Eroii ignorati ai societatii civile

“...în această lume copleşită de tembelism, ignoranţă şi ticăloşie sunt obligat faţă de mine şi de societate, pentru că am ştiinţă de carte şi pregătirea profesională, să deconspir şi să probez  mecanismul corupţiei instituţionalizata în materie imobiliară. Şi să rezist până la capăt”
“Nu mi-au luat cărţile că nu-s pe înţelesul lor”; ”următorul pas e incendierea casei. Şi dacă nu merge nici asta – catafalcul. Mi le-au spus şi pe astea. Până acum, tot ce mi-a spus ţiganul că o să întâmple, s-a întâmplat” 

Florin Ciobanescu 

http://www.pressalert.ro/2013/11/povestea-incredibila-barbatului-care-nu-cedeaza-de-17-ani-fata-mafiei-imobiliare-tiganesti/florin-ciobanescu-4/

Câmp de război la o aruncătură de Primăria Timişoara.  D e 16 ani (s.n.), mafia imobiliară ţigănească încearcă să-l scoată pe  Florin Ciobănescu din ultimul apartament al vilei cu numărul 6 de pe strada Mihai Eminescu. Şi nu reuşeşte. Pentru că bărbatul cu păr alb şi privire de vultur are ceva mai puternic decât banii clanului Cârpaci. Un crez al său: “în această lume copleşită de tembelism, ignoranţă şi ticăloşie sunt obligat faţă de mine şi de societate, pentru că am ştiinţă de carte şi pregătirea profesională, să deconspir şi să probez  mecanismul corupţiei instituţionalizată în materie imobiliară. Şi să rezist până la capăt”. Şi nimic nu-l mai surprinde pentru că-n lupta sa fără sfârşit a trecut prin toate presiunile clanului Cârpaci – scandal, geamuri sparte, decibeli, rahat pe clanţă, curent, apă, canalizare  tăiate. Plus sprijinul mafiot al autorităţilor. Vecinii săi au cedat de mult.

Prima care a vândut o cameră şi un antreu familiei Cârpaci a fost vecina de la demisol. “Nu am cum să o condamn pe femeie. I-au cumpărat un apartament cu două camere într-un bloc pe aici, pe aproape. Cum au intrat ţiganii, mi-a zis unul 

: voi, românii, sunteţi nişte împuţiţi. De ce? l-am întrebat. Pentru că vă c..... în casă! Nu aveţi, voi, românii, closet în casă ?

  Aşa că, primul lucru pe care l-au făcut, a fost să desfiinţeze toate dependinţele şi să le construiască-n curte. Au încercat vreo cinci variante, ultima closet supraetajat cu două camere şi antreu. Următoarea care a plecat a fost vecina din apartamentul de lângă ei, care avea doi copii studenţi şi un nepot nou născut – în sesiune i-au pus 150 de decibeli întruna”, povesteşte Ciobănescu. Pe alţi vecini, care au făcut pactul, ţiganii i-au făcut cu vrăjeala “le-au promis ţigănii că le cumpără la ambii copii vile, şi-au vândut ăia tot, s-au mutat cu părinţii aici. Ţiganul nimic. Când s-a dus să-l întrebe, s-au ales doar cu scandal şi au plecat de frică”.
Fost secretar al Primăriei Timişoara, Florin Ciobănescu, îşi aminteşte că, în iunie 1990,  ţiganul Benga  a venit în primărie şi i-a propus un târg – să-i facă rost de fişele locative ale imobilelor din centrul Timişoarei. L-a refuzat şi după doi ani s-au reîntâlnit. “Era aici pe colţul străzii şi mi-a zis Benga :  şi mi-a arătat evidenţa locativă cu persoanele cu restanţe la furnizorii de servicii comunale, cele dispuse, practic, să facă primul act de comerţ care să le permită ţiganilor intrarea într-un imobil”. În vila  de pe Mihai Eminescu, fostă reşedinţă oficială a şefului garnizoanei sovietice, primele apartamente s-au vândut de către primărie pe legea care permitea vânzarea rapidă către ţigani. Şi aşa a ajuns clanul Cârpaci să pună mâna pe prima  încăpere, tranzacţia fiind perfectată “la notarul Safta Criste, nevastă de procuror general al României atunci, cea care va inventa şi promisiunea de vânzare – cumpărare ca să se mascheze cumpărările ilegale de pe Legea 79″, povesteşte Ciobănescu. De altfel, primăria a reuşit “performanţa” să vândă apartamentele după trei legi diferite, deşi clădirea avea acelaşi statut juridic.

Îţi explică la fel de direct că “ţiganii nu sunt decât beneficiarii sistemului de corupţie instituţionalizată, care s-a creat prin toate legile de restituire a proprietăţilor, făcute deliberat prost. A apărut cererea şi oferta. Ţiganii au metodele lor de presiune directă, limitată. Mai departe apare toleranţa interesată a angajaţilor statului, care-i ajută şi intervin pentru a-şi acoperi propriile acţiuni dolozive”. Când ţiganii au ajuns să sape în demisol ca să-şi facă încăperile mai înalte, să taie până şi stâlpii din structura de rezistenţă a clădirii şi coşurile de fum, Ciobănescu le-a atras atenţia tuturor autorităţilor. A ajuns până la Adrian Năstase. “Trebuia să vină să verifice Miron Mitrea, pe teren, toate cele reclamate. Ţiganul a aflat ceva şi a venit la mine să-i semnez un acord ca vecin. Mi-a oferit 60.000 de dolari. N-am cedat pentru că însemna că m-am predat. A doua zi, Mitrea, deşi în Timişoara, nu a mai ajuns la casă pe motiv că şi-a scrântit piciorul la vânătoare. Mi-a spus ţiganul .(s.n.)

 Nu ştiu la cine au ajuns banii, dar ministrul n-a mai venit. Şi au continuat ţiganii teroarea. Mi-a spus mie Dulcea (tatăl lui Vladimir Cârpaci, zis “Pipi”, n.a) când trăia : eu nu lucrez decât cu inamovibili. Miliţienii au oricum pe alţii deasupra lor care nu fac decât să crească preţul (s.n.). Am fost,  ca Diogene cu lumânarea în întunericul minţii, la toţi prefecţii şi la toate autorităţile să le explic cum au încălcat toate legile legate de construcţii cei din clanul Cârpaci. Din toate sesizările, doar un dosar penal a ajuns să fie judecat”. Asta chiar dacă vila-i aproape o ruină, lăsată fără geamuri, cu zidurile fisurate, doar, doar se va prăbuşi. Ştie că fără ajutorul angajaţilor statului, cei din clanul Cârpaci nu ar fi reuşit nimic. Şi ştie că antidotul este unul singur – o listă cu toţi simbriaşii statului care au avut legături comerciale, de orice fel, cu clanurile imobiliare. Şi să explice unii, de exemplu, cum s-a vândut la ţigani un apartament în Circumvalaţiunii la preţ de penthouse.

De la primărie nu are nicio speranţă căci ştie că nu are pe cine se baza  -”pe secretarul Cojocari îl ştiu din facultate. Pe care a făcut-o cu putina de brânză şi torogoata. Acum este eminenţa cenuşie a oraşului. Primarul Nicolae Robu nu-i decât un negustor, nu un manager al interesului public. Acest Bill Gates de Bogsig  este la fel de tâmpit ca şi Gheorghe Ciuhandu, dar de patru ori mai scump. Nu-l interesează readucerea clădirii la faza iniţială, ci-l interesează ca Vladimir Cârpaci să plătească acele despăgubiri. În loc să discute fondul problemei îi dă şansa ţiganului să facă un târg rentabil”. Ciobănescu încă rezistă în apartamentul peşteră. Se pregăteşte să înfrunte iarna. Pentru că imediat ce pleacă din casă dau iama hoţii. Urcă pe schelele lăsate-n jurul casei de clanul Cârpaci şi fură ce le pică-n mână. “Nu mi-au luat cărţile că nu-s pe înţelesul lor”, face haz de necaz Ciobănescu. Care rezistă. Şi este pregătit pentru orice -”următorul pas e incendierea casei. Şi dacă nu merge nici asta – catafalcul. Mi le-au spus şi pe astea. Până acum, tot ce mi-a spus ţiganul că o să întâmple, s-a întâmplat”. 

http://www.pressalert.ro/2013/11/povestea-incredibila-barbatului-care-nu-cedeaza-de-17-ani-fata-mafiei-imobiliare-tiganesti/florin-ciobanescu-4/

Un pensionar din Timişoara a reuşit,  după mai bine de 15 ani de teroare şi procese  (s.n.), să-i aducă lui Vladimir Cârpaci o condamnare de doi ani de închisoare cu suspendare. Povestea a început după ce Cârpaci, lider al clanului de romi care a reuşit să intre în posesia mai multor imobile valoroase, a pus ochii pe casa bătrânului şi a pornit un adevărat război împotriva acestuia pentru a i-o cumpăra. 

 Florin Ciobănescu (70 de ani), fost ziarist la „Scânteia” şi secretar al Primăriei Timişoara, este un pensionar atipic pentru România. Bătrânul, care deţine cunoştinţe temeinice de Drept şi are un caracter de fier, a pus la pământ mafia imobilairă din Timişoara, celebră la nivel naţional, după ce membrii ei au pus mâna pe clădiri-monument din oraş, prin teroare şi ilegalităţi. Preţul plătit de Ciobănescu: peste 15 ani de sacrificii şi teroare, dar şi procese în instanţă, pentru a-şi păstra apartamentul pe care a pus ochii un clan de rromi, din care face parte şi Vladimir Cârpici, cunoscut în Timişoara pentru afaceri imobiliare dubioase. (s.n.) 

Florin Ciobănescu a reuşit, după anii de chin, să obţină o condamnare definitivă la doi ani de închisoare cu suspendare pentru Cârpaci, zis Pipi, acelaşi baştan care a pus mâna şi pe o parte din Spitalul de Copii din Timişoara, evacuând bolnavii şi medicii din clădire. Un şir nesfârşit de nereguli Totul a început după Revoluţie, când chiriaşilor din clădirea-monument în care locuieşte şi Florin Ciobănescu li s-a dat dreptul să cumpere apartamentele. Cele cinci apartamente ale clădirii, situată într-o zonă ultracentrală a oraşului, ar fi trebuit să ajungă la noii proprietari pritr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii 112, care prevede, printre altele, interdicţia de înstrăinare pentru o perioadă de zece ani. În baza acestei legi a fost vândut, însă, doar apartamentul lui Florin Ciobănescu. Celelalte patru locuinţe au fost vândute în baza unei alte legi, care nu avea prevăzută interdicţia de înstrăinare. Practic, aceasta a fost cheia prin care foştii chiriaşi, care au cumpărat apartamentele de la Primăriei, le-au vândut într-un timp foarte scurt, la preţuri de nimic, clanurilor de romi din Timişoara, dornice să acapareze cât mai multe imobile importante situate în centrul oraşului. Romilor le-a fost suficient să pună mâna pe un singur apartament. Apoi, prin terorizarea vecinilor, geamuri sparte, fecale pe clanţe sau gălăgie, clanul Cârpaci a reuşit să-i „convingă” pe ceilalţi locatari să le vândă casele şi să scape din infern. Nu a fost, însă, şi cazul lui Florin Ciobănescu, care a refuzat să facă orice fel de înţelegere cu  „locotenenţii“ lui „Pipi“. De atunci, de la finele anilor ’90, a început coşmarul bătrânului, care a fost terorizat non-stop, prin demontarea ţiglelor de pe acoperiş, tăierea utilităţilor şi chiar executarea unor lucrări care au afectat grav structura de rezistenţă a clădirii, riscând chiar ca aceasta să se prăbuşescă. Cum l-au terorizat romii De unul singur, Florin Ciobănescu a luptat cu clanul de romi şi cu ceea ce fostul secretar al Primăriei Timişoara numeşte „corupţie instituţionalizată”. Cu multă perseverenţă, Ciobănescu a ţinut piept intimidărilor violente venite din partea lui Vladimir Cârpaci, obţinând, după câţiva ani de anchete, trimiterea acestuia în judecată pentru executarea unor lucrări neautorizate, care au pus în pericol clădirea-monument, a cărei structură de rezistenţă a fost afectată.  Procesul baştanului a ajuns iniţial la Judecătoria Timişoara, iar magistraţii l-au condamnat, anul trecut, pe Cârpaci la doi ani de închisoare cu suspendare, sentinţa nefiind definitivă. Totodată, judecătorii l-au obligat pe „Pipi” să-i plătească lui Florin Ciobănescu 10.000 de lei, daune morale. A urmat recursul lui Cârpaci, judecat la Curtea de Apel Timişoara, unde magistraţii au menţinut pedeapsa, modificând doar partea prin care se reţine că infracţiunile au fost comise în formă continuată. „Judecătorii au omis că acelaşi personaj mai are o condamnare cu suspendare în Germania, iar asta ar fi trebuit să atragă după sine o condamnare cu executare. În plus, fiind un dosar penal, judecătorul era obligat să constate şi că introducerea apartamentelor în circuitul civil s-a făcut printr-o soluţie care reclamă nulitatea absolută”, a declarat Florin Ciobănescu, după pronunţarea ultimei sentinţe.  Chiar dacă a obţinut o victorie în lupta cu baştanul Cârpaci, bătrânul luptă în continuare pentru anularea contractelor prin care romii au cumpărat celalte patru apartamente din clădirea sa. Ciobănescu simte că acest moment este aproape, cazul său fiind în lucru atât la Corpul de Control al Guvernului, cât şi la Parchet. „S-a ajuns în situaţia în care toate fărădelegile făcute timp de 15 ani nu mai pot fi acoperite şi vrând nevrând vor fi nevoiţi să le soluţioneze. Victor Hugo spunea că nicio armată nu poate să înfrângă o idee căreia i-a venit timpul. Acum este timpul anticorupţiei. Nu au de ales. Mi-am sacrificat 15 ani de viaţă ca să deconspir acest mecanism al corupţiei (s.n.) ”, a declarat Florin Ciobănescu pe care nimic nu îl mai poate opri să îşi ducă la îndeplinire idealul.   „Mi-au tăiat utilităţile, apoi mi-au luat ţiglele de pe acoperiş. Sunt lucruri care făceau parte dintr-un scenariu cu privire la care am fost avertizat când am refuzat să fac târgul cu ei”. - Florin Ciobănescu, pensionar 

Sursa : http://adevarul.ro/locale/timisoara/bastanul-scos-strada-spitalul-copii-terorist-imobiliar-acte-regula-batran-simbolul-luptei-mafia-imobiliara-1_5394a2970d133766a867df19/index.html