.

Problema este ca in ultimii 25 de ani, titulatura ministerului s-a schimbat de 12 ori (!) (http://cnred.edu.ro/#istoricul-denumirilor-oficiale-ale-Ministerului ) legea educaţiei a fost modificată de peste 60 de ori (!),  miniştrii s-au schimbat de 20 de ori (!) ( http://www.gandul.info/stiri/fiecare-ministru-cu-legea-lui-cate-schimbari-a-suferit-sistemul-de-invatamant-in-ultimii-25-de-ani-13731545 ) si fiecare cu viziunea lui .

Numai daca ne imaginam teancul celor 60 de legi si documentele semnate de cei 20 de ministri pentru directiile , nivelurile si institutiile partronate de minister in avalansa reformelor incepute si neterminate niciodata,  ne putem imagina usor ce haos a fost creat in capul profesorilor , elevilor si studentilor care le-au suportat pe toate si pe toti , de ce suntem unde suntem , si de ce autorul identifica doar „vulnerabilitati” fara sa indice si solutii. 

Sa facem acum  diferenta intre metafizica si metafilozofie si stabilirea unor obiective clare. In viziunea Uniunii Europene am intrat intr-o societate bazata pe cunoastere, combaterea excluderii si centrata pe noi competente de baza ( WG B). La randul lor , acestea se bazeaza pe competente cheie ( De SeCo ) cu 3 ( !) dimensiuni de baza :

a) nivelul autonom-individual ( dezvoltarea abilitatii individuale de aparare si sustinere a drepturilor, intereselor, responsabilitatilor, limitelor si nevoilor; abilitatea de a alcatui si conduce proiecte de viata si proiecte personale; abilitatea de a actiona in cadrul unui context / cadru mare ) ; b) folosirea interactiva a instrumentelor ( limbaj, simboluri, texte, cunostinte, informatii, noi tehnologii, etc.) ; c) evolutia in grupuri sociale heterogene (abilitatea de a relata altora, de a coopera, de a conduce si de a rezolva conflicte).

Aceste informatii foarte interesante si fara nimic dubios in ele  exista in documentele europene oficiale , si inclusiv la noi,  de vreo 10 ani . Daca doar primul dintre aceste obiective ar fi fost  urmarit cu adevarat in plan social, poate nu mai aveam acum penali care candideaza si cetateni care-i voteaza , respectiv un stat, o societate si o populatie captive si parlamentari cu dosare penale,   dar se pare ca aceste informatii  nu au ajuns suficient  la romani din moment ce ei au inteles cu totul altceva .

Ele ar fi trebuit sa  fie prezentate de catre societate cetatenilor ei  si de catre  Ministerul Educatiei Nationale „beneficiarilor educatiei” , dar probabil ca nu au facut-o bine sau deloc din moment ce autorul identifica la capitolul 10 drept vulnerabilitate nationala :

„  Creșterea gradului de respingere, irațională (s.n.), a tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană și valorile acesteia”.

In sfarsit  la noi , cade atatea ori pana acum , viata bate filmul si realitatea bate imaginatia . In cei 26 de ani Ministerul Educatiei Nationale cu toti ministrii lui cu tot, a emis tone de documente inutile si ineficiente daca ne gandim ca starea domeniului este dezastruoasa , dar nu a reusit sa puna in practica nici macar concluzia ca intrarea in sistemul educational trebuie facuta de la varste fragede  pentru toti copiii deoarece invatamantul elementar este fundamental pentru evolutia ulterioara a persoanei si nu a reusit sa puna in practica programe de acest gen.

Ceea ce nu a reusesit sa identifice si sa rezolve un intreg minister specializat si nici societatea in ansamblu , a reusit o instanta a societatii civile care le-a impulsionat pe ambele.

Programul FCG ( Fiecare Copil la Gradinita ) al asociatiei OvidiuRo ( http://www.ovid.ro/our-work/programul-fcg/- ) un program care urmareste ca fiecare copil sărac din România să beneficieze de educație timpurie de calitate și să devină un membru activ al societății a fost initiat de  initiat de catre  Leslie Hawk si  citat ca buna practica de Banca Mondială cât și de The Economist. In acelasi timp,  FCG a inspirat Programul național omonim reglementat de Legea nr. 248/2015 care instituie stimulentul educațional, pentru copiii  de vârstă preșcolară din familii defavorizate. (http://adevarul.ro/educatie/prescolar/nu-e-vorba-doar-despre-tichete-sociale-1_584adf5e5ab6550cb845534c/index.html ).

Acest exemplu punctual arata cum se identifica corect o problema , cum se defineste clar , cum se identifica principalele ei cauze si cum se procedeaza la solutionarea ei , deci problema este cine sau ce in cei 26 de ani a impiedicat Ministerul Educatiei Nationale sa procedeze la fel,  sau alte ministere sa-si faca  ordine in propria ograda. Mai mult decat atat, echivalentul a ceea ce a facut Leslie Hawk cu Ovidiu.Ro pentru invatamantul si societatea romaneasca, a facut  pentru Ministerul Culturii si societatea romaneasca irlandezul Peter Hurley cu a sa Asociatie Interculturala de Traditii (http://www.drumullung.ro/)  promovand stravechea  civilizatie rurala si traditiile populare romanesti pana la nivelul  Uniunii Europene ( http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.htm) pentru ca reprezentantii  nostri (http://www.freedomsmile.org/proiecte) au avut alte prioritati si asta apropo de vulnerabilitati la capitolul "Societate si cultura” ( „rasturnarea piramidei valorilor , promovarea virulenta si ostentativa a unor non-valori culturale,etc.) ”.  Pe 18 februarie 2016, ora 15 la Bruxelles , in sediul Parlamentului European,  si pe post de reclama facuta Romaniei,  era lansata o celebra carte (  Dan Alexe - Dacopatia si alte rataciri romanesti ) foarte cunoscuta inclusiv pentru reclama facuta …" importurilor lexicale tiganesti” (https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/05/11/dacopatia-si-alte-rataciri-romanesti/ ) .

Pornind de la aceste ultime doua exemple ( ca sa nu mai vorbim de altele …)   intrebarea enervanta este cum reusesc doi straini sa vina in Romania, sa invete  limba romana  si care,  fara sa le ceara nimeni , initiaza cu succes  programe si actiuni  sau chiar reusesc sa promoveze valori autentice exact acolo unde ministerele romanesti cu  directiile si angajatii lor cu tot au esuat timp de 26 de ani prin fisa postului si pe bani publici.  

Si daca tot am ajuns aici,  sa subliniem faptul ca autorul ne-a oferit din proprie initiativa o radiografie de exceptie care nu putea fi obtinuta pe alte cai.  Documentul de fata are meritul de a ne arata pentru prima data ce fel de mentalitate are un ( fost )  ministru si care este viziunea globala a domniei sale asupra societatii si asupra propriului domeniu de competenta,  iar impresia generala care ramane este ca intre ceea ce framanta societatea de peste 25 de ani  si ii doare pe cetatenii ei , si ceea ce identifica guvernantii drept prioritati, exista o fractura dureroasa .
Daca asa gandeste un ministru care a condus un minister fundamental si un domeniu cheie al societatii romanesti , probabil ca viziunea sa nu este una absolut singulara deoarece a facut parte dintr-un guvern. In acest caz , intrebarea fundamentala  este daca vina pentru situatia in care ne aflam ca societate este a cetatenilor care volens-nolens merg acolo unde sunt condusi , sau a celor care ii conduc dar care nu stiu clar nici unde,  nici cum , si nici de ce ( in ultima instanta , cetatenii trebuie sa puna intrebarile si guvernantii sa dea raspunsurile, nu invers ! ) , pentru ca de performante nici nu poate fi vorba daca ne gandim la cati indicatori se afla Romania  pe ultimele locuri din Europa .

La nivel general , decalajul intre vorbe si fapte , intre starea de drept si starea de fapt este  o problema majora a societatii romanesti care a explodat inca o data la alegerile recente pentru ca „"...nicăieri în lume antidemocraţia nu mimează mai competent democraţia decât în România." (http://www.dw.com/ro/focus/s-10575).

Note

*)  Pe cale de consecinta si  in raport cu logica morala si principiul consecventei ,  audierea autorului  la DNA http://stiri.tvr.ro/dosarul-microsoft--daniel-funeriu--fost-ministru-al-educa--iei--la-dna_51630.html ; http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/audieri-in-dosarul-microsoft-2-1663383  poate fi interpretata si ca o comanda politica , nu ? :)) 

Sursa : http://www.contributors.ro/administratie/cele-40-de-vulnerabilitati-ale-romaniei/#comment-301528 ; http://www.contributors.ro/administratie/cele-40-de-vulnerabilitati-ale-romaniei/#comment-301529

Digital Attack Map 2016

REAL-TIME VISIBILITY INTO GLOBAL CYBER ATTACKS

from the world's largest dedicated threat intelligence network

12. 12. 2016 

Sursa : http://www.norse-corp.com/

                                     

Top daily DDoS attacks worldwide

11(12).12.2016

Sursa : http://www.digitalattackmap.com/

70 de ani de inginerie sociala, prestidigitatie , manipulare si control social

"Avem un sac ( Romania ) legat si plin cu soareci ( romanii ) si trebuie sa-i pastram in el. Inainte ( anii `50 -n.n.) puteai sa-i bati si sa-i omori daca voiau sa scape. Acum , daca  lasi sacul jos , soarecii prin puteri se prind de el il rod si ies.  Cum nu mai este voie sa-i bati si sa-i mai omori , ii pui pe unii ( conducatorii )  sa-l tina si sa-l scuture mereu, iar daca obosesc fac cu randul si se schimba intre ei prin rotatie." 

Parabola "sacului cu soareci" care circula prin C.C. al P.C.R. in anii `80

Reteta a functionat perfect inclusiv in acest an in care comportamentul romanilor  la vot este de neinteles pentru straini din moment ce romanii se declara impotriva coruptiei ... dar voteaza masiv exact partidul coruptilor.

Liviu Dragnea - Sloganul campaniei
 Foto : Octavian Ganea 

Liviu Dragnea - Rezultatul campaniei
Foto : Revista22

Victoria PSD din 11 decembrie 2016 la alegerile organizate, pentru prima dată după 1989, de un guvern ne-politic si cu o fermă voință de curățire a procedurilor are loc , printr-o stranie coincidenta , la aniversarea a 70 de de ani de la alegerile din 19 noiembrie 1946 care au ratificat comunizarea României pentru următorii 53 de ani  ( http://www.contributors.ro/reactie-rapida/19-noiembrie-1946-11-decembrie-2016-dupa-70-de-ani-e-posibil-sa-asistam-la-desfacerea-lucraturii-incepute-atunci/).
Dincolo de reactiile emotionale , singura certitudine in aceasta adevarata catastrofa  pentru intreaga societate este prezenta scazuta a vot a romanilor.
Dezinteresul pentru alegeri ( mai exact un fel de  "Praful sa se aleaga de toti si de toate !")  este in acelasi timp  un dezinteres pentru viata sociala si chiar pentru soarta proprie ele reprezentand materializarea convingerii  ca "toti sunt la fel"si ca orice alegere ar face alegatorii nu pot influenta mersul lucrurilor. Daca ne gandim la lipsa de consistenta a partidelor politice prin fluctuatia periodica a identitatii si doctrinei lor , la traseismul intre partide si la infiltrarea lor , inseamna ca alegatorii voteaza in cerc si in bucla o aceeasi Marie cu alta palarie , deci nu sunt prea departe de realitate.
Pe de alta parte , acest dezinteres pentru alegeri si aceasta apatie sociala nu sunt doar un rezultat al actiunii clasei politice  si al manipularii din mass-media , ci si al ineficientei societatii civile , al instantelor si liderilor ei.
Din toate aceste considerente , incercarea  intelectualilor publici si a jurnalistilor de a arunca pisica doar in spatele alegatorului,  vaicarelile despre "caramida umana" si calitatea ei (http://www.contributors.ro/cultura/vin-alegerile-ceva-despre-%E2%80%9Ecaramida-umana%E2%80%9D-din-care-e-facuta-romania/) , elucubratiile marca  Silviu Brucan despre  "prosti" (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ba-alegatorule/) sau "idioti" (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/militianule-ramane-cum-ne-am-inteles/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/idiotilor/ ) nu sunt decat o diversiune ordinara.
Simpla comparatie intre starea societatii romanesti din decembrie 1989 sau din iunie 1990 cu starea de acum,  arata o diferenta uriasa intre implicarea civica in cele mai periculoase momente ale timpului istoric trait de o societate si de  catrecetatenii ei , si dezertarea civica impresionanta exact in conditiile democratiei si libertatii iar cel mai bun exemplu sunt tinerii care indrazneau sa riste atunci intalnirea cu gloantele armatei sau batele minerilor , dar refuza  in conditiile libertatii exact votul care ar fi  trebuit sa le  schimbe  viitorul. Singura explicatie rationala este aceea ca l-au considerat inutil pentru ca nu au incredere in cei care ar fi trebuit sa il primeasca .
In acest caz, tragedia societatii romanesti este una imensa. Aflata deja in stare de parabioza , se autosaboteaza acum cu furie , dar acest sadomasochim social nu este decat este o expresie a revoltei cetatenilor impotriva unui stat si unei societati captive intr-o lume intoarsa pe dos in care , sub ochii tuturor instantelor legale , sociale si civice, penalii au ajuns sa conduca oamenii onesti ,  anormalul a devenit normal si invers .
Deocamdata , mai rau decat acum 4 ani si probabil pentru inca un sfert de secol de aici inainte , Romania si cetatenii ei vor ramane in continuare incremeniti  in spatiul dintre lumi si in acelasi stadiu : "No chance. No solution. No future"*).

