Elita discreta a României


ELITA DISCRETA A ROMÂNIEI

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Dr. Peter Gross , Steven van Groningen, Leslie Hawke, Jean Lauxerois, Peter Damian Hurley

Friday, December 30, 2016

De la radiografia unui sistem corupt la refacerea spatiului moral al societatii romanesti . Nicoleta Gurău , un text incendiar

O adolescenta de numai 17 ani scrie un text incendiar care pune in fata establisment-ului ( "a dominant group or elite that holds power or authority in a nation"  ) si a intregului sistem politic si social  o oglinda care le arata  adevarata lor imaginine , mai exact le da o palma morala si le pune la indoiala si buna-credinta , si actiunile  . 
Acest text demonstreaza pentru orice constiinta morala si normala cat de patologic este sistemul nostru politic si social si cat de adanca este prapastia dintre ceea ce fac elitele si  guvernantii si ceea ce doresc cetatenii onesti si normali . 
Acest text premiat de Ministerul Justitiei de la noi si de Ambasada Statelor Unite ale Americii, este numai aparent unul copilaresc si adolescentin . In realitate , el  reuseste ce nu a reusit pana acum intreaga societate civila cu personalitatile ei culturale si intelectualii ei publici cu tot,  respectiv sa dea un sens revoltei sociale restabilind valorile morale si umane ale normalitatii traditionale de la noi .  
In acelasi timp, textul pune sub semnul intrebarii moralitatea si normalitatea intregului sistem politic si social aflat in uz , iar prin aceasta declanseaza o adevarata revolutie morala care poate schimba un sistem . Este strigatul si manifestul unor intregi generatii captive in penitenciarul social romanesc. 




România se schimbă cu mine! 

