Prolegomene la o microteorie a pseudocomunicarii si a pseudoeducatiei

Mai intai faptele. Un articol aparut pe Contributors.ro  ( Mihai Maci - Domnul Bostan față cu educațiunea ) semnaleaza o problema  foarte importanta. 

Sa rezumam intr-un algoritm cat mai clar interesanta interventie a autorului , interventie structurata pe doua paliere ( 1…7) si respectiv ( I…VII) :

1)D-l Bostan, despre care până acum nu ştiam nici că există, darămite că şi glăsuieşte, a cuvântat. Şi ne-a spus dânsul aşa: că şcoala merge prost din cauza părinţilor, pe care nu-i interesează calitatea actului didactic (şi care nu pot fi responsabilizaţi decât ducând mâna la buzunar) şi a profesorilor, care – motivând salariul mic – nu-şi (mai) fac treaba (s.n.).
2) Acum, în ceea ce-l priveşte pe d-l Bostan, descoperim (pe site-ul Guvernului) că – după ce-a scăpat de autoritatea părinţilor – a avut nenorocul unei şcoli de stat, gratuite şi unde calitatea învăţării lasă mult de dorit (după cum zice presa şi Procuratura): Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul”
3)Dar se cuvine să-l liniştim pe d-l ministru, căci în mod cert nu-şi mai aminteşte de vremea când era profesor de matematică (l-o fi nemulţumit salariul mic, căci repede de tot şi-a căutat altă meserie): părinţii nu sunt nici pe departe aşa de dezinteresaţi cum ni-i prezintă domnia sa.
4) Să ma ierte d-l Bostan, dar am vaga bănuială că şi dânsul, ca părinte responsabil, subvenţionează vreo doi profesori de limbi străine, poate unul de română, unul de matematică şi, cine ştie, chiar unul de biologie sau de chimie.
I) Asta e, încă de pe vremea comunismului una din primele forme ale pieţei libere a fost cea a meditaţiilor.
6) De altminteri, deşi d-l Bostan a absolvit un curs de “Statalitate şi gândire de stat” la Universitatea Ovidius din Constanţa (să mai zică cineva că n-avem ofertă educaţională în România!),
II ) Pe de altă parte, nu putem să nu fim surprinşi de o absenţă din declaraţiile d-lui Bostan: avem, în vorbele dânsului, elevi, părinţi şi profesori; dar lipseşte cu desăvârşire Ministerul Educaţiei (cu Comisiile şi Inspectoratele lui). Acestea n-au nici un rol în calitatea actului didactic?
7) De aceea ar fi util să vedem toţi – într-o deplină transparenţă democratică – actele de salarizare a “personalului superior” din educaţie, pe instituţii. Să ne uităm la nume şi să admirăm adevărata performanţă. Aşa, orbi şi ignoranţi cum suntem, nici măcar nu ne cunoaştem valorile! Înţeleg că la Academia Naţională de Informaţii d-l Bostan a avut o droaie de profesori – universitari, doctori, abilitaţi.
III ) Căci faptul că nişte oameni cu grave probleme – morale şi profesionale – s-au cocoţat în vârful sistemului şi, de acolo, îşi împart patrimonial resursele lui nu e problema dascălului de la şcoala de cartier, ci a Parlamentului şi a Guvernului.
IV ) Dacă nu mă înşel eu, cei care se opun lustraţiei persoanelor cu probleme de credibilitate în obţinerea titlurilor universitare nu fac parte din săracii dascăli ce-şi degustă salariul ca pe un ajutor social.
V) Într-o lume care se deschide, educaţia familială nu mai e suficientă; şcoala are menirea de a-l facă pe copil conştient – în primul rând prin limbă, literatură şi istorie – de apartenenţa lui la marea familie a naţiei.
VI ) Calitatea educaţiei e cea care determină (şi garantează) calitatea actului civic. Serviciul pe care îl face ţara copiilor, educându-i la standardele rigorii şi ale onestităţii e recuperat – cu asupra de măsură – când, ajunşi mari, aceşti copii, deveniţi adulţi, îşi vor sluji ţara cu cinste şi abnegaţie
VII)… pot fi regândite regulile care să-i facă pe profesori să-şi dăruiască sufletul celor din faţa lor şi pe copii să creadă că şcoala temeinic făcută îi va ajuta să devină oameni adevăraţi. Putem termina cu stupidităţile ce inundă programele, cu birocraţia fără rost ce-i înjugă pe profesori, cu ideea că şcoala, la fel ca viaţa, e făcută pentru a pedepsi, cu formalismul care duce la ura de carte, cu mitologia “practicii” ce nu crează decât sclavi, cu “comisiile”, cu “protocolul”, cu “salariile de merit”, cu “gradaţiile” (toate legate de funcţii) şi cu armatele de funcţionari centrali.

In mod evident primul palier ( 1…7) nu este nimic altceva decat un demers trivial care , sub aparenta pamfletului literar , se incadreaza in clasicul atac la persoana ( cei interesati il pot evalua si incadra intr-o zona a unei grile uzuale ) care nu face cinste distinctiei universitare. 

Cu sinceritate, cred ca acest palier este o pierdere de timp si pentru autor, si pentru cititori, si pentru platforma Contributors.ro .
La nivel general , si cu experienta celor 26 de ani care au trecut deja , se poate afirma ca degradarea comunicarii, limbajului si a spatiului public romanesc nu este opera clasei politice decat in finalul apoteotic al acestei perioade .Tonul in limbaj si atitudine l-au dat de fapt altii , adica exact cei care tipa acum cu atata indignare.

Al doilea palier ( I…VII ) este mult mai interesant. In acest caz autorul afirma cu tarie ca in comunism aveam deja „piata libera” in domeniul celebrelor „meditatii”. Era atat de libera, incat la Facultatea de Drept, Bucuresti, decanul Fodor a fost arestat in 1973 fiind prins ca a masluit 60 (!) de teze de licenta deoarece pe lista rezultatelor de la examenul de admitere aparea aceleasi persoane cu 10 la inceputul listei si cu 2 la sfarsitul ei… La fel de interesante meditatii erau la intrarea in Facultatea de Arhitectura din Bucuresti unde prin anii 70-80 intrau numai cei care erau „meditati” la proba de aptitudini pe bani grei de un mare arhitect devenit ulterior mic petrolist, etc. In sfarsit ,inainte si dupa 1990 , a ramas celebra metoda multor profesorilor de matematica,fizica, etc. prin care acestia rezolvau in clasa cu elevii doar exercitii usoare si le dadeau acasa pe cele mai grele ca sa-si poate selecta prin metodele „pietei libere” cei mai buni elevi si cu cei mai constienti parinti .
In acelasi sens, autorul nu se poate desprinde de paradigma unei educatii ( doar ) nationaliste si de proferarea unor lozinci goale de continut („ educându-i la standardele rigorii şi ale onestităţii ”) uitand ca una din marile probleme ale invatamantului romanesc , de sus si pana jos , este exact cea legata de mentalitate, pentru ca mentalitatile se schimba cel mai greu .
Problemele sunt nu numai la varful sistemului , ci si la baza lui daca ne gandim ca si dupa 26 de ani mai apar in gradinitele si scolile romanesti pastorite de acelasi minister atotputernic cazuri de „educatori” care se poarta cu cele mai fragile fiinte incredintate de societate pentru „educare”, exact cum se purtau tortionarii „Experimentului Pitesti” cu detinutii politici de acolo….
Pe cale de consecinta autorul este de-a dreptul indignat ca Ministerul Educaţiei (cu Comisiile şi Inspectoratele lui) nu este indicat …drept nava-amiral a invatamantului romanesc.
Ca sa spunem lucrurilor pe nume, nu este si nici nu trebuie sa fie pentru ca reforma unui sistem nu se face cu functii si posturi ocupate prin numire , decizii si ordine de ministru, ci cu constiinte si competente. Daca exista.
Aici avem o mare problema la care autorul , ca multi alti autori , inclusiv fosti si actuali ministri , evita de 26 de ani un raspuns clar :

„ Care este de fapt SCOPUL educatiei ( la romani ) ??!!”
( Ce valori sunt cultivate la romani ? )

O a doua problema , mult mai perfida , decurge din prima :

„ Scopul educatiei il stabilesc profesionistii ei sau politicienii ? ”

Conform textului se pare ca autorul , lector universitar , specialist in problema decreatiei in opera lui Simion Weil , in relatiile lui Heidegger cu istoria si in gandirea disidenta est-europeana respectiv filosofia lui Jan Patocka ( http://www.contributors.ro/author/mihai-maci/?bio) , nu si-a pus cu adevarat aceasta intrebare . Nu ma pot compara cu autorul prin nimic, dar dupa sase ani petrecuti ca profesor prin satele si noroaiele patriei strabune mi-am pus aceasta intrebare cu obstinatie inca din anii `80-`90 cand la nivel de societate parea ca scopul general al educatiei era deja acela ca oamenii sa minta, sa se toarne intre ei , sa fure de la stat in primul rand si sa injure cu un bonus de agresivitate primara si sadism social …
Dupa autor, aceasta s-ar rezuma in esenta la „mandria de a fi roman”.Nu-i rau, dar simpla apartenenta a unui om la un grup, comunitate sau natiune nu garanteaza in mod automat si educatia sa.

Problema este ca in acest caz autorul reproseaza statului exact ceea ce ar trebui sa faca profesionistii domeniului :

„… pot fi regândite regulile care să-i facă pe profesori să-şi dăruiască sufletul celor din faţa lor şi pe copii să creadă că şcoala temeinic făcută îi va ajuta să devină oameni adevăraţi. Putem termina cu stupidităţile ce inundă programele, cu birocraţia fără rost ce-i înjugă pe profesori, cu ideea că şcoala, la fel ca viaţa, e făcută pentru a pedepsi, cu formalismul care duce la ura de carte, cu mitologia “practicii” ce nu crează decât sclavi, cu “comisiile”, cu “protocolul”, cu “salariile de merit”, cu “gradaţiile” (toate legate de funcţii) şi cu armatele de funcţionari centrali…”

Deci, CINE sa regandeasca regulile, CINE sa termine cu stupiditatile, programele , birocratia fara rost , folosirea pedepselor, formalismul, mitologia practicii, comisiile , protocolul, functiile, gradatiile …?

Ca sa spunem lucrurilor pe nume, in actuala sa forma , Ministerul Educatiei nu face si nu va face educatie pentru ca, desi vorbeste despre indicatorii ei ( „coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia”) nu ne spune nicaieri scopul acesteia . 

Sa citim impreuna doua documente esentiale ale acestei institutii („Legislație – organizarea și funcționarea instituției”) si („Priorităţile strategice ale Ministerului Educaţiei şi planurile de acţiuni sectoriale pentru anul 2016” ) :

„Legislație – organizarea și funcționarea instituției
Potrivit prevederilor Legii Educaţiei Naţionale (Legea nr. 1/2011), cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei (…) proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ, asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.
De asemenea, Ministerul Educaţiei (…) ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei (…) are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din sfera educaţiei.
Ministerul Educaţiei (…) exercită, în domeniul învăţământului preuniversitar, următoarele atribuţii
a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale;
b) monitorizează activitatea de evaluare externă;
c) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;
d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti;
e) coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;
f) evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii;
g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe;
h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului;
i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;
j)asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;
k) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale;
l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;
m) coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional;
n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane;
o)răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale;
p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi al cercetării ştiinţifice;
q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
r) stabileşte structura anului şcolar;
s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale;
t)construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei şcolare de e-learning, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;
u)elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;
v)dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România;
w)coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.
În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei (…) înfiinţează, organizează şi finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului. De asemenea, Ministerul Educaţiei (…) propune Guvernului înfiinţarea de agenţii.”
Sursa : http://www.edu.ro/index.php/articles/c242/

“Priorităţile strategice ale Ministerului Educaţiei şi planurile de acţiuni
sectoriale pentru anul 2016″
Sursa : http://www.edu.ro/index.php/articles/23874

Din aceste documente rezulta in mod evident cum se face educatia, dar la fel de cert nu putem afla si care este scopul ei. Se ofera cineva :)) ?

Sursa : http://www.contributors.ro/editorial/domnul-bostan-fa%c8%9ba-cu-educa%c8%9biunea/#comment-286773