"Caramida umana", lamentarile intelectualilor publici si drobul de sare al societatii civile

"Toti romanii ar trebui sa se intrebe care este scopul educarii"

Alfred Kohn

scriitor şi psiholog pe probleme de educaţie

"Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de norma­li­tate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex."

"Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare mă­sură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recu­noaşte?"

Aurel Romila

prof.dr. psihiatru

http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769

Contextul politic si social

Rezultatul recentelor alegeri , o adevarata catastrofa pentru societatea romaneasca , a aruncat pur si simplu in aer si scena politica, si societatea civila. Interesant este ca exact inainte de aceste alegeri a fost scris acest articol  ( Gabriel Liiceanu - Vin alegerile! Ceva despre „cărămida umană” din care e făcută România ) care acum ar putea parea unora premonitoriu. Surprinzatoarele sale teze pot fi discutate acum la rece si dupa ce a trecut furtuna.

Discutia incepe cu invocarea unei teze clasice a lui Alexis de Toqueville pe care in principiu nu o poate contesta nimeni :

„Când totalitatea cetățenilor nu vrea să se ocupe decât de treburile particulare, partidele au toate șansele să devină stăpânele treburilor politice. Putem vedea atunci adesea pe scena mare a lumii o mulțime reprezentată de câțiva oameni. Aceștia vorbesc singuri în numele unei majorități absente sau neatente; numai ei acționează în mijlocul unei nemișcări generale; ei hotărăsc în toate, după capriciul lor; ei schimbă legile și tiranizează după plac moravurile; și rămânem uluiți văzând în ce număr mic de mâini nevolnice și ticăloase poate cădea un popor mare."

Problema

Pasul urmator este definirea problemei respectiv "educatia la romani " , aceasta fiind masurata prin alfabetizarea functionala / nefunctionala si numarul de cititori ( nu sunt puse in discutie tipul de carti citite si valorile asimilate  ) .

" Cât de bine sunt „preparați” românii în fabricile noastre de preparat oameni, ca să poată face ceva în viață, pentru ei și pentru cei în mijlocul cărora trăiesc? Dacă s-ar putea evalua calitatea cărămizii umane, ce loc am ocupa noi pe treptele actuale ale civilizației? Și cu asta ajungem la problema capitală: cea a educației la români.Mai întâi numărul de cititori din România – considerându-se „cititor” cel care cumpără între 6 și 12 cărți pe an – este de 1,2 milioane de persoane. Dintre acestea, jumătate (600. 000 de persoane) sunt din București."
" Tot așa, poți să spui cu siguranță ce se va întâmpla cu România dacă în clipa de față 51% din populație nu citește nici o carte, iar 42% dintre adolescenți sunt analfabeți funcțional. "

Daca luam in discutie doar gradul de alfabetizare si numarul de cititori, in comunism stateam mai bine decat acum deoarece scoala si invatamantul politico-ideologic erau obligatorii pentru toti cetatenii iar acum stam chiar mai rau deoarece , in cifre absolute , numarul de 600.000 de cititori nu reuseste decat sa egaleze numarul dosarelor penale cu autor necunoscut din Romania ! (http://adevarul.ro/locale/sibiu/campanie-adevarul-romania-infractorilor-necunoscuti-600000-dosare-crime-violuri-furturi-ascunse-sertarele-sistemului-1_57d584d95ab6550cb8927d4b/index.html

Dar daca tot am descris cartoful fierbinte , sa vedem si cine sunt cei care au dat foc cuptorului . Dupa Aristotel ar trebui sa judecam fiecare lucru in raport cu natura lui si cu materia data ( sau cum ar spune  hâtrul Ion Creanga: " daca-i copil,  sa se joace ; daca-i cal , sa traga ; daca-i popa sa ceteasca ").  In cazul de fata este mult mai interesant  sa facem altfel eventual  "sa ne adresam dudului injurand salcamul" cum spune un vechi proverb chinez.

