Onestitatea sociala , capacitatea de exprimare clara si concisa si in mod special talentul de a exprima clar ideile abstracte sunt inca o exceptie in dialogul social de la noi bazat pe primitivism, confruntare, atacul la persoana si sindromul Babel in care toata lumea vorbeste in acelasi timp dar nimeni nu asculta pe nimeni. Regizorul Andrei Serban , prin personalitatea sa uriasa, este o constiinta artistica si intelectuala exemplara care reuseste sa exprime nu numai problemele societatii romanesti ci si drama constiintelor individuale lucide din aceasta societate damnata :
Viața pe care o trăim este pe un nivel atât de orizontal, încât nu avem timp să ne oprim și să ne întrebăm ce este mai important, pentru că voi sunteți tineri, dar tinerețea se duce foarte iute, iar asta o știu din experiență. Ce este mai important: să fiu un cetățean conștient și responsabil și să particip la evoluția politică sau socială a țării, ceea ce este foarte nobil din partea oricui să o facă, dar… ce se întâmplă cu persoana mea, ce se întâmplă cu ceea ce este în mine însumi? (s.n.) În afară sunt foarte activ, dar înlăuntrul meu sunt foarte pasiv, pentru că habar nu am ce este înlăuntrul meu, nu știu nimic. Eu mie îmi sunt străin și dacă am curiozitatea să cunosc ce este acest mare semn de întrebare care este sufletul meu, ceea ce se întâmplă în adâncul meu, în subconștientul meu, dacă am această curiozitate, atunci pot să merg pe calea aceasta. Dacă vreau să știu cine sunt eu și de ce sunt aici, de ce trăiesc, de ce sunt în viață, pe planetă, în acest moment, asta n-are nicio legătură cu relațiile cu societatea, cu politicul, cu tot ceea ce este în afara mea și pe care pot să-l influențez sau nu pot să-l influențez; ceea ce pot să influențez și nu o fac este ceea ce se întâmplă înlăuntru și aici este problema(s.n.).
Am speranța că lucrurile vor evolua, dar mi-e foarte frică că va fi, într-un fel, o tensiune, la fel ca tensiunea care este în societate în acest moment și confuzia totală și lipsa totală de direcție (s.n.) , iar dacă ceva nu se întâmplă ca să schimbe din temelie această direcție va continua în alte forme și în alt fel(s.n.). Speranța și dorința evident țin românii, sper ca lucrile să se schimbe, să se îmbunătățească, dar nu depinde de mine, depinde de noi toți.
Andrei Serban
http://www.lapunkt.ro/2014/05/26/despre-cautare-si-neliniste-creativa-un-dialog-cu-regizorul-andrei-serban/
luni, 30 iunie 2014
duminică, 29 iunie 2014
Parlament, grupuri de interese, servicii de informatii
Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut recent pe Contributors.ro :
Mihai Razvan Ungureanu - Sursa răului se găsește în Parlament
Parlament, grupuri de interese, servicii de informatii
Foarte interesant articol scris de un membru al Parlamentului , in primul rand prin teza lui centrala (“ Sursa raului se gaseste in Parlament” ) care defineste o institutie atat de importanta ( la noi, din pacate, nu si foarte democratica ) drept cauza primara a raului social si eludeaza in acest mod adevarata problema .
In realitate, Parlamentul nostru este unul captiv , dar cauzele acestei situatii se afla in afara lui, ori tocmai despre aceste probleme nu se discuta aici si cu cartile pe fata.
In realitate, Parlamentul nostru este unul captiv , dar cauzele acestei situatii se afla in afara lui, ori tocmai despre aceste probleme nu se discuta aici si cu cartile pe fata.
In al doilea rand, autorul ne propune inca un paralogism absolut uluitor aruncand pisica noastra drept in curtea Parlamentului European :
“Scandalul cu Adrian Severin în Parlamentul European ne demonstrează că se poate și la case mai mari.” (?!)
Cu alte cuvinte, e ca si cum am spune ca scandalul Severin nu a aparut din vina celui care l-a provocat , ci din vina Parlamentului European care i-a permis aparitia ! :))
Mai mult decat atat, autorul gaseste drept explicatie a situatiei actuale din Parlament inactivitatea societatii civile care este incapabila sa preseze asupra Parlamentului si sa obtina “ o schimbare de atitudine ” (?! ) in interiorul Parlamentului. In acest caz avem o interesanta dilema penala, legala, civila si morala in cazul senatorilor cu dosare penale pentru ca numai schimbarea atitudinii lor ( presupunand ca o obtinem ! ) nu schimba de loc problema faptelor si dosarelor lor penale ...
Pe de alta parte, daca Parlamantul este unul captiv , in aceeasi masura si electoratul este unul captiv deoarece de 25 de ani nu mai stie pe cine sa voteze intre cei care isi schimba intr-o veselie marca Dandanache doctrinele, partidele, denumirile,lozincile, functiile, pozitiile, gradele, uniformele,hainele,etc.
In al treilea rand, autorul nu defineste care sunt aceste obscure grupuri de interese si transfera raspunderea din planul politic in planul civic : “ singura soluție ar fi implicarea societății civile în controlul activității parlamentare”, aruncand deci vina pentru culpa politica asupra societatii civile care devine singura vinovata de oalele sparte de politicienii care se apara democratic adica unii pe altii : “dacă ignorăm decăderea Parlamentului vom asista în curând la decăderea întregii clase politice.”
Ceea ce omite sa precizeze autorul articolului este ca si societatea civila, la fel ca si clasa noastra politica , este de fapt parazitata, mai exact avem o societate civila autentica ( atat cat poate exista aceasta in conditiile noastre ! ) care este dublata de o falsa societate civila ( http://cursdeguvernare.ro/societatea-civila-si-crizele-globalizarii-romania.html) , mai exact un fel de societate in civil ) astfel incat si in plan civic cetatenii sunt exact in aceeasi situatie ca in politica respectiv aceea de a nu putea distinge pe graul de neghina !
In sfarsit, teza generala care sta la baza acestui foarte interesant articol scris practic de o persoana din interiorul sistemului , este una care valideaza sistemul si in acelasi timp eludeaza raspunderea politica : politicienii actioneaza ( si nu prea patesc nimic) dar de vina este societatea civila ( cea autentica sau cea falsa ) care nu intervin/e acolo unde de fapt nu poate actiona , adica in interiorul Parlamentului. Aceasta pozitie este foarte explicabila daca avem in vedere conceptia originala a autorul articolului ( fost director SIE) despre mecanismele politice ale guvernarii , conceptie prezentata cu ceva timp in urma respectiv atunci cand a fost desemnat drept premier :
Ungureanu: “Intenţionez să folosesc experienţa MAE şi a SIE în eficientizarea guvernării” *)
De fapt, aici autorul se apropie de una din cele mai “interesante” teze publicate la noi , a unui autor care considera ca de fapt toti politicienii trebuie sa posede o cultura specifica si sa faca zid in jurul unor institutii “specifice” sau chiar sa devina ...“ișpioni” :
Ion Duvac - Cultura de intelligence a decidentilor politici
Nota
*) Cu ceva timp in urma, intr-o discutie in tren cu un tanar care voia sa acceseze fonduri europene si se lovea de birocratia atat de specifica de la noi, am aflat inca o (posibila si bizara ) explicatie pentru aceasta : in orice institutie de stat exista functionari care dau note informative la cel putin 2-3 servicii de informatii simultan ( din cele 6-7 care exista la noi ! ).
sâmbătă, 28 iunie 2014
Eroii ignorati ai societatii civile
“...în această lume copleşită de tembelism, ignoranţă şi ticăloşie sunt obligat faţă de mine şi de societate, pentru că am ştiinţă de carte şi pregătirea profesională, să deconspir şi să probez mecanismul corupţiei instituţionalizata în materie imobiliară. Şi să rezist până la capăt”
“Nu mi-au luat cărţile că nu-s pe înţelesul lor”; ”următorul pas e incendierea casei. Şi dacă nu merge nici asta – catafalcul. Mi le-au spus şi pe astea. Până acum, tot ce mi-a spus ţiganul că o să întâmple, s-a întâmplat”
Florin Ciobanescu
http://www.pressalert.ro/2013/11/povestea-incredibila-barbatului-care-nu-cedeaza-de-17-ani-fata-mafiei-imobiliare-tiganesti/florin-ciobanescu-4/
Câmp de război la o aruncătură de Primăria Timişoara. D e 16 ani (s.n.), mafia imobiliară ţigănească încearcă să-l scoată pe Florin Ciobănescu din ultimul apartament al vilei cu numărul 6 de pe strada Mihai Eminescu. Şi nu reuşeşte. Pentru că bărbatul cu păr alb şi privire de vultur are ceva mai puternic decât banii clanului Cârpaci. Un crez al său: “în această lume copleşită de tembelism, ignoranţă şi ticăloşie sunt obligat faţă de mine şi de societate, pentru că am ştiinţă de carte şi pregătirea profesională, să deconspir şi să probez mecanismul corupţiei instituţionalizată în materie imobiliară. Şi să rezist până la capăt”. Şi nimic nu-l mai surprinde pentru că-n lupta sa fără sfârşit a trecut prin toate presiunile clanului Cârpaci – scandal, geamuri sparte, decibeli, rahat pe clanţă, curent, apă, canalizare tăiate. Plus sprijinul mafiot al autorităţilor. Vecinii săi au cedat de mult.
Prima care a vândut o cameră şi un antreu familiei Cârpaci a fost vecina de la demisol. “Nu am cum să o condamn pe femeie. I-au cumpărat un apartament cu două camere într-un bloc pe aici, pe aproape. Cum au intrat ţiganii, mi-a zis unul: voi, românii, sunteţi nişte împuţiţi. De ce? l-am întrebat. Pentru că vă c..... în casă! Nu aveţi, voi, românii, closet în casă ?
Aşa că, primul lucru pe care l-au făcut, a fost să desfiinţeze toate dependinţele şi să le construiască-n curte. Au încercat vreo cinci variante, ultima closet supraetajat cu două camere şi antreu. Următoarea care a plecat a fost vecina din apartamentul de lângă ei, care avea doi copii studenţi şi un nepot nou născut – în sesiune i-au pus 150 de decibeli întruna”, povesteşte Ciobănescu. Pe alţi vecini, care au făcut pactul, ţiganii i-au făcut cu vrăjeala “le-au promis ţigănii că le cumpără la ambii copii vile, şi-au vândut ăia tot, s-au mutat cu părinţii aici. Ţiganul nimic. Când s-a dus să-l întrebe, s-au ales doar cu scandal şi au plecat de frică”. :
Fost secretar al Primăriei Timişoara, Florin Ciobănescu, îşi aminteşte că, în iunie 1990, ţiganul Benga a venit în primărie şi i-a propus un târg – să-i facă rost de fişele locative ale imobilelor din centrul Timişoarei. L-a refuzat şi după doi ani s-au reîntâlnit. “Era aici pe colţul străzii şi mi-a zis Bengaşi mi-a arătat evidenţa locativă cu persoanele cu restanţe la furnizorii de servicii comunale, cele dispuse, practic, să facă primul act de comerţ care să le permită ţiganilor intrarea într-un imobil”. În vila de pe Mihai Eminescu, fostă reşedinţă oficială a şefului garnizoanei sovietice, primele apartamente s-au vândut de către primărie pe legea care permitea vânzarea rapidă către ţigani. Şi aşa a ajuns clanul Cârpaci să pună mâna pe prima încăpere, tranzacţia fiind perfectată “la notarul Safta Criste, nevastă de procuror general al României atunci, cea care va inventa şi promisiunea de vânzare – cumpărare ca să se mascheze cumpărările ilegale de pe Legea 79″, povesteşte Ciobănescu. De altfel, primăria a reuşit “performanţa” să vândă apartamentele după trei legi diferite, deşi clădirea avea acelaşi statut juridic. Îţi explică la fel de direct că “ţiganii nu sunt decât beneficiarii sistemului de corupţie instituţionalizată, care s-a creat prin toate legile de restituire a proprietăţilor, făcute deliberat prost. A apărut cererea şi oferta. Ţiganii au metodele lor de presiune directă, limitată. Mai departe apare toleranţa interesată a angajaţilor statului, care-i ajută şi intervin pentru a-şi acoperi propriile acţiuni dolozive”. Când ţiganii au ajuns să sape în demisol ca să-şi facă încăperile mai înalte, să taie până şi stâlpii din structura de rezistenţă a clădirii şi coşurile de fum, Ciobănescu le-a atras atenţia tuturor autorităţilor. A ajuns până la Adrian Năstase. “Trebuia să vină să verifice Miron Mitrea, pe teren, toate cele reclamate. Ţiganul a aflat ceva şi a venit la mine să-i semnez un acord ca vecin. Mi-a oferit 60.000 de dolari. N-am cedat pentru că însemna că m-am predat. A doua zi, Mitrea, deşi în Timişoara, nu a mai ajuns la casă pe motiv că şi-a scrântit piciorul la vânătoare. Mi-a spus ţiganul . (s.n.): eu nu lucrez decât cu inamovibili. Miliţienii au oricum pe alţii deasupra lor care nu fac decât să crească preţul (s.n.). Am fost, ca Diogene cu lumânarea în întunericul minţii, la toţi prefecţii şi la toate autorităţile să le explic cum au încălcat toate legile legate de construcţii cei din clanul Cârpaci. Din toate sesizările, doar un dosar penal a ajuns să fie judecat”. Asta chiar dacă vila-i aproape o ruină, lăsată fără geamuri, cu zidurile fisurate, doar, doar se va prăbuşi. Ştie că fără ajutorul angajaţilor statului, cei din clanul Cârpaci nu ar fi reuşit nimic. Şi ştie că antidotul este unul singur – o listă cu toţi simbriaşii statului care au avut legături comerciale, de orice fel, cu clanurile imobiliare. Şi să explice unii, de exemplu, cum s-a vândut la ţigani un apartament în Circumvalaţiunii la preţ de penthouse. Nu ştiu la cine au ajuns banii, dar ministrul n-a mai venit. Şi au continuat ţiganii teroarea. Mi-a spus mie Dulcea (tatăl lui Vladimir Cârpaci, zis “Pipi”, n.a) când trăia
De la primărie nu are nicio speranţă căci ştie că nu are pe cine se baza -”pe secretarul Cojocari îl ştiu din facultate. Pe care a făcut-o cu putina de brânză şi torogoata. Acum este eminenţa cenuşie a oraşului. Primarul Nicolae Robu nu-i decât un negustor, nu un manager al interesului public. Acest Bill Gates de Bogsig este la fel de tâmpit ca şi Gheorghe Ciuhandu, dar de patru ori mai scump. Nu-l interesează readucerea clădirii la faza iniţială, ci-l interesează ca Vladimir Cârpaci să plătească acele despăgubiri. În loc să discute fondul problemei îi dă şansa ţiganului să facă un târg rentabil”. Ciobănescu încă rezistă în apartamentul peşteră. Se pregăteşte să înfrunte iarna. Pentru că imediat ce pleacă din casă dau iama hoţii. Urcă pe schelele lăsate-n jurul casei de clanul Cârpaci şi fură ce le pică-n mână. “Nu mi-au luat cărţile că nu-s pe înţelesul lor”, face haz de necaz Ciobănescu. Care rezistă. Şi este pregătit pentru orice -”următorul pas e incendierea casei. Şi dacă nu merge nici asta – catafalcul. Mi le-au spus şi pe astea. Până acum, tot ce mi-a spus ţiganul că o să întâmple, s-a întâmplat”.
http://www.pressalert.ro/2013/11/povestea-incredibila-barbatului-care-nu-cedeaza-de-17-ani-fata-mafiei-imobiliare-tiganesti/florin-ciobanescu-4/
Un pensionar din Timişoara a reuşit, după mai bine de 15 ani de teroare şi procese (s.n.), să-i aducă lui Vladimir Cârpaci o condamnare de doi ani de închisoare cu suspendare. Povestea a început după ce Cârpaci, lider al clanului de romi care a reuşit să intre în posesia mai multor imobile valoroase, a pus ochii pe casa bătrânului şi a pornit un adevărat război împotriva acestuia pentru a i-o cumpăra.
Florin Ciobănescu (70 de ani), fost ziarist la „Scânteia” şi secretar al Primăriei Timişoara, este un pensionar atipic pentru România. Bătrânul, care deţine cunoştinţe temeinice de Drept şi are un caracter de fier, a pus la pământ mafia imobilairă din Timişoara, celebră la nivel naţional, după ce membrii ei au pus mâna pe clădiri-monument din oraş, prin teroare şi ilegalităţi. Preţul plătit de Ciobănescu: peste 15 ani de sacrificii şi teroare, dar şi procese în instanţă, pentru a-şi păstra apartamentul pe care a pus ochii un clan de rromi, din care face parte şi Vladimir Cârpici, cunoscut în Timişoara pentru afaceri imobiliare dubioase. (s.n.)
Florin Ciobănescu a reuşit, după anii de chin, să obţină o condamnare definitivă la doi ani de închisoare cu suspendare pentru Cârpaci, zis Pipi, acelaşi baştan care a pus mâna şi pe o parte din Spitalul de Copii din Timişoara, evacuând bolnavii şi medicii din clădire. Un şir nesfârşit de nereguli Totul a început după Revoluţie, când chiriaşilor din clădirea-monument în care locuieşte şi Florin Ciobănescu li s-a dat dreptul să cumpere apartamentele. Cele cinci apartamente ale clădirii, situată într-o zonă ultracentrală a oraşului, ar fi trebuit să ajungă la noii proprietari pritr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii 112, care prevede, printre altele, interdicţia de înstrăinare pentru o perioadă de zece ani. În baza acestei legi a fost vândut, însă, doar apartamentul lui Florin Ciobănescu. Celelalte patru locuinţe au fost vândute în baza unei alte legi, care nu avea prevăzută interdicţia de înstrăinare. Practic, aceasta a fost cheia prin care foştii chiriaşi, care au cumpărat apartamentele de la Primăriei, le-au vândut într-un timp foarte scurt, la preţuri de nimic, clanurilor de romi din Timişoara, dornice să acapareze cât mai multe imobile importante situate în centrul oraşului. Romilor le-a fost suficient să pună mâna pe un singur apartament. Apoi, prin terorizarea vecinilor, geamuri sparte, fecale pe clanţe sau gălăgie, clanul Cârpaci a reuşit să-i „convingă” pe ceilalţi locatari să le vândă casele şi să scape din infern. Nu a fost, însă, şi cazul lui Florin Ciobănescu, care a refuzat să facă orice fel de înţelegere cu „locotenenţii“ lui „Pipi“. De atunci, de la finele anilor ’90, a început coşmarul bătrânului, care a fost terorizat non-stop, prin demontarea ţiglelor de pe acoperiş, tăierea utilităţilor şi chiar executarea unor lucrări care au afectat grav structura de rezistenţă a clădirii, riscând chiar ca aceasta să se prăbuşescă. Cum l-au terorizat romii De unul singur, Florin Ciobănescu a luptat cu clanul de romi şi cu ceea ce fostul secretar al Primăriei Timişoara numeşte „corupţie instituţionalizată”. Cu multă perseverenţă, Ciobănescu a ţinut piept intimidărilor violente venite din partea lui Vladimir Cârpaci, obţinând, după câţiva ani de anchete, trimiterea acestuia în judecată pentru executarea unor lucrări neautorizate, care au pus în pericol clădirea-monument, a cărei structură de rezistenţă a fost afectată. Procesul baştanului a ajuns iniţial la Judecătoria Timişoara, iar magistraţii l-au condamnat, anul trecut, pe Cârpaci la doi ani de închisoare cu suspendare, sentinţa nefiind definitivă. Totodată, judecătorii l-au obligat pe „Pipi” să-i plătească lui Florin Ciobănescu 10.000 de lei, daune morale. A urmat recursul lui Cârpaci, judecat la Curtea de Apel Timişoara, unde magistraţii au menţinut pedeapsa, modificând doar partea prin care se reţine că infracţiunile au fost comise în formă continuată. „Judecătorii au omis că acelaşi personaj mai are o condamnare cu suspendare în Germania, iar asta ar fi trebuit să atragă după sine o condamnare cu executare. În plus, fiind un dosar penal, judecătorul era obligat să constate şi că introducerea apartamentelor în circuitul civil s-a făcut printr-o soluţie care reclamă nulitatea absolută”, a declarat Florin Ciobănescu, după pronunţarea ultimei sentinţe. Chiar dacă a obţinut o victorie în lupta cu baştanul Cârpaci, bătrânul luptă în continuare pentru anularea contractelor prin care romii au cumpărat celalte patru apartamente din clădirea sa. Ciobănescu simte că acest moment este aproape, cazul său fiind în lucru atât la Corpul de Control al Guvernului, cât şi la Parchet. „S-a ajuns în situaţia în care toate fărădelegile făcute timp de 15 ani nu mai pot fi acoperite şi vrând nevrând vor fi nevoiţi să le soluţioneze. Victor Hugo spunea că nicio armată nu poate să înfrângă o idee căreia i-a venit timpul. Acum este timpul anticorupţiei. Nu au de ales. Mi-am sacrificat 15 ani de viaţă ca să deconspir acest mecanism al corupţiei (s.n.) ”, a declarat Florin Ciobănescu pe care nimic nu îl mai poate opri să îşi ducă la îndeplinire idealul. „Mi-au tăiat utilităţile, apoi mi-au luat ţiglele de pe acoperiş. Sunt lucruri care făceau parte dintr-un scenariu cu privire la care am fost avertizat când am refuzat să fac târgul cu ei”. - Florin Ciobănescu, pensionar
Sursa : http://adevarul.ro/locale/timisoara/bastanul-scos-strada-spitalul-copii-terorist-imobiliar-acte-regula-batran-simbolul-luptei-mafia-imobiliara-1_5394a2970d133766a867df19/index.html
Cancerul societatii romanesti
„Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut în aceste zile, în general pentru atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiință civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ce ați demonstrat în aceste zile – că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde la bine, dar mai ales la greu. Și de data asta ați demonstrate cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiință civică, patriotică ați simțit momentul dificil și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să vă mulțumec deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-ați demonstrate în aceste zile”
Ion Iliescu
15 iunie 1990
http://www.evz.ro/mai-bine-golan-decat-activist-mai-bine-mort-decat-comunist-adevarul-despre-mineriada-din-13-15-iunie-1990-necunoscut-dupa-24-de-ani.html
„Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau în Piaţa Universităţii şi armament. La clădirea Asociaţiei "16-21 Decembrie" depozite de bâte şi de alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe. În subsolul cladirii Universităţii s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă. Cum se poate motiva că în sediul unui partid politic, în sediul unor asociaţii declarate apolitice, prezenţa unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniţii, de droguri şi arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva aşa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au şi unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă”.
Ion Iliescu
http://www.evz.ro/mineriada-1990-va-multumesc-pentru-tot-15-iunie-discursul-pe-care-ion-iliescu-l-a-tinut-minerilor-video-.html
duminică, 8 iunie 2014
Megastructurile infrastructurii de stat sau strategia haosului de sistem
Acesta haos social structural face practic inutila "guvernarea electronica" care , dupa 25 de ani , este inca o gluma pentru Romania.
Simplu spus, spatiul formal (administrativ ,economic si social ) romanesc este construit dupa principiul clasic "nu stie stanga ce face dreapta" si generat dupa principiul sistemului cu m ecuatii cu n necunoscute si fara solutii , sistem care sta la baza megamasinii sociale mostenita de la sistemul politic si social anterior care constituie artileria grea folosita de stat impotriva propriilor cetateni **).
Acest lucru este recunoscut in mod onest si categoric de catre un parlamentar care dupa 16 ani petrecuti in Parlament face o declaratie antologica :
" Dacă avem vreun motiv real de îngrijorare ţine de ce construieşte statul ca infrastructură IT pentru tot ce înseamnă guvernare electronică (s.n.). Această problemă nu se va rezolva pentru că fiecare minister sau instituţie va face ceea ce a ştiut să facă şi până acum. Interfaţa între cetăţean sau firmă şi stat există şi se numeşte formular. Sigur, lăsând la o parte faptul că nimeni nu ţine evidenţa tuturor formularelor din România, ceea ce este greşit pentru că ele sunt necorelate. În România, nu există nicăieri o specificaţie care să coreleze formularele între ele, pentru că fiecare minister e un mic imperiu şi sunt multe la mijloc (s.n.) . Eu am renunţat să mă bat cu imperiile astea şi de aceea mă ocup numai de zona industriei private. O legislaţie specifică se poate face, dar o faci degeaba. După 16 ani de Parlament, am ajuns la concluzia că orice încerci să faci în zona statului este degeaba(s.n.). Asta e realitatea"
Varujan Pambuccian
liderul grupului minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor
Cea mai elocventa demonstratie a acestei stari de lucruri este aplicarea principiului "sa facem dezordine, ca sa avem motiv sa facem ordine cum vrem noi" .
In acest scop statul a creat megastructuri informationale care oscileaza simultan intre "Castelul" si "Procesul" lui Kafka , si 1984 al George Orwell , megastructuri cu un design si o cultura organizationala specifice mentalitatii de buncar .
Exemplu clasic de megastructura informationala care striveste cetatenii :
De când ANRP este condusă de George Băeșu, instituția a devenit o adevărată fortăreață
Foto: Agerpres
"Potrivit unui răspuns dat de ANRP pentru „Evenimentul zilei”, în 2012 existau 48.700 de dosare în lucru, iar acum șefii instituției susțin că există 50.088 de dosare, adică s-au înmulțit. Dacă acum doi ani toate dosarele erau în lucru, acum, surprinzător- zeci de mii de dosare nici măcar nu au fost citite."
”Eu nici nu mai știu la ce coadă să mă așez când mă duc la ANRP, este haos acolo.”Elena Ardeleanu, „client” ANRP
"În ceea ce privește fapul că există dosarul cu numărul 13.693 și că în dreptul lui apare un anume Mihai Vasile, aceasta nu a fost lămurită până în prezent. „Ei susțin că sunt două dosare diferite, unul cu CC la urmă și unul fără. Cel fără este al meu, iar celălalt este al omului ăsta. Dar nu există așa ceva, am vorbit cu avocatul și nu există. Eu nici nu mai știu la ce coadă să mă așez când mă duc la ANRP, este haos acolo”, s-a mai plâns femeia, fost medic.EVZ a încercat că dezlege misterul. Întrebați ce înseamnă că dosarul are în coadă CC, reprezentanții Autorității au explicat că, de fapt, nu pot exista două dosare cu același număr. „Abrevierea CC, care se adaugă fiecărui număr de dosar de despăgubire, este o trimitere la Comisia pentru Stabilirea Despăgubuirilor, în prezent Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor”. Cu alte cuvinte, conform legii, nu putea exista un același număr de dosar cu CC în coadă, dar cu un alt beneficiar, așa cum apare pe pagina de internet a ANRP-ului (s.n.)."
" Zeci de dosare depuse la Autoritate nici măcar nu au fost date în lucru. Sunt persoane care așteaptă de 10, chiar 15 ani, să își primească proprietatea înapoi sau să fie despăgubite."
http://www.evz.ro/bataia-de-joc-de-la-restituirea-proprietatilor-casele-luate-de-comunisti-confiscate-de-functionarii-statului.html
Note
*) Recent la un post TV s-a facut afirmatia ca in fiecare judet ar exista 370 ( ?! ) de institutii de control , deci in total ar exista 41 x 370 = 15170 de institutii numai "in teritoriu" ( despre numarul total de angajati putem sa facem numai speculatii ).
**) HAOS plătit din bani publici. Bătaia de joc de la Restituirea Proprietăților. Casele luate de comuniști, „confiscate” de funcționarii statului
http://www.evz.ro/bataia-de-joc-de-la-restituirea-proprietatilor-casele-luate-de-comunisti-confiscate-de-functionarii-statului.html
De la Academia "Stefan Gheorghiu" la "Colegiul Psihologilor din Romania" ( 1 )
In ziarul "Adevarul" putem citi un lung interviu gen laudatio cu prof. univ. dr. Mihai Aniţei, psiholog , presedintele Colegiului Psihologilor din Romania *) realizat de catre doua ziariste ( Natalia Gociu , Andrada Floria ) care prezinta si un CV al intervievatului.
Inainte de a comenta intr-o viitoare postare un asemenea interviu foarte interesant , este necesara o remarca . Intr-un asemenea caz , este nevoie in mod evident de o documentare foarte serioasa , sinteza rutei sociale prezentate ar trebui sa fie completa sau cel putin reprezentativa pentru intervievat, principiul transparentei , respectiv lipsa petelor albe dintr-o biografie sau evidentierea lor daca este cazul, fiind unul esential.
Din acest punct de vedere , cele doua ziariste s-au documentat in mod corect afland ca in perioada 1981-1991 de exemplu , intervievatul a fost angajat al Laboratorului de Psihologie Aeronautica al Centrului de Medicina Aeronautica , Bucuresti.
Totusi, in mod absolut surprinzator , cele doua ziariste omit ( in mod neintentionat, probabil) sa mentioneze perioada 1979-1981 din CV-ul intervievatului, adica exact perioada cand acesta putea fi vazut la Academia "Stefan Gheorghiu" alaturi de alti psihologi si sociologi care au lucrat acolo in acea perioada .
Pe de alta parte, faptul ca o persoana accede intr-o asemenea functie la 25 de ani de la Revolutie , dar dupa ce a trecut inainte de 1989 exact printr-o asemenea institutie, nu este deloc unul lipsit de semnificatie ( putem vorbim chiar de un principiu al continuitatii ) si in nici un caz nu ar trebui ascuns opiniei publice cand la noi inca exista atatea alte tabu-uri **)
Cei care am fost studenti in acele vremuri atat de tulburi cunoastem ca in anii 1978-1981 a existat intentia (politica) de a transfera toate facultatile de stiinte sociale ( filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie) de la Universitatea Bucuresti la Academia "Stefan Gheorghiu" ( facultatea de ziaristica era deja tranferata inca din acel moment ) . La baza acestei intentii au existat se pare doua motive esentiale. Primul a fost un memoriu din anul 1978 al studentilor de la facultatile de stiinte sociale adresat C.C. al P.C.R. prin care semnatarii se opuneau acelei decizii , iar al doilea a fost cazul absolut special al " Meditatiei Transcendentale " ( de fapt , inca neelucidat cu adevarat ) , un pretext ideal pentru o reprimare si epurare a specialistilor in stiintele sociale cu atat mai mult cu cat in Franta ar fi aparut si un profil psihologic al lui Nicolae Ceausescu facut de catre psihologii francezi ( am aflat acest lucru in anul 1981 intr-o discutie cu prof. Mihai Golu ). In aceste conditii, ostilitatea fata de specialistii in stiinte sociale devenise absolut evidenta.
Aceasta intentie nu s-a realizat atunci, dar au existat si cazuri ale unor profesori de la Universitatea Bucuresti ( ex: conf. dr. Septimiu Chelcea ) care , din diverse motive, au acceptat transferul la Academia " Stefan Gheorghiu ".
In schimb , foarte interesant , intentia initiala s-a materializat dupa 1989 cand facultatea de psihologie de exemplu , a fost mutata in fostul sediu al Academiei " Stefan Gheorghiu ".
La fel, pentru o corecta informare a opiniei publice , cele doua ziariste ar fi trebuit sa comenteze sau cel putin sa mentioneze articolul complementar si foarte interesant scris de un coleg de-al lor de la acelasi ziar , dar care are o perpectiva sensibil diferita asupra domeniului ***) .
Deocamdata, dupa cele doua ziariste care s-au documentat pentru acest caz, CV-ul oficial al intervievatului este cel publicat in ziarul "Adevarul" , dar cu rezerva asupra perioadei amintite anterior :
 |
| Sursa : Adevarul |
Pe de alta parte, modul preponderent negativ in care a fost primit articolul de catre cititorii ziarului "Adevarul", ne arata perceptia publica defavorabila asupra domeniului psihologic ****) , dupa 25 de ani de la Revolutie si dupa la 10 ani de la infiintarea Colegiului Psihologilor din Romania .
Aceasta perceptie este confirmata din nefericire chiar din interiorul domeniului , si de catre instante universitare :
" Sperăm, domnule preşedinte al CPR ( respectiv Colegiul Psihologilor din Romania -n.n.) şi stimaţi colegi din cadrul Consiliului CPR, să vă aplecaţi asupra acestei probleme şi să vă angajaţi în protejarea profesiei (s.n.) pe care o reprezentaţi în acest moment, printr-o atitudine fermă pentru protejarea standardului profesional minimal existent acum: având deja standardele cele mai scăzute (s.n.) din Europa ( şi SUA ), să încercăm în timp să le creştem, nu să le coborâm! "
25 septembrie 2013
Florin Alin Sava, Universitatea de Vest din TimișoaraIon Dafinoiu, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din IașiDaniel David, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
http://socpersecenta.psihologietm.ro/open%20letter.html
( Text de poziţie asumat de facultăţile de psihologie din consorţiul Universitaria - 9.04.2014)
In sfarsit, o comparatie intre aceasta viziune autohtona asupra psihologiei, si o viziune occidentala asupra domeniului poate fi foarte instructiva pentru cititori *****) .
Note
*) http://adevarul.ro/sanatate/minte-sanatoasa/prof-univ-dr-mihai-anitei--psiholog-romanul-modern-epuizat-psihic-1_5392f5910d133766a85fd3cc/index.html
**) Dupa 25 de ani de la Revolutie si dupa intrarea in UE si in NATO , intr-un domeniu atat de sensibil ca psihologia ( si al stiintelor sociale in general ) si in detrimentul lui si al psihologilor onesti, relatiile cu trecutul nu sunt de fapt lamurite, iar presa oficiala nu face decat sa perpetueze acest tabu :
" Nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora. Traumele sociale si psihologice produse de activitatea Securitatii, experimentul Pitesti, revolutia, mineriadele, studiul mentalitatilor , sugestibilitatea grupurilor si fenomenele de masa in general, controlul social ,manipularea si dezinformarea nu au fost considerate subiecte demne de atentia psihologiei . Reprezentantii marcanti ai domeniului nu au iesit din turnul lor de fildes , nu s-au manifestat in viata sociala si nu au avut lideri de opinie. Psihologia si psihologii nu s-au pronuntat asupra evenimentelor dramatice din spatiul social si nu au luat atitudine nici atunci cand au fost distruse vieti destine si constiinte." (Sursa : http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Zonele%20obscure%20ale%20psihologiei%20de%20SS.htm).
*** ) http://adevarul.ro/news/eveniment/cuibusor-denebunii-colegiul-psihologilor-1_516c337a053c7dd83f0fc62d/index.html
****) Comentarii
( Ziarul "Adevarul")
 |
| Sursa : "Adevarul" |
 | ||
Sursa : "Adevarul "
 Sursa : "Adevarul " |
|
| Sursa : "Adevarul " |
*****) The British Psychological Society versus Colegiul Psihologilor din Romania. Doua sisteme, doua mentalitati.
sâmbătă, 7 iunie 2014
Zonele obscure ale psihologiei
Democratizarea unei societati postcomuniste este un proces complex care incepe cu democratizarea vietii politice , dar nu se termina cu aceasta. Din acest punct de vedere , democratizarea unei societati presupune si o democratizare a vietii publice, a institutiilor publice si de stat , si in mod absolut necesar democratizarea vietii profesionale.
Distanta dintre o profesie cu un statut occidental si o profesie cu un statut est-european este inca una foarte mare si aici avem si cele mai mari surprize pentru ca in ultima instanta este vorba de control social si in ultima instanta , de bani .
Mai jos este reprodus singurul articol despre starea domeniului psihologic de la noi aparut in 2005 intr-un ziar autohton ( " Timpul ", Iasi ). Articolul initial acceptat si apoi refuzat catre ziarul "Ziua" ( cf : http://www.contributors.ro/global-europa/disiden%C8%9Ba-%C8%99i-nebunie/#comment-153458 ) , a fost punctul de plecare al unei analize globale a domeniului - Istoria conspirativa a psihologiei si controlul social in postcomunism - care a aparut ulterior, dar numai in publicatiile de limba romana din Occident *) pentru ca ziarele de la noi au respins constant orice incercari de publicare a unor subiecte ( tabu) de aceasta factura .
Acest subiect l-am comentat recent pe Contributors.ro unde se poate vedea ce incrancenare provoaca aceste subiecte delicate , chiar si acum, tinerei generatii de cercetatori de la noi **)
.png) |
| Sursa : http://www.scribd.com/doc/222576005/41 |
 |
| Sursa : http://www.scribd.com/doc/222576005/41 |
Textul complet este mai lizibil in varianta aparuta in publicatia Agero-Stuttgart :
Zonele obscure ale psihologiei
Sergiu Simion
O istorie conspirativa / Psihologie si politica / Meditatia Transcendentala / De la certificatul de incapacitate politica si profesionala la radierea profesiunii de psiholog in Romania / Un statut social incert / Iesirea din labirint
Un post de televiziune a difuzat in urma cu cativa ani un interviu cu Gregorian Bivolaru seful gruparii autointitulate MISA sau altfel spus Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut . Acest "instructor de yoga" afirma ca discipolii lui se roaga pana la 24 de ore fara intrerupere , el insusi fiind numai un intermediar intre acestia si Dumnezeu. Bivolaru considera ca are sarcina de a-i convinge pe discipoli sa se boteze inca o data cu ajutorul lui , de a-i indruma catre descoperirea binelui si de a-i salva de la tendintele de sinucidere. Daca aceste activitati erau recunoscute cu usurinta de sef , nu acelasi lucru se poate spune despre celelalte activitati de care a fost acuzat ca le solicita discipolilor : consumul de urina, sexul in grup, abandonarea familiei , vanzarea bunurilor din casa pentru a dona bani gruparii, etc. Acuzatiile au fost negate vehement de sef si explicate prin existenta unui complot international si francmasonic la adresa lui. Activitatea acestei grupari si a sefului ei au fost calificate de catre institutiile abilitate ale statului drept un pericol social dar fara sa se ia vreo masura . Intrebarea este de ce s-a ajuns pana aici . La limita, vina poate apartine cetateanilor care nu stiu sa se protejeze singuri de asemenea influente sau societatii care nu ia atitudine fata de pericolele sociale. Dar un posibil raspuns poate fi dat de situatia interna neclara a domeniului psihologic care favorizeaza aparitia pescuitorilor in ape tulburi.
Psihologie si politica
Legaturile subterane dintre psihologie si politica nu au fost recunoscute oficial la noi. In schimb , rusii au recunoscut utilizarea masiva a psihologiei de catre K.G.B. Intr-o emisiune realizata de francezi si difuzata de TV5 prin anii `90 , psihiatrul-sef al K.G.B. a facut demonstratii sinistre asupra asupra modului in care poate fi controlat comportamentul uman si a recunoscut in mod cinic ca cercetatorii rusi nu au fost stanjeniti in activitatea pe care au desfasurat-o de considerente deontologice sau morale ca omologii lor occidentali. Aceasta emisiune nu a fost nici difuzata si nici comentata la noi. Dar trecerea sub tacere a unei probleme nu anuleaza existenta ei. Situatia actuala a psihologiei romanesti isi are radacinile in trecut. In masura in care la noi a existat psihologie inainte de 1990 , aceasta nu a putut fi desprinsa de politica fiind nu o data utilizata ca un mijloc de control social ( tendinta de a examina psihologic si periodic intregi categorii dar numai de la baza ierarhiei sociale,etc). Cert este ca din momentul aparitiei ca disciplina si pana in momentul disparitiei ei din spatiul social, psihologia, ca toate stiintele sociale de altfel a fost intr-o continua "reorganizare" care nu era altceva decat un mijloc de aducere la ordin sau tacere. Momentul cel mai important al reorganizarii este anul 1978 cand in locul disciplinelor independente consacrate ( psihologie, pedagogie, sociologie,etc.) este infiintata o singura facultate de stiinte sociale care pe langa toate aceste discipline includea si istoria . A urmat gestul celor trei studenti de la facultatea de filozofie din Bucuresti care in semn de protest si-au predat public carnetele U.T.C. In conformitate cu dispozitiile primite pe linie de partid, studentii au fost declarati schizofrenici si exmatriculati cu toate consecintele de rigoare . Dar momentul desfiintarii psihologiei inca nu sosise cu adevarat.
Psihologie cu mantre, flori , banane si portocale
Cauza reala pentru care pentru care psihologia a fost desfiintata rezida in teoria conspiratiei universale atat de draga comunistilor. Intr-un sistem politic bazat pe secret, control social, ura si suspiciune, o disciplina care poate investiga investiga "ceeea ce nu se vede" si poate arata " ceea este ascuns " era considerata prin definitie o disciplina subversiva. Dar picatura care a umplut paharul se pare ca a venit din exterior. In Romania s-a aflat ca niste psihologi francezi i-ar fi facut lui Ceausescu un portret psihologic dupa discursuri, gesturi,etc. portret care includea si un posibil diagnostic. Din acest moment soarta psihologiei a fost pecetluita. Mai ramanea sa fie gasita si modalitatea de a o duce la indeplinire in asa fel incat sa existe o justificare a acestei masuri in ochii populatiei . Drept pretext a fost folosita meditatia transcendentala , o tehnica de relaxare de sorginte orientala . Aceasta tehnica a fost adusa in tara de catre inginerul Nicolae Stoian , cetatean francez de origine romana . Ea era deja practicata oficial , de cativa ani , in unele medii intelectuale autohtone. Lovitura de gratie pregatita de regim a fost decretarea meditatiei transcendentale drept secta , practicarea ei fiind considerata drept activitate subversiva care atenta la siguranta statala. Din acest moment se poate spune ca vanatoarea de vrajitoare a inceput cu adevarat.
Certificatul de incapacitate politica si profesionala
Este interesant de remarcat faptul ca regimul a reprimat ulterior ceea ce mai intai a validat si acesta este un prim argument care pledeaza pentru ipoteza unei actiuni premeditate mai exact a unei curse in care au fost atrasi intelectualii. Desi meditatia transcendentala a fost practicata in multe cercuri , in cazul Institutului de Psihologie situatia a fost una speciala. Aici au participat un numar mare de personalitati din diverse domenii inclusiv doi viitori ministrii in primul guvern postdecembrist ( Andrei Plesu si Mihai Golu ). In plus , dr.Vladimir Gheorghiu organizatorul actiunii si asistenta lui , asist.univ. Irina Holdevici , erau specialisti reputati in domeniul sugestiei si hipnozei . Dar si in aceste conditii diversiunea a constat tot in furnizarea unei tinte false. Atentia intelectualilor a fost concentrata pe tehnica meditatiei transcendentale prin care sperau sa reziste terorii psihologice a regimului fara sa banuiasca cineva ce li se pregateste in realitate sub acest cadou otravit. De aici incolo apar suspiciunile. Daca intre psihologie si tehnica meditatiei transcendentale exista o anumita legatura , intre psihologie, flori, banane si portocale nu exista si acesta este al doilea argument care pledeaza pentru premeditare. In momentul cand unor personalitati si intelectuali de valoare li s-a cerut sa aduca flori, banane si portocale, sa plateasca o taxa , sa se descalte si sa stea in genunchi pentru a primi fiecare de la Nicolae Stoian , in mod confidential , mantra lui secreta pe care "nu avea voie sa o divulge nimanui " ( aceasta formulare era foarte draga Securitatii ) , teoretic ar fi existat suficiente elemente care sa atraga atentia celor vizati. Dar in realitate aveam de-a face cu intelectuali "sovaielnici", neinitiati in subteranele diversiunii si dezinformarii , care se credeau in siguranta. Ceea ce a urmat , se stie. Cu foarte mici exceptii ( dr.Vladimir Gheorghiu a obtinut aprobarea de a emigra in Germania ! ) indiferent de statut si pregatire profesionala, participantii au fost exclusi din activitatile lor si trimisi sa lucreze ca muncitori necalificati ceea ce echivala practic cu atribuirea unor certificate de incapacitate politica si profesionala. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Desi nu recunostea lumea din cartea lui Georges Orwell ( 1984 ), regimul s-a comportat dupa regulile ei : psihologia a fost radiata din nomenclatorul profesiilor.
Consecintele pe termen lung
Asasinatul administrativ al acestei profesii a condus la dezagregarea aproape completa a domeniului. Daca in alte cazuri represiunea a unit constiintele, in cazul psihologiei a fost exact invers. Chiar daca in 1990 profesiunea de psiholog a reaparut in nomenclator, psihologia si psihologii nu au reusit sa-si rezolve propriile probleme . Interfata cu spatiul social a fost neglijata si aceasta atitudine a avut consecinte asupra intregului domeniu. In acelasi an a avut loc prima intalnire a tuturor psihologilor din tara ,intalnire la care presa nu a fost invitata si la care a fost huiduit cel care ulterior va deveni academician . Dar problemele domeniului vor bate in continuare pasul pe loc . Nu a rezultat clar daca ramanea valabila Asociatia Psihologilor din Romania existenta inainte de 1989, daca aceasta se va transforma in altceva sau daca va apare una absolut noua . Prin propunerea ca psihologii sa se organizeze in asociatii zonale sau la nivelul fiecarui judet s-a adoptat practic principiul autocefaliei. In perioada care a urmat presa a publicat o stire care a trecut atunci neobservata dar care are semnificatia ei . Initiativa de a infiinta o noua facultate de psihologie pe langa cele din Bucuresti ,Cluj si Iasi nu a apartinut, dupa cum ne-am fi asteptat, mediului universitar traditional sau societatii civile ci S.R.I.-ului care a infiintat o asemenea institutie la Bacau. In 1994 are loc Conferinta Nationala de Psihologie care din nou nu si-a propus sau nu a reusit sa se ocupe de problemele "administrative" si in acest mod dificultatile deja existente sau accentuat . Daca in alte domenii există organizatii profesionale, statut profesional si un minimum de reglementari, in psihologie situatia este diferita . Nu se stie cati psihologi mai exista ( se estimeaza numarul lor la aproximativ 10.000) , nu exista un statut clar al psihologului in societate si nici reglementari care sa confere acestui corp profesional drepturi respectiv obligatii deontologice . Catre sfarsitul anilor `90 au aparut primele asociatii de psihologie care acopera unele sectoare ale domeniului ( psihoterapie , hipnoza, psihologie transpersonala ,etc.) dar abia in 2003-2004 Asociatia Psihologilor din Romania a fost reactivata prin reinscrierea /reconfirmarea a aproximativ 2200 de psihologi . Aceste structuri organizatorice reprezinta un mare pas inainte dar au un defect natural. Nu pot rezolva probleme pentru care nu au fost create . Daca la aceasta situatie interna a domeniului adaugam si clasica birocratie de stat , avem explicatia faptului ca desi cererea sociala si individuala de servicii psihologice este masiva, oferta psihologica este insuficienta si neadaptata la transformarile sociale rapide pe care le aduce o tranzitie accelerata. In realitate, nu exista un suport administrativ si social nici pentru practica privata nici pentru practica de stat si acest lucru se vede cel mai bine in randul absolventilor acestei facultati. Daca un asemenea absolvent cu diploma si inscris in asociatia de profil doreste sa afle cum isi poate practica profesia in domeniul privat sau de stat va trebui sa gaseasca raspunsul la 2 intrebari fara raspuns de cel putin 15 ani : cum poate obtine un set minim de manuale, teste, grile si etaloane ca sa-si poata incepe munca si care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca ca sa poata avea dreptul …de a o incepe. Probleme sunt la fel de complicate daca sunt privite si din perspectiva beneficiarilor serviciilor psihologice. Prin consens si din exterior se considera ca un examen psihologic pentru scoala de soferi de exemplu este benefic pentru toata lumea dar nimeni nu si-a pus intrebarea de ce subiectul care plateste examenul si sta 1-2 ore in sala nu primeste nici un fel de feed-back cand este vorba chiar de profilul psihologic al propriei lui persoane (sintagma “apt” nu inseamna pentru cel in cauza decat faptul ca nu este considerat nebun). Lucrurile stau la fel sau chiar mai rau in alte domenii deoarece asa cum nu sunt delimitate clar drepturile si obligatiile psihologului nu sunt delimitate clar nici drepturile si obligatiile subiectului. Pe de alta parte, tranzitia a adus indivizii, grupurile, organizatiile si societatea in situatii atipice care nu au fost prevazute in cazuistica psihologiei clasice fie ea si occidentala. Probabil din aceste motive initiativa reglementarii activitatii psihologice a fost preluata de instante straine domeniului. In urma cu cativa ani doi senatori P.S.D. interesati brusc de psihologie au initiat un proiect referitor la domeniul in cauza, proiect pe care l-au denumit liberal. Dar in acest mod ne intoarcem de unde am plecat.
Ambiguitati si incertitudini
Istoria psihologiei este una conspirativa . Nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora. Traumele sociale si psihologice produse de activitatea Securitatii, experimentul Pitesti, revolutia, mineriadele, studiul mentalitatilor , sugestibilitatea grupurilor si fenomenele de masa in general, controlul social ,manipularea si dezinformarea nu au fost considerate subiecte demne de atentia psihologiei . Reprezentantii marcanti ai domeniului nu au iesit din turnul lor de fildes , nu s-au manifestat in viata sociala si nu au avut lideri de opinie. Psihologia si psihologii nu s-au pronuntat asupra evenimentelor dramatice din spatiul social si nu au luat atitudine nici atunci cand au fost distruse vieti, destine si constiinte . Mai mult decat atat. Presa a consemnat o relatare sinistra din timpul revolutiei care nu a fost infirmata ulterior.Unul dintre indivizii arestati prin hrubele C.C.-ului de unde s-a tras in oamenii neinarmati de pe strada avea urme de praf de pusca pe maini si conform relatarii era absolvent de psihologie. Bineinteles, acesta este un caz punctual si marginal dar relatarea a ramas undeva in inconstientul colectiv. La alt nivel, lucrurile sunt si mai interesante. Inainte de mineriada din iunie `90 , studentilor de la facultatea de psihologie din Bucuresti li s-a recomandat de la inaltimea amfiteatrului :“Nu va bagati !”. Si nu s-au bagat . In concluzie, dupa 15 ani de tranzitie se afirma ca psihologii se comporta dupa codul deontologic al psihologilor americani dar se recunoste cinstit ca inca se mai lucreaza la codul deontologic al psihologilor romani . Cum psihologii nu stiu inca dupa ce reguli trebuie sa-si exercite profesia , este putin probabil sa-si poate defini si atinge obiectivele dar este si mai putin probabil sa li se acorde credit.
In loc de concluzii
In Occident interventia psihologica este focalizata in principal pe individ si este motivata prin faptul ca in acest mod se trateaza si cauza si efectul pentru ca la ei statul, societatea, institutiile , legile, normele, regulile ,cutumele , drepturile cetatenilor , responsabilitatea individuala si viata sociala functioneaza exasperant de normal. La noi situatia este diferita. Dupa decenii de suspiciune generalizata , restabilirea increderii sociale nu este o intreprindere usoara. Interventia psihologica poate fi centrata pe individ dar va actiona in unele cazuri numai asupra efectelor deoarece cauzele problemelor individului isi au originea de multe ori in problemele societatii noastre ( multe din cazurile tratate in spitalele de psihiatrie sunt de fapt cazuri sociale ) . De aceea, psihologia nu-si poate onora obligatiile , prestatia psihologica nu se ridica la inaltimea asteptarilor societatii si in locul ramas gol apar surogate. Imaginea marelui public despre psihologie se rezuma la aspectele marginale prezentate in ziare ( selectia concurentilor pentru Big-Brother, problemele sentimentale ale adolescentilor, doamnelor si domnisoarelor si noua revolutie sexuala ) sau in emisiunile posturilor de televiziune ( hipnoza ostentativa in direct,etc.) si la cliseul conform caruia psihologii au aceeasi ocupatie ca si psihiatrii dar cu un nume schimbat . Psihologia este astfel estompata de parapsihologie ( parapsihologii , astrologii, zodiile si sexul au invadat ecranele tv ), psihologia normalitatii de psihopatologie iar psihologul va deveni o instanta de care stii cand te apropii dar nu stii cand vei scapa. In conformitate cu aceasta imagine, oamenii care se simt normali dar doresc in mod imperios sa vorbeasca despre propriile probleme vor evita in mod natural sa mearga la psiholog si cu atat mai mult la un psihiatru. Aceasta stare de lucruri ascunde de fapt o dezertare de la obligatiile sociale ale disciplinei , domeniului si practicantilor . Cu alte cuvinte, daca oamenii nu sunt in stare sa-si rezolve singuri problemele, nu le ramane altceva de facut decat sa aleaga intre a merge la un parapsiholog , astrolog, preot, la o ghicitoare sau , dupa cum s-a constatat, la un Bivolaru . S-a creat un cerc vicios . Cererea sociala de servicii psihologice exista , psihologii nu beneficiaza de un suport social si administrativ necesar pentru a-si indeplini profesia iar potentialii beneficiari ai serviciilor psihologice se adreseaza non-psihologilor. Si cum exista nenumarate exemple in istoria noastra recenta care demonstreaza ca interventia intr-un domeniu a altor instante decat cele profesionale in loc sa rezolve vechile probleme a generat intotdeauna noi probleme , este de presupus ca initiativa ruperii acestui cerc vicios va veni de la reprezentantii noii generatii de psihologi***) . Cu toate ca si ei traiesc in aceeasi lume o percep cu totul altfel si ramane speranta ca in acest mod ar putea gasi iesirea din labirint.
Sergiu SIMION
Note
*)
Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm) ;
ASYMETRIA. Revista de cultura, critica si imaginatie. Paris ( http://www.asymetria.org/data/simionsergiupostpitesti.html )
New York Magazin, Anul 9, Nr. 455,Anul 9, Nr. 455, 1 Februarie 2006
http://www.nymagazin.com/arhiva/html/453_comunitare_12.html
**)
http://www.contributors.ro/global-europa/disiden%c8%9ba-%c8%99i-nebunie/#comment-153458
http://www.contributors.ro/global-europa/disiden%c8%9ba-%c8%99i-nebunie/#comment-153900
***)
Din pacate, nu a mai venit. Domeniul psihologic a fost de fapt confiscat a la long de catre vechea garda si de catre alte "structuri de psihologie" (cf: Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism ; Democratie psihologica prin reprezentare militara ,etc. ).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)