Corupția vine, corupția pleacă,
Corupția leagă, şi tot ea dezleagă.
Credem ca trăim într-o țară coruptă de ani buni,
Ne dorim să auzim adevărul, nu minciuni.
Ei bine,urmează să vă spun în cele ce urmează,
Cum pe mine, ca un elev de 17 ani, mă influnețează.
În primul rând, vreau să notez
Că îmi place România şi o iubesc.
Contrar tinerilor de vârsta mea,
Eu nu-mi doresc să plec din ea.
Însă ,cu siguranță, pot spune că este proprietara unei frumoase grădini,
Una atât de pitorească, însă, ca orice grădină, cu mărăcini...
Grădinarii ce o îngrijesc,
Probabil se plictisesc.
Căci nu o tratează cum ar trebui,
Of, minunată grădină, nu muri!
Am văzut corupția încă de când eram copil mic,
Am înțeles că şi atunci când sunt împinsă, tot singură trebuie să mă ridic.
Mama mea, un chip bălai de înger, cu ochii blânzi si atât de profunzi,
M-a făcut să simt dragostea pură de mamă, pe care nu poți s-o confuzi.
Dar, pe când aveam 3 ani ,ceva oribil s-a întâmplat-
Cineva pe mama de lăngă mine a îndepărtat.
În sufletul meu inocent de grădiniță,
Aveam doar o dorință:
Să nu mai plece mami când eu dimineața dorm,
Ori să pot pleca cu ea, într-un mic fluture să mă transform.
Acasă ajungea deabia când se înopta,
Nu că n-ar fi vrut,dar aşa trebuia.
Noaptea, dormea cu mine ,ca să ne simțim aproape,
Să ne zicem vorbe dulci în şoapte.
Adormeam în brațele ei, sperând că o voi simți când se ridică,
Dar blânda mama nu-şi putea trezi micuța fiică.
De fapt, ea nici măcar nu dormea,
Se mulțumea în a mă veghea.
O apucam strâns de cămaşa de noapte ce o avea,
Din dorința ca lângă mine până dimineață să stea.
Dar eram prea mică, şi oricât mă chinuiam
Nu izbuteam şi adormeam.
În zori mă trezeam fără ea şi plângeam,
Ea ştia asta, şi profund o răneam.
Căci şi ea plângea până la serviciu,
Blânda mea inimioară fiindu-i unic viciu.
Un monstru necunoscut o ținea peste program mereu
Nici nu ştia cât ne este de greu.
Căci ajungea acasă când eu deja dormeam,
După o lungă perioadă în care plângeam.
Nu era plătită pentru orele de lucru neîntrerupt,
De parcă, pe atunci, aş fi ştiut.
Dar, nu avea ce face-nu putea renunța la post,
Căci de altul, de unde să mai facă rost?
Pleca pe vânt si pe ninsoare,
Umblând cu fiecare scrisoare.
Căra o geantă grea,
Era aşa de trist pentru ea.
Vara, când era cel mai cald,
Serviciul devenea un iad.
Pensiile le împărțea,
Nimic în plus nu primea.
A ratat toate serbările de la grăniță,
Of, cât ar fi vrut să fie lângă a ei fetiță.
Am fost şi Albă ca Zapada şi piticul din poveşti,
De fiecare data de la ea aşteptam veşti.
O rugam pe doamna educatoare să fiu ultimul număr mereu,
Căci aşteptam o minune de la Dumnezeu.
4 ani nu am încetat să sper până în ultima clipă,
Că va intra pe uşă si o sa-mi zică:
 -Sunt atât de mândră de tine,
Acum nu vor mai fi suspine.
Vom avea bani fără a munci.
Eram doar un copil, ce îmi puteam dori?
Nu a intrat niciodată. Pe scena nu m-a văzut,
În niciun an, nicio învoire nu s-a putut.
Căci avea de lucrat si pentru colegele care,
Erau în vacanțe la munte,ori la mare.
Ele aveau dreptul, a mea mămică deloc
E nedreptate sau nenoroc?
E corupție, mi-am răspuns eu mai târziu,
Când un elev dibace am început să fiu.
De ce a trebuit să o simt la aceşti fragezi ani?
De ce mami muncea mai mult ca alții pentru aceeaşi bani?
De ce unele colege erau privilegiate?
De ce mama n-a avut niciodata parte?
Pentru că a refuzat să dea.
A înțeles cum este lumea.
Şi a urât corupția la fel de mult ca mine,
Incorectitudine mortală,născătoare de suspine.
Scenariul...scenariul ar fi putut fi diferit,
Dacă fiecare ar fi făcut ce ar fi trebuit.
Să fi fost mai mulți angajați, cu mai puține achitări si scrisori,
Să fi avut un program fix, ori...
Măcar să fi fost unul decent,
Cu salariul aferent.
Poştaşii sunt vestitori ai bucuriei pentru pensionari-
Sunt clopoțeii belşugului pentru funcționari-
Sunt porumbeii voiajori ai timpului modern-
Sunt cei al căror program pare etern-
Sunt urşi polari când este iarnă şi primii dezăpezesc,
Sunt deja pe teren,când alții deabia se trezesc.
Sunt cămile în deşert pe timp de vară,
Cu un bolovan legat de gât,pe care îl cară.
Dacă toți oamenii ar fi avut banii pe card,
Dacă nu s-ar mai comanda online orice fard.
Dacă ar fi direcționați la birouri,
Nu să stea ca bibelouri.
Să lucreze cum sunt învățați,
Dar într-un mediu unde sunt protejați.
Ei ar face treabă foarte bună,în timp eficient,
Cred ca oricine e conştient-
Că ei trag ca un câine haski până se prăbuşesc.
Nici nu ajung la pensie şi se îmbolnăvesc.
Poate sunt prea subiectivă, dar numai un copil de poştaş poate şti,
Cum e ca de Crăciun să nu vrei jucării-
Ci doar să fie părintele cu tine,
Să ştii ca se bucură, că este bine.
Acesta este primul episod din viața coruptă ce m-a marcat,
Deşi a trecut mult timp, lucrurile nu s-au schimbat.
Dar sunt doar o voce ce scrie poezii,
Cine altcineva aş putea fi?
Cine m-a auzi pe mine?
Cine ar schimba ceva în bine?

 ................................................

Viața continuă oricum-
Destinul îşi urmează al său drum-
Soarele răsare în fiecare dimineață-
Luna domneşte în fiecare noapte semeață.
Copiii îşi lipesc năsucurile de fereastră,
Poate văd vreo stea măiastră.
Un copil se naşte chiar acum-
Un tânăr îşi încearcă primul fum
Un tată îşi leagănă copilul pe picioare-
Şi tot acum, un bătrân moare.
Nimic nu se modifică, chiar de pare nou,
Până şi puiul a ieşit tot dintr-un ou.
Trăim în România, e copleşitor-
Privind la hartă-e uimitor!
Dar, deşi sunt aşa de tânără, am cunoscut,
Un lucru ascuns, însă bine-ştiut.
Am vrut să evit, dar e inevitabil,
N-am putut, căci timpul e contabil.
Şi e corupt şi el, doar trăim în România,
Oh, de s-ar vedea doar armonia!
De mic copil mi-a plăcut să învăț bine,
Am făcut tot ce a ținut de mine
Să am numai note mari, să iau premii mereu,
Să lupt pentru orice trofeu.
Dar de ce e corupție şi în învățămănt?
De ce nu rămâne măcar curat,dacă nu sfănt?
Am simțit ce înseamnă să trăieşti în umbra unui privilegiat,
Am înțeles că tot efortul meu, pentru ei, nu a contat.
Era mereu cineva mai lăudat,
Fără argumente, fără să fi meritat.
Am rămas adesea în anonimat,
Doar pentru că ,,grupulețul,, nu m-a acceptat.
Aveau şi motive-eu nu eram prietena profesorilor,
Eram a lor-a literelor.
Care a fost diferența dintre mine, care am învățat oricât era de greu
Şi cei ce nu îşi făceau temele niciodată,dar aveau 10 mereu?
M-am împotrivit, nu am vrut să accept, nu am putut,
Am luptat, deşi m-a durut.
De ce unii copii erau strigați alintat?
Iar alții după numele de familie intenționat?
De ce temele neefectuate erau taxate doar pentru o parte?
De ce să aibă toți acceaşi notă,indiferent de carte?
Părinții mei munceau din greu ca să poată cumpăra materialele cerute,
Când alții investeau să fie la modă cu a lor ținute.
Noi achitam orice reparație din şcoală, deşi învățământul e gratuit,
Până si pentru săpunul de la grupul sanitar am plătit.
Deşi, deseori se termina ca evaporat,
Dădeam alți bani...of, cât s-a mai furat!
De ce statul nu direcționează bani pentru educație?
De ce şcoala nu are propria fundație?
De ce nu se oferă condiții optime de învățare?
De ce nu există un minim de bunuri pentru fiecare?
Am putea privi în străinătate-
Să vedem cât suntem de departe.
Lecțiile ar putea fi interactive, atmosferă relaxantă,
Copiii să participe la concursuri pe bandă rulantă,
Să fie promovați la televizor, în locul ştirilor monotone,
Să fie aduşi elevi inteligenți, indiferent de zone.
În loc să prezentăm un caz social al unor oameni cu minim de cultură-
Să ne promovăm olimpicii-căci străinătatea îi fură.
Profesorii să îi trateze în mod egalitar,
Să nu se încurajeze statutul de ,,star,,.
Sunt emisiuni Tv matrimoniale,de talente ori cancan,
Dar ce-ar fi dacă, ar fi una destinată elevilor măcar odată pe an?
Libera exprimare să conteze, să fie pretudindeni încurajați,
Nu cu diplome în ramă, dar ignorați.
Mie, personal, îmi place să scriu poezii-
Poate unii cred ca sunt prostii.
Dar acum, eu scriu despre realitate,
Chiar dacă n-o să mi se dea dreptate.
Căci, în România, plăteşti pentru a avea punct de vedere,
Şi deobicei, nimeni nu se amestecă în ministere.
Aşa că trăiesc în continuare drama elevului invizibil
Când oare premiul va fi posibil?
Sau, oare, dacă tot învăț atât, o să îmi folosească la ceva?
O viitoare carieră? Asta e întrebarea mea.


 ..............................................


Ploaia cade chiar şi când e soare,
O mamă plânge de fericire, chiar dacă o doare,
Ghioceii ies din pământ, chiar de e zăpadă,
Un copil greşeşte, chiar dacă nu e prima dată.
Orchestra a cântat şi când vasul se scufunda,
Femeia s-a salvat, chiar dacă soțul ei murea.
În România nu s-a schimbat nimic,
Şi nici nu trebuia să fi ghicit.
Ea e coruptă, dar continuă să fie frumoasă,
Politica e la pământ, dar vrea să pară glorioasă.
E o icoană sfântă care în incendiu nu s-a făcut scrum,
A rezistat, chiar dacă s-a întâmplat tragedia pe care o sa o spun.
30 noiembrie 2015, o dată într-un jurnal,
Trist, căci pentru unii este la final.
Bobocii frumoşi ai României s-au adunat,
Tot ce voiau era să se fi distrat.
Erau atât de deştepți,mulți iubeau arhitectura,
Păcat ca unii pe piatra de mormânt şi-au irosit sculptura.
Erau pasionați de muzica pe care o ascultau,
Cântau, dansau, râdeau.
O secunda moartă a fost fatală-
Şi jur ca aici corupția a fost mai gravă ca-n şcoală.
Clubul nu avea aprobare Isu de funcționare,
Cu toate astea, stătea în picioare.
Au vrut să fie un moment frumos,
Dar, s-a dovedit a fi cel mai dureros.
Artificiile au aprins aripile îngerilor din interior,
Unii au putut să se salveze, deşi în spate rămâneau prietenii lor.
Nu şi-au ținut respirația şi fumul le-a pătruns în suflet,
A ars tot, chiar şi a lor cuget.
Două prietene aflate pentru prima dată în club se țineau de mână,
Le era frică să ardă singure, aşa că s-au ținut de mână.
Lacrimile lor n-au fost de ajuns să stingă focul,
Astfel, s-a năruit totul.
Un suflet nobil s-a salvat,
Însă a intrat după alții, aşa s-a întâmplat
Că a ars martirizat.
Când un om moare, se ține o lumânare,
Pentru a avea lumină pe drumul de înălțare.
Pentru ei, nu au ars lumânări, ci o întregă clădire,
Pentru simplul fapt că nu avea permis de folosire.
Drumul lor a fost astfel unul luminat,
Chiar dacă cu focul s-au luptat.
Unora ariprile le-au ars, dar poate au putut pluti,
Alții să zboare au reușit a izbuti.
Dar, unii nu au putut pleca, căci soarta i-a vrut vii,
Să vină, să zică povestea lumii.
Ce s-ar fi întâmplat,
Dacă localul era autorizat?
Cum ar fi fost să fie mai multe ieşiri şi un stingător,
Dar dacă li se sărea imediat în ajutor?
Într-una din zile un om influent a semnat,
De siguranță nu i-a păsat.
A dat şpagă ca să fie patron,
Felicitări, acum nu mai eşti om!
Eşti criminal de îngeri pentru bani,
Dar asta n-o să te liniştească mulți ani.
Deşi nu a vrut,
România a pierdut.
64 de suflete tinere, ce urmau un drum corect,
Din cauza unor înțelegeri încheiate pe nedrept.
S-a dat o lege, ca să putem uita,
Pentru ca ceva să se poată schimba.
Dar de ce nu s-a investit mai mult în spitale?
Să se elimine infecțiile nosocomiale?
În fiecare lună, se opreşte impozit pentru sănătate,
De ce nu e dreptate?
De ce banii nu ajung unde ar trebui?
De ce li se permit tinerilor a muri?
În loc să fie însuşiți banii publici,
De ce nu ne amintim principiile unei republici?
Să le acordăm salarii mari medicilor care pleacă,
Să le promitem condiții optime de lucru, să se întoarcă.
Să se angajeze toți absolvenții de medicină,
Să nu se mai țină cont de nepoată sau fină-
Fără pregătirea necesară-
Care lasă oamenii să moară.
Să existe stingător la fiecare fereastră,
Să investim în securitatea noastră!
Să existe un pompier la fiecare loc public în parte,
Echipele de intervenție să nu mai vină atât de departe.
Să fie angajați inspectori dintre tinerii studenți,
Care în minim 3 limbi sunt fluenți,
Care învață atât de mult şi care,
Ar ridica România pe picioare.
Să le oferim salariile necesare,
Să nu mai vadă şpaga ca pe ultima scăpare.
Atunci, totul ar fi diferit,
Nu s-ar mai întâmpla un incident aşa cumplit.
Martiri ai schimbării unui sistem avem,
Acum,trebuie doar să vrem!