O asemenea abordare inedita  ne ofera  autorul care identifica drept principala cauza a starii unor domenii esentiale pentru profilul unei societati (cartea , cultura, educatia ) nepasarea sau incompetenta celor aflati la putere :

" M-am întrebat în toți acești ani dacă ce s-a întâmplat cu cartea, cultura și educația în genere la noi a fost făcut din nepăsarea celor aflați la putere sau, pur și simplu, din incompetența lor. Cum s-a ajuns ca, dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, România să aibă cea mai săracă piață de carte, dar nu numai raportat la mărimea populației, ci în chip absolut?"

Programul National de Imbecilizare

Cu toate ca da vina doar pe politicieni ,  autorul identifica unii actori si agenti sociali si cateva din mijloacele folosite in aceasta mega-operatiune de control psihosocial  : 

" Pe de altă parte, educatorii noștri de două decenii încoace n-au mai fost școala și profesorii, ci ziariștii de televiziune, radio și presă scrisă care, la adăpostul „libertății de expresie”, au practicat cu sistem calomnia și minciuna. Cu excepția câtorva care au rezistat eroic și și-au făcut exemplar meseria, ei i-au aplaudat pe minerii care au luat cu asalt capitala, au devenit apoi pe față mercenarii unor mafioți, i-au relansat în spațiul public pe vechii securiști aducându-i pe platourile televiziunilor și transformându-i în patrioți ai neamului, i-au maculat pe cei care puteau deveni repere de conduită socială și intelectuală, au inoculat limbajul urii în mentalul colectiv și au introdus linșajul mediatic în societate."

Rezultatul final este un fel de Program National de Imbecilizare a populatiei pus in practica cu ajutorul mass-media si al actorilor si agentilor sociali implicati:

" Efectul mediilor asupra românilor, statistic calculat, a fost devastator. Manipularea, vulgaritatea, arondarea majoritară a presei pe găști politice și mafii ne-au făcut hipofreni în proporție de masă. Combinată cu distrugerea învățământului, instrumentarea presei a fost cea mai teribilă bombă pusă la temelia societății românești. Ea avut timp să explodeze în acești 26 de ani, lăsând în urma ei o societate ruinată mintal. "

Admirabil spus , dar ce a atitudine au avut in tot acest rastimp societatea civila , formidabilii ei lideri , personalitatile culturale si intelectualii publici ? Ca sa ajungem la aceasta trebuie mai intai sa golim pana la fund paharul retoricii si diluarii responsabilitatii sociale , institutionale si personale aruncand pisica de la un actor social la altul.

Dupa ce a identificat principalele metode si mijloace folosite in aceasta opera de deconstructie sociala practicata sistematic exact dupa castigarea libertatii si prin deformarea ideii de democratie, autorul decreteaza politicienii „straini de cultura cartii” drept principalii vinovati pentru starea cartii, culturii si educatiei,  dar prin cultivarea impersonalului "se" , identitatea actorilor si agentilor sociali implicati ramane de fapt incerta pentru  ca apar mai multe intrebari decat raspunsuri :

„ S-a cultivat oare anume teama de carte și de un intelect cultivat ? Greu de crezut. Asta ar fi presupus că cei ajunși la putere aveau cultura cărții, conștiința funcțiilor ei în dieta noastră mentală. Or, n-o aveau. A existat oare un dispreț al clasei politice pentru educație, vizibil în primul rând din salariile de batjocură date profesorilor de-a lungul anilor ? A apărut oare, într-o lume mafiotizată, care exhiba spectacolul averilor făcute peste noapte, credința că mintea cultivată nu slujește la nimic? A venit oare răul din transformarea învățământului în afacere, prin apariția fabricilor de diplome botezate insidios „universități private”? Sau a licitațiilor trucate la manuale?”

Diversiunea

Mai exact , atunci cand este vorba de o asumare  a actiunilor si faptelor sociale care au condus la rasturnarea si inversarea sistemului de valori, degradarea spatiului public si  involutia societatii , se invoca impersonalul "se" si se aplica doar metoda  curatirii pestelui de la coada, respectiv aplicand principiul autoreferintei se trece in mod foarte abil si elegant la "noi". 

Problema este ca daca atunci cand este vorba despre responsabilitate sociala , institutionala  si individuala se arunca pisica asupra tuturor , din " noi " nu mai ramane decat celebrul acar Paun respectiv cetateanul si votantul anonim vinovat saracul de tot si de toate : 

" Cum de am ajuns aici? Fiecare dintre noi ( care "noi" ?! - s.n.) își poate răspunde rememorându-și traseul celor 26 de ani de „tranziție” și moștenirea istorică cu care am intrat în ea."
„Nouă ( care "noua "? -s.n.) ne-a fost greu să schimbăm paradigma societății totalitare cu una democratică și să înțelegem că cei aleși au să ne dea socoteală pentru tot ce fac. Că puterea cu care au fost investiți trebuie să se consume numai pentru binele nostru.
Întorcând spatele celor chemați să ne slujească, i-am lăsat să-și facă de cap. Obișnuindu-i cu lenea noastră cetățenească, ei au ocupat spațiul rămas gol, s-au destrăbălat în el, și-au creat mecanismele de autogenerare a puterii sub masca jocului democratic. Au făcut ce-au vrut cu forța de decizie care le-a fost pusă în brațe, simțind că nimeni nu-i controlează și nimeni nu le va cere vreodată socoteală. Au furat cu nemiluita banii publici, au sărăcit țara, ne-au lăsat fără spitale și medici, cu școala și mințile vraiște, ne-au distrus patrimoniul, au închis drumurile vieții pentru cei mai buni dintre noi și i-au făcut să plece. Nepăsându-ne de felul în care se iau hotărârile în numele nostru, am ajuns la bunul plac al intereselor și capriciilor lor. Lenea socială (s.n.), acesta e «păcatul cetățenesc» în care trăim de un sfert de secol.”

Finalul este unul apodictic si apoteotic in acelasi timp. De vina pentru tot ceea ce se intampla in aceasta nefericita ţara este , bineinteles, "caramida umana" si "calitatea" ei , in ultima instanta lenea sociala , lehamitea de bon ton si blazarea cetateanului , votant "turmentat" si acar Paun in acelasi timp.

Direct sau indirect , acest acar Paun este  facut responsabil pentru toate pacatele statului ( care valideaza existenta unor penali in Parlament si injumatateste pedepsele unor infractori prinsi in flagrant asupra unei infractiuni  , dar care au catadicsit sa recunoasca in mod nesperat ca au si comis-o ) , societatii civile ( care asista pasiv de 26 de ani si dupa principiul "ni vu, ni connu " la toata aceasta degradare sociala ) , si ale societatii in general care ii ofera cetateanului doar o balta plina de miasme iar dupa aceea ii reproseaza ca nu vrea sa se balaceasca in ea :

"Au fost toate astea, desigur. Dar lor li s-a adăugat acum răul cel mai mare: lehamitea de bon ton. Nu puțini dintre compatrioții mei își declară, pe unde apucă, blazarea. Ei nu vor mai vota. Vor sta acasă. Le e de-ajuns ce-au trăit 26 de ani! S-au săturat de comedia democrației românești! "

Normal ca s-au saturat ! Asa cum nu poti scoate apa din piatra seaca si nu poti alege lebede dintre rațe , nu poti alege nici politicieni democrati si europeni dintre atat de numeroasele  lichele reşapate si vopsite care sar ca puricii dintr-un partid intr-altul si dintr-o doctrina in alta schimbandu-si  mastile si discursurile in functie de context , dupa cum bate vantul, si mai abitir decat isi schimba femeile lenjeria intima.

