Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe Contributors.ro :
Dupa 25 de ani de libertate , cetatenii Romaniei democrate si europene au ocazia sa citeasca ( sa adaptam aici un titlu kantian ) un fel de neverosimile ” Prolegomene la orice metafizica viitoare a scuipatului care se va putea infatisa drept stiinta ” ( textul de mai jos este strict autentic ):
Gabriel Liiceanu - Despre neajunsul de a scuipa în sus
Dupa 25 de ani de libertate , cetatenii Romaniei democrate si europene au ocazia sa citeasca ( sa adaptam aici un titlu kantian ) un fel de neverosimile ” Prolegomene la orice metafizica viitoare a scuipatului care se va putea infatisa drept stiinta ” ( textul de mai jos este strict autentic ):
” Și-având eu în minte povestea cu Sebastian, m-am gândit să vă spun și vouă, dragi fete și băieți de la O revistă-din-stirpea-Săptămânii-lui-Barbu: înainte să scuipați în sus, cu garanția că veți primi totul înapoi, puneți și voi mâna și scrieți un Jurnalul de la Păltiniș, o Despre limită sau vreo Ușă interzisă. Sau măcar puneți mâna și traduceți un Sein und Zeit. Sau vreun dialog din Platon. Sau, dacă nu vă plac chestiile astea și nici autorul, scrieți niște Parabolele lui Isus. Sau Despre îngeri sau măcar ceva, acolo, niște Minima moralia. Sau traduceți Plotin. Iar dacă, ocupați din adolescență cu scuipatul, n-ați avut timp de greaca veche, măcar scrieți ceva cam ca minunea asta de carte: Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății. Sau Când Socrate nu are dreptate. Și dacă nu vă plac nici astea, luați ca model Omul recent. Sau Ochii Beatricei. Sau Discernământul modernizării. Traduceți teatrul lui Ionesco! Dați-i o replică Infinitului dinăuntru! Iar voi, tovarășe dragi de la O revistă-din-stirpea-Săptămânii-lui-Barbu, scrieți ceva în genul Intimității secolului al XIX-lea. Sau poate un roman: Viața începe vineri. Sau: Viitorul începe luni. Faceți și voi vreo hermeneutică fină a lui Caragiale ca în Lumea ca ziar, că doar ați făcut Filologia…
Vedeți câte opțiuni aveți? E-atât de simplu! După ce veți face unul sau altul din lucrurile astea, puteți scuipa liniștiți. Scuipatul vostru, îmblânzit de cultură, vă garantez, o să traverseze timpul. Până una-alta, tot scuipând în sus, riscați să albiți.”
Si acest text va ramane pentru eternitate ( ca si altele asemenea ) deoarece dupa tot atatia ani de libertate , democratie , cultura si reintrare a noastra in Europa , modelul de dialog oferit neamului de catre modestia corifeilor lui culturali nu difera prea mult de ceea ce hâtrul Ion Creanga, cu mult umor , intelegea prin “stuchitul mâţelor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu