" Jurnalul unui psiholog "( 2007-2025) este o viziune si o perspectiva originala asupra societatii romanesti generata initial de involutia unui domeniu profesional sensibil confiscat de instante straine naturii acestuia.
Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :
Giacomo Balla (Włochy, 1871-1958) - Scena spirituale (uomo e donna nel fluido compenetrato di luce).
" Eu vorbesc despre mine. Cine este " Eu " si cine este " mine" ? .
Gordon W. Allport
" Deși am studiat modul în care creierul uman funcționează cercetând cum funcționează creierul altor animale, funcționarea complicată a creierului uman – și tulburările creierului uman – rămân un mister. "
Primul contact direct cu tehnicile formidabile de persuasiune , influentare si manipulare a semenilor l-am avut in Bucuresti prin anul 2000 cand printr-un concurs de imprejurari am ajuns la o prezentare a "Landmark Forum".
Undeva pe la Romexpo cred , intr-o sala foarte mare , un public foarte numeros si divers asista captivat la un spectacol inedit pe aceste meleaguri *) , spectacol la care era invitat sa se alature. Cum prima impresie este foarte importanta , incerc sa redau atmosfera de atunci.
Publicul care a venit a fost supravegheat discret de un fel de animatoare excesiv de zambitoare si amabile , dar foarte atente la modul in care se comporta cei intrati in sala si dirijati prin remarci foarte politicoase.
In partea a doua a show-lui, animatoarele au ramas la fel de politicoase , dar au devenit mult mai autoritare incercand sa blocheze anumite discutii in public si in mod special intrebarile adresate din sala.
Actul I. Prezentat elogios de catre Connie Franklin, un fel asistent-moderator al sho-ului , intra in scena un instructor "Landmark Forum" , un adevarat "vrajitor urban" . Aproximativ 40 de ani , tuns scurt, blond cu alura nordica , dezinvolt, imbracat elegant , excelent orator , vorbeste liber in engleza ( asistenta de origine romana traduce intantaneu discursul ) .
Prin gesticulatie, ton , insufletire si magnetismul personal a electrizat sala instantaneu.
Acest gen de personaje carismatice sunt profesionisti ai manipularii opiniilor si convingerilor semenilor dupa principiul " vii cu ideile tale si pleci cu ideile lor" reusind in egala masura sa fie si adulate ( de unii ) si contestate (de altii ).
Doua opinii la extrema despre " Landmark Forum" spun totul :
Nu stiu daca a fost Werner Erhard , dar semana foarte mult cu el :
Werner Erhard Foto : Wikipedia
Ideea de baza a expunerii din acea intalnire , ilustrata cu exemplul personal al instructorului , era aceea ca dezvoltarea unei persoane poate fi stopata de unele blocaje din familie, deci in aceasta viziune, intr-o forma sau alta, familia ar fi o cauza ( sau cauza ) problemelor.
Actul II. Dispare "vrajitorul urban" cu aura lui cu tot si ramane asistenta lui Connie Larkin ( de origine romana -s.n.) care incepe adevaratul spectacol. Era o femeie tanara, frumoasa, dezinvolta , sigura pe ea , care isi imita maestrul si incearca sa seduca asistenta, dar nu avea si magnetismul instructorului .
In sarcina ei a cazut exact ceea ce instructorul a evitat sa faca , respectiv aplicatiile practice ale teoriei maestrului si demonstratiile pe viu ale practicilor " Landmark Forum " prin selectie aleatoare si argumentum ad hominem.
De aici incolo lucrurile iau o turnura foarte interesanta pentru spectatori , dar si pentru orice psiholog .
Pentru a demonstra in forta principiile "Landmark Forum" , asistenta a invitat la microfon orice doritor din sala care ajuns pe scena in fata multimii era interogat in mod "socratic" respectiv supus unei rafale de intrebari asemanatoare tehnicilor de interogare/ ancheta.
Scopul declarat este acela de a identifica blocajele persoanei si asa-zile vulnerabilitati din trecutul sau personal si , atentie, familial respectiv relatia sa cu parintii ( " compasiune nemiloasa", este un termen foarte sugestiv in acest caz ), in special cu mama.
Orice incercare a sarmanului invitat pe scena de a pune intrebari sau de a avea o alta opinie decat a asistentei a fost deturnata si taxata foarte abil, cel care incerca acest lucru fiind pus la punct imediat si umilit in fata tuturor.
Pentru publicul din sala a fost evidenta tendinta moderatoarei de a directiona invitatul catre acuzarea comportamentului din trecut al parintilor pentru esecurile sale personale din prezent . Pe scurt, primea bila alba cel care isi critica deschis ( de fapt , o forma de denigrare... ) tatal, mama, sau pe amandoi.
In caz contrar, subiectul era blocat , "executat" rapid prin dominare verbala, chiar insultat in mod foarte abil si trimis in sala cum a patit un tanar care a incercat sa contrazica conceptia, metoda si tehnicile aplicate de asistenta ( " de ce sa-mi denigrez si de ce sa-mi urasc parintii ?!" ).
