Rezultatul este unul foarte relaxant pentru cititorii platformei :
„E ceva ce nu vrea populaţia de pe aceste meleaguri de la stat fără nici un efort de organizare proprie, fără iniţiativă personală ?”
„Deocamdată a dispărut doar virtutea curajului, iar statul trebuie să o suplinească.”
„Virtutea curajului e esenţială pentru existenţa unui stat.”
„Într-o societate în care toţi oamenii se uită mai întâi la reglementări şi politici publice înainte să acţioneze pentru a-şi apăra proprietatea şi viaţa cetăţenii pot fi ucişi permanent de un duşman infiltrat sub privirile neputincioase ale statului.”
„Din câte pot să îmi dau seama cultivarea curajului în Europa se reduce la sporturi extreme, şi acestea privite ca o ciudăţenie. E trendy să nu mai poţi tăia nici măcar o găină, ca să faci o ciorbă la ţară.”
„Nu mai există o reacţie de auto-apărare cetăţenească. Fugim mâncând pământul şi din faţa hoţilor, darămite din cea a unor eventuali terorişti.”
„Odată în 783 am intervenit împotriva unui hoţ şi când am fost ameninţat cu cuţitul toată maşina a paralizat. Am trecut peste capetele călătorilor peste bănci până la şofer fără ca nimeni să spună ceva. Un poliţist mi-a spus mai târziu “să nu mă mai bag vreodată”, pentru că au avut chiar ei oameni sub acoperire bătându-se cu hoţii, iar după ce i-au imobilizat victima a refuzat să depună plângere. De frică.”
„Una dintre ele este fără îndoială incapacitatea bărbaţilor de a se mai apăra măcar pe sine, darămite pe cei din jur.”
„În ce formă se poate face astfel încât bărbaţii să fie capabili să aibă o reacţie de apărare, aceasta e treaba profesioniştilor în domeniu.”
„ Viitorii recruţi, dintre care unii vor ajunge poliţişti, ar putea fi învăţaţi să tragă la ţintă, astfel încât să ucidă un criminal prin parbriz dintr-un foc, nu prin 30 – după ce a omorât cu camionul 80 de oameni, ca la Nisa.”
Parole d’honneur ?!
O asemenea colectie de sentinte , maxime si paralogisme proferate cu o usurinta debordanta si extrase parca din dialogurile elevate ale mirobolantului serial „Las Fierbinţi”, a fost chiar o surpriza pentru aceasta platforma , dar lucrurile nu s-au oprit aici.
In deplin acord cu sine si cu principiile enuntate anterior , autorul face apologia curajului in general, dar aplicand modelul Ludwig Wittgenstein ( „despre lucrurile despre care nu putem vorbi trebuie sa tacem” !) o exemplifica si cu puterea exemplului personal .
Rezultatul este inca o data suprinzator . Desi ne aflam in 2016 , un profesor universitar din Romania europeana cultiva in comentariile facute la un articol dispretul nealterat pentru civili si viata civila existent la unii militari,etc. inainte de 1989 si face apologia armatei , secretului, trupelor speciale,etc. exact in termenii mentalitatii de buncar specifice căprarilor de altădată :
In deplin acord cu sine si cu principiile enuntate anterior , autorul face apologia curajului in general, dar aplicand modelul Ludwig Wittgenstein ( „despre lucrurile despre care nu putem vorbi trebuie sa tacem” !) o exemplifica si cu puterea exemplului personal .
Rezultatul este inca o data suprinzator . Desi ne aflam in 2016 , un profesor universitar din Romania europeana cultiva in comentariile facute la un articol dispretul nealterat pentru civili si viata civila existent la unii militari,etc. inainte de 1989 si face apologia armatei , secretului, trupelor speciale,etc. exact in termenii mentalitatii de buncar specifice căprarilor de altădată :
„Tocmai că ştiu ce vorbesc. N-o să dau detalii din armata facută, Tot ce pot să spun e că după 30 de ani n-am uitat seria armei.”" Eu am reţinut că nu trebuie dată nici o informaţie în public cu privire la ce am făcut în armată."
„ Înclin să cred că n-aţi făcut armata. Trupe speciale e( s.n.) altă mâncare de peşte.”
„ Nici vorbă, avem nevoie de nişte păcălici care să plângă în hohote la prima bubiţă . Şi să leşine când donează sânge (pardon, ei doar să primească atunci când ar fi nevoie, de donat să doneze fraierii).”
Nu este prima data cand profesorul Virgil Iordache recidiveaza si confunda spatiul public cu un spatiu in care crede ca nu exista nici o responsabilitate si oricine poate scrie orice .
Hazul este altul . Cu ceva timp in urma autorul nostru ii admira calduros ( ba chiar ne indemna sa-i iubim !! ) exact pe cei pe care acum ii condamna cu atata vehemenţă pentru ca atunci domnia sa nu era preocupat atat de problema curajului civic, cat de „gandurile bune” pentru toata suflarea planetei :
„ Susțin ipoteza că autenticitatea este bună întotdeauna și că trebuie să o desprindem de efectele ei instituționale. Avem ce admira și la securiști, și la fundamentaliști islamici, dacă sunt autentici. Îi putem iubi și pe unii și pe alții.” ( sic! )
Virgil Iordache – Semnificatia morala a institutiilor totalitare ( ?! -s.n.)
http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/
Aceasta năstruşnică ipoteza a fost amendată inca de la enuntare (http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/#comment-144288) .
Hazul este ca acum autorul a intrat de unul singur in dilema lui Buridan si trebuie sa aleaga tot singur intre salvarea planetei prin iubirea fundamentalistilor sau decimarea lor curajoasa cu pusca in mana si prin exemplul personal. Ca sa citam un celebru profet contemporan, noi asteptam…
Comentarii Contributors.ro
- Pentru prima data, in fata acestei analize necrutatoare (si adevarate!) simt nevoia sa ii iau apararea caracterului profesorului Iordache, dupa ce am suferit zeci de predici ale domniei sale.Fara sarcasm, dupa ce ne-am incrucisat in unele polemici, il simt ca pe un om bun la suflet, cu calitati autentice, saritor, cinstit, in general prietenos. Cred ca in viata reala este un om pe care te poti baza – I mean it! Cred ca daca iti este prieten si il suni la doua noaptea, mai Virgile, am nevoie de tine, acum, VA VENI. Asta e mare lucru si e mult deasupra calitatii morale a clerului in care crede domnia sa. Din acest punct de vedere, IL RESPECT pe dl. Iordache.Problema – derivata din increderea oarba in institutii religioase profund corupte, dar nu limitata la acestea din urma – este credinta ca daca urmezi fara analiza autoritatea “X” rezultatul va fi, no matter what, “Y”. La domnia sa pina si armata are ceva “sacru” – dinsul “a retinut” din armata, din “ReGhe1″, ca o scriptura incontestabila prin definitie, ca nu poti vorbi public de tinta “pept” numarul unu, de secretele strategice ale geniilor de la Marasesti [incluzind-o pe Jeanne d'Arc a ortodoxiei romanesti, Ecaterina Teodoroiu], de patura murdara si rupta, de abuzurile comandantilor. Sa nu ne vaicarim, sa suferim barbateste, ca sfintii ortodocsi hranindu-se cu lacuste pe virful stilpului de lemn. (Nu e singura data cind ortodoxia si circul se intilnesc, spiritual vorbind.)Cu toate ca discretia aceasta este mai mult o manifestare intrinseca a tutelarei complicitati romanesti intru coruptie, simtamintele domniei sale sint fundamental nobile, chiar daca nechibzuit investite, dupa parerea mea.Nu este o mare deosebire fata de “disciplina” calugareasca – daca nu te speli (ca e “desertaciune” asa ca mai bine sa puti si sa-i oripilezi pe pacatosii dusati), daca te dai cu capul de pamint, daca repeti ca un patefon stricat cuvinte magice (precum searbada si masochista “rugaciune a inimii”, un fel de “Hare Krishna” al ortodoxiei) de mii de ori, un rezultat magic si “garantat” va aparea, negresit. Trist dar de neignorat, ca realitate a dezvoltarii intellectual-”duhovnice” pe care ne putem baza in aceasta virsta de tranzitie, spre Dumnezeu (sau dracu’) stie ce.Doamne-ajuta indeed!
- Asta e un fel de atac la persoana pe dos. Nu cred ca intereseaza pe nimeni persoana dlui Iordache si ce face dumnealui cand il suna un prieten la nevoie. Pe cititori ii intereseaza ce scrie si am impresia ca ii place sa se joace cu focul. Si pentru un intelectual asta nu e semn de curaj ci de iresponsabilitate. Ii mai place sa se joace cu cifrele – nu cred ca mira pe nimeni cati doresc reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Cautati cati doresc reintroducerea comunismului, veti obtine un procent asemanator. (Astept cu interes articolul “Pentru introducerea comunismului”.) Orice sistem in care putini dau si multi primesc va fi dorit de multa lume, nicio surpriza aici.
-
- „ În schimb interesează ce spune un psiholog care face analiză pe text fără să cunoască persoana.”Pardon ? Adica un cititor poate avea o opinie despre interesantul dvs text numai daca va cunoaste in carne si oase ? Din (ne)fericire pentru dvs, aici se discuta articolele, nu persoana autorilor sau cititorilor…„Este exact invers faţă de ce spuneţi, comentariul domnului Simion este un atac murdar la persoană.”?! Dincolo de decretele dvs imperiale , unde va sunt si argumentele ?„ Articolul şi-a atins ţinta din câte se pare.”Desigur . Articolul dvs este o mirobolanta pledoarie pentru mentalitatea de tip buncar si probabil ca ati fi fost aplaudat la scena deschisa daca ati fi sustinut aceasta dizertatie de exemplu in fata SCMD – Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (http://sindicatulcmd.blogspot.ro/) , dar nu cred ca ati fi avut acelasi feed-back si de la colegii dvs universitari ( despre studenti, nici nu mai vorbim…) .
- Aici m-ati pierdut. Nu stiu de ce nu poti face analiza pe text fara sa cunosti persoana. Nu stiu de ce comentariul dlui Simion e atac la persoana (l-am citit integral, e drept ca e lung si n-am insistat). Nu stiu de ce nu respingeti si panegiricele si atacurile la persoana in aceeasi masura daca vreti sa puneti pe taraba idei si sa nu fiti luat in vizor ca persoana. Asadar eu n-am inteles nimic dar ma bucur ca articolul si-a atins tinta, inseamna doar ca nu era pentru mine.
-
