Buckets of iron ore are transported to a major steelworks in Hunedoara, Romania, November 1975.
Sursa : National Geographic Found
Despre abordarea culturala a comunismului
Va felicit sincer pentru acest excelent comentariu ( atipic pentru stilul „ alambicat” al discutiilor din acest domeniu ) deoarece demonstreaza, in egala masura , si minte clara si gandire independenta, adica exact ceea ce lipseste in stiintele sociale ( si nu numai) de la noi unde discursul prolix semnaleaza de multe ori dependenta fata de autoritatea de referinta si lipsa ideilor originale.
Pe de alta parte, cred ca aveti dreptate deoarece dupa mai mult de doua decenii de incremenire a proiectului social , romanii asteapta cu totul altceva decat ceea ce le propun intelectualii lor.
Domnul Horia Radu Patapievici si domnul Ion Vianu de exemplu, au prezentat recent romanilor o carte despre „Nevroza balcanica” ( ?). Prin extensie , si romanii ar fi probabil „nevrotici”) :
http://www.youtube.com/watch?v=bukkDDe5IJs
Pe de alta parte , domnul Andrei Plesu conferentia in 2012 la Cluj despre parabolele lui Iisus :
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=ya2rQ_hGGVg.
In sfarsit, domnul Vladimir Tismaneanu ne vorbeste aici si acum despre „cealalta faţă a lunii” :
„ Demonii despre care scriu fac parte din sectele extazelor deopotriva mistice si nihiliste. N-au disparut, isi continua lucrarea malefica.
Ce se intampla cand omul se indraceste?”
Ca tabloul sa fie absolut complet, mai lipseste extraordinarul talent artistic al lui Dan Puric…
Dar numai atat ?! Dupa mai bine de doua decenii , romanii afla ca au ramas exact in situatia lui Sisif doar ca acum, in loc de un singur bolovan, trebuie sa ridice in acelasi timp si pe acelasi munte , mai multi .
Pe scurt, numai o „ abordare culturala” a problemelor societatii romanesti si a transformarii mentalitatii romanului , ca si in cazul „abordarii culturale ” a comunismului, are aceeasi eficienta practica pe care o poate avea aria Luciei de Lamermoor cantata intr-o hala industriala . Adica infima. Pentru ca fiecare lucru trebuie abordat in raport cu materia data cum ne invatau vechii greci , si nu poti explica o inginerie sociala pura cum a fost comunismul numai prin metafore culturale.
Este adevarat, cultura germana, mitologia germana si demonismul german au avut un „Doctor Faustus”si un Thomas Mann al lor , dar cel putin germanii si-au recunoscut si asimilat trecutul , inclusiv criminalii lui pe care ii vaneaza si acum . In schimb, bolsevicii nu au avut ce sa puna in loc pentru ca au aparut prin generatie spontanee . Mai mult, dupa ce au ras tot ce a fost inaintea lor , nu si-au recunoscut si asimilat niciodata propriul trecut, cu atat mai mult criminalii lui , iar dupa ce au naparlit prin fostele tari comuniste , tot ei vor sa construiasca acum si capitalismul.
Altfel spus, comunismul nu a avut la baza un proiect umanist pentru ca minciuna si propaganda schizofrenica din comunism trebuie citite exact in cheie inversa : „totul pentru om” insemna exact contrariul (!) intr-o lume care transformase intreaga societate intr-un lagar pentru om , exact cum in celebrul „Arbeit macht frei ” (http://en.wikipedia.org/wiki/Arbeit_macht_frei) eliberarea prin munca insemna de fapt eliberarea de …viata.
Din toate aceste considerente , apreciez in mod deosebit interventia dvs pentru ca dupa mai mult de doua decenii , sfidati toate tabu-urile in uz (politice, sociale, intelectuale,etc.) , incalcati omerta, dinamitati „spirala tacerii” , si cereti clar parametrii starii de fapt ai societatii romanesti ( adica ceea ce unii vor sa treaca sub tacere , altii nu vor sa recunoasca iar pentru restul pare imposibil ) :
„ un constat clar al realitatii romanesti actuale,asa cum este ea,cu rele dar si cu bune,de la care sa pornim intr-o noua directie,jalonata de obiective exigente dar si adaptate noua,temperamentului si potentialului de care dispunem,si sa o facem cu incredere in reusita si cu certitudinea ca o meritam! ”
Poate ca problema in acest caz este ca intelectualii sunt mult prea mici pentru un razboi atat de mare , dar nu pentru ca le lipsesc inteligenta, competenta si calitatile personale, ci pentru ca indeplinesc fara sa vrea , sau fara sa stie , exact ceea ce oranduirea in care au trait odata a lasat cu limba de moarte : sa nu-si uneasca fortele singuri daca a disparut cumva ordinul de a o face , dar isi motiveaza lipsa de coeziune prin faptul ca fiecare in parte este o valoare ! Aici sunt din nou de acord cu dvs deoarece nu pot subscrie in nici un caz opiniei domnului Vladimir Tismaneanu :
„ Ceea ce lipseste, intr-adevar, in Romania este un consens asupra binelui public. Exista prea multa pasionalitate si prea putina reflectie. Cat priveste sinteza, ea va fi intotdeauna autonoma, vocea unui autor, nu o expresie a gandirii de grup.”
Intr-adevar, nu exista un consens asupra binelui public . Pe de alta parte, cred totusi ca intelectualii au obligatia expresa morala, deontologica si sociala sa construiasca in spatiul lor social acest consens asupra binelui public ( in caz contrar inseamna ca au alte prioritati morale si sociale ) pentru ca o societate se bazeaza in primul rand pe recunoasterea unor valori comune, respectiv singura solutie rationala de a separa separa graul de neghina . Fara aceste valori comune , fiecare este numai pentru el , nu exista bazele colaborarii , comunicarii sau ale ideii de echipa , deci alienarea sociala este una maxima, exact cum se intampla acum la noi.
Mai mult decat atat, dupa mai mult de doua decenii de tranzitie , singurul model social furnizat de catre corpul nostru intelectual este unul negativ bazat pe conflict si cultura invectivei ( „cine nu este cu mine este impotriva mea !”) care deprima ideea de activism civic , adica exact acelasi model adoptat si de corpul politicienilor. Din acest punct de vedere diferentele intre noi si altii sunt esentiale. Economia occidentala si lumea occidentala in general promoveaza in mod aparent „individualismul” dar in realitate se se bazeaza pe respectarea regulilor si munca in echipa (ex: John C. Maxwell – The 17 indisputable Laws of Teamwork, 2001, Thomas Nelson Publishers ) . Mai clar, prin setari de sistem , si din motive extrem de pragmatice , la baza activitatii sociale sta increderea si comunicarea care provin tocmai din acceptarea sociala a unui set comun de valori .
La noi ( ca in toate tarile foste comuniste ) a fost promovat „colectivismul” dar ideea de echipa a fost dinamitata din start prin cultul secretului , militarizarea societatii si setarile sistemului politic, respectiv prin suspiciunea si neincrederea generalizata la nivel de indivizi , grup , comunitate si societate.
Cea mai elocventa demonstratie este deja una clasica . Indivizi care inca par aici „ ineficienti, incapabili profesional si inadaptabili social ” , in mod inexplicabili devin performeri de top in Occident. Probabil pentru ca acolo exista conditii si setari de sistem prin care pot pune in valoare ceea ce aici , intr-o forma sau alta , este reprimat , blocat sau interzis. Alta explicatie logica nu exista pana in acest moment istoric.