Aceasta metoda de a critica sau denigra in public cele mai intime sentimente si cele mai apropiate rude de sange aminteste de metodele sadice ale Experimentului Pitesti in care subiectul obligat sa practice "autodemascarea" trebuia sa-si renege in public si sa-si denigreze cele mai intime convingeri, familia si religia.
Trebuie sa recunosc faptul ca abilitatea asistentei de a para orice intrebare incomoda, de a deturna discutia , de a avea raspunsul gata pregatit la orice fel de intrebare si de a obtine un raspuns prestabilit era una uluitoare care dupa opinia mea nu este la indemana oricui si poate fi dobandita numai in urma unei pregatirii speciale.
Am ramas cu convingerea ca am asistat la o tehnica de influentare a comportamentului si de schimbare a convingerilor foarte bine elaborata in care scenariul si regia erau prestabilite.
In primul rand, vorbim de expunerea publica a unei persoane ( si a sistemului ei de valori ) pusa in situatii dificile ab initio.
Orice persoana aflata ( poate pentru prima data ) pe scena si in fata unei multimi de necunoscuti are emotii puternice ( reporterii care iau interviuri in direct unor persoane cunosc foarte bine acest trac absolut normal in fata unui microfon ) si obligata prin dominare verbala sa raspunda in public unor intrebari care tin de sfera familiala , personala sau chiar intima este supusa unui stres extrem de puternic.
In al doilea rand, aceasta este o incalcare grava a unor tabu-uri sociale, culturale si morale cultivate in orice societate ( civilizata) care tin de separarea existenta intre domeniul public, spatiul privat , spatiul personal si sfera intima.
In ultima instanta , fiecare are o identitate si o personalitate prin care raspunde in fata lumii si nimeni nu are dreptul sa umble cu bocancii prin acestea, deci intrebarea retorica este daca exista vreo instanta care are dreptul sa modifice identitatea, personalitatea, eul , mintea, sinele sau sufletul unui om sau sistemul sau de valori . Din acest punct de vedere tehnicile propuse de "Werner Erhard" respectiv "Landmark Forum" incalca principii deontologice , iar acuzatia de cult si religie a sinelui adusa de multi cercetatori nu este lipsita de fundament **) .
La fel cum nu exista doua persoane identice pe acest Pamant, nu exista nici doua euri identice , deci si identitatea este un dat unic si o valoare care trebuie protejata sub toate aspectele ei.
Din acest punct de vedere, schimbarea numelui unei persoane ( cum se intampla in cazul clasic al casatoriei ) nu echivaleaza cu anihilarea trecutului si nici cu" reinventarea " ei.
In acest sens schimbarea numelui fondatorului " Landmark Forum" din John Paul Rosenberg in " Werner Erhard " format din combinarea numelui unui economist ( Ludwig Erhard) cu al unui fizician ( Werner Heisenberg ) nu echivaleaza cu aparitia din spuma marii in acelasi timp si sub acelasi raport a unei a patra persoane reale diferita de cele trei persoane mentionate deja.
Mai aproape de noi celebrul Werner Erhard arata si se comporta asa :
In al treilea rand, tehnicile de abordare tintesc in acest caz fundamentele moralei umane din perspectiva sistemului de valori al unei persoanei , sistem pe care aceasta si-a construit intreaga viata.
Acest lucru este evident cand analizam cele 5 fundamente ale moralei umane in viziunea lui Jonathan Haidt. Intr-o forma sau alta orice persoana se raporteaza la acestea :
Cele 5 fundamentele ale moralitatii umane Sursa : Jonathan Haidt - Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia Editura Humanitas, Bucuresti , 2016
In sfarsit, in toate culturile lumii si prin traditie , confesiunile si cele mai intime probleme ale unei persoane nu se discuta in mod public , ci intr-un spatiu care garanteaza protectia eului si intimitatea pentru ca in caz contrar vorbim de umilirea persoanei si depersonalizarea ei cum se intampla in tehnicile de spalare a creierului practicate in comunism si fascism, societati si ideologii care aveau drept scop resetarea si inversarea sistemului de valori al persoanei respectiv crearea "omului nou" .
Sa ne imaginam numai ce simte o persoana care ar fi obligata sa se dezbrace in public. Exact acest lucru se intampla in situatia in care o persoana este interogata in public ( si era vorba de un public numeros ) asupra unor chestiuni care tin de spatiul personal si de intimitate.
Strabunica mea, o femeie simpla din Dolj punea lucrurile in ordine pentru mine inca de cand aveam 4-5 ani , printr-o vorba preferata a ei care mi-a ramas intiparita si mult mai tarziu am inteles de ce . In cateva cuvinte si printr-un cunoscut proverb romanesc , definea clar ceea ce altii s-au straduit sa spuna in decenii :
" Maică , sa asculti pe toata lumea, dar din mintile tale sa nu iesi "
Ciuca Ecaterina
Macesu de Sus
Din punct de vedere psihologic, pretentia de a schimba in cateva sedinte sistemul de valori al unei persoane si convingerile ei formate intr-o intreaga viata ( Werner Erhard - " The Transformation of a Man" ) este o prestidigitatie care tine mai degraba de umorul negru ( " Ce este verde pe dinafara si negru pe dinauntru ? Un negru care a mancat spanac si a fost intors pe dos ! ") , decat de morala si de stiinta .
Acest gen de spectacol foarte bine regizat in care subiectul este vulnerabilizat si umilit in mod public contravine tuturor normelor deontologice si morale si l-am respins din start impreuna cu conceptia care a stat la baza lui.
Una din anomalii am vazut-o pe viu. In grupul in care am ajuns printr-o invitatie, mama era in sala , iar fiul ei care a raspuns provocarii a ajuns pe scena. Pe scurt, fiul si-a criticat mama in fata tuturor , iar mama a suportat totul din sala .
Un episod pitoresc s-a derulat a doua zi dupa ce am fost la spectacol. Pe pagina mea de Facebook vad o invitatie de conectare de la ...Connie Franklin.
I-am multumit politicos, dar am declinat invitatia subliniind ca nu agreez metodele si conceptia "Landmark Forum" deoarece incalca norme deontologice si morale ( acum regret ca nu am facut un print screen cu raspunsul primit , dar atunci aveam alte prioritati ).
Ulterior am aflat alte lucruri despre Connie Larkin care mi-au confirmat suspiciunile.
Intr-o perioada in care romanii obisnuiti nu primeau aprobare sa viziteze nici Bulgaria , modul in care aceasta sustine ca a plecat din tara in timpul comunismului este unul dubios :
" In 1978, cind aveam 24 de ani, am facut un acord (s.n.) cu un baiat de virsta mea care era evreu si care avea pasaport sa plece din tara, dar nu putea sa plece pentru ca nu-si putea plati datoriile la stat (s.n.) , stii: cheltuielile cu educatia, casa etc… Si m-am oferit sa i le platesc eu in schimbul unei casatorii fictive. In 1978, pe 12 iulie, am reusit sa plec in Israel, cu 20 de dolari cusuti in captuseala de la jeans. Am ajuns in Israel, unde dupa 3 luni de zile am primit, automat, cetatenia israeliana. Dupa 6 luni am vorbit cu un avocat caruia i-am spus ca aceasta casatorie a fost formala si casatoria a fost desfacuta, nefiind recunoscuta de statul Israel."
In sfarsit, acest gen de prestidigitatii in care oamenii sunt invitati sa se (re)descopere si sa se (re)inventeze a prins radacini si la noi .
Citim recent in presa noastra o asemenea invitatie din partea unor asemenea specialisti autorizati dintre care unul si-a aplicat doctrina reinventandu-si numele :
" Ce facem in tabara? Cu ce ne intalnim?
– Ne intanim cu noi insine – Foc de tabara – Cina la ceaunul cu povesti – O pensiune agroturistica aparte in mijlocul naturii – Radiografie personala in patru timpi – Accesam puterea personala – Descoperim puterea victoriei – Intelegem relatiie din perspectiva inalta – Echilibrarea emisferelor – Calibrarea axei: minte, trup si suflet – Echiparea pentru viata pe care ti-o doresti – Transformarea vechilor tipare si creearea tiparelor adecvate – Meditatii ghidate – Conectare cu natura si cu animalele – Copilarie in livada – Intrebari si raspunsuri – Constientizare – Bucurie "
Acesta este un exemplu minor in comparatie cu altele de genul terapiilor cu ingeri, etc. pe care nici biserica nu indrazneste sa le propuna , dar pe care unii specialisti afirma ca le stapanesc deja.
Pe scurt, si daca nu ne-a disparut simtul umorului, in exemplul mentionat ne intalnim cu noi insine daca stam la un ceaun impreuna cu altii,etc.,etc.
Concluzia este ca unii vor sa iasa din mintile lor si sa intre in mintile si sufletele altora fara preaviz, dar si asta este o moda si ca orice moda este trecatoare.
Note
*) Acelasi entuziasm initial contagios l-am vazut la diversi intelectuali romani care in 1981 erau prezenti la prima sedinta a " Meditatiei Transcendentale". Detalii :
**) " Landmark Forum" sau " Erhard Seminar Forum" ( EST) se inscrie intr-o gama larga de miscari si religii ale sinelui ( " The Forum and/or est, whose origins are in the United States (Tipton 1982) holds to the belief that the self itself is god." ) care sunt contestate de cercetatori :
Barker 1996: "To illustrate rather than to define: among the better-known NRMs are the Brahma Kumaris, the Chuch of Scientology, the Divine Light Mission (now known as Elan Vital), est (Erhard Seminar Training, now known as the Landmark Forum), the Family (originally known as the Children of God), ISKCON (the Hare Krishna), Rajneeshism (now known as Oslo International), Sahaja Yoga, the Soka Gakkai, Transcendental Meditation, the Unification Church (known as the Moonies) and the Way International."
^Compare: Beckford 2003:"[...] post-countercultural religious movements such as Erhard Seminars Training (now the Landmark Forum) [...]."
^Lockwood, Renee (2011). "Religiosity Rejected: Exploring the Religio-Spiritual Dimensions of Landmark Education". International Journal for the Study of New Religions. Sheffield, England: Equinox Publishing Ltd. 2 (2): 225–254. doi:10.1558/ijsnr.v2i2.225. ISSN2041-9511. Retrieved June 23, 2021. Incorporating several eastern spiritual practices, the highly emotional nature of the Landmark Forum's weekend training is such as to create Durkheimian notions of 'religious effervescence', altering pre-existing belief systems and producing a sense of the sacred collective. Group-specific language contributes to this, whilst simultaneously shrouding Landmark Education in mystery and esotericism. The Forum is replete with stories of miracles, healings, and salvation apposite for a modern western paradigm. Indeed, the sacred pervades the training, manifested in the form of the Self, capable of altering the very nature of the world and representing the 'ultimate concern'.
^Clarke, Peter B. (2013). "New Religious Movements". In Taliaferro, Charles; Harrison, Victoria S.; Goetz, Stewart (eds.). The Routledge Companion to Theism. Routledge Religion Companions Series. New York: Routledge. p. 123. ISBN9780415881647. Retrieved June 23, 2021. Like the [New Age Movement], many of the Self-religions (Heelas 1991) have been heavily influenced by Asian, and more generally Eastern, ideas of spirituality and divinity and do not acknowledge an external theistic being but rather, use spiritual and psychological techniques to reveal the god within and/or the divine self. The Forum and/or est, whose origins are in the United States (Tipton 1982) holds to the belief that the self itself is god.
^Barker, Eileen (2004). "General Overview of the 'Cult Scene' in Great Britain". In Lucas, Phillip Charles*(Clarke 2012, p. 123); Robbins, Thomas (eds.). New Religious Movements in the Twenty-first Century: Legal, Political, and Social Challenges in Global Perspective. Sociology/Religious studies. New York: Psychology Press. p. 28. ISBN9780415965774. Retrieved June 23, 2021. Erhard Seminars Training (est) and other examples of the human potential movement joined indigenous new religions, such as the Emin, Exegesis, the Aetherius Society, the School of Economic Science, and the Findhorn community in the north of Scotland, and a number of small congregations within mainstream churches were labelled 'cults' as they exhibited some of the more enthusiastic characteristics of new religions and their leaders.
„Cum pot eu, băiat de ţăran, de la Băicoi, să stau într-o casă cu lei la uşă şi atâta somptuozitate? Sunt bogat doar prin prisma generaţiei şi ar fi ruşinos să afişez atâta opulenţă”
"The purpose of the Davos statement was to point out that the issue of war aims needed to be faced before the momentum of war made it politically unmanageable."
Putin este un criminal international feroce care vrea sa distruga o intreaga tara si cultura ei amenintand cu ochii injectati intreaga comunitate mondiala. O asemenea izbucnire de ura patologica impotriva semenilor nu a mai cunoscut istoria. Figura , imaginile, privirea, mimica si gesturile de mai jos vor ramane pentru posteritate si clinicile de psihiatrie ca cele mai clare semne ale terorii bolsevice care a depasit teroarea nazista pentru ca este indreptata catre conationalii sai .
Putin orders military operations in Ukraine
Putin orders military operations in Ukraine Captura Youtube
Dupa genocidul declansat impotriva poporului pasnic ucrainean si sacrificarea propriilor soldati transformati in carne de tun fiind trimisi pe front unde mor ca mustele , Putin nu iarta nici copiii nevinovati din propria tara care in stil corean trebuie sa renunte la olita pentru ca sunt obligati sa se pregateasca de mici pentru " marele razboi pentru apararea patriei " in care aparare inseamna atacul statelor din jur.
Propaganda dementa pentru razboi , spalarea creierului respectiv fanatizarea copiilor si tineretului practic dupa metodele terorismului islamic , a inceput cu mult timp inainte si ar fi trebuit sa atraga atentia lumii civilizate , dar razboiul hibrid si intens purtat de Rusia prin toate mijloacele neconventionale si coruperea unor lideri din Occident de catre Putin a generat o perdea de fum si a adormit vigilenta tuturor.
Inca din 2017 mass-media internationala a semnalat ( fara urmari , din nefericire ) directia sinistra in care evolua propaganda de stat in Rusia ( pe mine pur si simplu m-a ingrozit ) care semnala pregatirea intregii tari pentru un razboi total . Imaginile si filmele cu copiii si adolescentii rusi fascinati de razboi sunt de-a dreptul inspaimantatoare ( https://sergiusimion.blogspot.com/2017/07/islamistii-lui-putin-cosmarul-de-langa.html4).
Numai o minte dementa poate pune arme in mana unor copii de gradinita . Imaginea unor baietei si fetite nevinovate din Rusia anului 2017 , care in loc de jucarii, masini si papuse , se jucau cu pistoale mitraliera , grenade si aruncatoare de grenade oferite de patriotica armata rusa ( atentie la privirea jenata si vinovata a militarului din fotografie care stia foarte bine ce face ) ar fi trebuit sa bantuie politicienii si societatea civila din orice tara democratica pentru ca atunci cand dresezi copiii pentru razboi si le sadesti in minte normalitatea armelor si razboiului ( asta se cheama crima ) , rezultatul este inevitabil.
Indoctrinare ruseasca ( 2017 ) Foto : English Russia
Ar fi trebuit , dar toate instantele responsabile politic, civic si moral au intors privirea pentru ca au avut alte proritati si nu au luat in calcul faptul ca pregatirea unei intregi populatii pentru razboi poate inseamna la propriu atacul altei tari sau chiar a tuturor din jur. In cazul de fata , cinismul si amoralismul lui Henry Kissinger devenit din numarul doi la Casa Alba purtatorul de cuvant al lui Putin si Xi Jinping *) este unul de tip machiavelic care in primul rand nu tine cont de victime , de regulile moralei umane , de reparatia morala , de daunele morale si materiale, de regulile dreptului international si lumii civilizate. In acest mod valideaza primatul agresorului si pozitia lui prin " recomandarea " facuta Ucrainei de a ceda teritorii Rusiei respectiv statului agresor .
In aceasta acceptiune , daunele morale si materiale la care au dreptul victimele cedeaza in fata drepturilor agresorului ceea ce inseamna de fapt primatul fortei impotriva dreptului.
„Scopul declaraţiei de la Davos a fost acela de a sublinia faptul că problema obiectivelor de război trebuie să fie abordată înainte ca impulsul războiului să o facă imposibil de gestionat din punct de vedere politic ”.
Henry Kissinger
Declaratia este de un cinism incredibil. Cu alte cuvinte, cea mai importanta este gestionarea politica a situatiei, masacrarea civililor , agresiunea impotriva unei tari pasnice pedepsirea vinovatilor , daunele morale si materiale trec in plan secund. In primul rand si dupa logica istoriei, niciun stat agresor nu isi negociaza in prealabil obiectivele de razboi cu statul atacat sau cu alte instante.
Ca intotdeauna , problema este ca unii lideri politici , unele state si unele institutii ale comunitatii internationale vor una, dar popoarele Europei si lumii vor alta, dar prima data in istorie acest lucru devine vizibil prin amploarea comunicarii si " satul global ".
Cand si cum se va termina cosmarul numit Putin si ce se va intampla cu statul lui terorist care vede numai dusmani in interior si in exterior nimeni nu poate sti , dar toata lumea va vedea ce urmeaza.
Note
*) Un articol pertinent pe aceasta tema este scris de un istoric anticomunist de la noi celebru pentru lupta lui impotriva Securitatii:
”Mereu sunt extrem de emoţionată când vorbesc despre Regele Mihai. Aşa am fost educată de părinţi, să servim Patria şi Regele. Pentru mine, după Dumnezeu şi părinţi, Regele a fost în rugăciunile mele. Regret foarte mult dispariţia lui”
”Am 99 de ani şi am trăit toate epocile astea. Şi îmi dau seama câtă demnitate era pe vremea când era Regele, câtă cinste, câtă omenie, câtă respect. Era cu totul altă viaţă. Dacă ar mai fi trăit fraţii mei şi ar fi văzut ce se petrece în ţara asta ar fi fost dezolaţi. Şi-ar fi dat seama că au murit degeaba. Asta este... Cum a fost România noastră, cu oameni cinstiţi, cu oameni harnici şi primitori, oameni care aveau unde munci şi cum e acum... Unii mor de foame, alţii pleacă în ţări străine să îşi câştige pâinea de toate zilele. Ruşine pentru ţara noastră!”.
Elena Arnăuţoiu (2017)
Sora liderilor din rezistenta de la Nucsoara
Aceste opinii care arata dimensiunile manipularii si catastrofa sociala din Romania au fost exprimate la 27 de ani de la Revolutia din 1989 ( in anii `90 mass-media nu publica acest gen de opinii si evita aceste personalitati ).
Mai rau decat atat, in deceniile care au urmat dupa Revolutie, mass-media si intelectualii publici de la noi au echivalat in mod fortat rezistenta anticomunista cu legionarii reusind uluitoarea performanta ca in 2016 sa reinvie vanatoarea de legionari si tezele securiste despre rezistenta anticomunista :
Adevarul trist este spus cu voce tare tot de occidentali :
"Mai întâi de toate, cazul României este unul foarte particular, deoarece, cum mai spunean, este singura țară în care planul sovietic, croit de către KGB, a reușit.
Adică a fost pusă în practică teoria gorbaciovistă de a se debarasa de vechii zbiri comuniști, de a-i înlocui cu alții “cu față umană”, care să facă niște reforme pentru a-i atrage pe occidentali să investească și în felul acesta să salveze sistemul.
Doar că în alte părți nu a reușit, deoarece nu a ținut cont de ce vrea poporul. Or, poporul din Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria nu a ținut cont de ce voiau conducătorii și au dejucat acest plan"
Elena Arnăuţoiu a făcut peste şapte ani de detenţie în teribilele închisori comuniste, dintre care cinci ani la Jilava, şi-a pierdut părinţii şi patru fraţi, dar a supravieţuit. Elena Ion Arnăuţoiu l-a cunoscut şi a stat de vorbă cu Regele Mihai de două ori, când acesta a venit în comuna Nucşoara: o dată când monarhul era copil şi a doua oară după 1990.
" Psihologia este o ştiinţă/profesie fundamentală pentru buna funcţionare a societăţilor umane, dovadă fiind prestigiul social de care se bucură şi caracterul elitist al programelor de studiu/formare în psihologie din toată lumea."
Recent a fost sarbatorita in stil triumfalist " Ziua Psihologului " in care locul central nu revine Asociatiei Psihologilor din Romania care se raporteaza la psihologi, ci unei organizatii concurente care se raporteaza la statul roman :
”Este sărbătoarea psihologiei românești, sărbătoarea tuturor psihologilor din România, sărbătoarea profesiei de psiholog de liberă practică”
”În toți acești ani, conducerea Colegiului a avut în vedere cadrul instituțional, misiunea și responsabilitatea față de statul român (s.n.) în asigurarea unor servicii de calitate pentru cetățenii care apelează la serviciile psihologului”
Adevarul brutal este ca psihologia romaneasca a evoluat liber si in contact sustinut cu psihologia din statele democratice doar pana la instaurarea comunismului in Romania .
Din 1964 de cand a fost infiintata Asociatia Psihologilor din Republica Populara Romana si pana in prezent istoria ei ramane una ermetica . Prezentarea oficiala de pe site-ul APR incearca sa sugereze o continuitate , dar hrisovul de cateva randuri citat drept act de infiintare ( in timpul comunismului nu a fost cunoscut statutul organizatiei, statutul psihologului, codul deontologic al profesiei , numarul de membri,etc. ) sugereaza exact contrariul, respectiv improvizatie, haos si control politic :
Pe de alta parte, Asociatia Psihologilor din Romania renascuta brusc dupa scandalurile fara numar declansate de aparitia si actiunile Colegiului Psihologilor din Romania de care s-a detasat in mod abil ( desi conducerile celor doua organizatii se suprapun in multe cazuri ) are o opinie triumfalista asupra propriei istorii si asupra evolutiei domeniului psihologic :
" Asociaţia Psihologilor din România (APR) este cea mai veche şi cea mai complexă organizaţie profesională a psihologilor din România, având rolul de a stimula psihologia ca ştiinţă şi de a asigura legătura bidirecţională cu practica psihologică, în scopul evoluţiei ştiinţei psihologice şi profesiei de psiholog (cu toate specializările sale). Asociaţia Psihologilor din România (APR) – APR s-a înfiinţat în anul 1964 (5 martie), funcţionând până în prezent. Imediat după înfiinţare, din 1964, devine membră în International Union of Psychological Science. Prin unii dintre membrii fondatori şi conducătorii ei (ex. Alexandru Roşca), aceasta moştenea tradiţia academică a societăţilor înfiinţate de Florian Ştefănescu-Goangă (Societatea de Psihologie – 1931) şi Constantin Rădulescu-Motru (Societatea de Cercetări Psihologice – 1934). APR era formată iniţial din psihologi care activau în universităţi, unităţi de cercetare şi în domenii aplicative. Astazi are cateva sute de membri individuali si ca membri organizationali alte peste 30 de asociatii si universitati, totalizand peste 16.000 de membri individuali."
In toata aceasta perioada au existat relatari despre cercetatori , profesori , psihologi care au actionat intre 1964-1989, dar nu au existat date clare despre conducerea , statutul asociatiei ,reglementarile profesionale, numarul membrilor si statutul lor in cadrul profesiei :
" Daca un asemenea absolvent cu diploma si inscris in asociatia de profil doreste sa afle cum isi poate practica profesia in domeniul privat sau de stat va trebui sa gaseasca raspunsul la doua intrebari fara raspuns de cel putin 15 ani: cum poate obtine un set minim de manuale, teste, grile si etaloane adaptate pe populatia romaneasca (aceasta adaptare ar fi in mod normal obligatia unui Institut National de Psihologie) ca sa-si poata desfasura munca si care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca ca sa poata avea dreptul… de a o incepe. Deoarece nici pana in prezent la noi nu este reglementat accesul la instrumentele profesiei, studentii si absolventii sunt total dependenti de autoritatea de referinta care poate fi binevoitoare sau nu si in plus are la indemana tehnica foarte eficienta a cunctatiei (“veti obtine teste… dupa ce veti termina facultatea… dupa ce va inscrieti in Asociatie… dupa ce va inscrieti in Colegiu…). In cazul nefericit in care ar dori sa presteze servicii de “protectia muncii”, ei vor trebui sa prezinte factura de achizitie a laboratorului (un laborator complet costa cam 30.000 $), fie sa demonstreze faptul ca detin sau au acces (?!) la “baterii de teste pentru determinarea caracteristicilor psihoprofesionale ale solicitantilor“5), teste care la noi nu se gaseau oficial, nicaieri. Pe scurt, studentul cinstit care a invatat patru ani in facultate, dar nu a stiut “sa se orienteze” poate fi sigur ca patria ii va fi recunoscatoare pentru anii pierduti, dar trebuie sa-si acorde singur un alt calificativ pentru ca a invatat degeaba: competenta obtinuta acolo nu-i va folosi prea mult." (https://web.archive.org/web/20170206102326/http://agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm ) .
Este o problema de sistem .Nu numai psihologia este in aceasta situatie, ci si filozofia si toate stiintele sociale de la noi. Daca Institutul Politehnic din Bucuresti poate prezenta nominal toti absolventii sai de la infiintare pe serii, ani si pana in prezent ( ex: https://web.archive.org/web/20140709085530/http://alumni.cs.pub.ro/) , Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti prezinta pe post de alumni doar o insailare " din diverse generatii" (http://filosofie.unibuc.ro/alumni-ai-facultatii-de-filosofie/ ). Situatia in domeniul psihologic s-a schimbat radical dupa aparitia Colegiului Psihologilor din Romania (CPR) , o organizatie bizara care a parazitat Asociatia Psihologilor din Romania , for stiintific si profesional in tarile democratice si a inventat notiunea administrativ-birocratica de "acces in profesie" .
Diferenta structurala intre o asemenea organizatie si o asociatie de psihologie din Occident arata amprenta de sistem si adevaratele scopuri ale CPR (*).
Aceasta organizatie s-a substituit de fapt facultatilor de psihologie trecand in plan secund diploma universitara de psiholog care conform traditiei asigura dreptul de profesa dupa indeplinirea stagiului obligatoriu care exista si in alte profesii sensibile. Aceasta ambiguitate a fost speculata la maximum de aceasta megastructura construita dupa modelul unui minister , dar cu ambitii de firma particulara inregistrand drept marca oficiala a acestei organizatii clase de nisa care nu au nici in clin nici in maneca cu domeniul psihologiei, ci cu incubatoare de afaceri la scara nationala :
Cu o structura extrem de stufoasa si un numar impresionant de functii , pozitii si comisii analog unui minister, Colegiul Psihologilor din Romania a manifestat un interes deosebit pentru controlul si organizarea administrativa a domeniului respectiv pentru statistica exacta a profesionistilor lui care au fost inregistrati nominal si identificati punctual din interese evident financiare ( inca de la constituirea sa , Colegiul Psihologilor din Romania a solicitat un studiu de " studiul de fezabilitate financiara " ?! ). Testele folosite de psihologii de la noi si care in Occident sunt accesibile in mod uzual ( oricine le poate cumpara) , dar pe care au dreptul sa le utilizeze doar profesionistii , au devenit monopolul acestei institutii care si-a arogat dreptul de a aviza orice test psihologic , inclusiv cele elaborate in Occident . In aceasta viziune , psihologii practicieni ar fi trebuit sa ajunga in situatia absurda de a plati acestei institutii testele folosite de ei pana atunci ( dreptul de utilizare, manual, inclusiv fiecare foaie de raspuns ca sa nu mai spunem de taxa de membru si alte n taxe cu n scopuri), dar care acum trebuiau aprobate de catre Colegiu. Prin legea 213/2004 si prin aparitia cu ajutorul ei a Colegiului Psihologilor din Romania care pretindea ca apara profesia de psiholog si interesele ei ( sau ale unora ) a fost perturbata grav evolutia acestui domeniu. Raporturile dintre Asociatia Psihologilor din Romania (APR) si Colegiul Psihologilor din Romania (CPR) au fost inca de la inceput ambigue , cele doua conduceri fiind in mare parte identice si/sau intersanjabile desi este vorba de organizatii cu scopuri initial diferite ( stiintifice / profesionale respectiv administrative ) dar care in final se amesteca, exact ca in cazul politicienilor care fac parte si din Parlament si din consiliiile de administratie ale firmelor.
Aceste ambiguitati prin care stiinta unora se imbina cu profitul altora si reciproc sunt exprimate in cateva asertiuni cheie :
" Asociaţia Psihologilor din România (APR) este cea mai veche şi cea mai complexă organizaţie profesională a psihologilor din România, având rolul de a stimula psihologia ca ştiinţă şi de a asigura legătura bidirecţională cu practica psihologică, în scopul evoluţiei ştiinţei psihologice şi profesiei de psiholog (cu toate specializările sale)."
" Psihologia este o ştiinţă/profesie fundamentală pentru buna funcţionare a societăţilor umane, dovadă fiind prestigiul social de care se bucură şi caracterul elitist al programelor de studiu/formare în psihologie din toată lumea.
"Din anul 2005, partea legată de profesia de psiholog – pentru psihologii cu drept de liberă practică – este derulată de Colegiului Psihologilor din România (CPR), APR fiind organizaţia care, prin legea de înfiinţare a CPR (Legea 213/2004), a stat la baza apariţiei colegiului."
In final , dupa un candidat la presedintia Colegiului Psihologilor din Romania a rezultat o profesie care " a devenit atractiva pentru ca este greu de accesat " :
" Mugur Daniel Ciumăgeanu candidează la președinția Colegiului Național al Psihologilor din România. Este psiholog clinician, psihoterapeut și cadru didactic universitar, dar și medic psihiatru, și își dorește să aducă profesia de psiholog în România în zona de onorabilitate, în condițiile în care în ultimii ani au fost tot felul de scandaluri și de tensiuni care au măcinat pe de o parte interiorul acestei organizații, dar pe de altă parte până la urmă a știrbit și profesia de psiholog. ,,Tensiunile persistă în continuare. Plătim o datorie istorică pe o profesie care încă nu este stabilizată și încă este foarte tânără în peisajul acesta al profesiilor liberale românești,” a declarat dr. Mugur Daniel Ciumăgeanu, medic psihiatru și psiholog clinician, Președintele Comisiei de Psihologie clinică și Psihoterapie, Colegiul Psihologilor din România."
Aceste detalii sunt cunoscute de vechile generatii de psihologi care au trait deopotriva ostracizarea domeniului si rapacitatea tranzitiei si care stiu ce s-a intamplat in ultimii 30 de ani , dar sunt la fel de importante pentru generatiile viitoare de psihologi ( psihologii prezentului nu intra in ecuatie fiind captivii sistemului si in deplina cunostinta de cauza ) . Varianta oficiala a evolutiei acestui domeniu prin prisma Asociatiei Psihologilor din Romania este prezentata acum doar prin numarul de " conferinte " ( respectiv intruniri profesionale in care participantii pot prezenta doar diverse comunicari, lucrari, referate ) in care nu se discuta problemele interne ale domeniului si nici statutul psihologului in profesie , in asociatie sau in societate.
"
(1964 - Infiintarea Asociatiei Psihologilor din Republica Populara Romana)
1966 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Bucureşti
1968 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Bucureşti
1971 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Bucureşti
( 1972 - Psihologia este scoasa din curriculum liceal.)
( 1977 - Psihologia este eliminata ca specializare universitara si prezenta in nomenclatorul de meserii , astfel că această “conferinţa” a devenit “colocviu”, pentru a nu irita şi a atrage atenţia autorităţilor asupra ei. )
1979 – Conferinţa Naţională de Psihologie (Colocviul Naţional de Psihologie) de la Bucureşti.
1984 – Conferinţa Naţională de Psihologie (Colocviul Naţional de Psihologie – Psihologia în România) de la BucureştiPe lângă represaliile din anii ’70, în 1982 se desfiinţase Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice, astfel că şi această “conferinţa” a fost menţinută ca un “colocviu”.
1994 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Bucureşti
2002 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Neptun (unde s-a planificat organizarea Colegiului Psihologilor din România/CPR)
2004 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Călimăneşti-Căciulata (unde s-a început implementarea proiectului CPR)
2006 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Cluj-Napoca
2008 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Timişoara
2010 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Iaşi
2012 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Braşov
2019 – Conferinţa Naţională de Psihologie de la Cluj-Napoca – Planificata"
Aceasta este istoria oficiala a domeniului psihologic in viziunea Asociatiei Psihologilor din Romania (APR) prezentata de catre corifeii domeniului , respectiv de catre conducerea ei in parte identica cu cea a Colegiului Psihologilor din Romania (CPR).
Profesorii Daniel David si Dragos Iliescu care conduc acum APR au facut parte dintre initiatorii Colegiului Psihologilor din Romania , au facut parte din conducerea lui , dar s-au retras strategic atunci cand au inceput uriasele scandaluri care au afectat grav reputatia acestei organizatii si reputatia domeniului psihologic decimat in batalia pentru putere si resurse.
Ce a omis aceasta prezentare sa mentioneze in detaliu ? In primul rand , momentul cheie al desfiintarii Facultatii de Psihologie din 1977-1978 prin " comasarea " ei cu Facultatea de Filozofie, Facultatea de Sociologie, Facultatea de Pedagogie si toate impreuna cu Facultatea de Istorie.
In al doilea rand , celebra afacere " Meditatia Transcendentala" din 1981 prin care au fost pedepsiti ( cu mentiunea esentiala ca pedepsirea nu a avut loc pentru vreo eventuala disidenta ) aproape toti intelectualii de marca participanti la aceasta uriasa diversiune a regimului realizata prin stransa conclucrare intre decidentii de varf ai Partidului Comunist Roman si ai Securitatii.
In al treilea rand , sunt omise detalii despre intalnirile esentiale ale psihologilor din 1991, 1994 , 2002, 2004 si 2005 care explica involutia dramatica a domeniului **) , dar cum spune o celebra expresie, diavolul se afla in detalii.
( Va urma )
Note
*) De comparat conceptia , structura si scopurile acestor doua organizatii :
**) Nici in cele mai negre cosmaruri din timpul comunismului nimeni nu si-ar fi putut imagina vreodata ca dupa caderea lui domeniul psihologic va fi distrus exact de catre cei care l-au acaparat pretinzand ca il apara pentru ca ar fi atacat ( nu este clar de cine si de ce ) sau ca psihologii vor ajunge sa discute despre situatia din propriul domeniu doar sub pseudonim de frica consecintelor si din acelasi motiv studentii de la psihologie vor infiinta grupuri de rezistenta " undercover " la facultatile din Bucuresti, Iasi, Cluj si Constanta razboindu-se vitejeste sub pseudonim cu gestionarii domeniului. O discutie horror din 2006 cu acesti " razboinici ai luminii " din subteranele psihologiei a relevat tanara garda ( " lupii tineri ") care promitea ca lupta cu invadatorii din conducerea ei anticipand (in)evolutia ulterioara a acestui domeniu (cf: comentariile de pe forumul ad-hoc creat la aceasta postare :