.............................................

Aşadar povestea lumii se scrie neîncetat,
Nu contează că ne-am certat, ne-am împăcat.
Am ieşit în stradă de atâtea ori,
Cu placarde de grevă sau coroane de flori.
Avem o țară atât de bogată în frumos,
Însă orice efort e deprisos.
Grădina Maicii Domnului a fost otrăvită,
De şerpi veninoşi şi apoi strivită.
Blânda Maică încă plânge pentru florile ei,
Dar au apărut mândrii trandafiri, cu spinii grei.
Ei domină acum şi nu lasă loc brânduşelor,
Şi nici pentru lalele, narcise, ori păpădiilor.
Ei îi au subordonați pe crini,
Care par inofensivi, nu au spini.
Însă te pot copleşi cu parfumul lor,
De gingaşele floricele ne e așa dor.
Trei cazuri triste am prezentat,
Uscăciunii României s-au datorat.
Acum, lacrimile si dorul din copilărie au încetat-
Nu pentru ca situația s-a schimbat,
Ci pentru că m-am obişnuit,
Văzând copii care şi mai mult au pătimit.
Acum, sunt mândra de rezultatele mele şcolare,
Nu i le pot atribui însă vreunui dascăl cu răbdare.
Nu e vina lor, oricum, ci a sistemului infectat,
Ce şterge din învățământ tot ce este curat.
Acum, a trecut un an de la Colectiv, nu i-am uitat,
Recent, victimele s-au comemorat.
Însă, avem doar o lege anti-fumat,
Oare asta pe tinerii aceia i-ar fi salvat?
Soluțiile sunt luate doar să se vadă in aparențe,
Dar, nimeni nu zice de a politicienilor absențe,
Ori de protecția consumatorului ce ar putea stopa
Toată corupția ce strică țara mea!
Dar, eu nu vreau să plec departe, în căutarea de mai bine,
Vreau să schimb ceva, aici, la mine.
Deocamdata pot doar poezii sa scriu,
Dar într-o zi, un om responsabil o să fiu.
Şi mi-am jurat că nu voi primi flori din grădina părăsită,
O să respect România si nu voi cădea în nicio ispită.
Dar, mai întâi sper să am unde lucra,
Chiar aici, în țara mea.
Aveți în fața o generație nouă,
Cea care vă va asigură pensiile vouă.
Nu este, oare, păcat să o înstrăinați?
Nu mai bine încercați s-o adoptați?
Oferiți-ne un loc de muncă conform specializării,
Nu ne lăsați să cădem pradă disperării!
Lăsați-ne pe noi să schimbăm ceva,
Când voi nu veți mai putea!
Oferiți-ne o şansă să replantăm grădina cea aleasă,
Să culegem fiecare parazit din iarba deasă.
Priviți-ne cum putem revoluționa România,
Doar acceptați-ne opinia!
Haideți să scăpăm de corupție şi de ruşine,
Strigați în cor:,,România se schimbă cu mine!,,

Gurău Nicoleta , 17 ani 
Galați,Colegiul Național Vasile Alecsandri

Sursa : http://www.just.ro/wp-content/uploads/2016/12/Gurau-Nicoleta-balada-originalitate.pdf




Nicoleta Gură
FOTO- colecţia personală 
http://adevarul.ro/locale/galati/eleva-galati-premiata-ministerul-justitiei-poem-manifest-coruptiei-Si-timpul-e-corupt-doar-traim-romania-1_58652be65ab6550cb8e45e98/index.html

No comments: