Elita discreta a României


ELITA DISCRETA A ROMÂNIEI

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Dr. Peter Gross , Steven van Groningen, Leslie Hawke, Jean Lauxerois, Peter Damian Hurley

Tuesday, December 13, 2016

Un manifest al salvarii nationale


Citesc de multa vreme articole pe Contributors.ro , dar rar am citit un asemenea „manifest al salvarii nationale” ca acestaDaniel Funeriu - Cele 40 de vulnerabilitati ale Romaniei )respectiv un gen de material (http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2016/12/Ro_40_117_1-Copy.pdf)  care trebuie considerat  drept o solutie inclusiv pentru comisia care face planul de tara : „Dar totuşi, cineva trebuie să răspundă clar si succint la aceste întrebări. Poate comisia care face planul de ţară? Spus simplu așadar : faceți bine și răspundeți la cele 117 întrebări și veți ști încotro să o luați.”
Documentul  are meritul de a ne arata pentru prima data ce fel de mentalitate are un fost ministru si care este viziunea domniei sale asupra propriului domeniu de competenta si asupra societatii. Autorul este preocupat in mod fundamental  de problemele de etica („… introducerea elementelor de etică în legislație și în toate politicile și deciziile autorităților” )  si doreste introducerea unor standarde etice *) la baza piramidei sociale ( educatie, sanatate , administratie , politica,etc.) , dar omite exact varful ei si nu observa paradoxul ca oamenii onesti sunt exclusi de fapt de la decizii atunci cand tara a ajuns sa fie condusa in mod legal de catre politicieni cu dosare penale.
In acest sens , perceptia  asupra vietii culturale si intelectuale de la noi este una de nivel general  care exclude particularizarea, respectiv una care vede numai padurea nu si copacii din ea :

„ Din reflex m-am îndreptat către învățăturile „elitelor”. Am descoperit că acolo vraiștea e și mai mare: avem o specie unică, cea a „intelectualilor constatatori”. Ei sunt textieri inegalabili…reușesc apoi, când tensiunea războiului a trecut iar spiritele își recapătă apetența pentru disecat evenimente, să ne lumineze cu explicații și soluții post-factum (lecții sublime, fiecare dintre ele!) și lecții limpezi de morală. Dar intelectuali vizionari, care să lase nuclee structurate de gândire în urma lor, ioc.”

La fel si asupra vietii politice :

„ Cert este că acum tocmai s-a încheiat încă un sezon de vânătoare de voturi. În care românii au primit răspunsuri nerelevante de la oameni în marea lor majoritate nerelevanți, la întrebări pe care nimeni nu l-a pus. Oameni mici, minți închistate, caractere stâlcite. De la domnișori cu ochelari fără ramă și discurs fără fond dar destoinici fesibuchiști, la nevinovate gazele, gușteri hămesiți, și venerabili, respectabili seniori, luați în brațe de și mai venerate amazoane. … Rezultatul faptului că niciodată, nimeni, nu a avut inteligența și perseverența să pună pe hârtie vulnerabilitățile României și întrebările fundamentale la care trebuie să răspundem (s.n.) înainte de a încropi, pe genunchi, platforme și programe găunoase care duc spre nicăieri.”

Dupa ce au fost executati toti la foc automat,  dar fara sa nimereasca pe vreunul concluzia este una foarte interesanta :

„ Nu avem nici acum o structură cât de cât inteligentă care să clarifice, structurat, confuzia discursului public.” (?!)

Nastrusnica idee. Altfel spus ne lipseste un fel de „Minister al Adevarului ”  care sa faca ordine in discursul public , sa  desparta graul de neghina si sa arate tot ce este bine si ce este rau din tot ceea ce spun toti actorii sociali si toate instantele individuale si institutionale si eventual sa-i taxeze pe unii si sa-i laude pe altii . Bun,  si ce vom face atunci cu dezbaterile publice si cu libertatea de exprimare  ?  Nu stim , slava Domnului ca nu avem, dar cine stie, poate ca autorul  le da unora idei.
In realitate, acest tip de viziune asupra dezordinii din viata sociala ( mai exact, in sensul articolului , asupra necesitatii de ordine ) se refera la nevoia de control social extins specifica mentalitatii de tip buncar   si sub alta forma poate fi  regasita intr-o viziune absolut centralizatoare asupra societatii romanesti respectiv intr-o definitie exhaustiva a …securitatii nationale :

„Doctrina   naţională   a   informaţiilor   pentru   securitate   oferă   o
definiţie exhaustivă a  conceptului de securitate  naţională - „ starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură(s.n.), în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional ”.
Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici” (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

Autorul procedeaza  intr-o maniera asemanatoare , respectiv  inventariaza toate cele 40 de „vulnerabilitati” ( deci nu obiective, prioritati , directii )  ale Romaniei  cu cele 117 de intrebari aferente si  le pune la dispozitia tarii si cetatenilor. Excelent , initiativa este mai mult decat laudabila , problema este cat va fi de utila si la ce poate fi folosita.
In aceasta viziune originala , starea de fapt a societatii romanesti este definita in mod semnificativ prin variabile psihologice intre care lipsa increderii ocupa primul loc , lipsa normelor si/sau nerespectarea lor.  Din cele 40 de „vulnerabilitati” identificate de autor in cele 12 domenii ale documentului citat, mai mult de 25%  (!) sunt arondate domeniului definit de specialisti drept capital social  :

1.1.Principala sursă de pierdere a capitalului de încredere din sânul societății este comportamentul perceput ca lipsit de etică. ;  1.2. Lipsa de standarde etice clare, astfel încât anumite practici, deși viciază viața societății, rămân și se consolidează ca general acceptate.
4.2.Apatia cetățeanului față de participarea la viața publică.; 4.3.Accentuarea spiralei neîncrederii dintre cetățeni și sistemele cu care interacționează, precum și a spiralei neîncrederii între cetățeni.; 4.4.Lipsa certitudinii cetățeanului că-și poate îmbunătăți condiția prin interacțiunea cu autoritatea publică.;  4.5.Ruptura dintre cetățean și autoritate în procesul de optimizare a soluțiilor pe care autoritatea publică le oferă cetățenilor.;  6.5. Scăderea încrederii între agenții economici și autorități.; 7.1.Răsturnarea piramidei valorilor. ;7.2.Lipsa unui sistem de valori și repere în societate.;7.3.Promovarea virulentă și ostentativă a unor non-valori culturale și a unei viziuni depășite asupra locului culturii românești în cultura mondială.;10.1.Starea de destructurare actuală a societății ca rezultat al lipsei de încredere între oameni.; 10.2.Creșterea gradului de respingere, irațională, a tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană și valorile acesteia. ;  10.3. Apărarea cu disperare a imobilității și a statu-quoului de către oamenii și politicienii necompetitivi. Ei conștientizează faptul că într-o lume competitivă, globalizată și multipolară, șansele lor de a-și menține viabile rețelele de influență sunt minime.; 11.4.Cooperarea foarte redusă între domeniul privat și cel public pentru proiectarea intereselor economice dincolo de granițele României. 

A doua remarca este legata de neclaritatea si imprecizia termenilor . Documentul nu distinge clar intre domenii , categorii, cauze si efecte , nu stabileste obiective si  prioritati , nu distinge intre categorii ( puncte tari / puncte slabe ,  importante / urgente,etc.) fiind doar de tip descriptiv, tautologic si se margineste in cel mai bun la constatarea starii de fapt ,   mai exact este un fel de framantare a mainilor in fata drobului de sare .
Sa analizam modul relaxat  in care autorul prezinta vulnerabilitatile capitolului  7 ( Societatea si cultura ) :

7.1  Răsturnarea piramidei valorilor. 7.2  Lipsa unui sistem de valori și repere în societate.7.3  Promovarea virulentă și ostentativă a unor non-valori culturale și a unei viziuni depășite asupra locului culturii românești în cultura mondială.

Fara nici un dubiu ,  orice cetatean constient din aceasta tara a observat aceste lucruri care vin gramada peste el si de peste un sfert de secol , dar tocmai de aceea asteapta de la cei care vor sa ne si conduca , ceva mai mult decat simpla  constatare a unei stari de fapt.
In sfarsit, autorul ne ofera cea mai mare surpriza chiar in  domeniul in care a activat si pe care l-a condus in calitate de ministru. Citim in capitolul 9 ( Educatia, cercetarea si tineretul  ) urmatoarele vulnerabilitati identificate de autor exact principiul definitiei circulare  :

9.1.Calitatea inca precara a multor cadre didactice; 9.2.Calitatea foarte scazuta a universitatilor ; 9.3. Calitatea inca suficienta a infrastructurii si a retelei scolare
si a activitatilor periscolare
Prima remarca ( de fapt, uimire ) se refera la absenta oricarei referiri la termenul de educatie  si la calitatea ei ( respectiv  la "vulnerabilitati" /"intrebari" ) si la ambiguitatea termenilor  . Nu este clar daca formularea „calitatea inca precara a profesorilor …” se refera la insuficienta lor pregatire  sau se refera  la calitatile lor personale, ceea ce ar fi cu totul altceva . Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca nimeni nu se face singur profesor , ci devine  respectiv este facut in cadrul unui sistem care il valideaza sau nu.
A doua remarca este legata de faptul ca vulnerabilitatile identificate de autor sunt doar constatari factuale , tautologice fara sa descrie consecinte si fara sa identifice cauze ( de solutii, nici nu mai poate fi vorba ), iar supriza o constituie preocuparea exact pentru ceea ce se intampla in afara domeniului analizat ( cf. activitatile periscolare).
In sfarsit,  fiind in cauza un domeniu atat de important cum este educatia , o problema esentiala este  aceea a obiectivelor ei pentru ca orice educatie are si un scop. Aici avem o foarte mare surpriza. Pe site-ul Ministerului Educatiei Nationale citim si acum urmatoarele interesante asertiuni in limba de lemn legate de misiunea, viziunea si valorile acestuia , asertiuni care sunt aproape identice cu cele din anii `90 ( daca nu si mai inainte ) si care ne arata exact cum se poate ajunge la …vulnerabilitatile (9.1…9.3) indicate de autor :

„MISIUNEA Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice este să asigure un mediu educațional care să asigure dezvoltarea armonioasă ( adica? - s.n.) a tuturor beneficiarilor săi, prin promovarea excelenței ( adica ? - s.n.)  și asigurarea accesului egal la educație ( ce fel de educatie ? - s.n.).”; VIZIUNEA noastră este de a oferi tuturor beneficiarilor (preșcolari, elevi, studenți etc.) accesul la o educație de calitate ( adica ?- s.n.) , care să facă posibilă atingerea potențialului maxim( s.n.) pentru fiecare dintre beneficiari, în vederea pregătirii lor pentru competitivitatea globală( s.n.). Ne dorim să asigurăm recunoașterea și garantarea drepturilor beneficiarilor de a-și păstra, dezvolta şi exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă
 VALORILE care ne ghidează munca sunt : Integritate ; Etic ; Transparent ; Colaborare  ; Implicare ; Responsabilitate
Sursa : https://www.edu.ro/misiune-viziune-valori-0 

Pe scurt, mai pe romaneste , un fel de metafizica si metafilozofie a bla-bla-ului  care ii pregateste pe toti in toate directiile si in toate domeniile dar nu este clar cum si pentru ce urmand ca eficienta si rezultatele sa apartina viitorului.
Problema este ca in ultimii 25 de ani, titulatura ministerului s-a schimbat de 12 ori (!) (http://cnred.edu.ro/#istoricul-denumirilor-oficiale-ale-Ministerului ) legea educaţiei a fost modificată de peste 60 de ori (!),  miniştrii s-au schimbat de 20 de ori (!) ( http://www.gandul.info/stiri/fiecare-ministru-cu-legea-lui-cate-schimbari-a-suferit-sistemul-de-invatamant-in-ultimii-25-de-ani-13731545 ) si fiecare cu viziunea lui .
Numai daca ne imaginam teancul celor 60 de legi si documentele semnate de cei 20 de ministri pentru directiile , nivelurile si institutiile partronate de minister in avalansa reformelor incepute si neterminate niciodata,  ne putem imagina usor ce haos a fost creat in capul profesorilor , elevilor si studentilor care le-au suportat pe toate si pe toti , de ce suntem unde suntem , si de ce autorul identifica doar „vulnerabilitati” fara sa indice si solutii. 
Sa facem acum  diferenta intre metafizica si metafilozofie si stabilirea unor obiective clare. In viziunea Uniunii Europene am intrat intr-o societate bazata pe cunoastere, combaterea excluderii si centrata pe noi competente de baza ( WG B). La randul lor , acestea se bazeaza pe competente cheie ( De SeCo ) cu 3 ( !) dimensiuni de baza :

a) nivelul autonom-individual ( dezvoltarea abilitatii individuale de aparare si sustinere a drepturilor, intereselor, responsabilitatilor, limitelor si nevoilor; abilitatea de a alcatui si conduce proiecte de viata si proiecte personale; abilitatea de a actiona in cadrul unui context / cadru mare ) ; b) folosirea interactiva a instrumentelor ( limbaj, simboluri, texte, cunostinte, informatii, noi tehnologii, etc.) ; c) evolutia in grupuri sociale heterogene (abilitatea de a relata altora, de a coopera, de a conduce si de a rezolva conflicte).

Aceste informatii foarte interesante si fara nimic dubios in ele  exista in documentele europene oficiale , si inclusiv la noi,  de vreo 10 ani . Daca doar primul dintre aceste obiective ar fi fost  urmarit cu adevarat in plan social, poate nu mai aveam acum penali care candideaza si cetateni care-i voteaza , respectiv un stat, o societate si o populatie captive si parlamentari cu dosare penale,   dar se pare ca aceste informatii  nu au ajuns suficient  la romani din moment ce ei au inteles cu totul altceva .
Ele ar fi trebuit sa  fie prezentate de catre societate cetatenilor ei  si de catre  Ministerul Educatiei Nationale „beneficiarilor educatiei” , dar probabil ca nu au facut-o bine sau deloc din moment ce autorul identifica la capitolul 10 drept vulnerabilitate nationala :

„  Creșterea gradului de respingere, irațională (s.n.), a tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană și valorile acesteia”.

In sfarsit  la noi , cade atatea ori pana acum , viata bate filmul si realitatea bate imaginatia . In cei 26 de ani Ministerul Educatiei Nationale cu toti ministrii lui cu tot, a emis tone de documente inutile si ineficiente daca ne gandim ca starea domeniului este dezastruoasa , dar nu a reusit sa puna in practica nici macar concluzia ca intrarea in sistemul educational trebuie facuta de la varste fragede  pentru toti copiii deoarece invatamantul elementar este fundamental pentru evolutia ulterioara a persoanei si nu a reusit sa puna in practica programe de acest gen.
Ceea ce nu a reusesit sa identifice si sa rezolve un intreg minister specializat si nici societatea in ansamblu , a reusit o instanta a societatii civile care le-a impulsionat pe ambele.
Programul FCG ( Fiecare Copil la Gradinita ) al asociatiei OvidiuRo ( http://www.ovid.ro/our-work/programul-fcg/- ) un program care urmareste ca fiecare copil sărac din România să beneficieze de educație timpurie de calitate și să devină un membru activ al societății a fost initiat de  initiat de catre  Leslie Hawk si  citat ca buna practica de Banca Mondială cât și de The Economist. In acelasi timp,  FCG a inspirat Programul național omonim reglementat de Legea nr. 248/2015 care instituie stimulentul educațional, pentru copiii  de vârstă preșcolară din familii defavorizate. (http://adevarul.ro/educatie/prescolar/nu-e-vorba-doar-despre-tichete-sociale-1_584adf5e5ab6550cb845534c/index.html ).
Acest exemplu punctual arata cum se identifica corect o problema , cum se defineste clar , cum se identifica principalele ei cauze si cum se procedeaza la solutionarea ei , deci problema este cine sau ce in cei 26 de ani a impiedicat Ministerul Educatiei Nationale sa procedeze la fel,  sau alte ministere sa-si faca  ordine in propria ograda. Mai mult decat atat, echivalentul a ceea ce a facut Leslie Hawk cu Ovidiu.Ro pentru invatamantul si societatea romaneasca, a facut  pentru Ministerul Culturii si societatea romaneasca irlandezul Peter Hurley cu a sa Asociatie Interculturala de Traditii (http://www.drumullung.ro/)  promovand stravechea  civilizatie rurala si traditiile populare romanesti pana la nivelul  Uniunii Europene ( http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.htm) pentru ca reprezentantii  nostri (http://www.freedomsmile.org/proiecte) au avut alte prioritati si asta apropo de vulnerabilitati la capitolul "Societate si cultura” ( „rasturnarea piramidei valorilor , promovarea virulenta si ostentativa a unor non-valori culturale,etc.) ”.  Pe 18 februarie 2016, ora 15 la Bruxelles , in sediul Parlamentului European,  si pe post de reclama facuta Romaniei,  era lansata o celebra carte (  Dan Alexe - Dacopatia si alte rataciri romanesti ) foarte cunoscuta inclusiv pentru reclama facuta …" importurilor lexicale tiganesti” (https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/05/11/dacopatia-si-alte-rataciri-romanesti/ ) .
Pornind de la aceste ultime doua exemple ( ca sa nu mai vorbim de altele …)   intrebarea enervanta este cum reusesc doi straini sa vina in Romania, sa invete  limba romana  si care,  fara sa le ceara nimeni , initiaza cu succes  programe si actiuni  sau chiar reusesc sa promoveze valori autentice exact acolo unde ministerele romanesti cu  directiile si angajatii lor cu tot au esuat timp de 26 de ani prin fisa postului si pe bani publici.  
Si daca tot am ajuns aici,  sa subliniem faptul ca autorul ne-a oferit din proprie initiativa o radiografie de exceptie care nu putea fi obtinuta pe alte cai.  Documentul de fata are meritul de a ne arata pentru prima data ce fel de mentalitate are un ( fost )  ministru si care este viziunea globala a domniei sale asupra societatii si asupra propriului domeniu de competenta,  iar impresia generala care ramane este ca intre ceea ce framanta societatea de peste 25 de ani  si ii doare pe cetatenii ei , si ceea ce identifica guvernantii drept prioritati, exista o fractura dureroasa .
Daca asa gandeste un ministru care a condus un minister fundamental si un domeniu cheie al societatii romanesti , probabil ca viziunea sa nu este una absolut singulara deoarece a facut parte dintr-un guvern. In acest caz , intrebarea fundamentala  este daca vina pentru situatia in care ne aflam ca societate este a cetatenilor care volens-nolens merg acolo unde sunt condusi , sau a celor care ii conduc dar care nu stiu clar nici unde,  nici cum , si nici de ce ( in ultima instanta , cetatenii trebuie sa puna intrebarile si guvernantii sa dea raspunsurile, nu invers ! ) , pentru ca de performante nici nu poate fi vorba daca ne gandim la cati indicatori se afla Romania  pe ultimele locuri din Europa .
La nivel general , decalajul intre vorbe si fapte , intre starea de drept si starea de fapt este  o problema majora a societatii romanesti care a explodat inca o data la alegerile recente pentru ca „"...nicăieri în lume antidemocraţia nu mimează mai competent democraţia decât în România." (http://www.dw.com/ro/focus/s-10575).



Note

No comments: