- Infrastructura morală a societăţii, statul de drept, UE și noi
Excelenta sinteza a ideilor , valorilor si dilemelor care , desi neformulate explicit pana acum , preocupa orice persoana educata si responsabila de la noi . In acelasi timp , este o trecere in revista a problemelor societatii noastre devenite volens-nolens si ale Uniunii Europene , pentru ca nu este inca foarte clar ce am luat noi de acolo, dar este foarte clar ce le-am dat in schimb. Altfel spus, Uniunea Europeana poate reactiona la problemele noastre , dar nu are obligatia sa le si rezolve.
Cu toate acestea, esenta problemei cred ca este alta . Inainte de a cere UE sa reactioneze la problemele noastre sau sa le rezolve in locul nostru , trebuie sa ne raspundem la intrebarea de ce nu le rezolvam noi :
Cu toate acestea, esenta problemei cred ca este alta . Inainte de a cere UE sa reactioneze la problemele noastre sau sa le rezolve in locul nostru , trebuie sa ne raspundem la intrebarea de ce nu le rezolvam noi :
„ Celor care au ocupat locurile publice li s-au permis acţiuni pentru care alţi cetăţeni ar fi trebuit să plătească amenzi şi despăgubiri. Ce lecție morală au primit tinerii care au respectat legea şi şi-au văzut de carte, când au constatat că cei care au chiulit şi au încălcat regulile au fost lăudaţi şi mediatizaţi?Dubla măsură a fost aplicată şi când s-a acceptat suspendarea justiţiei în cazul torţionarilor şi securiştilor. Timp de peste douăzeci de ani s-a stabilit din oficiu că ei s-ar fi pocăit. Politicienii, intelectualii şi presa i-au justificat şi dezvinovăţit, şi au acceptat tacit ca victimele să fie menţinute la marginea societăţii, unde au fost împinse când au ieşit din închisori. Mărturia lor nu a fost niciodată analizată serios pentru că momentul „oportun” nu a venit niciodată. Are Vişinescu vreun motiv să bage de seamă că Viviane Reding își exprimă îngrijorări asupra statului de drept? Dacă ar auzi de ea, l-ar umfla râsul. Că doar el știe cum stau, practic, lucrurile: se plimbă nestingherit pe stradă, scandalurile din presă nu îl ating, nu poate fi condamnat pentru genocid (ba chiar e posibil ca, peste câteva zile, Curtea Constituțională să decidă că nici omorul nu e imprescriptibil), victimele sale au murit, și dacă, prin absurd, i se va reduce pensia, tot victimele vor fi cele umilite de procedurile pe care el are posibilitatea să le blocheze după plac.”
Simplu spus , ce persoana ( sau ce institutie) ar avea incredere si s-ar implica cu adevarat intr-o relatie cu o persoana ( sau o institutie ) care una spune si alta face, deci aplica principiul dublei masuri ?
Cu alte cuvinte , cand vom deveni un partener cu adevarat credibil si predictibili ca stat si ca societate, devenim partner cu drepturi depline al UE . Pana atunci , din cate stiu , nimeni si nimic nu interzice organizatiilor societatii civile ( nu „in civil”) de la noi, sa se adreseze direct Uniunii Europene ( de fapt cred ca aici e problema , nu am auzit de asemenea initiative pana acum ! ) si sa obtina un raspuns oficial la intrebari esentiale ca cele de mai jos ( pentru ca ai nostri parlamentari din UE , stim de ani buni si cum sunt , si cam cu ce se ocupa pe acolo…) :
„ Şi, anul trecut, UE nu ar fi avut mai multă autoritate morală dacă şi-ar fi arătat îngrijorarea nu doar pentru nesocotirea regulilor instituţionale, ci şi pentru că se batjocorea preţul cu care s-a plătit libertatea în România? Şi dacă tot veni vorba, UE nu ar fi transmis un mesaj mai semnificativ publicului românesc dacă ambasadorii statelor membre ar fi fost mediatizaţi când au participat la vizitarea închisorilor comuniste şi nu când au mărșăluit pentru mişcarea gay? (Sau e cumva posibil ca ambasadorii UE să nu fi vizitat închisorile comuniste din România…?)”.
Pe de alta parte, este adevarat ca familia, scoala si comunitatea sunt ultimele bastioane ale principiilor moralitatii si normalitatii dintr-o societate , dar si acestea la randul lor pot fi subminate grav daca mass-media le saboteaza sistematic, daca se transforma intr-o cusca in care cetatenii tind in mod reflex sa devina niste cobai lipsiti de orice înclinaţie spre educaţie sau bun simţ ( http://www.contributors.ro/editorial/indignarea-%C8%99i-noul-cod-etic-al-cna/) si la care sunt stimulate numai incultura , apetenţele instinctuale , preferinţele morbide si inclinarea spre agresivitate ,violenta, obscenitate si pornografie.
Inainte sa ne ajute altii , ar fi trebuit sa ne ajutam singuri , si de peste doua decenii inca nu exista un raspuns satisfacator la intrebarea de ce romanii onesti nu reusesc sa-si identifice singuri valorile comune si sa lupte uniti pentru ele. Cum imi scria un ziarist roman plecat din tara inca din anii `80 :„ Dar oare romanii mai au ceva in comun ?!”.
Mai exact , romanii se simt nereprezentati . Pana acum , mai exact de doua decenii , nici un grup de initiativa, asociatie, ONG, etc., ( partidele politice nu mai intra in calcul de mult ) nu a reusit sa-i convinga de intentiile sale presupus oneste. Restul e tacere.