 Ca sa spunem lucrurilor pe nume , la cate au trait numai intr-un sfert de secol si in uluitorul "laborator social" romanesc, compatriotii autorului ar fi trebui de fapt sa primeasca in masa medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca . Impuscati la Revolutie , vânati ca vitele si cu bâtele la Mineriade , furati cu Caritas-urile, FNI-iurile si pseudo-bancile tranzitiei , umiliti de stat, furati si mintiti de politicieni , manipulati de ziaristi, insultati de intelectualii publici ,etc. , ei nu au avut alternativa rationala aici pentru ca ei exista pentru societate doar ca sa voteze si sa plateasca taxe .

Cei onesti si care au reusit totusi sa scape din penitenciarul social romanesc si din furtuna tranzitiei ,  au facut deja pârtie in Occident . Avem una din cele mai mari diaspore din lume care ar fi trebuit sa fie motorul Romaniei dar care , culmea cinismului politic si social , este reprezentata doar prin 6 deputati in Parlament (!) . De fapt , diaspora nici nu se mai pune la socoteala pentru ca membrii ei exista pentru statul roman doar daca pot fi buzunariti prin taxe.

Altfel spus , realitatea sociala este perceputa diferit in raport cu perspectiva folosita deoarece ceea ce au trait simplii cetateni nu este identic cu ceea ce au trait politicienii , societatea civila si reprezentantii ei care au avut cu totul alte prioritati ( intr-o celebra formulare, pentru un ciocan toate lucrurile din jur par cuie... ) si exact dupa principiul vechiului proverb chinezesc conform caruia : "cel care merge pe cal nu crede celui care merge pe jos ca-l dor dintii".   Cum spunea cu cinism o jurnalista : "ONG-urile se reprezinta ( doar -s.n.) pe ele insele si convingerile proprii ale oamenilor care le-au infiintat " ,  deci nu interesele cetatenilor si ale societatii in general.

Din toate aceste considerente , incercarile intelectualilor publici si a ale jurnalistilor de a arunca pisica doar in spatele alegatorului, lamentatiile  despre "caramida umana" si calitatea ei (http://www.contributors.ro/cultura/vin-alegerile-ceva-despre-%E2%80%9Ecaramida-umana%E2%80%9D-din-care-e-facuta-romania/) , elucubratiile marca Silviu Brucan despre "prosti" si/sau "idioti" ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ba-alegatorule/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/militianule-ramane-cum-ne-am-inteles/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/idiotilor/ ) nu sunt decat o diversiune ordinara.

Oricate pacate au politicienii romani,  si oricat de nepasatori si incompetenti ar fi , ei nu sunt singurii vinovati de starea cartii, culturii si educatiei din Romania pentru simplul motiv ca au avut cu totul alte prioritati ( martor este D.N.A.-ul care de multa vreme da semne de suprasolicitare pentru ca nu le mai poate face față la câte conturi trebuie sa investigheze prin paradisurile fiscale ).

Daca vrem sa ne reamintim, in primele parlamente ale anilor `90 , potlogarii erau tot potlogari si faceau tot ce fac acum  , dar de ochii lumii si pentru mentinerea aparentelor vorbeau civilizat . Intre timp, la nivel de societate am ajuns acolo unde am ajuns , pentru ca tonul face muzica iar intrebarea este cine sau ce a dat tonul.

Cauze si consecinte

Este mult mai eficient sa cautam cauzele decaderii cartii, culturii si educatiei nu in exteriorul acestor domenii, ci chiar in interiorul lor.

Citim in presa modul in care au fost selectati „pe baza gandirii logice”  si in mod oficial de catre Ministerul Educatiei si Invatamantului directorii de scoli care sunt responsabili de acest proces :

29. Măgarul întotdeauna are ...?
 A) grajd
B) potcoave
C) harnașament
D) copite
E) coamă ?
 Sursa : http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-10-12-21348722-0-concurs-directori-scoli-test-varianta-1-general-12-oct.pdf

Lasand gluma la o parte , daca asa isi selecteaza statul educatorii ,  sa vedem cum isi selecteaza societatea civila scriitorii de carti  iar intrebarea esentiala  este cum a ajuns  Romania de la cei 120 de scriitori interbelici la cei peste  2500 (!) de autori post-belici . Raspunsul este uluitor de simplu. In primul rand,  prin statutul breslei  si in al doilea rand cu acordul conducerii ei  :

"Condiţiile pentru a deveni stagiar în Uniunea Scriitorilor - Două cărţi publicate - Trei scrisori de recomandare din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor mai vechi de cinci ani - Dosar de presă cu referinţe critice - CV şi cerere de primire Cu acest dosar, pretendenţii se pot prezenta la filialele Uniunii Scriitorilor, iar dosarele lor intră în dezbatere. Membrii stagiari devin membri titulari după trei ani."
Sursa : http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

Deci la intrebarea cum au ajuns impostorii …scriitori , raspunsul nu se afla la baza Uniunii Scriitorilor Romani,  ci chiar la varf acolo unde presedintele Nicolae Manolescu ,  numai de incompetenta nu poate fi acuzat.

Declaratiile sale punctuale ne explica didactic  intregul proces de validare oficiala si legala  a imposturii ( !)  :

"USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă(s.n.). Ea apără drepturile scriitorilor , fără a-i împărţi pe căprării(s.n.), cum văd că procedaţi dumneavoastră”
Nicolae Manolescu
Preşedintele USR

Mai mult decat atat, si exact dupa metoda lui Pilat din Pont , atunci cand autorul este nu numai impostor , ci pur si simplu un poluator al spatiului public , literar si artistic  atunci ,  atentie, explicatia „faptului social” devine  una absolut  halucinanta , mai exact un fel de "partidul nu greseste niciodata, gresesc numai membrii lui " :

"Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi".( sic! )
Nicolae Manolescu
Preşedintele USR

Prejudiciul o fi al autorului , dar intreaga  societate  pierde prin degradarea si manelizarea spatiului public si aici avem o mare problema.

Mai intai, cultura romana a ajuns sa fie reprezentata in exterior , si fara nici o reactie din interior , inclusiv de catre cei care o injura sub orice forma  . Pe 18 februarie 2016, ora 15 la Bruxelles , in sediul Parlamentului European  ,  si pe post de reclama facuta Romaniei si culturii romane ( http://www.freedomsmile.org/despre_noi ),  era lansata o celebra carte (  Dan Alexe - Dacopatia si alte rataciri romanesti ) a unui scriitor celebru prin afirmatii "savante" de genul :    "Calusarul este un dans specific unei societati homosexuale initiatice " sau pentru reclama facuta ..." importurilor lexicale tiganesti”  (https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/05/11/dacopatia-si-alte-rataciri-romanesti/). 

Maraton literar la Ambasada României de la stânga la dreapta: Cornel George Popa, Irina Pavlovici, Radu Aldulescu, Cristina Hermeziu, Dan Alexe, Dan Lungu, Ioan T. Morar si Ambasadorul Luca Niculescu.

Sursa  : http://adevarul.ro/news/eveniment/chapeau-cristi-corobana--unit-ist-diaspora-duce-pescriitorii-romani-europa-1_56cec0455ab6550cb8308e37/index.html 

Daca asa ceva le recomandam diasporei romanesti si strainilor drept „valori culturale” , ce le recomandam celor din tara  ? Sa deschidem o revista saptamanala de cultura cum este "Dilema Veche"(https://ro.wikipedia.org/wiki/Dilema_veche ) si sa vedem ce le recomanda aceasta romanilor.

Aici avem o mare surpriza respectiv gasim o apologie facuta unui serial submediocru cum este celebrul "Las Fierbinti" caruia i s-a facut o reclama deșănțată pe toate caile si de catre toti agentii posibili incepand cu intelectuali publici si terminand cu unii actori foarte cunoscuti.

In acest sens, un articol al filozofului si scriitorului Andrei Plesu ...ii urecheaza zdravan inca din luna august anul curent pe cei care nu agreeaza serialul si "valorile" promovate de acesta :

„Cum?“ – sare cîte un snob, care mă socotește „om serios“, abonat pe viață numai la Noica sau Kant. „Te uiți la așa ceva?!“ Am văzut, de alt­fel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni ­„fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shake­speare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc."

Urmeaza o pledoarie pro domo :

" De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac"
" Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“.
"Esențial este aportul de admirabilă profesionalitate al întregii echipe. O profesionalitate fără „fițe“, fără obsesia de a se pune în valoare."
"Scenariul este, mai întotdeauna, bine scris și ingenios (Mimi Brănescu, Bogdan Mirică), regia – ireproșabilă (pentru că e de o abilă discreție): Dragoș Buliga, Constantin Popescu. Aferim! Mă simt bine să știu că avem o asemenea „rezervă de cadre“, pe lîngă ceea ce strălucește, în chip legitim, desigur, pe podiumul marilor premii și distincții naționale și internaționale (s.n.)."
"Rîd sănătos, mă înduioșez de candorile și mizeria satului contemporan, contaminat vag și de confuze zvonuri „capitaliste“, dar și de „moșteniri“ seculare (s.n.). Totul e amuzant și trist, vital și deșucheat, șarmant și bezmetic. O excelentă reflecție despre cum arată „modernitatea“, transplantată în pămîntul reavăn al provinciei regățene."

"Toți actorii mi se par desăvîrșiți (s.n.) și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu). Las special la urmă, emoționat, fetele. Ce farmec, ce adecvare, ce simț al firescului! Nonșalanța provocatoare a Aspirinei (Mirela Oprișor), echivocurile cochete ale Dalidei (Ecaterina Țugulea), perplexitățile nubile ale Gianinei (Anca Dumitra) .Nu mai vorbesc de episoadele în care percepem călcătura grea a unor meseriași prestigioși, ca Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele, intrînd în joc, fără vedetisme, mereu „în personaj“, inegalabili."
Sursa :  http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti

In esenta, ceea ce valideaza aici Andrei Plesu intr-o revista de cultura si in aplauzele frenetice ale psihologului Mihai Copaceanu (http://adevarul.ro/cultura/carti/andrei-plesu-nevoia-repere--1_57be8b2d5ab6550cb81300bd/index.html ) nu este nici traditia, nici universul rural, nici mostenirea seculara de la noi , nici universul comic si genial al lui Caragiale , ci kitsch-ul, sordidul, si "brutalitatea neaosa" generate de mahalaua (post)comunista si (post)tranzitie respectiv una dupa chipul si asemanarea laitmotivului  acestui vestit serial TV , laitmotiv numai bun de premiat la nivel national si international  :

" Zarita Zanga, mi se rupe ranga!
Mi se-ntrerupe la misto!
Mi se-ntrerupe, mi se-ntredoaie,
Mi se-ntreface, Cade-n gheoaie!" 

Sursa : http://www.versuri.ro/versuri/gellmm_margineanu-zarita-zanga.html

 

Este vorba de o lume intoarsa pe dos in care umorul visceral si oligofren de tip Axinte de la "Vacanța Mare", kitsch-ul , grotescul si chiar trivialul devin regula, iar bunul-gust, educatia, civilizatia, cultura , umorul inteligent si normalitatea sociala devin exceptia ( este suficient de exemplu sa comparam oribilitatile din aceste "seriale cu umorul de buna calitate, inteligent si inofensiv al regretatului Ioan Gyuri Pascu ).

