Articolul publicat recent in Contributors.ro de un universitar francez de origine romana ( Daniel Iosif - Faima potlogarilor ) este un exemplu clasic pentru presa de tip eseu, opinie si comentariu politic in care talentul literar si competentele afirmate ale autorului tin loc de argumente.
Pornind de la starea de fapt a societatii romanesti ajunsa intr-o stare de parabioza care provoaca cosmaruri oricarei constiinte civice lucide si de la starea de revolta a cetatenilor ajunsi la exasperare dupa mai mult de un sfert de secol in care ar fi trebuit sa primeasca in masa medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca , autorul evita cu obstinatie sa identifice cauzele care au condus aici si cu atat mai mult posibile solutii la aceasta patologie sociala.
Rezultatul este o lamentatie respectiv prezentare sinestezica in care mesajul nu are scopul de intelege o situatie si de a propune solutii de rezolvare a ei , ci de a declansa reactii emotionale la acesta in cazuri punctuale ale inechitatii sociale :
La nivel general, lamentatia se refera la intreaga societate romaneasca aflata sub stare de asediu :
In loc de posibile solutii se recurge la prezentarea unor false paradoxuri prin care profesionalismul este prezentat in opozitie cu votul democratic :
In sfarsit, cireasa de pe tort in toata aceasta alambicata prezentare care in realitate mai mult omite decat explica, este prezentarea de catre autor si pe post de solutie de „remediere” a sistemului social , a unei teze propuse de catre profesorul Vintila Mihaiescu , director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA) care explica actuala stare a societatii romanesti nu prin coruptia unora din sistemul politic si social ci prin incompenta generalizata la nivel de sistem ( deci a tuturor !) :
Aceasta teza poate fi usor demontata prin chiar legislatia in vigoare care intr-o forma sau alta ocroteste indivizii cu dosare si condamnari penale. Vorba cronicarului , se sparie gandul de o lume in care hotii conduc oamenii cinstiti, dar la noi este perfect posibil sa avem politiceni cu dosare penale si o legislatie care obliga Presedintia sa mentina decoratiile acordate (anterior) unor condamnati penal ( ulterior) .
In acest ultim caz vorbim nu atat de incompetenta celor in cauza , cat de culpa lor penala ( http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/condamnatii-pentru-coruptie-pastreaza-medaliile-de-stat--iohannis--obligat-de-lege-sa-invite--penalii-la-receptiile-de-la-cotroceni-434685) iar intrebarea la care nu vor sa raspunda juristii este ale cui interese apara de fapt acest tip legislatie clar partinitoare ( ale cetatenilor onesti sau ale infractorilor ?).
In sfarsit , aceasta teza ( de fapt, un paralogism ) poate fi foarte usor demontata prin chiar exemplul scriitorilor romani dat de autor . Intrebarea esentiala este cum a ajuns Romania de la cei 120 de scriitori interbelici la cei peste 2500 (!) de autori post-belici . Raspunsul este uluitor de simplu. In primul rand, prin statutul breslei si in al doilea rand cu acordul conducerii ei :
Deci la intrebarea cum au ajuns incompetentii …scriitori , raspunsul nu se afla la baza Uniunii Scriitorilor Romani, ci chiar la varful ei acolo unde Nicolae Manolescu , presedintele Uniunii Scriitorilor Romani, numai de incompetenta nu poate fi acuzat.
Declaratiile sale punctuale ne explica didactic intregul proces de …validare oficiala si legala a imposturii ( !) :
Mai mult decat atat, si exact dupa metoda lui Pilat din Pont , atunci cand autorul este nu numai impostor , ci pur si simplu un poluator al spatiului public , literar si artistic atunci , atentie, explicatia „faptului social” devine absolut halucinanta , mai exact un fel de "partidul nu greseste niciodata, numai membrii lui " :
Din acest punct de vedere starea actuala de degradre a societatii romanesti nu este numai rezultatul activitatii politicienilor , ci si al inactiunii si ineficienţei liderilor societatii civile , personalitatilor culturale si intelectualilor publici din Romania din ultimul sfert de secol :
Daca vrem sa ne reamintim, in primele parlamente ale anilor `90 , potlogarii erau tot potlogari , dar de ochii lumii si pentru mentinerea aparentelor vorbeau civilizat . Intre timp, am ajuns acolo unde am ajuns , pentru ca tonul face muzica iar intrebarea este cine sau ce a dat tonul.
Sursa : http://www.contributors.ro/economie/faima-potlogarilor/#comment-300754
Pornind de la starea de fapt a societatii romanesti ajunsa intr-o stare de parabioza care provoaca cosmaruri oricarei constiinte civice lucide si de la starea de revolta a cetatenilor ajunsi la exasperare dupa mai mult de un sfert de secol in care ar fi trebuit sa primeasca in masa medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca , autorul evita cu obstinatie sa identifice cauzele care au condus aici si cu atat mai mult posibile solutii la aceasta patologie sociala.
Rezultatul este o lamentatie respectiv prezentare sinestezica in care mesajul nu are scopul de intelege o situatie si de a propune solutii de rezolvare a ei , ci de a declansa reactii emotionale la acesta in cazuri punctuale ale inechitatii sociale :
„ Nu înțeleg de ce un bun profesor, dar care nu a publicat nimic, să aibă o pensie în funcție de cât a cotizat, iar un necunoscut care a publicat unu-două volume în 25 de exemplare (la o editură fantomă) să aibă pensia mai mare cu 50 %.”
„În Interbelic, adică pe vremea unui Camil Petrescu, unui Mircea Eliade, unui Călinescu etc. Uniunea Scriitorilor număra numai 120 de membri. Astăzi, 2 500. Ascunși prin te-miri-ce orășele obscure, publicând vreun volum de 60 de pagini de poezie sterilă. S-au dus vremurile când notorietatea artiștilor era căpătată postmortem, astăzi orișicare dorește să fie exaltat în timpul vieții.”
„ În România, astăzi, sunt circa 2 500 de scriitori, membri USR. Ce înseamnă mascarada aceasta? ”
La nivel general, lamentatia se refera la intreaga societate romaneasca aflata sub stare de asediu :
„Alături de parlamentari, presa se alătură în a da foc cetății.”
„România medievală se consumă acum. La televizor sau în viața reală. De la scandalul plagiatelor la situația televiziunilor, România pare că trăiește un nou macabru Ev Mediu..”
„Poate mi-am pierdul eu simțul ridicolului, în acest caz îmi cer scuze dumneavoastră, dar oriunde mă uit la televizor am impresia că sunt la circ. Pe lângă lipsa unei minime decențe, prostia, intoleranța și neprofesionalismul sunt omniprezente. Încerc să-mi fac un profil al românilor după ceea ce eu văd la tv. E groaznic!”
In loc de posibile solutii se recurge la prezentarea unor false paradoxuri prin care profesionalismul este prezentat in opozitie cu votul democratic :
„Când profesioniștii au vrut să schimbe ceva, presa a sărit ca arsă: avem nevoie să fim conduși de o clasă politică aleasă prin vot democratic. De 25 de ani se tot votează democratic și suntem conduși de partide politice. Rezultatul este extrem de vizibil.”
In sfarsit, cireasa de pe tort in toata aceasta alambicata prezentare care in realitate mai mult omite decat explica, este prezentarea de catre autor si pe post de solutie de „remediere” a sistemului social , a unei teze propuse de catre profesorul Vintila Mihaiescu , director al Departamentului de Sociologie din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA) care explica actuala stare a societatii romanesti nu prin coruptia unora din sistemul politic si social ci prin incompenta generalizata la nivel de sistem ( deci a tuturor !) :
„ Vintilă Mihăilescu, tot pe această platformă (http://www.contributors.ro/editorial/corup%C8%9Bie-sau-incompeten%C8%9Ba/) , remarcă extrem de bine faptul că din cele două bube ale României, corupția și incompetența, – în mod paradoxal – cea din urmă poartă o răspundere mai mare.”
Aceasta teza poate fi usor demontata prin chiar legislatia in vigoare care intr-o forma sau alta ocroteste indivizii cu dosare si condamnari penale. Vorba cronicarului , se sparie gandul de o lume in care hotii conduc oamenii cinstiti, dar la noi este perfect posibil sa avem politiceni cu dosare penale si o legislatie care obliga Presedintia sa mentina decoratiile acordate (anterior) unor condamnati penal ( ulterior) .
In acest ultim caz vorbim nu atat de incompetenta celor in cauza , cat de culpa lor penala ( http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/condamnatii-pentru-coruptie-pastreaza-medaliile-de-stat--iohannis--obligat-de-lege-sa-invite--penalii-la-receptiile-de-la-cotroceni-434685) iar intrebarea la care nu vor sa raspunda juristii este ale cui interese apara de fapt acest tip legislatie clar partinitoare ( ale cetatenilor onesti sau ale infractorilor ?).
In sfarsit , aceasta teza ( de fapt, un paralogism ) poate fi foarte usor demontata prin chiar exemplul scriitorilor romani dat de autor . Intrebarea esentiala este cum a ajuns Romania de la cei 120 de scriitori interbelici la cei peste 2500 (!) de autori post-belici . Raspunsul este uluitor de simplu. In primul rand, prin statutul breslei si in al doilea rand cu acordul conducerii ei :
"Condiţiile pentru a deveni stagiar în Uniunea Scriitorilor - Două cărţi publicate - Trei scrisori de recomandare din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor mai vechi de cinci ani - Dosar de presă cu referinţe critice - CV şi cerere de primire Cu acest dosar, pretendenţii se pot prezenta la filialele Uniunii Scriitorilor, iar dosarele lor intră în dezbatere. Membrii stagiari devin membri titulari după trei ani."
Sursa : http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html
Deci la intrebarea cum au ajuns incompetentii …scriitori , raspunsul nu se afla la baza Uniunii Scriitorilor Romani, ci chiar la varful ei acolo unde Nicolae Manolescu , presedintele Uniunii Scriitorilor Romani, numai de incompetenta nu poate fi acuzat.
Declaratiile sale punctuale ne explica didactic intregul proces de …validare oficiala si legala a imposturii ( !) :
"USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă(s.n.). Ea apără drepturile scriitorilor , fără a-i împărţi pe căprării(s.n.), cum văd că procedaţi dumneavoastră”
Nicolae Manolescu
Preşedintele USR
Mai mult decat atat, si exact dupa metoda lui Pilat din Pont , atunci cand autorul este nu numai impostor , ci pur si simplu un poluator al spatiului public , literar si artistic atunci , atentie, explicatia „faptului social” devine absolut halucinanta , mai exact un fel de "partidul nu greseste niciodata, numai membrii lui " :
"Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi".( sic! )
Nicolae Manolescu
Preşedintele USR
Din acest punct de vedere starea actuala de degradre a societatii romanesti nu este numai rezultatul activitatii politicienilor , ci si al inactiunii si ineficienţei liderilor societatii civile , personalitatilor culturale si intelectualilor publici din Romania din ultimul sfert de secol :
„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți (s.n.). Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross - Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, Bucuresti, 2015 ).
Daca vrem sa ne reamintim, in primele parlamente ale anilor `90 , potlogarii erau tot potlogari , dar de ochii lumii si pentru mentinerea aparentelor vorbeau civilizat . Intre timp, am ajuns acolo unde am ajuns , pentru ca tonul face muzica iar intrebarea este cine sau ce a dat tonul.
Sursa : http://www.contributors.ro/economie/faima-potlogarilor/#comment-300754
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu