Despre starea de drept si starea de fapt din Romania

Comentariul de mai jos a fost facut la un articol publicat recent pe Contributors.ro (  Vladimir Tismaneanu - Felicitari , domnule Ponta ) : 

Sergiu Simion spune:

08/12/2012 la 2:20

Pentru situatia de fata exista un element surprinzator care pune in umbra energia enorma irosita in „ razboiale ideologice” fara sfarsit , si pune in lumina actiunile, faptele respectiv corespondenta ( sau , dupa caz, necorespondenta ) dintre vorbe si fapte. Este vorba de o grila de tip turnesol prin care se poate evalua activitatea intregului guvern actual, a guvernului care va veni ,ca sa nu mai vorbim de cele care au fost pana acum .

Intreaga situatia politica din Romania, activitatea sau inactivitatea guvernului si asteptarile populatiei, sunt rezumate indirect intr-un text ( de fapt o scrisoare catre guvern pe post de.. Mos Nicolae ! ) de o concizie si de o claritate remarcabila. Acest text despre ce ne doare pe toti de peste doua decenii, este scris nu de catre politicieni, sefi de partide , senatori, deputati, ministri, europarlamentari, politologi, analisti politici si jurnalisti de-ai nostri, ci de catre domnul Steven van Groningen, presedintele Raifeissen Bank .

Cred ca ne putem toti imagina ( inca avem voie sa visam) cum ar fi aratat Romania acum, daca inca din anii `90 , in scolile , liceele si universitatile romanesti , elevii ( adica cetatenii de astazi ai Romaniei ) ar fi fost invatati inca de pe bancile scolii ca asa ar trebuie sa fie un guvern . Daca…

Cateva pasaje despre cum trebuie sa fie si ce trebuie sa faca un guvern (Government Wish List ) , daca vrea sa guverneze cu adevarat ( e atat de simplu !) :

„Un bun administrator.
Asta include colectarea taxelor si impozitelor de la toata lumea, nu doar de la unii ( s.n.) . Regula sa se aplice nu doar guvernului, dar si companiilor controlate de stat (aceste companii reprezinta 7% din valoarea bruta adaugata, dar 24% din arieratele din Romania)…
… Managerii ar trebui numiti doar dupa criterii profesionale.(s.n.)

Transparent.
Cheltuielile publice si procesele de achizitii ar trebui sa fie transparente, fiind necesara si prioritizarea clara a proiectelor. …. Este insa nevoie de un proces transparent de stabilire a prioritatilor. Care proiecte primesc finantare si dupa ce criterii?(s.n.)Diferitele guverne vor folosi criterii diferite, in functie de ideologie, dar procesul trebuie in acelasi timp sa fie transparent.

Bun manager de proiecte.
Proiectele nu trebuie doar incepute, ci si finalizate (s.n.). Romania are 40.000 ( ? !-s.n.) de proiecte de infrastructura neterminate, care au costat multi bani publici, dar au un impact limitat.
In 2010, Romania a avut cea mai mare pondere a investitiilor publice in PIB la nivelul UE (5,8%).Totusi, infrastructura este una dintre cele mai sarace din Europa (s.n.) , iar acest lucru trebuie sa se schimbe…

Stabil .
Schimbarea permanenta a oficialilor si specialistilor din ministere face foarte dificila angajarea unui dialog si nu contribuie la asumarea responsabilitatilor (s.n.) .

Respectuos si respectat.
Guvernul trebuie sa respecte ( s.n.) cetatenii, contribuabilii si alegatorii si sa fie respectat ( s.n.). Institutiile ar trebui sa fie intarite si nu puse in dificultate (s.n.). Ar trebui toleranta zero fata de coruptie(s.n.).

Credibil.
Singura cale prin care se construieste credibilitate este respectarea promisiunilor(s.n.). Sa faci ceea ce spui ca vei face (s.n.). Ar fi frumos sa avem un guvern credibil (s.n.).

Predictibil.
Strategii sectoriale pe termen lung pentru cele mai importante sectoare ale economiei romanesti (s.n.) .
Fara ordonante de urgenta ale guvernului si schimbari legislative grabite(s.n.), cu exceptia unor urgente reale. …. Aplicarea legii ar trebui sa fie clara si neunivoca (s.n.).

Curajos.
Ultima dar nu cea din urma calitate pe care as dori-o unui guvern, curajul de a face ce trebuie in intersul tarii (s.n.), chiar daca risca pierderea popularitatii sau intra in contradictie cu interesele personale pe termen scurt sau cu orgoliul membrilor sai (s.n.) .”

In final , o lectura propusa pentru membrii guvernului :

„…poate ca daruiesti fiecarui membru al guvernului un exemplar al cartii ‘Why Nations Fail’ (De ce esueaza natiunile).”

Sursa :
http://stevenvangroningen.eu/government-wish-list ;
http://www.newz.ro/stire/144368/seful-raiffeisen-bank-ii-cere-lui-mos-nicolae-un-guvern-al-romaniei-respectuos%2C-credibil-si-curajos.html

( http://www.contributors.ro/global-europa/felicitari-domnule-ponta/)

Government Wish List

Scrisoarea unui strain ( capitalist ) catre guvernul roman (socialist) sau un exemplu ad-hoc de normalitate politica si sociala ( europeana)  : 



Presedintele Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, are cateva dorinte punctuale privind calitatile pe care ar trebui sa le aiba viitorul guvern al Romaniei. Le-a  publicat pe blog-ul sau sub forma unei scrisori : 

Draga mos Nicolae,   

Te rog sa ne aduci un guvern care sa fie:

Un bun administrator. Asta include colectarea taxelor si impozitelor de la toata lumea, nu doar de la unii ( s.n.) . Regula sa se aplice nu doar guvernului, dar si companiilor controlate de stat (aceste companii reprezinta 7% din valoarea bruta adaugata, dar 24% din arieratele din Romania).
Companiile de stat ar trebui sa aplice si sa respecte principiile general acceptate de guvernanta corporatista si sa respecte drepturile minoritarilor. Managerii ar trebui numiti doar dupa criterii profesionale.(s.n.)

Transparent. Cheltuielile publice si procesele de achizitii ar trebui sa fie transparente, fiind necesara si prioritizarea clara a proiectelor. stim ca nu sunt suficienti bani, este normal. Nimeni nu are suficiente resurse pentru a face tot ceea ce ar vrea sa faca. Este insa nevoie de un proces transparent de stabilire a prioritatilor. Care proiecte primesc finantare si dupa ce criterii?(s.n.) Diferitele guverne vor folosi criterii diferite, in functie de ideologie, dar procesul trebuie in acelasi timp sa fie transparent. 

Bun manager de proiecte. Proiectele nu trebuie doar incepute, ci si finalizate (s.n.). Romania are 40.000 ( ? !-s.n.) de proiecte de infrastructura neterminate, care au costat multi bani publici, dar au un impact limitat.
in 2010, Romania a avut cea mai mare pondere a investitiilor publice in PIB la nivelul UE (5,8%). Totusi, infrastructura este una dintre cele mai sarace din Europa (s.n.) , iar acest lucru trebuie sa se schimbe.

Stabil . Schimbarea permanenta a oficialilor si specialistilor din ministere face foarte dificila angajarea unui dialog si nu contribuie la asumarea responsabilitatilor (s.n.) .

Respectuos si respectat. Guvernul trebuie sa respecte ( s.n.) cetatenii, contribuabilii si alegatorii si sa fie respectat. Institutiile ar trebui sa fie intarite si nu puse in dificultate. Ar trebui toleranta zero fata de coruptie(s.n.). 

Credibil. Singura cale prin care se construieste credibilitate este respectarea promisiunilor(s.n.). Sa faci ceea ce spui ca vei face (s.n.). Ar fi frumos sa avem un guvern credibil (s.n.).
Apropo, ieri am citit urmatorul pasaj de Mahatma Gandhi: 'Fericirea este atunci cand ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci se afla in armonie'. Poate ca ar trebui sa-mi doresc un guvern fericit, a remarcat Van Groningen in scrisoare. 

Predictibil. Strategii sectoriale pe termen lung pentru cele mai importante sectoare ale economiei romanesti (s.n.) .
Fara ordonante de urgenta ale guvernului si schimbari legislative grabite(s.n.), cu exceptia unor urgente reale. Un proces legislativ care sa includa un parcurs solid de consultari intre toate partidele, o analiza corecta de impact si un mod rezonabil de implementare. Aplicarea legii ar trebui sa fie clara si neunivoca (s.n.). 

Curajos. Ultima dar nu cea din urma calitate pe care as dori-o unui guvern, curajul de a face ce trebuie in intersul tarii (s.n.), chiar daca risca pierderea popularitatii sau intra in contradictie cu interesele personale pe termen scurt sau cu orgoliul membrilor sai (s.n.) .

Cu dragoste, Steve.

PS Daca nu poti sa imi indeplinesti toate dorintele pe 6 decembrie, nu este o problema, este bine si pe 9 decembrie (in acest an).
PPS Daca cele de mai sus sunt prea mult, poate ca daruiesti fiecarui membru al guvernului un exemplar al cartii 'Why Nations Fail' (De ce esueaza natiunile).
PPPS Calului tau sper sa ii place morcovul. ( Este o referire la traditiile din tara autorului scrisorii - n.n.) 

Comentariu Final. Sunt departe vremurile cand credeam ca un mos cu barba calare pe un cal alb imi va indeplini dorintele, asa ca nu mai cred ca aceste dorinte vor fi indeplinite de mos Nicolae. Dar guvernul o poate face, nu-i asa? Nu acesta este rolul lui?( s.n.) 

Sursa :

 http://www.newz.ro/stire/144368/seful-raiffeisen-bank-ii-cere-lui-mos-nicolae-un-guvern-al-romaniei-respectuos%2C-credibil-si-curajos.html

http://stevenvangroningen.eu/government-wish-list

Oare cati  politicieni, sefi de partide , senatori, deputati, ministri, euro-parlamentari, politologi, analisti politici si jurnalisti de-ai nostri , ar fi fost in stare sa scrie un asemenea text atat de concis, atat de clar , si atat de normal,  despre ce ne doare ?!  Cred ca nici unul , dovada faptul ca timp de peste doua decenii, nimeni dintre noi nu l-a scris  ! 

Pentru cine este totusi dezamagit de aceasta analiza atat de "simplista" ( jmi amintesc amuzat ca ,  prin anul 2006 , o studenta de la psihologie era pur si simplu revoltata pe un forum de faptul ca americanii de exemplu  scriu carti de psihologie atat de "simple", incat probabil poti fi intelese de toti cei care le citesc... :)) exista o solutie . 

Un articol aparut in Revista 22 (Dorel Sandru - Alegerile, un simulacru costisitor )  face o excelenta analiza-fluviu ( interdisciplinara ca informatie si anvergura) , a starii de fapt a societatii romanesti . Problema este ca dincolo de opiniile specialistilor avizati ( "legal abilitati") , oamenii asteapta ceva mult mai concret si legat de ceea ce ii doare si ceea ce au in fata ochilor, si nu neaparat de teorii ( politologice, sociologice,etc.) abstracte sau de revelatii metafizice. 

In sfarsit, cred ca ne putem toti imagina ( inca avem voie sa visam) cum ar fi aratat Romania acum, daca inca din anii `90 , in scolile , liceele si universitatile romanesti elevii ( adica cetatenii de astazi ai Romaniei ) erau invatati inca de pe bancile scolii ca asa trebuie sa fie un guvern. Daca...

Sau cum spunea odata  un prieten de-al meu :

Ce-o fi atat de greu ?! ... 

P.S. Imi amintesc o emisiune de la TVRL din anii `90 in care se mentiona ca guvernul elvetian a propus guvernului roman sa invite gratis un grup de tarani romani , intr-un fel de schimb de experienta in Elvetia pentru a vedea acolo si un alt mod de a face agricultura. Dupa cum era de asteptat, nu a ajuns  nici un taran roman in Elvetia. In schimb , daca imi amintesc bine , au ajuns totusi altii. Au ajuns parlamentari din CPUN-ul de atunci ,  care aveau cam aceeasi legatura cu agricultura pe care o aveau taranii romani cu CPUN-ul. Adica nula.

Update
In urma rezultatelor alegerilor , raspunsul premierului Ponta ( poate si al viitorului guvern) este unul fara echivoc care , dupa nebunia politica din aceasta vara , declara raspicat ca de acum inainte va instaura "pacea sociala" :

" În perioada următoare, cine va ridica sabia, de sabie va muri "
Premierul Victor Ponta 

http://www.evz.ro/detalii/stiri/victor-ponta-in-perioada-urmatoare-cine-va-ridica-sabia-de-sabie-va-muri-1015119.html

Sindromul ratarii si tendinta de psihologizare

Un foarte interesant articol  aparut pe Contributors.ro ( Tudor Calin Zarojanu - Sindromul ratarii ) ofera o grila psihologizanta de interpretare a societatii romanesti si a comportamentelor oamenilor. Comentariul de mai jos aparut in revista mentionata se refera la aceasta problema : 

Sergiu Simion spune:

06/12/2012 la 11:21

Articolul domnului Tudor Calin Zarojanu este unul absolut captivant deoarece ofera o grila de interpretare a societatii romanesti si in acelasi timp a comportamentelor oamenilor . Pe de alta parte, este un fapt evident si indubitabil ca avem si jurnalisti romani „ vanduti” despre care scrie autorul , dar ar fi fost poate mult mai interesant daca scria si despre ofiterii acoperiti de ieri si de azi din presa romaneasca, dar aici avem un tabu de care se pare ca nu se poate atinge nimeni . Pe de alta parte, avem si jurnalisti romani de exceptie care in ultima perioada scriu articole pur si simplu fascinante.

In cazul de fata , teza de baza a articolului apartine unui trend psihologizant foarte in voga la noi . Autorul sustine ca societatea romaneasca ar fi animata de doua pulsiuni fundamentale :
„Am ajuns de mult la concluzia că sentimentele principale care animă societatea românească, de 23 de ani încoace, sunt resentimentul şi frustarea. Perfect explicabil, după o jumătate de secol de comunism şi deja aproape un sfert de veac de tranziţie năucă.”

Bineinteles ca exista resentimente si frustrari , dar a sustine ca numai acestea alimenteaza societatea romaneasca este o eroare majora care scoate in prim plan efectele , dar ascunde in fundal cauzele care genereaza aceasta situatie ( cine sunt cei care au resentimente si cum au aparut acestea ? cine sunt cei care au frustrari ? impotriva cui ? ce genereaza aceste resentimente si frustrari ? ) .

Sa ne reamintim modul in care a inceput revolutia la noi. loc sa ne confruntam cu o explozie de ura , ne-am confruntat cu o explozie de bucurie a eliberarii ( exista in scenele filmate atunci un moment memorabil cu cineva care desfacea o sticla de sampanie … ). La altii nu a fost la fel . Istoria consemna ca in 1956 cand a inceput revolutia din Ungaria , dupa numai trei zile, pe strazile Budapestei se puteau vedea cum atarnau de stalpi unii din activistii de partid si securistii lor.
In mod cert si dupa comportamentul multimilor imense observate si filmate in miscarea din 1989, populatia nu era antrenata atunci de ura ( ura a fost injectata in populatie si a aparut in mod cert dupa aceea, dar aceasta este o alta discutie ) .

Absurditatea acestui diagnostic social devine evidenta daca aceasta teza ar trebuie sustinuta in fata beneficiarilor ei. Din acest punct de vedere „sindromul ratarii” asa cum il defineste autorul da vina numai pe individ eludand practic sistemul si contextul in care acesta este sunt angrenat. Adica esentialul , pentru ca acolo se ascund responsabilitatile si principalii vinovati , in acest complicat angrenaj cetateanul avand numai rolul de beneficiar, mai exact de victima. Decalogul celor 10 ratari arunca pisica cetatenilor distribuiti in rolul de acar Paun, dar scapa printre degete adevaratii vinovati pentru starea de fapt .

A fost o revolutie ratata?! Desigur, dar nici unul din mortii ei nu a fost ratat iar teroristii ei neindentificati ii cautam si acum . A fost „ Piata Universitatii ” ratata ?! Desigur, dar nici un miner , cu cei din fruntea lor cu tot, nu a ratat nici un golan deci toti au fost batuti ( unii chiar omorati ) ca in Evul Mediu in fata camerelor de luat vederi si sub ochii Europei ( statul roman privea atunci , ca si acum, in alta parte… ). A fost o prosperitate ratata , adica avem o populatie saracita ? Desigur, dar nu pentru faptul ca nu a avut curaj ( „Ce am investit şi ce am riscat, noi, ceilalţi, ca să obţinem prosperitatea? ”) ci pentru ca uneori nu avea nici ce sa investeasca , nici cum sa riste atunci cand legile sunt egale pentru toti dar functioneaza uneori numai pentru unii. De exemplu sintagma „ averea dobandita se prezuma a fi licita ” prevazuta cu ceva timp in Constitutie a legalizat practic furtul de aceea unii traiesc si dincolo de lege si dincolo de Occident. In acest caz , cetatenii ordinari ( supusi legilor ) nu pot fi decat „ratati”.
De aceea, a sustine in fata unor cetateni dintre care care au fost unii impuscati la revolutie, altii batuti la mineriade , altii deposedati prin Caritas-uri, FNI-uri, etc , altii mintiti cu televizorul, altii mintiti de toti politicienii si toate partidele in care au crezut, etc. , altii terorizati de gastile de interlopi ,etc. ca sufera de „sindromul ratarii si frustrarii ” este inainte de toate o forma de cinism social pur.

Este exact acelasi gen de rationament despre „capra vecinului” implicat in urmatoarea asertiune a unui psihanalist roman care este convins ca un episod punctual din dorinta de justitie sociala a romanilor, provine nu dintr-un sentiment moral , ci din …invidie ( !) :

„ Psihologic vorbind ( psihologic vorbind, numai dupa unii psihologi – s.n.) această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment.” (http://www.evz.ro/detalii/stiri/n-au-suferit-romanii-in-comunism-la-2-1-cu-psihanalistul-dem-zamfirescu-si-presedintele-iicm.html)

Pe de alta parte, exista opinii mai pertinente despre starea natiunii care pun accentul pe criza morala si implicit pe criza sistemului de valori , ceea ce deplaseaza accentul de la indivizi la sistemul in care sunt de fapt prizonieri :

„ …o profundă oboseală morală a unor largi categorii de cetățeni, o voință de-a încredința puterea cui vrea să o culeagă de pe jos, de a-i lăsa să se descurce pe beneficiarii urnelor, cum vor putea ei. Din punct de vedere clinic, este o stare de depresiune gravă care a adus nația la limita de jos a capacității ei de-a lupta. ” Ion Vianu – O ambianţă stranie şi un avertisment (http://www.revista22.ro/articol.php?id=20757 ) .

In sfarsit, teza fundamentala pe care o sustine autorul incearca sa explice comportamentul oamenilor prin presupusele lor scopuri :

„ Vă sugerez ca, de fiecare dată când vi se pare ciudată, inexplicabilă, halucinantă atitudinea cuiva, să vă-ntrebaţi „Oare ce-a ratat omul ăsta şi de-aia se poartă aşa?””

Problema este ca aceasta teza functioneaza numai pe principiul ocheanului intors : mareste ceea ce ar trebui sa micsoreze , si micsoreaza ceea ce ar trebui sa mareasca. Explicatia unor comportamente sociale tine nu atat de nemultumirile , resentimentele si frustrarile unora sau de scopurile care le sunt atribuite, cat de responsabilitatile reale , actiunile si de faptele reale ( uneori penale ) ale altora ( oameni , actori si agenti sociali , institutii,etc. ) . Bineinteles, numai daca vrem sa le vedem. Cetatenii ordinari ( supusi legilor –s.n.) chiar daca uneori nu au nici o vina , aproape intotdeauna primesc nota de plata ( pentru ca sunt „ratati” ar spune autorul) , dar acesta este deocamdata mersul societatii romanesti ( de fapt, si al altora ) .

Sursa :  http://www.contributors.ro/cultura/sindromul-ratarii/

Update

Topul celor mai viralizate stiri in social media in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2012
BloguriCe mai viralizat articol de pe blog este reprezentat de episodul Vampires and Pirates al seriei Fredo&Pid’Jin. Postul a inregistrat 761 de preluari pe Facebook, 369 de comentarii, 2001 de like-uri, 8 Twitter trackback-uri si un scor total de 63 557.Locul doi este ocupat de postul redactat de Adrian Nastase pe blogul sau, in care prezinta un top al diferitelor evenimente si cantareti rock. Articolul a generat 360 de share-uri pe Facebook, 156 de comentarii, 641 de like-uri, 3 Twitter trackback-uri si a avut un scor total de 24 986.Cea de-a treia pozitie din top este reprezentata de articolul redactat pe blogul contributors.com. Postul(http://www.contributors.ro/cultura/sindromul-ratarii/)a inregistrat un numar de 223 de share-uri pe Facebook, 79 de comentarii, 415 like-uri, 8 Twitter trackback-uri si un scor total de 19 999.

Un dialog cu domnul Victor Ciorbea

Vineri  seara ( 30.11.2012) , in apropierea celebrei Universitati " Spiru  Haret" din Bucuresti,  si  in fata unui magazin de unde voiam sa cumpar ceva , m-am intersectat cu una dintre echipele electorale USL plecate  in teritoriu  " la intalnirea cu poporul ".  Auzind sintagma " domnul senator" , m-am oprit un moment sa vad despre cine este vorba si il vad pe domnul Victor Ciorbea.  Exact atunci cand ma hotarasem de fapt sa-mi vad de drum, de la o persoana din echipa cu scurte rosii ( toti membrii ei purtau astfel de scurte de campanie ) care a vazut  ca ma oprisem si priveam grupul , primesc  o invitatie  neasteptata :

- Vreti cumva sa vorbiti cu domnul senator ?!
- Da ! 

Raspunsul meu a venit in mod  reflex , nu mai puteam da inapoi. Am asteptat putin deoarece  domnul Victor Ciorbea  vorbea cu cineva din echipa . Cand a terminat, cel care imi adresase invitatia a precizat victorios aratand spre mine (  probabil mai inainte avusese tentative si cu alte persoane , dar fara succes ) ceva de genul  :

- Vrea cineva sa va vorbeasca !
- Da, desigur ! , a raspuns domnul Ciorbea intorcandu-se spre mine . 

Dupa un reciproc si politicos "Buna seara!" si dupa ce am dat mana, am trecut la fapte .
Dialogul a decurs cam  asa :

- Domnule Victor Ciorbea, ca multi altii, va stiu din anii `90 cand  impreuna cu Miron Mitrea luptati impotriva lui Ion Iliescu. 

- Da, este adevarat , am lucrat la CNSRL FRATIA,etc.,etc.

- Fiica dvs este cumva in America ? 

- Da , este la Harvard...

- Va felicit pentru acest lucru si ma bucur pentru dvs !

- Multumesc !

Pana aici, pace , liniste si armonie pentru toata lumea. A urmat :

-  Daca asa ati luptat si lucrat in `90, cum se explica atunci faptul ca acum lucrati impreuna cu domnul Piedone ? 

Membrii echipei au devenit brusc atenti. A venit imediat si  raspunsul domnului Ciorbea :

- Pai trebuie sa schimbam tot sistemul asta si sa terminam odata domnule cu mafia asta creata de Basescu si ai lui ... ! 

Linistea s-a dus demult , echipa trepideaza deja in surdina . Turnarea gazului peste foc este inevitabila :

- Pai daca exact acest lucru il  spun si ceilalti , ce mai poate crede un simplu cetatean  ?

Liniste totala . Echipa a devenit brusc foarte atenta.  Domnul Ciorbea  ma priveste , doreste sa-mi spuna ceva , dar nu voi mai afla niciodata ce , pentru ca nu a mai avut cum sa o faca. Ceea ce initial era surdina , a devenit  murmur , trepidatia initiala a devenit  o luare de cuvant colectiva  . Membrii echipei se foiesc in toate partile, se simt datori sa intervina toti si in acelasi timp , vorbesc unul peste altul . Domnul Ciorbea nu mai spune nimic,  practic ei vorbesc in locul nostru . Imi dau seama ca dialogul si-a epuizat potentialul constructiv si cognitiv . Ne privim , ne strangem din nou mainile  si ne despartim cu un " Buna seara " politicos .

Asa a inceput  si asa s-a sfarsit , primul , probabil si ultimul meu dialog in calitate de simplu cetatean cu una din personalitatile politicii romanesti.

In ceea ce ma priveste , am ramas cu un gust amar si cu tristetea ca  inca o persoana care a avut un rol important in ceea ce s-a intamplat in anii `90, si-a schimbat , ca atatia altii de fapt,  comportamentul politic ( e adevarat, numai din punctul meu de vedere, pentru ca nimeni nu poate interzice schimbarea comportamentului nimanui ) si o regasesc in alta tabara decat aceea in care se afla  in anii sperantelor din `90, provocand o confuzie totala pentru cetateanul  care vrand sa voteze "dreapta" ,  se poate trezi ca a votat "stanga" , sau invers...

Dupa 22 de ani , si pe tabla de sah a politicii romanesti, pentru o ( mare) parte din romani , nu mai este clar deloc ce joc se joaca  , care sunt taberele, ce reguli se aplica, cine castiga , cine pierde,  ce rol mai au piesele , si nici in ce culori sunt vopsite. Si nici nu mai are importanta daca ne gandim ca unii misca tabla, altii schimba taberele, altii schimba regulile, altii schimba piesele, altii striga si huiduie de pe margini, iar in curand probabil nu va mai fi clar si nu va mai conta nici cine a mai ramas treaz  ( degeaba... ). 
In  tot acest vacarm al "sindromului Babel" in care toti striga , dar nimeni nu mai aude nimic si pe nimeni , poate cea mai concisa si mai crunta definitie a sistemului politic romanesc ar fi urmatoarea : un dialog al surzilor in fata orbilor. 
Rezultatul este unul previzibil : 

Romanilor NU LE PASA de campania electorala  : (http://www.evz.ro/detalii/stiri/sondaj-ires-romanilor-nu-le-pasa-de-campania-electorala-1013152.html ).

Reconstructia nationala si razboiul elitelor (?)

Un articol publicat sub pseudonim pe Contributors.ro ( Adalbert Klein - Arhipeleagul Romania si razboiul elitelor ; reconstructie nationala si regasirea Europei ) analizeaza reconstructia nationala si razboiul elitelor (?) in contextul regasirii Europei . 
Comentariul de mai jos se refera la aceasta problema :

Captivant articol, ca si alte articole scrise de acest foarte captivant autor care scrie numai sub pseudonim . Totusi, incercarea de a da vina numai pe Ceausescu pentru tot ceea ce a fost si pentru ceea ce exista si acum :

„Reflexia pesimistă şi generalizarea sentimentului neputinţei la nivelul întregii societăţi româneşti ante şi post 1989 sunt înainte de toate rezultatul direct şi principalul produs al ineficienţei economice, stagnării politice, şi nu în ultimul rând, al regresului social şi cultural profund generate de totalitarismul neostalinist al regimului Ceauşescu.”

este o eroare , ca sa nu spunem ca este pur si simplu o teza de tip iliescian.

Exista o diferenta fundamentala intre starea de spirit a oamenilor inainte de 1989 cand „reflexia pesimista si sentimentul neputintei” erau generate de controlul social si frica de represiune, si starea de spirit dupa 1989 cand pentru prima data s-a aprins flacara sperantei. Din acest punct de vedere Piata Universitatii din iunie 1990 ( extraordinara afirmare a valorilor normalitatii sociale romanesti exact dupa 50 de ani de comunism , spalare a creierelor si inginerie sociala dementa ) si mineriada de iad care a urmat , sunt momentele cheie pentru intelegerea catastrofei sociale in care se afla acum Romania. Mai mult decat atat, ingineria sociala primitiva folosita inainte de 1989 a continuat sa fie aplicata si dupa 1990 ( si continua si acum ! ) dar in forme mult mai rafinate si mai demente.

Dincolo de infuzia de optimism dorita de fiecare dintre noi , simpla afirmare a unui postulat : „ Poate că piesele de ansamblu nu au suferit schimbări majore, însă angrenajele cheie sunt radical transformate” , este o conditie necesara dar nu si o garantie sociala suficienta in circumstantele prezentului cand inginerii schimbarii sociale sunt in linii mari aceeasi care cu ceva timp in urma predau exact reversul medaliei. Acest paradox politic si social este redat foarte plastic de „vocile tacerii” si constiinta anonima de pe Internet care remarca ambiguitatea tranzitiei de la noi :

„ 25.11.2012 | Cititorul cel Cumplit a scris:
Si tot EI ( odraslele si nu numai) sint marii ideologii ai anticomunismului, povestind multe adevaruri, dar povestindu-le cum vor EI, nici foarte-foarte, nici prea-prea. Iar cind e vorba de Procesul Comunismului, iaca nu-i, pune-ti pofta-n cui….Adevarurile sint masluite tot de EI intre EI, cacialmalele continua pe maidanele si mahalalele Romaniei si tot EI si urmasii urmasilor LOR sint la Puteri, Putere si Conducere …..Unde-i Procesul Comunismului Criminal, macar al Acestei Ideologii de Distrugere in massa, Genocid al Valorilor ???? Intrebari la care domnii Tismaneni au raspuns taceri prelunge, destepte si subtil-profunde NElamuritoare NElamurind NIMIC !
25.11.2012 | Trueblue a scris :
Cum se face ca tot odrasele fostilor sunt cei care ne dadaces si conduc? ”
( http://www.revista22.ro/misteriosul-cosmos-al-nomenclaturii-datoria-de-a-marturisi-19427.html)

Optimismul afirmat de autor este unul temperat de realitate. La scara europeana, motivul principal este prezentat de catre Zvi Yehezkeli : :

„ Europa se confruntă cu o situație în care toate valorile sale de bază se află sub atac ”
( http://inliniedreapta.net/lavedere/documentar-israelian-despre-islamizarea-europei-episodul-2-subtitrat-in-romaneste/)

Poate de aceea, dupa Tom Gallagher, Uniunea Europeana a preferat sa nu observe ca Romania (ca si alte state de altfel), este capturata la randul ei de fostii sai tortionari care au pretins si pretind ca „o conduc in Uniunea Europeana” :

"Romania’s post-communist transition was captured by a political elite that consolidated its power, enriched itself and led the country into a European Union that preferred not to notice. Its people are the losers."
( http://www.opendemocracy.net/tom-gallagher/romania-and-europe-entrapped-decade)

In sfarsit , pilonii invocati de catre autor nu sunt in nici un caz straluciti. Pilonul 1 ( Constitutia ) este exact ceea ce nu ar fi trebuit sa fie, fiind conceput special pentru un rafinat „ joc de glezne” in spatiul politic si social ale carui rezultate se vad si acum . Ce minte normala si-ar fi putut imagina ca in 1990 vom avea o Constitutie care doar sa „ocroteasca proprietatea” ( deci sa nu o garanteze ! ) sau sa legalizeze practic furtul ( „averea dobandita se prezuma a fi licita…”) ?! Probabil nici una .
Pilonul 2( „ Al doilea pilon al rezistenţei instituţionale a statului român este reprezentat de comunitatea autorităţilor şi instituţiilor statului român responsabile de siguranţa şi apararea naţională, acestea fiind implicate în parteneriatele specifice ce rezultă din apartenenţa României la Alianţa Nord-Atlantică şi din relaţia specială pe care Statele Unite o au cu Polonia şi România.”) este si mai interesant .

Intr-o tara in care „nu mai functioneaza decat serviciile de informatii si coruptia” (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8291255-adevaratul-mesaj-presedintelui-romania-nu-mai-functioneaza-decat-serviciile-informatii-coruptia.htm
),„rezistenta institutionala” are un sens particular. „Comunitatea autoritatilor si institutiilor ” este de fapt un eufemism pentru Comunitatea Nationala de Informatii ( se stie ca detinem un record cel putin european la numarul de servicii si ofiteri de informatii pe cap de locuitor , depasind numeric cu mult fosta Securitate ) si o pledoarie indirecta pentru o societate de tip militarizat . Dupa intrarea in Uniunea Europeana , am postulat un stat democrat, am facut parada de societatea civila , dar de fapt suntem condusi tot de „structuri” care daca inainte de 1989 conduceau „discret” , acum o fac la lumina zilei cautand dusmani „din exterior” , in timp ce societatea e facuta praf si pulbere din interior .

Acest pilon este format evident din structuri preluate din cele anterioare pentru ca de exemplu nici un ofiter din fosta Securitate definita in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf) drept „instrument al terorismului de stat”, nu a fost condamnat ( deci avem un fel de institutie criminala dar fara criminali ) , spre deosebire de informatorii pedepsiti exemplar din punct de vedere social si prezentati drept principalii vinovati pentru tot raul produs anterior.
De fapt, autorul nu face decat sa urmeaze un trend manifest din in societatea romaneasca actuala. Cine nu stia deja ce fel de manifestari patroneaza, printre altele, Academia Romana de exemplu , poate afla din aceasta stire :

„ În ziua de 26 noiembrie 2012, în Aula Academiei Române s-a desfăşurat conferinţa cu tema „Securitatea Naţională în societatea bazată pe cunoaştere, intelligence, cunoaştere strategică şi decizie”. Desfăşurată sub patronajul Academiei Române, Conferinţa a fost organizată de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia Generală de Informaţii a Apărării.” (http://militar.infomondo.ro/actualitate/conferinta-securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligencecunoastere-strategica-si-decizie.html)

Iar cine nu este convins ca in aceasta viziune „societatea cunoasterii” inseamna de fapt „cultura de securitate”si „intelligence”, poate citi studiul domnului Adrian V. Gheorghe ( ANALIZA DE RISC SI DE VULNERABILITATE PENTRU INFRASTRUCTURILOR CRITICE ALE SOCIETATII INFORMATICE –SOCIETATE A CUNOASTERII ) de la Institutul Politehnic Bucuresti si publicat tot de Academia Romana sau , si mai bine, poate citi studiul domnului Ion Duvac (Cultura de intelligence a decidentilor politici ) de la Universitatea din Bucuresti , ca sa nu mai vorbim de cursurile de aparare (generala) de la Universitatea Nationala de Aparare cu care se mandresc domnii parlamentari romani. Pe scurt, am intrat noi in Europa , dar intr-un asemenea paradis al apararii generale si al structurilor ei , incat Ceausescu ar fi crapat pur si simplu de invidie pentru ca n-a putut inventa el asa ceva.

In esenta, diagnosticul politic si social pus de autor este unul inselator. In mod salutar furnizeaza un optimism social tonic , dar argumentatia folosita nu este una consistenta. Numai prin invocarea ceausismului neostalinist , deci trecand sub tacere urmasii lui care de fapt l-au depasit ( a auzit cineva de mineriade in era Ceausescu ?) , evaluarea starii societatii romanesti nu poate fi una convingatoare. Un diagnostic onest ar recunoaste ca nici una din ranile mortale ale societatii romanesti ( Revolutia, mineriadele, procesul comunismului,devalizarile uriase ,etc.) nu a fost de fapt vindecata.

Marasmul societatii ramanesti nu este deci numai unul „politic” , ci unul moral , respectiv legat de pierderea reperelor si destructurarea sistemului de valori , ori acest lucru nu l-a facut nici Ceausescu , nici neostalinismul lui( desi tare ar fi vrut !) , ci exact cei care au venit dupa el. In aceasta societate de cosmar , angajatii celui mai important serviciu de informatii primesc ordin sa omoare un nefericit anonim (http://www.evz.ro/detalii/stiri/guantanamo-romanesc-crima-intre-sri-isti-am-primit-ordin-sa-l-omoram-si-sa-l-ingropan.html ;
http://www.gandul.info/news/fosti-angajati-ai-sri-judecati-dupa-ce-ar-fi-omorat-in-bataie-un-hot-la-ordinul-superiorului-10337604 ) iar nefericitii copii „ocrotiti” in institutiile de stat sunt racolati in anul 2012 pentru… prostitutie (http://www.evz.ro/detalii/stiri/scandal-imens-povestea-centrului-de-plasament-transformat-in-bordel-batai-cu-pumnii-si-p-10126.html).
Ca si cum nu ar fi suficient , avem si „cel mai porno audiovizual din Europa” (http://www.evz.ro/detalii/stiri/sexul-oral-si-sarutul-lesbian-de-la-dansez-pentru-tineri-provoaca-valuri-de-reactii-ro.html
; http://www.evz.ro/uploads/nicoleta_luciu_02_thumb_630_380.jpg) ideal pentru spalarea creierelor unei populatii saracite , dar care genereaza frustrare si disperare :

„24 November, 19:50. Maria
Din cate tari am vazut , si am vizitat 17, numai in Romania se vad la tarabe reviste porno si poze deocheate. Cobori din autobuz cu copilul de la scoala si dai cu ochii direct in poze explicite. Daca va uitati si la emisiuni de divertisment din alte tari n-o sa vedeti aceasta vulgaritate din divertismentul romanesc, ca sa nu mai vorbesc de limbajul vulgar, la TV si pe strada. Nu se mai jeneaza nimeni de nimic. Romania e un popor care merita dictatura”

Aceasta societate nu a facut deloc pace cu trecutul ei , cu alte cuvinte romanii stau inca in acelasi pat cu violatorii lor . De aici provine starea lor de spirit si lipsa lor de speranta, nu din dezvoltarea unui „sindrom Stockholm” sau din atribuirea unei asa-zise „nevroze balcanice” sau „urii de sine ca roman” descoperite acum , la altii , de catre unii din intelectualii momentului istoric ( http://www.youtube.com/watch?v=bukkDDe5IJs) dupa ce timp de doua decenii nu prea i-a deranjat nimic, iar mai inainte erau de acord cu tot.
Fara rezolvarea acestor probleme cronice , societatea romaneasca ramane exact ceea ce a fost timp de peste doua decenii : un butoi cu pulbere care sta sa explodeze .

Sursa : http://www.contributors.ro/administratie/arhipelagul-romania-si-razboiul-elitelor-reconstructie-nationala-si-regasirea-europei/

Despre (a)normalitatea sociala

23 November, 21:17. Mihai
Rasfoiam prin arhiva EVZ si am gasit un comentariu extraordinar semnat "Flory - Texas" din 2 aprilie 2012. Imi permit sa-l reproduc aici:

"Intelegeti cum a ajuns Romania aici, in fundatura aceasta fara iesire? Mai puteti intelege ceva? Va mai pasa? Mai aveti vreun pic de orgoliu, orgoliul acela al lucrului implinit fie ca este vorba de o bucata informa de lut amestecat cu paie si apa si balega (asa cum facea bunica, decenii in urma, humuind prispa si pardoseala cocioabei saracacioase din Tg. Frumos), fie un bilant contabil, un act administrativ, un plan de lectii s.a.m.d?! 
Imi amintesc anii de inceput pe forumul (format cgi) al EvZ, cu mai bine de 15 ani in urma: nu sa ma cert cu voi era grija mea cea mai mare, nu injuraturile in lb. romana imi lipseau cel mai mult dupa interminabile zile si nopti adormita cu capul pe masa din bucatarie, cu scrumiera debordand de chistoace, cu nervii biciuti de stacane de cafea super-concentrata, tocind in disperarea cursurilor pregatitoare TOEFL: \"I am, you are, he is, she is, it is, We are, You are, They are\", \"I have, you have, he has, she has, it has, We have, You have, They have...\"
Vroiam doar sa stiu ca ma vede, ca ma aude, ca ma intelege cineva. Voi erati, la vremea aceea, my most significant others, oameni de un neam, de o limba cu mine. Voi erati ceea ce lasasem in urma, acasa, locul in care am sperat, in anii aceia de inceput, ca va fi la un moment dat bine, ca va fi un liman, ca veti invata sa faceti caramizi din paianta si bilanturi contabile, ca veti constitui o clasa politica onesta, ca veti sti sa tineti capul sus si spinarea dreapta, ca vor veni, pentru voi si copiii vostri, un timp nou, o definitiva desprindere de marasmul Comunist in care am fost fortati sa ne balacim impreuna, fara sperante de mai bine, fara orizont spiritual si/sau cultural care sa fi contat in vreun fel, care sa fi demontrat ca, in pofida gratiilor custii incuiate ermetic, mai erau niste oameni, mai era cineva, mai era Romania...
Am inteles abia acum, in anii din urma, de ce ne injurati, ce vroiau sa insemne insultele acelea (absolut gratuite) la adresa noastra, a \"capsunarilor\", a \"amerlocilor\", a \"canadezilor\", a \"spalatorilor de weceuri\" si de \"funduri de bosorogi\".
Voi erati pe cai mari, noi nu mai eram nimic, nu mai eram nimeni. Voi erati noile generatii T E S A, profesori, doctori, \"Baroni\", academicieni, \"revolutionari\", politisti, procurori, judecatori, ziaristi....
Astept de ani de zile momentul acesta: momentul in care sa va spun ca singuri v-ati sapat groapa si ca Romania demna, Romania muncitoare, Romania intelectuala a plecat demult, fara adresa, fara sa se mai uite indarat decat in masura in care va reusi sa va faca sa intelegeti, intr-un dureros ceas al 12 - lea, ca secretele reusitei sunt acestea: munca onesta, cinstea, demnitatea, refuzul de a sta in genunchi, de a accepta sa mancati resturile cazute de la mesele altora.
F. M."

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-se-mai-poate-salva-1012387.html

Elogiul fraudei ( nationale) sau postulatele mentalitatii de tip securist

Exact in momentul in care  Uniunea Europeana retrage fondurile acordate Romaniei datorita sifonarii banilor publici  si incapacitatii  cronice a statului roman de a gestiona aceasta situatie , doi membri ai Academiei Romane ( Mircea Malita si Razvan Theodorescu )  aduc un fel de oda eterna fraudei , coruptiei , si promotorilor lor, exact in stilul  fostului ministru de interne Ioan Rus care scuza plagiatul unui prim-ministru prin faptul ca de la Platon si Aristotel incoace "s-a plagiat incontinuu" . Tezele postulate asupra naturii umane  "viciate" si asupra natiei "corupte", au fost salutate de catre domnii Emil Hurezeanu , Dan Dungaciu si Augustin Buzura , si par sa fie concepute exact  de catre mentalitatea unora  care au pus in practica exterminarile fizice din lagarele naziste sau exterminarile psihice din "Experimentul Pitesti" de la noi .



Domnul Mircea Malita si sustinatorii .
Foto : Corina Zorzor

„«Homo Fraudens» este un soi de laudă a fraudei...Mircea Maliţa arată că, în codul nostru genetic, se stă nevoia de a-l înşela pe celălalt. De la vânătorul neolitic care, pentru a ucide animalul de care avea nevoie, îi realiza imaginea printr-un fel de magie cinegetică, până la Ulise, reprezintă cu toţii marele înşelător. Corupţia este un element care face parte din firea noastră naţională (s.n.) si mi-e teamă că homo fraudens si homo praedator, sub frumosul nostru cer, nu va dispărea niciodată (s.n.)" 

Razvan Theodorescu

"Cartea « Homo Fraudens » arată că, alături de Homo sapiens, specia cu nume nobil a omenirii, există şi două specii derivate, botezate Homo fraudens, al fraudei şi nu al înţelepciunii, şi Homo praedator, prădător ca fiarele.
Răzvan Theodorescu a ţinut un discurs despre numeroasele personalităţi din istorie care au apelat la fraudă în acţiunile lor. El a apreciat ca remarcabilă analiza eseistului Mircea Maliţa despre «homo praedator», tipologie umană descrisă de autor în lucrarea lansată astăzi.
Tot academicianul Răzvan Theodorescu a punctat că, în limba română, cuvântul “mită” apare încă de la originile civilizaţiei noastre premoderne, în cronicile brâncoveneşti de la acea vreme(s.n.)."

http://beta.adevarul.ro/cultura/carti/razvan-theodorescu-mircea-malita-arata-ca-codulnostru-genetic-sta-nevoia-a-l-insela-celalalt-1_50af72337c42d5a663a28786/index.html

Cultura organizationala si sistemul social

„ Deseori se intampla ca expatii care vin sa conduca firme in Romania sa declare, dupa o vreme, ca nu inteleg nimic din felul de a actiona al romanilor angajati la acea firma.”

Prezentarea pe Contributors.ro *)  a unei carti despre cultura organizationala a generat o discutie interesanta despre unele tabu-uri din societatea romaneasca. Comentariul de mai jos se refera la aceasta problema : 

Sergiu Simion spune:

22/11/2012 la 13:35

Articolul este binevenit pentru ca atinge puncte foarte sensibile, pentru ca pune in discutie mai degraba comportamente, mentalitati si prejudecati decat tipare culturale in adevaratul sens al termenului.
Prima observatie este legata de un fapt extrem de interesant care, fara sa fie negat, nu este explicat de nimeni , si asupra caruia nu au fost facute de loc comentarii :

„ Deseori se intampla ca expatii care vin sa conduca firme in Romania sa declare, dupa o vreme, ca nu inteleg nimic din felul de a actiona al romanilor angajati la acea firma.”

Faptul este cunoscut de multa vreme dar ocultat sistematic, iar teza domnului Cosmin Alexandru :

“…. instrumentele si metodele de management aplicate in majoritatea corporatiilor sunt de sorginte anglo-saxona, adica izvorate din culturi individualiste si cu evitare mica a incertitudinii. Aplicarea acestor metode intr-o cultura ca a noastra, colectivista si cu evitare mare a incertitudinii genereaza consecinte conflictuale si generatoare de confuzie de ambele parti: si de cea a managementului si de cea a angajatilor.”, 

este de fapt numai un postulat care nu se sustine in realitate.
Personal, cunosc un caz de la noi ( este vorba de anul 1994 !) in care managementul de tip canadian a rezolvat absolut toate probleme invocate drept dificultati in acest articol . Discutia despre aceste probleme ar fi mult mai lunga si ar depasi cadrul acestui articol.

O alta problema greu de inteles de occidentali si evitata sistematic de catre managerii romani , stiu ei de ce , este aceasta :

„ Un exemplu: angajatii romani din firmele mai mari tind sa-si consume cea mai mare parte din energie “mancandu-se” intre ei. Un manager bun ar trebui sa inteleaga ca aceasta “mancatorie” pe care multi o detecteaza cu amaraciune si in diaspora romaneasca, provine dintr-un fel de hipercompetitivitate – ca sa castig eu, cineva trebuie sa piarda – una dintre caracteristicile importante ale angajatului roman.”„O alta caracteristica a angajatului roman este neincrederea puternica in discursul sau in persoana care propune valori.”

E adevarat, domnul Cosmin Alexandru enunta chiar , daca in treacat , inca una din problemele fundamentale ale domeniului ( care , dupa unele opinii , nu este de loc un „tipar cultural ” ) dar a carei rezolvare , din pacate, o expediaza in viitorul altor generatii :

” Ati atins punctul cel mai sensibil dintre toate – increderea (in sine si in ceilalti). De aici pleaca tot restul… solutia de viitor cred ca poate veni doar odata cu generatiile care cresc intr-un mediu colaborativ predefinit, aproape obligatoriu. ”

Cum diavolul se ascunde in detalii, un comentator observa un sadism social simptomatic pentru anumite mentalitati inca prezente :

„Firma este foarte multi-culti si fiecare nationalitate are cultura si idiosincraziile ei dar de obicei angajatii din aceeasi tara se ajuta intre ei si se simpatizeaza. O asemenea ura si rautate gratuita doar la noi am vazut.”

In sfarsit, cred ca un asemenea articol ar putea genera cu adevarat o dezbatere a unor probleme inca tabu in societatea romaneasca .

Sursa : *) http://www.contributors.ro/economie/cosmin-alexandru-discuta-joi-ora-11-00-despre-tiparele-culturale-ale-romanilor-si-felul-cum-functioneaza-ele-in-organizatii-cat-de-tare-conteaza-a-intelege-cultura-celuilalt/



N.B. In mod bizar, articolul domnului Cosmin Alexandru a fost sters de pe platforma Contributors.ro impreuna cu toate comentariile aferente ! 

Silogisme si paralogisme electorale

Un articol scris de un matematician de formatie si aparut recent pe Contributors.ro ( Mihai Damian - "Trivialitati" in campania electorala  ) propune o interpretare atipica a comportamentului politic  prin indistinctia raportului cauza-efect care conduce in final la un relativism moral. Comentariul de mai jos se refera la aceste probleme : 

Prima remarca ar fi aceea ca analiza unui mediu politic si social , si cu atat mai mult analiza unor sisteme de valori politice, sociale , culturale ,etc. presupun o abordare calitativ distincta in raport cu alte domenii . Daca in matematica si logica de exemplu , din a mai mic decat b si b mai mic decat c , rezulta in mod obligatoriu a mai mic decat c, in politica si societate putem avea (mari) surprize in acest sens si celebrul paradox al lui Condorcet , tipic pentru comportamentul politic , este un exemplu clasic ( prezentarea lui o lasam pe alta data ).

Din acest punct de vedere analiza de la punctul 1 nu trece de semnalarea greselii unei abordari cantitative , deci nu ofera practic nici o solutie. Analiza problemei candidatilor ( 2) este mai interesanta prin jocul intre de planuri diferite : 

„Ideea pe care trebuie s-o capteze alegatorul este ca oamenii noi sunt mai buni decat cei vechi si deci merita votati. Numai ca oricum am lua-o, altfel decat pe nemestecate, afirmatia respectiva nu are nici un fel de sustinere logica. De ce ar fi oamenii noi mai buni decat cei vechi ? ”

Intre noi fie vorba, problema nu este intre „cei noi” si „cei vechi ”, ci este a calitatii oamenilor, deoarece oameni buni ( sau „rai ”) au existat si in trecut , exista si in prezent, deci nici in acest caz nu se ofera o solutie.

In sfarsit , analiza de la punctul 3 este un exemplu clasic de paradoxuri si paralogisme generate de jocul ambiguu al semnificatiei notiunilor intre planuri diferite ( partid / doctrina / comportament politic) . Cu alte cuvinte , si in stilul marelui conu`Iancu, autorul se declara „traseist” , dar fara sa defineasca in mod clar traseismul si modul in care o face merita citat :

„ Am simpatizat cu mai toate partidele politice importante incepand (cronologic) cu FSN-ul in primele zile dupa caderea lui Ceausescu ( 1) . Am trecut fara rusine de la un partid la altul la aproape fiecare scrutin, ba uneori mi-am schimbat optiunea in plina legislatura (2) . Am facut-o fiindca mi s-a parut ca partidul in care credeam imi inselase asteptarile( 3) , uneori pacalindu-ma prin promisiuni false (4), alteori luand hotarari cu care eram in profund dezacord (5) …. Care dintre motivele de mai sus n-ar fi valabil si pentru un politician (6) ? Mai exista vreo legatura intre Partidul National Liberal, cel care la inceputul anilor 90 isi facea campanie cu clipul fioros ”Alungati lupii !” si cel de astazi, care e in alianta cu partidul care il are drept presedinte de onoare tocmai pe seful haitei (7) ? Sunt oare traseisti cei care au plecat sau mai degraba cei care au ramas ???" 

A simpatiza ( in acelasi timp ) cu mai toate partidele politice importante ( 1) atunci cand doctrinele lor se bat cap in cap , este ca si cum am admite ca exista „cercul-patrat”, respectiv starile care contin entitatile inexistente din universul virtual denumit „jungla lui Meinong ” ceea ce , bineinteles, tine tot de optiunea personala. Asumarea deschisa a traseismului individual privit de fapt ca o virtute ( „sunt traseisti mai degraba cei care au ramas”) , este motivata prin comportamentul partidelor care , de la urmarirea initiala a lupilor, au ajuns in final sa fie conduse chiar de sefii haitei. Demonstratia este finalizata in planul motivatiilor personale care devin „acceptabile” datorita santajului institutional clasic la noi folosit pentru a pune in acord doctrina afisata in exterior cu incalcarea ei in interior , pretul fiind platit intotdeauna numai la nivel de membru ( vesnicul acar Paun ) :

„ …. trebuie analizata motivatia acestor schimbari de partid in fiecare caz. Este limpede ca o buna parte din traseisti sunt cei care se orienteaza mereu dupa partidul la putere, pentru a profita de avantajele ce decurg de aici. Acestia sunt fireste condamnabili. Dar exista uneori si motivatii de ordin personal care mi se par acceptabile. Imaginati-va ca in colegiul unde sunteti parlamentar, partidul decide sa nominalizeze un candidat – om nou fireste – in persoana unei proaspete absolvente aflata in gratiile unor persoane sus-puse. Cum ati reactiona daca ati fi politician ? V-ati pune intre paranteze cariera si v-ati apuca disciplinat de lipit afise cu domnisoara respectiva ?”

Problema „ trivialitatilor” devine si mai complicata daca avem in vedere „ capusarea” partidelor istorice , si ceea ce recent a fost denumit „ traseismul partidelor politice” (http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/). In acest caz, problema nu mai este de fapt la nivel de individ , ci se deplaseaza la institutii si la sistemul politic , traseismul partidelor ( recte golirea de continut a vietii politice si a votului democratic ) nefiind nimic altceva decat o strategie cinica de a crea, in locul unei societati democrate si al unui stat de drept ,o societate a diversiunii si dezinformarii in care cetatenii ajung ”turmentati” fara sa vrea, nemaistiind nici ce sa aleaga si nici pe cine sa aleaga pentru ca, in realitate , intr-o asemenea lume a formelor fara fond si a mastilor, nu mai stiu ce aleg intre entitati care isi schimba periodic si recuzita si discursul. La limita, intr-un stat captiv in care aproape totul este ”undercover” , pana si societatea civila ar putea deveni una ”in civil”.

Sursa :http://www.contributors.ro/politica-doctrine/trivialitati-in-campania-electorala/