Comentariul de mai jos este un raspuns la un editorial aparut in Contributors.ro ( Ciprian Ciucu -
Este doar normal sa incerci sa-ti asumi mai mult ).
In primul apreciez faptul ca domnul Ciprian Ciucu ( consilier in Consiliul General al Municipiului Bucuresti , fost director de programe si fost director la Centrul Român de Politici Europene , fost presedinte al Consiliului National de Integritate , fost consultant pentru Banca Mondiala, Comisia Europeana, USAID, DfID, Unicef, Matra si pentru diferite agentii si ministere din Romania si Republica Moldova, formator dedicat si trainer al Fundatiei pentru Dezvoltarea Societatii Civile, fost lector invitat la Universitatea din Bucuresti, pentru cursul de managementul proiectelor , fost angajat al Presedintiei Romaniei, Ministerului Administratiei Publice si Consiliului Economic si Social si care a condus Centrul de Monitorizare a Activitatii Electorale din cadrul Partidului National Liberal,etc. – sper ca am enumerat prin ceea ce am gasit pe Internet esentialul unei rute sociale de exceptie ) reactioneaza la o simpla opinie si recunoaste ca aceasta a atins o coarda sensibila.
De fapt , acesta a fost si scopul urmarit pentru ca aici nu este vorba despre persoane particulare, ci despre societatea civila si de evolutia ei, dar si despre societatea romaneasca in ansamblu.
In al doilea rand , faptul ca un asemenea schimb de idei are loc in mod civilizat si fara clasicele atacuri la persoana din politica , de pe forum-uri si in general din mass-media , arata ca intr-un asemenea caz punctual ne indreptam catre normalitatea comunicarii sociale.
Din nefericire , in dialogul public de la noi lucrurile stau de regula altfel personalizarea discutiei si argumentum ad hominem fiind cele mai frecvente greseli , ca sa nu mai vorbim de forma primitiva a atacului la persoana , de neacceptat intr-un dialog civilizat , dar atat de extinsa in politica romaneasca.
Revenind la subiect , si fara nicio intentie peiorativa , consider raspunsul domnului Ciprian Ciucu ( raspuns pe care l-am primit si pe blog , si pe Facebook inainte sa-l citesc si aici ), mai degraba drept o forma de aparare si de justificare , nu de argumentare.
Mai intai , nu este vorba de o afirmatie gratuita ci de o opinie argumentata la care nu am ajuns in mod facil . In comentariul citat , mi-am argumentat pozitia pornind de la problemele cele mai grave ale prezentului respectiv criza morala , distrugerea reperelor si inversarea scarii de valori si de la faptul ca la noi reputatia nu mai este considerata o valoare sociala, ca sa nu mai amintim faptul bizar ca societatea romaneasca are proasta inspiratie sa tolereze si sa accepte comportamentele penale (http://www.evz.ro/fabulos-cine-este-primarul-din-puscarie-care-a-obtinut-70-din-voturi.html ).
Mai mult decat atat, in Parlament avem politicieni cu dosare penale si avem condamnati penali care , prin lege ( !) , isi pastreaza decoratia „Steaua Romaniei” :) (http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/condamnatii-pentru-coruptie-pastreaza-medaliile-de-stat–iohannis–obligat-de-lege-sa-invite–penalii-la-receptiile-de-la-cotroceni-434685) ) .
In ceea ce ma priveste , imi mentin opinia ca societatea civila este compromisa daca reprezentatii ei autorizati parasesc ringul si sar in barca politicii pentru ca aici este vorba despre o problema de principiu. Intr-un stat de drept si intr-o societate democratica exista o separatie neta intre domeniul militar si cel civil ( cum stau lucrurile in realitate la noi , este o cu totul alta discutie … ), intre sectorul de stat si si ONG-uri , intre domeniul politic si societatea civila etc.
Din acest punct de vedere , sunt impotriva urmatoarelor asertiuni :
Motivul este foarte simplu. Societatea civila si mediul ONG au un set de valori si o cultura organizationala complet diferite fata de cele din mediul politic ( interesant, oare ce sistem de valori au in realitate politicienii romani ?! ) si din sectorul de stat ( cultura organizationala din sistemul de stat nu a fost investigata pana acum in mod oficial ) , mai exact sunt total antagonice .
In plus, „mobilitatea pe orizontala si pe verticala” de care vorbiti descrie exact traseismul din politica care semnaleaza existenta formelor fara fond , dar extins la nivelul intregii societati :
Ce elite politice furnizeaza partidele politice tarii, cred ca ne-am lamurit suficient in ultimul sfert de secol ( s-a lamurit inclusiv D.N.A. care aproape ca nu le mai poate tine piept ). In acelasi timp , conform tezei sustinute de autor , un lider ONG plecat din societatea civila in politica face bine societatii noastre democratice.
Sa ne intrebam atunci ce a castigat societatea noastra democratica prin plecarea lui Alin Teodorescu si Renatei Weber din mediul ONG unde au fost presedinti ai Fundatiei Soros, la PSD respectiv PNL , daca tot au primit acum o scrisoare deschisa pentru a apara din interiorul politicii (sic !) societatea civila aflata sub asediu ( intrebarea teoretica , dar interesanta este cand au fost cei doi cu adevarat sinceri si in ce cred cu adevarat, respectiv in prima ipostaza sau in a doua ) desi este foarte greu sa aperi interesele unei tabere din interiorul altei tabere.
Foarte interesant, dupa autoarea articolului citat deja din Revista 22, Renate Weber merge in acelasi timp si calare si pe jos , pastrandu-si si pozitia de lider ONG desi a ajuns si politician ( suna atat de cunoscut, nu ? ) :
De altfel , cu ceva timp in urma ( 2011 ) chiar domnul Ciprian Ciucu a avut o reactie foarte ferma atunci cand un politician a propus in mod pervers schimbarea legii pentru a putea permite ONG-urilor să aibă scopuri politice (http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/ ) si in acel moment am avut un dialog interesant chiar pe aceasta tema deoarece sustinea teza independentei societatii civile si implicit a reprezentantilor ei (http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/#comment-39599 ), dar viata merge inainte si intre timp au aparut alte prioritati , obiective si oportunitati.
In al doilea rand , faptul ca un asemenea schimb de idei are loc in mod civilizat si fara clasicele atacuri la persoana din politica , de pe forum-uri si in general din mass-media , arata ca intr-un asemenea caz punctual ne indreptam catre normalitatea comunicarii sociale.
Din nefericire , in dialogul public de la noi lucrurile stau de regula altfel personalizarea discutiei si argumentum ad hominem fiind cele mai frecvente greseli , ca sa nu mai vorbim de forma primitiva a atacului la persoana , de neacceptat intr-un dialog civilizat , dar atat de extinsa in politica romaneasca.
Revenind la subiect , si fara nicio intentie peiorativa , consider raspunsul domnului Ciprian Ciucu ( raspuns pe care l-am primit si pe blog , si pe Facebook inainte sa-l citesc si aici ), mai degraba drept o forma de aparare si de justificare , nu de argumentare.
Mai intai , nu este vorba de o afirmatie gratuita ci de o opinie argumentata la care nu am ajuns in mod facil . In comentariul citat , mi-am argumentat pozitia pornind de la problemele cele mai grave ale prezentului respectiv criza morala , distrugerea reperelor si inversarea scarii de valori si de la faptul ca la noi reputatia nu mai este considerata o valoare sociala, ca sa nu mai amintim faptul bizar ca societatea romaneasca are proasta inspiratie sa tolereze si sa accepte comportamentele penale (http://www.evz.ro/fabulos-cine-este-primarul-din-puscarie-care-a-obtinut-70-din-voturi.html ).
Mai mult decat atat, in Parlament avem politicieni cu dosare penale si avem condamnati penali care , prin lege ( !) , isi pastreaza decoratia „Steaua Romaniei” :) (http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/condamnatii-pentru-coruptie-pastreaza-medaliile-de-stat–iohannis–obligat-de-lege-sa-invite–penalii-la-receptiile-de-la-cotroceni-434685) ) .
In ceea ce ma priveste , imi mentin opinia ca societatea civila este compromisa daca reprezentatii ei autorizati parasesc ringul si sar in barca politicii pentru ca aici este vorba despre o problema de principiu. Intr-un stat de drept si intr-o societate democratica exista o separatie neta intre domeniul militar si cel civil ( cum stau lucrurile in realitate la noi , este o cu totul alta discutie … ), intre sectorul de stat si si ONG-uri , intre domeniul politic si societatea civila etc.
Din acest punct de vedere , sunt impotriva urmatoarelor asertiuni :
„Plecarea din mediul ONG către viața politică (sau într-o funcție executivă, cum a fost cazul câtorva membri ai guvernului Cioloș) este o experiență formativă, de învățare, ceea ce le îmbunătățește substanțial înțelegerea, aprofundând atât mecanismele administrației cât și pe cele ale politice. Odată reîntorși – dacă nu rămân în politică – competențele lor vor fi îmbunătățite iar critica oengistă mai bine focalizată.
Și mai prezintă un avantaj: permite mobilitatea socială atât pe orizontală, cât și pe verticală.”
Motivul este foarte simplu. Societatea civila si mediul ONG au un set de valori si o cultura organizationala complet diferite fata de cele din mediul politic ( interesant, oare ce sistem de valori au in realitate politicienii romani ?! ) si din sectorul de stat ( cultura organizationala din sistemul de stat nu a fost investigata pana acum in mod oficial ) , mai exact sunt total antagonice .
In plus, „mobilitatea pe orizontala si pe verticala” de care vorbiti descrie exact traseismul din politica care semnaleaza existenta formelor fara fond , dar extins la nivelul intregii societati :
„Funcția de bază a partidelor politice este de a livra țării elite politice . Asta este, acesta este rolul lor, de aceea avem o lege care le reglementează activitatea și le finanțăm de la buget. Contează mai puțin cum și-o îndeplinesc – recrutând din cadrele proprii, formându-și tinerii sau importând din societatea civilă sau mediul de afaceri – important este să și-o îndeplinească bine. Iar în aceste alegeri avem oameni noi, inclusiv din mediul de afaceri si societatea civilă pe listele tuturor partidelor, ce-i drept, în proporții diferite.”
Ce elite politice furnizeaza partidele politice tarii, cred ca ne-am lamurit suficient in ultimul sfert de secol ( s-a lamurit inclusiv D.N.A. care aproape ca nu le mai poate tine piept ). In acelasi timp , conform tezei sustinute de autor , un lider ONG plecat din societatea civila in politica face bine societatii noastre democratice.
Sa ne intrebam atunci ce a castigat societatea noastra democratica prin plecarea lui Alin Teodorescu si Renatei Weber din mediul ONG unde au fost presedinti ai Fundatiei Soros, la PSD respectiv PNL , daca tot au primit acum o scrisoare deschisa pentru a apara din interiorul politicii (sic !) societatea civila aflata sub asediu ( intrebarea teoretica , dar interesanta este cand au fost cei doi cu adevarat sinceri si in ce cred cu adevarat, respectiv in prima ipostaza sau in a doua ) desi este foarte greu sa aperi interesele unei tabere din interiorul altei tabere.
Foarte interesant, dupa autoarea articolului citat deja din Revista 22, Renate Weber merge in acelasi timp si calare si pe jos , pastrandu-si si pozitia de lider ONG desi a ajuns si politician ( suna atat de cunoscut, nu ? ) :
„…. dacă am reținut bine, tu, Renate, într-unul dintre organismele de conducere ale Fundației, ești numită pe viață (s.n.).”
(http://revista22.ro/70258613/pentru-o-societate-deschis.html ) .
De altfel , cu ceva timp in urma ( 2011 ) chiar domnul Ciprian Ciucu a avut o reactie foarte ferma atunci cand un politician a propus in mod pervers schimbarea legii pentru a putea permite ONG-urilor să aibă scopuri politice (http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/ ) si in acel moment am avut un dialog interesant chiar pe aceasta tema deoarece sustinea teza independentei societatii civile si implicit a reprezentantilor ei (http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/sa-nu-le-dam-ong-urilor-liber-la-obiective-politice/#comment-39599 ), dar viata merge inainte si intre timp au aparut alte prioritati , obiective si oportunitati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu