Reconstructia nationala si razboiul elitelor (?)

Un articol publicat sub pseudonim pe Contributors.ro ( Adalbert Klein - Arhipeleagul Romania si razboiul elitelor ; reconstructie nationala si regasirea Europei ) analizeaza reconstructia nationala si razboiul elitelor (?) in contextul regasirii Europei . 
Comentariul de mai jos se refera la aceasta problema :

Captivant articol, ca si alte articole scrise de acest foarte captivant autor care scrie numai sub pseudonim . Totusi, incercarea de a da vina numai pe Ceausescu pentru tot ceea ce a fost si pentru ceea ce exista si acum :

„Reflexia pesimistă şi generalizarea sentimentului neputinţei la nivelul întregii societăţi româneşti ante şi post 1989 sunt înainte de toate rezultatul direct şi principalul produs al ineficienţei economice, stagnării politice, şi nu în ultimul rând, al regresului social şi cultural profund generate de totalitarismul neostalinist al regimului Ceauşescu.”

este o eroare , ca sa nu spunem ca este pur si simplu o teza de tip iliescian.

Exista o diferenta fundamentala intre starea de spirit a oamenilor inainte de 1989 cand „reflexia pesimista si sentimentul neputintei” erau generate de controlul social si frica de represiune, si starea de spirit dupa 1989 cand pentru prima data s-a aprins flacara sperantei. Din acest punct de vedere Piata Universitatii din iunie 1990 ( extraordinara afirmare a valorilor normalitatii sociale romanesti exact dupa 50 de ani de comunism , spalare a creierelor si inginerie sociala dementa ) si mineriada de iad care a urmat , sunt momentele cheie pentru intelegerea catastrofei sociale in care se afla acum Romania. Mai mult decat atat, ingineria sociala primitiva folosita inainte de 1989 a continuat sa fie aplicata si dupa 1990 ( si continua si acum ! ) dar in forme mult mai rafinate si mai demente.

Dincolo de infuzia de optimism dorita de fiecare dintre noi , simpla afirmare a unui postulat : „ Poate că piesele de ansamblu nu au suferit schimbări majore, însă angrenajele cheie sunt radical transformate” , este o conditie necesara dar nu si o garantie sociala suficienta in circumstantele prezentului cand inginerii schimbarii sociale sunt in linii mari aceeasi care cu ceva timp in urma predau exact reversul medaliei. Acest paradox politic si social este redat foarte plastic de „vocile tacerii” si constiinta anonima de pe Internet care remarca ambiguitatea tranzitiei de la noi :

„ 25.11.2012 | Cititorul cel Cumplit a scris:
Si tot EI ( odraslele si nu numai) sint marii ideologii ai anticomunismului, povestind multe adevaruri, dar povestindu-le cum vor EI, nici foarte-foarte, nici prea-prea. Iar cind e vorba de Procesul Comunismului, iaca nu-i, pune-ti pofta-n cui….Adevarurile sint masluite tot de EI intre EI, cacialmalele continua pe maidanele si mahalalele Romaniei si tot EI si urmasii urmasilor LOR sint la Puteri, Putere si Conducere …..Unde-i Procesul Comunismului Criminal, macar al Acestei Ideologii de Distrugere in massa, Genocid al Valorilor ???? Intrebari la care domnii Tismaneni au raspuns taceri prelunge, destepte si subtil-profunde NElamuritoare NElamurind NIMIC !
25.11.2012 | Trueblue a scris :
Cum se face ca tot odrasele fostilor sunt cei care ne dadaces si conduc? ”
( http://www.revista22.ro/misteriosul-cosmos-al-nomenclaturii-datoria-de-a-marturisi-19427.html)

Optimismul afirmat de autor este unul temperat de realitate. La scara europeana, motivul principal este prezentat de catre Zvi Yehezkeli : :

„ Europa se confruntă cu o situație în care toate valorile sale de bază se află sub atac ”
( http://inliniedreapta.net/lavedere/documentar-israelian-despre-islamizarea-europei-episodul-2-subtitrat-in-romaneste/)

Poate de aceea, dupa Tom Gallagher, Uniunea Europeana a preferat sa nu observe ca Romania (ca si alte state de altfel), este capturata la randul ei de fostii sai tortionari care au pretins si pretind ca „o conduc in Uniunea Europeana” :

"Romania’s post-communist transition was captured by a political elite that consolidated its power, enriched itself and led the country into a European Union that preferred not to notice. Its people are the losers."
( http://www.opendemocracy.net/tom-gallagher/romania-and-europe-entrapped-decade)

In sfarsit , pilonii invocati de catre autor nu sunt in nici un caz straluciti. Pilonul 1 ( Constitutia ) este exact ceea ce nu ar fi trebuit sa fie, fiind conceput special pentru un rafinat „ joc de glezne” in spatiul politic si social ale carui rezultate se vad si acum . Ce minte normala si-ar fi putut imagina ca in 1990 vom avea o Constitutie care doar sa „ocroteasca proprietatea” ( deci sa nu o garanteze ! ) sau sa legalizeze practic furtul ( „averea dobandita se prezuma a fi licita…”) ?! Probabil nici una .
Pilonul 2( „ Al doilea pilon al rezistenţei instituţionale a statului român este reprezentat de comunitatea autorităţilor şi instituţiilor statului român responsabile de siguranţa şi apararea naţională, acestea fiind implicate în parteneriatele specifice ce rezultă din apartenenţa României la Alianţa Nord-Atlantică şi din relaţia specială pe care Statele Unite o au cu Polonia şi România.”) este si mai interesant .

Intr-o tara in care „nu mai functioneaza decat serviciile de informatii si coruptia” (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8291255-adevaratul-mesaj-presedintelui-romania-nu-mai-functioneaza-decat-serviciile-informatii-coruptia.htm
),„rezistenta institutionala” are un sens particular. „Comunitatea autoritatilor si institutiilor ” este de fapt un eufemism pentru Comunitatea Nationala de Informatii ( se stie ca detinem un record cel putin european la numarul de servicii si ofiteri de informatii pe cap de locuitor , depasind numeric cu mult fosta Securitate ) si o pledoarie indirecta pentru o societate de tip militarizat . Dupa intrarea in Uniunea Europeana , am postulat un stat democrat, am facut parada de societatea civila , dar de fapt suntem condusi tot de „structuri” care daca inainte de 1989 conduceau „discret” , acum o fac la lumina zilei cautand dusmani „din exterior” , in timp ce societatea e facuta praf si pulbere din interior .

Acest pilon este format evident din structuri preluate din cele anterioare pentru ca de exemplu nici un ofiter din fosta Securitate definita in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf) drept „instrument al terorismului de stat”, nu a fost condamnat ( deci avem un fel de institutie criminala dar fara criminali ) , spre deosebire de informatorii pedepsiti exemplar din punct de vedere social si prezentati drept principalii vinovati pentru tot raul produs anterior.
De fapt, autorul nu face decat sa urmeaze un trend manifest din in societatea romaneasca actuala. Cine nu stia deja ce fel de manifestari patroneaza, printre altele, Academia Romana de exemplu , poate afla din aceasta stire :

„ În ziua de 26 noiembrie 2012, în Aula Academiei Române s-a desfăşurat conferinţa cu tema „Securitatea Naţională în societatea bazată pe cunoaştere, intelligence, cunoaştere strategică şi decizie”. Desfăşurată sub patronajul Academiei Române, Conferinţa a fost organizată de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia Generală de Informaţii a Apărării.” (http://militar.infomondo.ro/actualitate/conferinta-securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligencecunoastere-strategica-si-decizie.html)

Iar cine nu este convins ca in aceasta viziune „societatea cunoasterii” inseamna de fapt „cultura de securitate”si „intelligence”, poate citi studiul domnului Adrian V. Gheorghe ( ANALIZA DE RISC SI DE VULNERABILITATE PENTRU INFRASTRUCTURILOR CRITICE ALE SOCIETATII INFORMATICE –SOCIETATE A CUNOASTERII ) de la Institutul Politehnic Bucuresti si publicat tot de Academia Romana sau , si mai bine, poate citi studiul domnului Ion Duvac (Cultura de intelligence a decidentilor politici ) de la Universitatea din Bucuresti , ca sa nu mai vorbim de cursurile de aparare (generala) de la Universitatea Nationala de Aparare cu care se mandresc domnii parlamentari romani. Pe scurt, am intrat noi in Europa , dar intr-un asemenea paradis al apararii generale si al structurilor ei , incat Ceausescu ar fi crapat pur si simplu de invidie pentru ca n-a putut inventa el asa ceva.

In esenta, diagnosticul politic si social pus de autor este unul inselator. In mod salutar furnizeaza un optimism social tonic , dar argumentatia folosita nu este una consistenta. Numai prin invocarea ceausismului neostalinist , deci trecand sub tacere urmasii lui care de fapt l-au depasit ( a auzit cineva de mineriade in era Ceausescu ?) , evaluarea starii societatii romanesti nu poate fi una convingatoare. Un diagnostic onest ar recunoaste ca nici una din ranile mortale ale societatii romanesti ( Revolutia, mineriadele, procesul comunismului,devalizarile uriase ,etc.) nu a fost de fapt vindecata.

Marasmul societatii ramanesti nu este deci numai unul „politic” , ci unul moral , respectiv legat de pierderea reperelor si destructurarea sistemului de valori , ori acest lucru nu l-a facut nici Ceausescu , nici neostalinismul lui( desi tare ar fi vrut !) , ci exact cei care au venit dupa el. In aceasta societate de cosmar , angajatii celui mai important serviciu de informatii primesc ordin sa omoare un nefericit anonim (http://www.evz.ro/detalii/stiri/guantanamo-romanesc-crima-intre-sri-isti-am-primit-ordin-sa-l-omoram-si-sa-l-ingropan.html ;
http://www.gandul.info/news/fosti-angajati-ai-sri-judecati-dupa-ce-ar-fi-omorat-in-bataie-un-hot-la-ordinul-superiorului-10337604 ) iar nefericitii copii „ocrotiti” in institutiile de stat sunt racolati in anul 2012 pentru… prostitutie (http://www.evz.ro/detalii/stiri/scandal-imens-povestea-centrului-de-plasament-transformat-in-bordel-batai-cu-pumnii-si-p-10126.html).
Ca si cum nu ar fi suficient , avem si „cel mai porno audiovizual din Europa” (http://www.evz.ro/detalii/stiri/sexul-oral-si-sarutul-lesbian-de-la-dansez-pentru-tineri-provoaca-valuri-de-reactii-ro.html
; http://www.evz.ro/uploads/nicoleta_luciu_02_thumb_630_380.jpg) ideal pentru spalarea creierelor unei populatii saracite , dar care genereaza frustrare si disperare :

„24 November, 19:50. Maria
Din cate tari am vazut , si am vizitat 17, numai in Romania se vad la tarabe reviste porno si poze deocheate. Cobori din autobuz cu copilul de la scoala si dai cu ochii direct in poze explicite. Daca va uitati si la emisiuni de divertisment din alte tari n-o sa vedeti aceasta vulgaritate din divertismentul romanesc, ca sa nu mai vorbesc de limbajul vulgar, la TV si pe strada. Nu se mai jeneaza nimeni de nimic. Romania e un popor care merita dictatura”

Aceasta societate nu a facut deloc pace cu trecutul ei , cu alte cuvinte romanii stau inca in acelasi pat cu violatorii lor . De aici provine starea lor de spirit si lipsa lor de speranta, nu din dezvoltarea unui „sindrom Stockholm” sau din atribuirea unei asa-zise „nevroze balcanice” sau „urii de sine ca roman” descoperite acum , la altii , de catre unii din intelectualii momentului istoric ( http://www.youtube.com/watch?v=bukkDDe5IJs) dupa ce timp de doua decenii nu prea i-a deranjat nimic, iar mai inainte erau de acord cu tot.
Fara rezolvarea acestor probleme cronice , societatea romaneasca ramane exact ceea ce a fost timp de peste doua decenii : un butoi cu pulbere care sta sa explodeze .

Sursa : http://www.contributors.ro/administratie/arhipelagul-romania-si-razboiul-elitelor-reconstructie-nationala-si-regasirea-europei/

Despre (a)normalitatea sociala

23 November, 21:17. Mihai
Rasfoiam prin arhiva EVZ si am gasit un comentariu extraordinar semnat "Flory - Texas" din 2 aprilie 2012. Imi permit sa-l reproduc aici:

"Intelegeti cum a ajuns Romania aici, in fundatura aceasta fara iesire? Mai puteti intelege ceva? Va mai pasa? Mai aveti vreun pic de orgoliu, orgoliul acela al lucrului implinit fie ca este vorba de o bucata informa de lut amestecat cu paie si apa si balega (asa cum facea bunica, decenii in urma, humuind prispa si pardoseala cocioabei saracacioase din Tg. Frumos), fie un bilant contabil, un act administrativ, un plan de lectii s.a.m.d?! 
Imi amintesc anii de inceput pe forumul (format cgi) al EvZ, cu mai bine de 15 ani in urma: nu sa ma cert cu voi era grija mea cea mai mare, nu injuraturile in lb. romana imi lipseau cel mai mult dupa interminabile zile si nopti adormita cu capul pe masa din bucatarie, cu scrumiera debordand de chistoace, cu nervii biciuti de stacane de cafea super-concentrata, tocind in disperarea cursurilor pregatitoare TOEFL: \"I am, you are, he is, she is, it is, We are, You are, They are\", \"I have, you have, he has, she has, it has, We have, You have, They have...\"
Vroiam doar sa stiu ca ma vede, ca ma aude, ca ma intelege cineva. Voi erati, la vremea aceea, my most significant others, oameni de un neam, de o limba cu mine. Voi erati ceea ce lasasem in urma, acasa, locul in care am sperat, in anii aceia de inceput, ca va fi la un moment dat bine, ca va fi un liman, ca veti invata sa faceti caramizi din paianta si bilanturi contabile, ca veti constitui o clasa politica onesta, ca veti sti sa tineti capul sus si spinarea dreapta, ca vor veni, pentru voi si copiii vostri, un timp nou, o definitiva desprindere de marasmul Comunist in care am fost fortati sa ne balacim impreuna, fara sperante de mai bine, fara orizont spiritual si/sau cultural care sa fi contat in vreun fel, care sa fi demontrat ca, in pofida gratiilor custii incuiate ermetic, mai erau niste oameni, mai era cineva, mai era Romania...
Am inteles abia acum, in anii din urma, de ce ne injurati, ce vroiau sa insemne insultele acelea (absolut gratuite) la adresa noastra, a \"capsunarilor\", a \"amerlocilor\", a \"canadezilor\", a \"spalatorilor de weceuri\" si de \"funduri de bosorogi\".
Voi erati pe cai mari, noi nu mai eram nimic, nu mai eram nimeni. Voi erati noile generatii T E S A, profesori, doctori, \"Baroni\", academicieni, \"revolutionari\", politisti, procurori, judecatori, ziaristi....
Astept de ani de zile momentul acesta: momentul in care sa va spun ca singuri v-ati sapat groapa si ca Romania demna, Romania muncitoare, Romania intelectuala a plecat demult, fara adresa, fara sa se mai uite indarat decat in masura in care va reusi sa va faca sa intelegeti, intr-un dureros ceas al 12 - lea, ca secretele reusitei sunt acestea: munca onesta, cinstea, demnitatea, refuzul de a sta in genunchi, de a accepta sa mancati resturile cazute de la mesele altora.
F. M."

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-se-mai-poate-salva-1012387.html

Elogiul fraudei ( nationale) sau postulatele mentalitatii de tip securist

Exact in momentul in care  Uniunea Europeana retrage fondurile acordate Romaniei datorita sifonarii banilor publici  si incapacitatii  cronice a statului roman de a gestiona aceasta situatie , doi membri ai Academiei Romane ( Mircea Malita si Razvan Theodorescu )  aduc un fel de oda eterna fraudei , coruptiei , si promotorilor lor, exact in stilul  fostului ministru de interne Ioan Rus care scuza plagiatul unui prim-ministru prin faptul ca de la Platon si Aristotel incoace "s-a plagiat incontinuu" . Tezele postulate asupra naturii umane  "viciate" si asupra natiei "corupte", au fost salutate de catre domnii Emil Hurezeanu , Dan Dungaciu si Augustin Buzura , si par sa fie concepute exact  de catre mentalitatea unora  care au pus in practica exterminarile fizice din lagarele naziste sau exterminarile psihice din "Experimentul Pitesti" de la noi .



Domnul Mircea Malita si sustinatorii .
Foto : Corina Zorzor

„«Homo Fraudens» este un soi de laudă a fraudei...Mircea Maliţa arată că, în codul nostru genetic, se stă nevoia de a-l înşela pe celălalt. De la vânătorul neolitic care, pentru a ucide animalul de care avea nevoie, îi realiza imaginea printr-un fel de magie cinegetică, până la Ulise, reprezintă cu toţii marele înşelător. Corupţia este un element care face parte din firea noastră naţională (s.n.) si mi-e teamă că homo fraudens si homo praedator, sub frumosul nostru cer, nu va dispărea niciodată (s.n.)" 

Razvan Theodorescu

"Cartea « Homo Fraudens » arată că, alături de Homo sapiens, specia cu nume nobil a omenirii, există şi două specii derivate, botezate Homo fraudens, al fraudei şi nu al înţelepciunii, şi Homo praedator, prădător ca fiarele.
Răzvan Theodorescu a ţinut un discurs despre numeroasele personalităţi din istorie care au apelat la fraudă în acţiunile lor. El a apreciat ca remarcabilă analiza eseistului Mircea Maliţa despre «homo praedator», tipologie umană descrisă de autor în lucrarea lansată astăzi.
Tot academicianul Răzvan Theodorescu a punctat că, în limba română, cuvântul “mită” apare încă de la originile civilizaţiei noastre premoderne, în cronicile brâncoveneşti de la acea vreme(s.n.)."

http://beta.adevarul.ro/cultura/carti/razvan-theodorescu-mircea-malita-arata-ca-codulnostru-genetic-sta-nevoia-a-l-insela-celalalt-1_50af72337c42d5a663a28786/index.html

Cultura organizationala si sistemul social

„ Deseori se intampla ca expatii care vin sa conduca firme in Romania sa declare, dupa o vreme, ca nu inteleg nimic din felul de a actiona al romanilor angajati la acea firma.”

Prezentarea pe Contributors.ro *)  a unei carti despre cultura organizationala a generat o discutie interesanta despre unele tabu-uri din societatea romaneasca. Comentariul de mai jos se refera la aceasta problema : 

Sergiu Simion spune:

22/11/2012 la 13:35

Articolul este binevenit pentru ca atinge puncte foarte sensibile, pentru ca pune in discutie mai degraba comportamente, mentalitati si prejudecati decat tipare culturale in adevaratul sens al termenului.
Prima observatie este legata de un fapt extrem de interesant care, fara sa fie negat, nu este explicat de nimeni , si asupra caruia nu au fost facute de loc comentarii :

„ Deseori se intampla ca expatii care vin sa conduca firme in Romania sa declare, dupa o vreme, ca nu inteleg nimic din felul de a actiona al romanilor angajati la acea firma.”

Faptul este cunoscut de multa vreme dar ocultat sistematic, iar teza domnului Cosmin Alexandru :

“…. instrumentele si metodele de management aplicate in majoritatea corporatiilor sunt de sorginte anglo-saxona, adica izvorate din culturi individualiste si cu evitare mica a incertitudinii. Aplicarea acestor metode intr-o cultura ca a noastra, colectivista si cu evitare mare a incertitudinii genereaza consecinte conflictuale si generatoare de confuzie de ambele parti: si de cea a managementului si de cea a angajatilor.”, 

este de fapt numai un postulat care nu se sustine in realitate.
Personal, cunosc un caz de la noi ( este vorba de anul 1994 !) in care managementul de tip canadian a rezolvat absolut toate probleme invocate drept dificultati in acest articol . Discutia despre aceste probleme ar fi mult mai lunga si ar depasi cadrul acestui articol.

O alta problema greu de inteles de occidentali si evitata sistematic de catre managerii romani , stiu ei de ce , este aceasta :

„ Un exemplu: angajatii romani din firmele mai mari tind sa-si consume cea mai mare parte din energie “mancandu-se” intre ei. Un manager bun ar trebui sa inteleaga ca aceasta “mancatorie” pe care multi o detecteaza cu amaraciune si in diaspora romaneasca, provine dintr-un fel de hipercompetitivitate – ca sa castig eu, cineva trebuie sa piarda – una dintre caracteristicile importante ale angajatului roman.”„O alta caracteristica a angajatului roman este neincrederea puternica in discursul sau in persoana care propune valori.”

E adevarat, domnul Cosmin Alexandru enunta chiar , daca in treacat , inca una din problemele fundamentale ale domeniului ( care , dupa unele opinii , nu este de loc un „tipar cultural ” ) dar a carei rezolvare , din pacate, o expediaza in viitorul altor generatii :

” Ati atins punctul cel mai sensibil dintre toate – increderea (in sine si in ceilalti). De aici pleaca tot restul… solutia de viitor cred ca poate veni doar odata cu generatiile care cresc intr-un mediu colaborativ predefinit, aproape obligatoriu. ”

Cum diavolul se ascunde in detalii, un comentator observa un sadism social simptomatic pentru anumite mentalitati inca prezente :

„Firma este foarte multi-culti si fiecare nationalitate are cultura si idiosincraziile ei dar de obicei angajatii din aceeasi tara se ajuta intre ei si se simpatizeaza. O asemenea ura si rautate gratuita doar la noi am vazut.”

In sfarsit, cred ca un asemenea articol ar putea genera cu adevarat o dezbatere a unor probleme inca tabu in societatea romaneasca .

Sursa : *) http://www.contributors.ro/economie/cosmin-alexandru-discuta-joi-ora-11-00-despre-tiparele-culturale-ale-romanilor-si-felul-cum-functioneaza-ele-in-organizatii-cat-de-tare-conteaza-a-intelege-cultura-celuilalt/



N.B. In mod bizar, articolul domnului Cosmin Alexandru a fost sters de pe platforma Contributors.ro impreuna cu toate comentariile aferente ! 

Silogisme si paralogisme electorale

Un articol scris de un matematician de formatie si aparut recent pe Contributors.ro ( Mihai Damian - "Trivialitati" in campania electorala  ) propune o interpretare atipica a comportamentului politic  prin indistinctia raportului cauza-efect care conduce in final la un relativism moral. Comentariul de mai jos se refera la aceste probleme : 

Prima remarca ar fi aceea ca analiza unui mediu politic si social , si cu atat mai mult analiza unor sisteme de valori politice, sociale , culturale ,etc. presupun o abordare calitativ distincta in raport cu alte domenii . Daca in matematica si logica de exemplu , din a mai mic decat b si b mai mic decat c , rezulta in mod obligatoriu a mai mic decat c, in politica si societate putem avea (mari) surprize in acest sens si celebrul paradox al lui Condorcet , tipic pentru comportamentul politic , este un exemplu clasic ( prezentarea lui o lasam pe alta data ).

Din acest punct de vedere analiza de la punctul 1 nu trece de semnalarea greselii unei abordari cantitative , deci nu ofera practic nici o solutie. Analiza problemei candidatilor ( 2) este mai interesanta prin jocul intre de planuri diferite : 

„Ideea pe care trebuie s-o capteze alegatorul este ca oamenii noi sunt mai buni decat cei vechi si deci merita votati. Numai ca oricum am lua-o, altfel decat pe nemestecate, afirmatia respectiva nu are nici un fel de sustinere logica. De ce ar fi oamenii noi mai buni decat cei vechi ? ”

Intre noi fie vorba, problema nu este intre „cei noi” si „cei vechi ”, ci este a calitatii oamenilor, deoarece oameni buni ( sau „rai ”) au existat si in trecut , exista si in prezent, deci nici in acest caz nu se ofera o solutie.

In sfarsit , analiza de la punctul 3 este un exemplu clasic de paradoxuri si paralogisme generate de jocul ambiguu al semnificatiei notiunilor intre planuri diferite ( partid / doctrina / comportament politic) . Cu alte cuvinte , si in stilul marelui conu`Iancu, autorul se declara „traseist” , dar fara sa defineasca in mod clar traseismul si modul in care o face merita citat :

„ Am simpatizat cu mai toate partidele politice importante incepand (cronologic) cu FSN-ul in primele zile dupa caderea lui Ceausescu ( 1) . Am trecut fara rusine de la un partid la altul la aproape fiecare scrutin, ba uneori mi-am schimbat optiunea in plina legislatura (2) . Am facut-o fiindca mi s-a parut ca partidul in care credeam imi inselase asteptarile( 3) , uneori pacalindu-ma prin promisiuni false (4), alteori luand hotarari cu care eram in profund dezacord (5) …. Care dintre motivele de mai sus n-ar fi valabil si pentru un politician (6) ? Mai exista vreo legatura intre Partidul National Liberal, cel care la inceputul anilor 90 isi facea campanie cu clipul fioros ”Alungati lupii !” si cel de astazi, care e in alianta cu partidul care il are drept presedinte de onoare tocmai pe seful haitei (7) ? Sunt oare traseisti cei care au plecat sau mai degraba cei care au ramas ???" 

A simpatiza ( in acelasi timp ) cu mai toate partidele politice importante ( 1) atunci cand doctrinele lor se bat cap in cap , este ca si cum am admite ca exista „cercul-patrat”, respectiv starile care contin entitatile inexistente din universul virtual denumit „jungla lui Meinong ” ceea ce , bineinteles, tine tot de optiunea personala. Asumarea deschisa a traseismului individual privit de fapt ca o virtute ( „sunt traseisti mai degraba cei care au ramas”) , este motivata prin comportamentul partidelor care , de la urmarirea initiala a lupilor, au ajuns in final sa fie conduse chiar de sefii haitei. Demonstratia este finalizata in planul motivatiilor personale care devin „acceptabile” datorita santajului institutional clasic la noi folosit pentru a pune in acord doctrina afisata in exterior cu incalcarea ei in interior , pretul fiind platit intotdeauna numai la nivel de membru ( vesnicul acar Paun ) :

„ …. trebuie analizata motivatia acestor schimbari de partid in fiecare caz. Este limpede ca o buna parte din traseisti sunt cei care se orienteaza mereu dupa partidul la putere, pentru a profita de avantajele ce decurg de aici. Acestia sunt fireste condamnabili. Dar exista uneori si motivatii de ordin personal care mi se par acceptabile. Imaginati-va ca in colegiul unde sunteti parlamentar, partidul decide sa nominalizeze un candidat – om nou fireste – in persoana unei proaspete absolvente aflata in gratiile unor persoane sus-puse. Cum ati reactiona daca ati fi politician ? V-ati pune intre paranteze cariera si v-ati apuca disciplinat de lipit afise cu domnisoara respectiva ?”

Problema „ trivialitatilor” devine si mai complicata daca avem in vedere „ capusarea” partidelor istorice , si ceea ce recent a fost denumit „ traseismul partidelor politice” (http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/). In acest caz, problema nu mai este de fapt la nivel de individ , ci se deplaseaza la institutii si la sistemul politic , traseismul partidelor ( recte golirea de continut a vietii politice si a votului democratic ) nefiind nimic altceva decat o strategie cinica de a crea, in locul unei societati democrate si al unui stat de drept ,o societate a diversiunii si dezinformarii in care cetatenii ajung ”turmentati” fara sa vrea, nemaistiind nici ce sa aleaga si nici pe cine sa aleaga pentru ca, in realitate , intr-o asemenea lume a formelor fara fond si a mastilor, nu mai stiu ce aleg intre entitati care isi schimba periodic si recuzita si discursul. La limita, intr-un stat captiv in care aproape totul este ”undercover” , pana si societatea civila ar putea deveni una ”in civil”.

Sursa :http://www.contributors.ro/politica-doctrine/trivialitati-in-campania-electorala/

That`s life !

A professor stood before his philosophy class and had some items in front of him. When the class began, he wordlessly picked up a very large and empty mayonnaise jar and proceeded to fill it with golf balls. He then asked the students if the jar was full. They agreed that it was.
The professor then picked up a box of pebbles and poured them into the jar. He shook the jar lightly. The pebbles roll
ed into the open areas between the golf balls. He then asked the students again if the jar was full. They agreed it was.
The professor next picked up a box of sand and poured it into the jar. Of course, the sand filled up everything else. He asked once more if the jar was full.. The students responded with a unanimous 'yes.'
The professor then produced two Beers from under the table and poured the entire contents into the jar effectively filling the empty space between the sand.The students laughed..
'Now,' said the professor as the laughter subsided, 'I want you to recognize that this jar represents your life. The golf balls are the important things---your family, your children, your health, your friends and your favorite passions---and if everything else was lost and only they remained, your life would still be full. The pebbles are the other things that matter like your job, your house and your car.. The sand is everything else---the small stuff.
'If you put the sand into the jar first,' he continued, 'there is no room for the pebbles or the golf balls. The same goes for life.
If you spend all your time and energy on the small stuff you will never have room for the things that are important to you.
Pay attention to the things that are critical to your happiness.
Spend time with your children. Spend time with your parents. Visit with grandparents. Take your spouse out to dinner. Play another 18. There will always be time to clean the house and mow the lawn.
Take care of the golf balls first---the things that really matter. Set your priorities. The rest is just sand.
One of the students raised her hand and inquired what the Beer represented. The professor smiled and said, 'I'm glad you asked.' The Beer just shows you that no matter how full your life may seem, there's always room for a couple of Beers with a friend.
Source : http://www.facebook.com/photo.php?fbid=379195342164357&set=a.121355414615019.31182.103677859716108&type=1&theater

Crima legala (2)

STRADA LINISTEI
Timisoara

Trei caporali de la SRI Timișoara au surprins în curte trei boschetari veniți la furat fier vechi. Superioara lor, locotonenet-colonel Camelia Maria Toman, le-a dat ordin să-i bată până îi omoară. „Dacă mor, nu-i nicio problemă, îi îngropăm în spate și n-o să știe nimeni de ei”, le-ar fi ordonat. Femeia are doi copii acasă, nimeni nu-i înțelege cruzimea.

Patru foşti angajaţi ai Serviciul Român de Informaţii Timiş sunt judecați și riscă pușcăria pentru că au omorât în bătaie un om. Trei dintre aceștia, toți căpitani în rezervă acum, susțin că au acționat la ordinul superiorului lor, o femeie locotenent-colonel, care plănuia chiar să îngroape victima în curtea instituției.

STRADA LINIȘTEI

Aici, în dreptul acestei case dărăpănate, s-a prăvălit la pământ Vasile Nechilciuc. Locul e la doi pași de sediul SRI Timiș. Bărbatul a făcut hemoragie internă de la loviturile de bocanc și a murit.

Sursa: Adrian Pîclișan

”La noi, există o tradiţie a acoperirii faptelor comise de astfel de structuri. Aşa s-a moştenit din comunism. S-a moştenit fantoma asta a violenţei, dacă vă aduceţi aminte cazul Ursu şi altele. Înainte de `89, nu stătea nimeni de vorbă cu făptuitorul până nu-l bătea. Mai întâi îl bătea şi pe urmă stătea de vorbă cu el.”  ”S-au încălcat toate principiile statului de drept în acest caz. E vorba de oameni care sunt în afara democraţiei. Sau mai degrabă împotriva democraţiei. Au făcut o cercetare abuzivă exact pe sistemul vechi al Securităţii, prin bătaie, prin tortură, până l-au omorât. Şi, dacă au văzut că a murit victima, au chemat procurorul.” 
”Domnul Băsescu zice că funcţionează statul de drept! Ei, uite că nu funcţionează, chiar la nivelul ăstora de la SRI. Şi, dacă asta s-ar fi întâmplat într-un stat civilizat, bineînţeles că şefii serviciului şi-ar fi dat demisia!"
”Domnul Băsescu zice că funcţionează statul de drept! Ei, uite că nu funcţionează, chiar la nivelul ăstora de la SRI. Şi, dacă asta s-ar fi întâmplat într-un stat civilizat, bineînţeles că şefii serviciului şi-ar fi dat demisia!”  GRAL. MAG. CONF. UNIV. DR. DAN VOINEA, fost procuror militar

„Loviți-i, omorâți-i, că nu-i găsește nimeni”
Bătaia, așa cum e descrisă în rechizitoriu, a fost de o violență atroce. Femeia lt. col. a dat tonul. Mai întâi l-a agresat pe unul din boschetari cu un baston telescopic de luptă, apoi le-a ordonat subalternilor să îi bată și chiar să îi omoare, urmând să îi îngroape în curtea SRI. 



Unul a făcut hemoragie internă. Femeia comandant a șters raportul
Primul care a cedat a fost Vasile Nechilciuc. Loviturile de bocanc încasate au fost așa puternice încât și-a pierdut cunoștința. În acel moment, lt.col Toman l-a obligat pe celălalt boschetar, care încă se mai ținea pe picioare, să îl urce pe leșinat în căruciorul cu care plănuiau să transporte fierul vechi furat, și să iasă din curtea SRI. 

Doamna colonel e măritată, are doi copii și invocă o „depresie majoră”
Lt. col (rez) Camelia Maria Toman era șefa Compartimentului Protecție Corespondență Clasificată și Obiective în cadrul SRI Timiș. Este căsătorită, are doi copii majori și nu e cunoscută cu antecedente penale. În rechizitoriu se arată că „învinuita a refuzat să coopereze cu organele judiciare pentru a-și  dovedi nevinovăția, exercitându-și dreptul la tăcere în tot cursul urmăririi penale”. 
Ca să iasă basma curată, femeia a depus la dosar dovezi medicale potrivit cărora ar fi suferit ”o tulburare depresiv majoră” chiar cu o lună și jumătate înaintea incidentului. 

Sursa : 
http://www.evz.ro/detalii/stiri/guantanamo-romanesc-crima-intre-sri-isti-am-primit-ordin-sa-l-omoram-si-sa-l-ingropan.html
http://www.gandul.info/news/fosti-angajati-ai-sri-judecati-dupa-ce-ar-fi-omorat-in-bataie-un-hot-la-ordinul-superiorului-10337604
http://www.ziarulring.ro/stiri/200455/Angajatii-SRI-care-au-omorat-un-om-sunt-in-libertate--De-ce--Gen--r--Dan-Voinea-----Intr-o-tara-cu-democratie-dezvoltata--sefii-serviciului-si-ar-fi-dat-demisia----



Comentarii

19 November, 15:50. nu era depresiva - parere psiholog
Nu poti sa ordoni sa fie omorat cineva si ingropat in curte cand tu zici ca ai depresie grava (cruzimea fata de altii nu e caracteristica depresiei, in depresie esti empatic, vulnerabil si sensul cate blamezi de ce este rau in viata ta si in lume -> de aceea se sinucid oamenii depresivi si nu taie fiecare gatul vecinului). Pe langa faptul ca acei capitani sunt la fel de vinovati ca ea (au executat un ordin ilegal), toti se pare ca aveau trasaturi comune psihopatilor - inabilitatea de a empatiza, compartimentalizare emotionala profunda, rationalizarea unor acte criminale, etc. Acestea sunt trasaturi ce nu apar peste noapte -cel putin la nivel latent le aveau de ani de zile(s.n.) *) . Testarile psihologice la care au fost supusi sunt de nota 2. Psihologii in cauza ar trebui concediati .

19 November, 16:40. etienne pentru cel dela 15:50
Si eu cred ca "sefa" nu era depresiva pentru ca nu asa se comporta un depresiv.
Executantii au si ei vina lor pentru ca trebuiau sa faca diferenta intre a pedepsi fizic niste hoti prinsi la furat si a-i omori in bataie.
Chiar daca li s-ar fi ordonat de sefa sa-i ucida, atat timp cat erau in timp de pace, n-aveau dreptul sa-i ucida pe hoti fara o hotarare judecatoreasca mai ales ca hotii erau civili.
Iar ca sa nu fie trasi la raspundere ca n-a executat ordinul,puteau sa simuleze niste lovituri mai usoare in momentul cand hotii devenisera incapabili sa se mai apere din cauza loviturilor puternice primite.
Dar nu uita un lucru foarte important, in armata si in special in cea romana,ordinele fie ele si irationale, se executa si apoi se raporteaza mai departe daca executantul crede ca a fost fortat sa faca o ilegalitate.
Dar in acelasi timp,apare intrebarea : cine are curajul sa-si raporteze superiorul ?
In armata si in special in armata romana,violenta,cruzimea si umilirea fac parte din "cultura" militara si sunt legi nescrise pe care si le insusesc si le transmit mai departe din generatie in generatie majoritatea militarilor.
In armata si nu neaparat numai in armata romana, instructiile si exercitiile militare au si scopul de a-l transforma psihic pe executant intr-un robot care executa ordine fara sa judece sau sa se impotriveasca.
Cred ca in cazul de fata cea mai vinovata se face sefa care a dat ordinul si ar trebui sa primeasca cel putin 25 ani de puscarie.
Ceilalti executanti daca se constata ca nu au mai contrbuit si ei cu ceva in plus fata de ordinul primit, legal trebuie pedepsiti si ei dar cu pedepse mai usoare si consiliati psihic si tratati psihiatric, poate inca mai pot fi domesticiti si sa inceapa sa simta omeneste...
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/guantanamo-romanesc-crima-intre-sri-isti-am-primit-ordin-sa-l-omoram-si-sa-l-ingropan.html

Reactii  - http://www.riscograma.ro/7130/ghicitoare-ce-e-clandestin-militarizat-si-se-comporta-ca-o-mafie/


Daca aceste relatari de presa sunt corecte ( si nu cred ca exista ratiuni pentru care sa nu fie considerate asa ) atunci avem de-a face cu relatarea unei crime planificata si infaptuita cu raceala de catre angajati oficiali  ( militari ?)  ai unei institutii oficiale din cadrul statului roman. Acest fapt spune foarte mult si despre angajati, si despre institutia in care au lucrat, si despre statul din Uniunea Europeana in care poate avea loc asa ceva. Pe de alta parte, exista o remarca foarte interesanta facuta in comentariile la articolul citat : 

 *) "Acestea sunt trasaturi ce nu apar peste noapte -cel putin la nivel latent le aveau de ani de zile."

Observatia este corecta , cu mentiunea ca acest tip de trasaturi sunt caracteristice mentalitatii de buncar in care dezumanizarea este de fapt un  criteriu de selectie ,  caz in care psihologii sistemului ( e drept, un alt fel de psihologi ! ) chiar  si-au facut bine munca pentru care au fost platiti.  Este drept , intr-o altfel de societate ar fi fost concediati ( daca nu cumva si-ar fi pierdut si dreptul de a profesa !) nu numai psihologii , ci si medicii care  au furnizat certificatele medicale la momentul oportun si in asa fel incat sa fie invocate in instanta drept "dovezi medicale" pentru lipsa  de raspundere ( este posibil sa nu se poata afla nici numele lor ) dar la noi asemenea masuri sunt total atipice. In ceea ce priveste autorii crimei , este foarte putin probabil sa ajunga dupa gratii ( excluderea din SRI , ca si in cazul militarilor, politistilor,etc. pentru fapte similare este un fel de pedeapsa suprema care de fapt le da dreptul de a deveni liberi ) iar in privinta  sadicului lor comandant se poate paria lejer ca va scapa basma curata , in cel mai rau caz s-ar putea aplica reteta Bernevic ( "cu suspendare" ).
O alta relatare despre acest gen de atrocitati ale unor sefi militari din trecut poate fi gasita aici : Crima legala ( 1)

Transparenta sociala asimetrica

Comentariul de mai jos a aparut la un articol despre regionalizare ( Mihai Pavelescu - Regionalizarea: Audiere publica reprezentata de ambasadorul Olandei .Expertii sunt invitati sa-si trimita opiniile ) aparut pe cursdeguvernare.ro. 

Comisia de Experti citata de dvs are un caracter sa-i spunem asimetric. Daca ne uitam pe CV-urile acestor persoane prezentate de catre Academia de Advocacy care este organizatoarea audierii publice (http://advocacy.ro/node/695/experti), observam o transparenta aproape totala in cazul expertilor occidentali . In cazul ambasadorului Olandei de exemplu, aflam detalii despre ce fel de studii universitare a facut, ruta profesionala, cariera, etc. In cazul expertilor romani lucrurile stau oarecum diferit. Despre doamna Simona Fiţ( "cercetator,  trainer consultant în transparenţa decizională şi analist,consultant al Academiei de Advocacy, din anul 2003 ") nu putem afla ce tip de studii universitare a facut , iar despre domnul Dorel Sandor nu putem afla de la  Academia de Advocay care il citeaza ca expert absolut nimic cu exceptia faptului ca este consultant independent . Prin reducere la absurd si daca ne raportam la modul in care sunt prezentati expertii occidentali, e ca si cum o organizatie care" promovează asistența tehnica și tehnicile profesionale pentru orice grup interesat al societății civile cu respect reciproc, transparență și responsabilitate socială, în scopul consolidării sistemului de democrație participativă la care a aderat" ( http://advocacy.ro/misiune ) isi atinge scopul, dar cu ajutorul unor agenti incognito despre care nu este necesar sa cunoastem detalii deoarece acestea sunt apanajul expertilor,  spre deosebire de un ambasador occidental care trebuie sa se prezinte in fata nostra cu arme si bagaje (eventual si cu cartea de identitate )  ca sa fie luat in seama si creditat oficial.

Aceasta transparenta asimetrica explica probabil de ce in societatea noastra functioneaza un fel de lege a conservarii si compensarii informatiei. Cititorul obisnuit si neinitiat in subtilitatile analizelor politice si sociale si ale promotorilor acestora, se afla intr-o vesnica dilema de tip Buridan . El trebuie sa aleaga mereu intre  parcimonia informatiilor  furnizate oficial si deficitul de informatie existent intr-un caz concret in care nu poate gasi pe Internet nici macar un CV  de exemplu, si supracompensarea prin exces de informatie redundata pe care o poate gasi in alte zone ale spatiului virtual (http://badeadan.blogspot.ro/2009/05/agentu-victoria-vii-sandor-omul-din.html ).  Din fericire, dupa mai mult de 20 de ani ,  dreptul la libera optiune si la formarea propriei opinii au devenit totusi certitudini .

N.B. Apropo de regionalizare si de orasul gazda care organizeaza audierea publica , apare intrebarea grava cum ar arata  viitorul posibil al acestui oras si cine l-ar conduce prin regionalizare ,  daca acum , si  in lipsa regionalizarii,  prezentul lui este deja unul extrem de sumbru (http://www.pressalert.ro/2012/09/clinica-de-oncologie-evacuata-la-1-ianuarie-de-clanul-visinel/; http://www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/Spitalul-de-copii-din-Timisoara-a-ajuns-in-posesia-unui-clan-tiganesc.-Cadrele-medicale-sunt-amenintate-cu-evacuarea_16748/; http://www.renasterea.ro/stiri-timisoara/actualitate/stapanii-spitalelor-clanul-carpaci-a-cumparat-si-spitalul-de.html ; http://saccsiv.wordpress.com/2012/05/31/3-clanuri-tiganesti-au-pus-mana-pe-aproape-toate-cladirile-importante-din-centrul-istoric-al-timisoarei-cu-ajutorul-romanilor-tradatori-din-administratie-desigur-ultima-achizitie-spitalul-de-co/  )

( http://cursdeguvernare.ro/regionalizarea-audiere-publica-prezidata-de-ambasadorul-olandei-expertii-sunt-invitati-sa-ti-trimita-opiniile.html ) 

O metafora

Test de creativitate sociala 

Daca studentii din amfiteatru ar fi ..."cetateni romani",  atunci cine,  sau ce , ar putea fi " profesorul " , ce ar putea fi "tabla",  si ce ar putea reprezenta "formulele"  de pe aceasta ?


Sursa   : http://www.facebook.com/photo.php?fbid=379195342164357&set=a.121355414615019.31182.103677859716108&type=1&theater

Idola fori

Un articol recent de pe Contributors.ro ( Tudor Calin Zarojanu - Mari caderi ) analizeaza dintr-o perspectiva atipica marirea si decaderea vedetelor din spatiul nostru mediatic. Comentariul de mai jos  se refera la aceasta problema :

Sergiu Simion spune:

17/11/2012 la 7:41

Uimitor articol si dintr-un anumit punct de vedere in ( totala ) contradictie cu un articol foarte bun scris anterior de catre acelasi autor (http://www.contributors.ro/media-tech/2012-apocalipsa-informationala/) , dar acest gen de piruete este din ce in ce mai frecvent in spatiul nostru mediatic.

In cazul de fata contrastul dintre acest articol si precedentul este unul semnificativ pentru orice cititor . Un singur exemplu de argumentatie ( sa-i zicem asa ) :

” Cât de scotocitoare, isterică şi înregimentată e presa românească, în 23 de ani nu ştiu să se fi spus ceva foarte rău privitor la caracterul lui Petre Roman (pamfletul lui Andrei Pleşu e parfum) şi, în afara problemei cu casa de protocol, n-a prea fost implicat în scandaluri cu miros de corupţie sau de abuz. În plus, o dată cu avansarea în vârstă, Petre Roman şi-a păstrat nealterată carisma. Şi atunci, de ce? ”

Intrebarea este retorica. Presa romaneasca a scris saraca, dar se mizeaza pe clasica uitare respectiv asa-zisa lipsa de memorie sociala a cetatenilor. Lasand la o parte casa de protocol si poate o referire din presa ( foarte sugestiv acel „n-a prea fost implicat ”) la celebra afacere „ Megapower” ( din fericire ziarele anilor `90 exista inca ) autorul decreteaza pastrarea unei nealterate carisme a domnului Petre Roman care recent a devenit liberal ( dupa 20 de ani e un drept democratic, nu ?! ) .

Mai intai, autorul se contrazice singur deoarece a citat anterior si din proprie initiativa ( e drept, eliptic ) un fapt social arhicunoscut, inclusiv de catre domnia-sa :

„ – în 1996 a ştiut să alieze PD cu CDR, aflată pe val, câştigând împreună alegerile şi formând noua putere, ocazie cu care cei care mărşăluiseră pe străzi, în 1990, scandând „Nu vă fie frică, pică şi Petrică” sau „Pregătiţi un avion pentru Petru şi Ion”, au închis ochii, acceptând că Roman a devenit de-al lor;”

Poate ca autorul isi mai aminteste totusi ca acele scandari citate acum fara explicatii ( oare de florile marului strigau acei oameni ?) aveau in vedere tocmai modul in care domnii Iliescu si Roman au gestionat fenomenul Piata Universitatii din iunie 1990 , respectiv venirea minerilor cu bate in Bucuresti taman atunci cand primul era presedinte, iar al doilea prim-ministru. Cu aceasta ocazie, poate este bine sa reamintim carisma ( redata excelent in presa vremii ) cu care domnul Petre Roman , chemat la Universitatea din Bucuresti, a vazut „vopsea rosie” pe pereti, acolo unde ziaristii romani au vazut de fapt sange, si in special carisma cu care , intr-o conferinta de presa in direct din zilele primei mineriade , le-a vorbit ziaristilor straini acreditati la Bucuresti. Cand acestia au relat cutremurati ce atrocitati au vazut in strada , domnul Petre Roman le-a spus atat de fermecator si drept in fata : „ N-ati vazut bine!” , incat acestia au ramas, poate pentru prima data in cariera lor , fara replica , iar presa vremii a consemnat pentru eternitate exact aceasta lipsa de replica a ziaristilor.

Nostalgia cu care autorul articolului deplange patetic soarta unei „ mari caderi ” este normala poate pentru un autor de elegii si/sau elogii ,dar in contradictie evidenta cu maniera obiectiva in care a scris precedentul articol. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca oricine are dreptul la propriile opinii, chiar daca acestea le contrazic intr-un fel sau altul pe cele afirmate anterior.

Am pastrat pentru final adevaratul recital de virtuozitate verbala :

„ În rest, de peste un deceniu, şi în ciuda înfiinţării, la un moment dat, a unui partid fantomatic, şarmantul premier al revoluţiei nu s-a mai aflat, cât de cât, în atenţiei/ (1),/ decât prin viaţa personală/(2) şi / printr-o stranie împrietenire cu cel care-l dăduse jos cu minerii./ (3) ”

Cu simtul umorului si in traducere libera , interpretarea ideilor recitalului asupra „ sarmantului premier al Revolutiei ” ( fetele de la Apaca de atunci ar fi fost 100% de acord cu aceasta exprimare) ar fi urmatoarea :

(1) S-a aflat mereu in centrul atentiei. In realitate, domnul Petre Roman, exact ca un VIP , a fost destul de des invitat sa-si exprime parerea cu privire la cele mai diverse subiecte ( pentru o perioada , au fost invitate si prima sotie, si fiica domniei sale ) . Cu toate acestea , nimeni nu a explicat nimanui si niciodata de ce anumite personaje din spatiul public devin brusc un fel de pedagogi in toate ai natiei romane dupa care pot disparea la fel de brusc cum au aparut , dar cu enigmele ezoterice ale vietii noastre sociale ne-am cam obisnuit demult.
(2) Este exact definitia „magiei” VIP-ului enuntata de autor la inceputul articolului. Timpul in care oamenii obisnuiti ar trebui sa gandesca si sa se ocupe de problemele cu adevarat importante pentru ei , trebuie ocupat la maximum cu fleacurile si detaliile periferice din viata celebritatilor zilei.
(3) Este stranie numai pentru cine doreste sa mai creada in aceasta decretare a inocentei „faptuitorilor care s-au asociat in vederea savarsirii de infractiuni” cum ar fi zis altadata legiuitorul.

In ceea ce priveste  portretul domnului Florin Calinescu, autorul are dreptate, este nascut si nu facut. Dupa „Chestiunea zilei ” de acum 20 de ani ( de dreapta , si de bun gust , atunci ) a trecut brutal la mai noua „ Tanti Florica ” ( „comedie” de un prost gust desavarsit depasit numai de oligofrenul „ Spitalul de dementa” ) , dar , vorba celebrei sintagme, „ daca-i ordin cu placere”.
Pe de alta parte , ar fi fost foarte interesant daca autorul articolului ne-ar fi explicat si mecanismele ezoterice prin care un actor de mare calibru cum s-ar zice , a ajuns sa faca afaceri tot de mare calibru, dar cu optica militara . Faptul ca a jignit in direct la TV un ascultator atunci cand a fost intrebat cum poate sa faca ( artistic probabil ) acest lucru, tine probabil tot de talentele meseriei.
Pe scurt , daca domnul Zarojanu scria numai unul ( oricare ) dintre cele doua articole, era mult mai simplu, si pentru autor , si pentru cititori. Cum le-a scris pe amandoua iar acestea se cam bat cap in cap , cititorii sunt obligati „sa-si opreasca judecata” cum ziceau vechii greci , iar autorul poate trage singur propriile concluzii.

( http://www.contributors.ro/cultura/mari-caderi-2/ ) 

Cine conduce lumea sau sfarsitul teoriei conspiratiei

Exista putini autori care reusesc sa scrie clar despre cele mai complicate lucruri , dar si mai putini autori care reusesc sa scrie simplu, convingator si cu foarte mult talent despre arhitectura interna a lumii si ideilor politice contemporane. Pentru gandirea de dreapta si confruntarile de idei din lumea noastra , dar si pentru armaghedonul din spatiul virtual de la noi in care razboiul informational si psihologic a atins paroxismul , Olavo de Carvalho reprezinta exact ceea ce Amos Oz reprezinta pentru literatura contemporana : o personalitate unica si un ganditor complet pe care orice tara si l-ar dori drept reprezentant .
Modul in care acesta descrie arhitectura interna a politicii contermporane este un ghid pentru orice cetatean european cu o gandire democrata si independenta si practic  un manual pentru orice student in stiinte sociale :

Dacă vrei să-ţi faci o idee despre ce face elita puterii în SUA, trebuie să cauţi informații la celălalt capăt al spectrului ideologic: conservatorii sunt actualii moștenitori ai tradiției studiilor inaugurate de Wright Mills.
Datorită lor, astăzi elita globalistă fabiană, nucleul viu al puterii, aflat, practic, în spatele tuturor guvernelor occidentale, a devenit vizibilă până aproape de obscenitate, în componența sa și în detaliile modului său de operare, făcând ridicolă insistența unora de a o denumi „putere secretă”.
Căutați pe Google expresiile „Council on Foreign Relations”, „Bilderberg”, „Trilaterală” şi altele asemenea, și veţi obține mai multe informații decât ar putea procesa neuronii voştri în următorii zece ani – informații al căror nivel de credibilitate variază de la dovada științifică până la totala invenţie.
În schimb, se cunoaşte puțin sau aproape nimic despre sursele profunde ale puterii din Rusia, China și țările islamice. Chiar și descrierile pe care le avem privind clasa conducătoare vizibilă din acele regiuni ale globului sunt schematice și superficiale, imposibil de comparat cu meticulosul Who’s Who al elitei occidentale. Acest lucru este ușor de explicat prin diferențele în accesul la sursele de informaţie. Un lucru este să cercetezi în arhive și biblioteci occidentale, sub protecția legilor și instituțiilor democratice, putând chiar, în Statele Unite, străpunge bariera relei-credinţe oficiale prin Freedom of Information Act. Un lucru total diferit este să încerci să ghiceşti ce se petrece în spatele zidurilor impenetrabile ale establishment-ului ruso-chinez.
Nici KGB-ul, nici serviciile secrete ale Chinei nu a dat vreodată acces cercetătorilor independenți. Chiar și arhivele Partidului Comunist al URSS au fost din nou închise, după o scurtă perioadă de toleranță, motivată nu de vreo dragoste subită de libertate, ci de convingerea iluzorie, ulterior dezminţită, că cercetătorii occidentali ar fi fost în cea mai mare parte simpatizanţi ai regimului sovietic.
În lumea islamică, dedesubtul clasei conducătoare și colcăielii de grupări teroriste, se extinde o rețea de nepătruns de organizații ezoterice, unele milenare, a căror putere de influență este mult diferită de la o țară la alta și de la o epocă la alta. Aceste organizații, care constituie nucleul spiritual al Islamului, garanția profundă a unității sale civilizaționale, și, pe termen lung, condiţia posibilităţii exapansiunii islamice mondiale, continuă să fie complet necunoscute analiștilor politici occidentali, jurnaliştilor sau mediilor academice.
Diferența de vizibilitate dintre marile sisteme globaliste aflate în dispută este sursa unor erori catastrofale în descrierea conflictului de putere din lume. În articole viitoare voi explica unele dintre aceste erori.

Olaho de Carvalho - Cine comanda in lume ?

Sursa : http://inliniedreapta.net/dereferinta/cine-comanda-in-lume/

 Distanta  dintre acest tip de gandire  foarte rar la noi si mentalitatea de buncar inca atat de  prezenta in spatiul nostru mediatic si in razboiul informational din societatea romaneasca,  este una cosmica . Pentru a ne amuza ( daca aici mai poate fi vorba de umor ! )   o putem compara  cu ideologia tacita, eclectica si agresiva promovata de colonelul (r) Mircea Dogaru , presedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate   , combatant declarat pe frontul altadata  invizibil la noi , dar foarte activ in nebunia politica din aceasta vara :

Întrebat ce crede despre reacţia pe care oficialii de la Bruxelles o vor avea faţă de aceste obiective, preşedintele SCMD s-a dezlănţuit la adresa occidentalilor. „Uniunea Europeană este moartă, un spanac de expresie germană manipulat de ruşi. Ea s-a îndepărtat definitiv de obiectivele iniţiale, cea mai rămas acum din UE nu este decât o adunătură de gangsteri. Noi nu trebuie să fim slugile lor, pentru că avem resurse şi fără noi nu se poate. De unde atâta preocupare? Te pomeneşti că nu mai poate căuta baba Dochia găina de ou, de atâta grijă faţă de Uniunea Europeană”(s.n.), ne-a declarat Mircea Dogaru.
 ( http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/DNA-CNSAS-ANI-Curtea_Constitutionala-victor_ponta-daniel_constantin-daniel_chitoiu-mircea_dogaru-usl_0_743925777.html#)

Aparut in : ÎN LINIE DREAPTĂ

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/sergiu-siminon-cine-conduce-lumea-sau-sfarsitul-teoriei-conspiratiei/

Lista cu "prioritati romanesti"

Primul manager privat al companiei TAROM a renunţat la funcţie, după ce i s-a pus în faţă o listă cu angajări preferenţiale şi măriri salariale : 

Surse din minister au dezvăluit, pentru EVZ, că austriacul a făcut cale întoarsă după ce i s-a prezentat o listă cu ce angajări în funcţii cheie ar urma să facă în instituţie şi pe ce salarii. Ba, mai mult, i s-a pus în vedere să nu facă concedieri înainte de alegeri: 

" Lista cu câţi piloţi şi şefi de direcţie să rămână şi ce angajări noi, fără concurs, să facă i-a fost prezentată înainte de a semna contractul. I s-a pus în faţă şi cu cât trebuie majorate unele lefuri (s.n.). De exemplu, un salariu de bază de 3.200 de lei, ar fi urmat să crească la 4.700 de lei. Însă austriacul a spus că el a venit să pună în practică planul lui de management (s.n.)". 

Si reactia antologica a oficialului care nici usturori n-a mancat, nici gura nu-i miroase , dar a fost martor la siluirea statului de drept, a legilor, a normelor europene,  si la tot ceea ce s-a intamplat la lumina zilei si fara nici o consecinta in tara lipsei de consecinta :

" Dracu’ ştie... Nu ştiu. Nici n-am negociat salariul " - Valentin Macec, membru CA TAROM şi consilier al lui Silaghi

Sursa :http://www.evz.ro/detalii/stiri/EXCLUSIV-Austriacul-de-la-TAROM-a-refuzat-cumetriile-romneti-1008825.html