Romania. Ceaţă la mal.

Muzica sferelor ( ar fi zis Platon) sau misterul si melancolia ( ar fi zis Giorgio de Chirico) unei tari.

Note *) No chance. No solution. No future


Sursa : http://www.contributors.ro/reactie-rapida/psd-ante-portastriumful-fesenismului-populist/#comment-301477

Viata bate filmul si realitatea politica de la noi depaseste imaginatia alegatorilor

Un internaut roman are inspiratia , bazandu-se doar pe instinct si perceptia sa subliminala , sa verifice o reclama electorala folosita de PSD in Brasov .
Intuitia sa a relevat un fapt halucinant.   "D.Barbu" folosit de  P.S.D. in reclama ( Om de afaceri, 36 de ani ) nu exista in realitatea romaneasca  , numele fiind pus la intamplare sub o fotografie luata de pe Internet ( Shutterstock) :

Sursa : https://www.facebook.com/cavalerulderasnov?fref=ts

Ziarul "Romania Libera " a contactat imediat filiala PSD din Brasov si cele mai rele presentimente ale tuturor s-au adeverit. Dupa ce a promis ca va reveni cu un punct de vedere, purtatorul de cuvant
al filialei nu mai poate fi gasit si nu raspunde nici la telefonul mobil, iar sefii filialei refuza sa comenteze situatia ((http://www.romanialibera.ro/aldine/zece/psd-brasov-isi-inventeaza-sustinatorii-cu-poze-furate-de-pe-internet--gafa-a-fost-descoperita-in-reclama-electorala-pentru-alegerile-din-11-decembrie-435062) .
Intr-o asemenea situatie in care falsul a fost demonstrat si nu mai poate fi negat , lucrurile devin cu adevarat interesante . Cum va actiona aceasta filiala si conducerea ei ?  Cum va actiona conducerea
PSD la aceasta situatie de necontestat ?
Pentru orice constiinta morala si normala o asemenea postura echivaleaza cu o catastrofa publica,  dar pentru o instanta confrunta prin definitie si in mod cotidian cu asemenea catastrofe problema nici nu exista singura preocupare fiind aceea de a ascunde cat mai repede gunoiul sub pres . Vom vedea si cum.
Altfel spus , romanii se confrunta acum cu  cea mai murdara si abjecta campanie electorala din ultimul sfert de secol .

Cum ne vad ceilalti dupa 7 ani petrecuti aici . Peter Hurley

In aceste vremuri atat de tulburi in care  nu mai vedem bine nici prezentul , nici viitorul, altii inca ne vad foarte bine radacinile. 
Nu indraznesc sa-mi imaginez de ce reactii ar fi avut parte un roman care ar fi indraznit sa scrie randurile de mai jos , dar am tot respectul pentru cel care a facut-o si tot dispretul pentru cei care insulta orice sentiment al normalitatii sociale si traditionale   : 

”Văd România o țară foarte valoroasă, care a păstrat miraculos poziția ei, felul, limba, portul, autenticitatea. Toate etniile și popoarele care locuiesc aici, care fac împreună un exemplu, un model pentru noi toți, un concept viu.
Sunteti păstori ai unui foc viu străvechi, ultimul din Europa. Bucurați-vă de căldura lui! ” 

Peter Hurley ( https://www.facebook.com/events/176078869526082/)

© foto: Călător prin Maramureș

Strategia indignarii si paralogismele de nivel universitar

Articolul publicat recent in Contributors.ro de un universitar francez de origine romana ( Daniel Iosif - Faima potlogarilor ) este un exemplu clasic pentru presa de tip eseu, opinie si comentariu politic in care talentul literar si competentele afirmate ale autorului tin loc de argumente.
Pornind de la starea de fapt  a societatii romanesti ajunsa intr-o stare de parabioza care provoaca cosmaruri oricarei constiinte civice lucide si de la starea de revolta a cetatenilor ajunsi  la exasperare dupa mai mult de un sfert de secol in care ar fi trebuit sa primeasca in masa  medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca , autorul evita cu obstinatie sa identifice cauzele care au condus aici si cu atat mai mult posibile solutii la aceasta patologie sociala.
Rezultatul este o lamentatie respectiv prezentare sinestezica in care mesajul nu are scopul de intelege o situatie si de a propune solutii de rezolvare a ei  , ci de a declansa reactii emotionale la acesta in cazuri punctuale ale inechitatii sociale  :

„ Nu înțeleg de ce un bun profesor, dar care nu a publicat nimic, să aibă o pensie în funcție de cât a cotizat, iar un necunoscut care a publicat unu-două volume în 25 de exemplare (la o editură fantomă) să aibă pensia mai mare cu 50 %.”
„În Interbelic, adică pe vremea unui Camil Petrescu, unui Mircea Eliade, unui Călinescu etc. Uniunea Scriitorilor număra numai 120 de membri. Astăzi, 2 500. Ascunși prin te-miri-ce orășele obscure, publicând vreun volum de 60 de pagini de poezie sterilă. S-au dus vremurile când notorietatea artiștilor era căpătată postmortem, astăzi  orișicare dorește să fie exaltat în timpul vieții.”
„ În România, astăzi, sunt circa 2 500 de scriitori, membri USR. Ce înseamnă mascarada aceasta? ”

La nivel general, lamentatia se refera la intreaga societate romaneasca aflata sub stare de asediu :

„Alături de parlamentari, presa se alătură în a da foc cetății.”
„România medievală se consumă acum. La televizor sau în viața reală. De la scandalul plagiatelor la situația televiziunilor, România pare că trăiește un nou macabru Ev Mediu..”
„Poate mi-am pierdul eu simțul ridicolului, în acest caz îmi cer scuze dumneavoastră, dar oriunde mă uit la televizor am impresia că sunt la circ. Pe lângă lipsa unei minime decențe, prostia, intoleranța și neprofesionalismul sunt omniprezente. Încerc să-mi fac un profil al românilor după ceea ce eu văd la tv. E groaznic!”

In loc de posibile solutii se recurge la prezentarea unor false paradoxuri prin care profesionalismul este prezentat in opozitie cu votul democratic :

„Când profesioniștii au vrut să schimbe ceva, presa a sărit ca arsă: avem nevoie să fim conduși de o clasă politică aleasă prin vot democratic. De 25 de ani se tot votează democratic și suntem conduși de partide politice. Rezultatul este extrem de vizibil.”

In sfarsit, cireasa de pe tort in toata aceasta alambicata prezentare care in realitate mai mult omite decat explica,  este prezentarea de catre autor si pe post de solutie de „remediere” a sistemului social ,  a unei  teze propuse de  catre profesorul Vintila Mihaiescu , director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA) care explica actuala stare a societatii romanesti nu prin coruptia unora din sistemul politic si social ci prin incompenta generalizata la nivel de sistem ( deci a tuturor !)  :

„ Vintilă Mihăilescu, tot pe această platformă (http://www.contributors.ro/editorial/corup%C8%9Bie-sau-incompeten%C8%9Ba/) , remarcă extrem de bine faptul că din cele două bube ale României, corupția și incompetența, – în mod paradoxal – cea din urmă poartă o răspundere mai mare.”

Aceasta teza poate fi usor demontata prin chiar legislatia in vigoare care intr-o forma sau alta ocroteste indivizii cu dosare si condamnari penale. Vorba cronicarului , se sparie gandul de o lume in care hotii conduc oamenii cinstiti,  dar la noi este perfect posibil sa avem politiceni cu dosare penale  si o legislatie care  obliga Presedintia sa mentina decoratiile acordate (anterior) unor condamnati penal ( ulterior) .
 In acest ultim caz vorbim  nu atat de incompetenta celor in cauza , cat de culpa lor penala ( http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/condamnatii-pentru-coruptie-pastreaza-medaliile-de-stat--iohannis--obligat-de-lege-sa-invite--penalii-la-receptiile-de-la-cotroceni-434685) iar intrebarea la care nu vor sa raspunda juristii este ale cui interese apara de fapt acest tip  legislatie clar partinitoare ( ale cetatenilor onesti sau ale infractorilor ?).

In sfarsit , aceasta teza ( de fapt, un paralogism )  poate fi foarte usor demontata prin chiar exemplul scriitorilor romani dat de autor . Intrebarea esentiala  este cum a ajuns  Romania de la cei 120 de scriitori interbelici la cei peste  2500 (!) de autori post-belici . Raspunsul este uluitor de simplu. In primul rand,  prin statutul breslei  si in al doilea rand cu acordul conducerii ei  :

"Condiţiile pentru a deveni stagiar în Uniunea Scriitorilor - Două cărţi publicate - Trei scrisori de recomandare din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor mai vechi de cinci ani - Dosar de presă cu referinţe critice - CV şi cerere de primire Cu acest dosar, pretendenţii se pot prezenta la filialele Uniunii Scriitorilor, iar dosarele lor intră în dezbatere. Membrii stagiari devin membri titulari după trei ani." 

Sursa : http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

Deci la intrebarea cum au ajuns incompetentii …scriitori , raspunsul nu se afla la baza Uniunii Scriitorilor Romani,  ci chiar la varful ei acolo unde Nicolae Manolescu  , presedintele Uniunii Scriitorilor Romani,  numai de incompetenta nu poate fi acuzat.
Declaratiile sale punctuale ne explica didactic  intregul proces de …validare oficiala si legala  a imposturii ( !)  :

"USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă(s.n.). Ea apără drepturile scriitorilor , fără a-i împărţi pe căprării(s.n.), cum văd că procedaţi dumneavoastră” 

Nicolae Manolescu
Preşedintele USR

Mai mult decat atat, si exact dupa metoda lui Pilat din Pont , atunci cand autorul este nu numai impostor , ci pur si simplu un poluator al spatiului public , literar si artistic  atunci ,  atentie, explicatia „faptului social” devine  absolut  halucinanta , mai exact un fel de "partidul nu greseste niciodata, numai membrii lui " :

"Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi".( sic! )
Nicolae Manolescu
Preşedintele USR

Din acest punct de vedere starea actuala de degradre  a societatii romanesti nu este numai rezultatul activitatii politicienilor ,  ci si al inactiunii si ineficienţei liderilor societatii civile , personalitatilor culturale si intelectualilor publici din Romania din ultimul sfert de secol :

„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți (s.n.). Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”. 

Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, Bucuresti,  2015 ).

Daca vrem sa ne reamintim, in primele parlamente ale anilor `90 , potlogarii erau tot potlogari , dar de ochii lumii si pentru mentinerea aparentelor vorbeau civilizat . Intre timp, am ajuns acolo unde am ajuns , pentru ca tonul face muzica iar intrebarea este cine sau ce a dat tonul.

Sursa : http://www.contributors.ro/economie/faima-potlogarilor/#comment-300754