In acest caz intrebarea dureroasa  este de ce televiziunile comerciale  , intr-o forma sau alta , vor neaparat sa inghesuie romanii in mahalaua fictiva "Las Fierbinti" sarbatorind ziua nationala a Romaniei chiar in mijlocul ei (https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/12/nostalgia-mahalalei-sau-degradarea.html )  , de ce personalitatile culturale de la noi lauda si incurajeaza pe fata exact acest proces  si de ce au ajuns strainii sa militeze ....in locul romanilor si pentru promovarea tarii lor (http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ) ?

Concluzii

Societatea romaneasca bate pasul pe loc si se invarteste in cerc iar cel mai bun exemplu este modul in care abordeaza problema educatiei cetatenilor ei.  Din acest punct de vedere starea actuala de degradre  a societatii romanesti nu este numai rezultatul activitatii politicienilor , statului si institutiiilor sale ,ci si al inactiunii si ineficienţei liderilor societatii civile , personalitatilor culturale si intelectualilor publici din Romania din ultimul sfert de secol. 

Aici avem  problema cruciala identificata de un specialist care a studiat evolutia " laboratorului romanesc " in ultimul sfert de secol :

„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți (s.n.). Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, Bucuresti,  2015 ).

Dincolo de lamentatiile retorice despre calitatea  "caramizii umane" si de linsajul public al cetatenilor si votantilor anonimi,  ar fi mult mai util societatii un raspuns la intrebarile despre „caramidarii” care o fac asa cum este, pentru ca o simpla comparatie a starii societatii romanesti din anii `90 cu cea de acum, arata ca aceasta  societate a fost supusa unui proces intens de decivilizare si dezumanizare prin stimularea reactiilor viscerale , bulversarea , resetarea si inversarea intregului sistem de valori culturale si morale. 

Rezultatul a fost intrarea intr-o  stare de parabioza si crearea unei societati-horror in care normalul a devenit anormal si invers, respectiv o patologie sociala fara precedent in care crimele revolutiei si furturile tranzitiei nu au mai fost practic pedepsite , dosarele Revolutiei si Mineriadelor au ramas nesolutionate vreme de 26 de ani , iar indivizi cu dosare penale care au devalizat Romania intr-un mod inspaimantator  au ajuns in Parlament si  lupta de acolo pe viata si pe moarte cu statul de drept si cu intreaga societate romaneasca pentru „dreptul lor democratic" de a fi alesi, a reprezenta si de a conduce cetatenii onesti. Mai exact , inainte ca  nebunia ruseasca sa concepa un reality-show horror in care crima furtul si violul sunt permise (https://www.theguardian.com/tv-and-radio/2016/dec/15/russian-reality-tv-show-allow-rape-murder-game2-winter))  grupurile de interese si gastile mafiote care au capturat statul si societatea romaneasca au generat o lume intoarsa pe dos fara trecut ,  fara memorie  si fara viitor , un adevarat penitenciar social fara reguli morale in  care penalii au dreptul legal sa conduc cetatenii onesti.

Pe cale de consecinta nu politicienii care au ajuns la putere prin frauda morala si exploatarea cetatenilor prinsi in mecanismele  diabolice ale santajului social si dependentelor economice  au inceput sa se transforme "dupa chipul si asemanarea cetatenilor" si dupa principiul "aveti conducatorii pe care-i meritati "( parologisme cinice )  , ci cetatenii au inceput sa fie forjati dupa chipul si asemanarea politicienilor care vor sa construiasca  , cu ajutorul uneltelor si cozilor lor de topor , o lume "fara morala si fara prinţipuri" in care  "toti fura, toti mint, toti injura" si in care nimeni nu are incredere in nimeni si nu mai crede in nimic . Adica una dupa chipul si asemanarea lor.


Sursa :

https://www.contributors.ro/vin-alegerile-ceva-despre-caramida-umana-din-care-e-facuta-romania/#comment-302282

https://www.contributors.ro/vin-alegerile-ceva-despre-caramida-umana-din-care-e-facuta-romania/#comment-302284