Un comentariu de la un articol foarte bun aparut pe platforma Contributors.ro *) mi-a readus in memorie pe Antonie Iorgovan ( "parintele Constitutiei" din Romania anilor `90) pe care l-am cunoscut bine atunci cand eram student.
„ Băh, tu stii cine sînt eu ?! ”
Cu aceasta lovitura de buzdugan incepeau prin anii 80 aproape toate „dialogurile” lui Antonie Iorgovan ulterior devenit "parintele Constitutiei" ( venit din armata – nu am aflat niciodata nici de unde si nici de ce – direct la Facultatea de Drept ) cu studentii de la drept, filozofie si geografie cazati la caminele Universitatii de langa Opera din Bucuresti .
L-am cunoscut bine atunci cand am eram student la psihologie ( seria 1981) . Antonie Iorgovan era asistent la Facultatea de Drept din Bucuresti atunci cand asistent la Facultatea de Psiholgie din Bucuresti era Nicolae Mitrofan ( fost invatator ) ambii cu o fire de tip primitiv ,dar care au jucat un rol important in domeniiile lor ( unul a devenit parintele Constitutiei , celalalt parintele Colegiului Psihologilor din Romania ).
Dintre cei doi , Antonie Iorgovan mai avea atunci o functie foarte importanta , raspundea de cazarea studentilor in caminele Universitatii aflate langa Opera din Bucuresti , camine prin care bantuia tot timpul.
Am dat aceste detalii deoarece in ultimii ani ai facultatii am avut fara sa vreau o confruntare spectaculoasa si comica in acelasi timp cu Antonie Iorgovan and comp.
Era perioada aberanta in care in tara aveau loc demonstratiile gratuite de genul : „ Un NU hotarat bombelor nucleare !” ; „NU vrem bombe nucleare !” ( peste cativa ani am aflat ca o asemenea demonstratie a avut loc pana si intr-o comuna din nordul Moldovei unde primarul a strans toti elevii si toti profesorii la Caminul Cultural si i-a obligat pe toti sa scandeze lozincile impotriva imperialistilor pana au ragusit si elevii, si profesorii ).
In cazul nostru , studentii de la Universitate ar fi trebuit sa mearga fiecare si sa-si exercite individual „dreptul de veto fata de folosirea bombelor nucleare” ( votarea se incheia in mod oficial la ora 21.00 ) , desi nu era clar nici unde erau bombele , nici cine le arunca , nici cand , si nici de ce.
N-am mers. Mai mult decat atat, cum auzisem deja ca erau razii prin camine sa scoata toti studentii la vot , la 20.30 m-am dezbracat si eram deja in pat. Radeam impreuna cu cativa colegi de camera din caminul de la langa Opera Romana crezand sincer ca am scapat ( „La 21.00 se incheie votarea si eu n-am votat !”).
N-am scapat !! La 20.45 se deschide usa , se aude mai intai vocea si dupa aceasta apare si Antonie ( noi ii spuneam „Betonie”) Iorgovan in persoana cu vesnicul lui costum si cravata , in fruntea unui pluton de 7 -12 vajnici ASC-isti ( activisti ai studentilor de la Centrul Universitar Bucuresti ) . Imediat, adorm …
Dialogul a fost unul savuros, il reproduc din memorie :
L-am cunoscut bine atunci cand am eram student la psihologie ( seria 1981) . Antonie Iorgovan era asistent la Facultatea de Drept din Bucuresti atunci cand asistent la Facultatea de Psiholgie din Bucuresti era Nicolae Mitrofan ( fost invatator ) ambii cu o fire de tip primitiv ,dar care au jucat un rol important in domeniiile lor ( unul a devenit parintele Constitutiei , celalalt parintele Colegiului Psihologilor din Romania ).
Dintre cei doi , Antonie Iorgovan mai avea atunci o functie foarte importanta , raspundea de cazarea studentilor in caminele Universitatii aflate langa Opera din Bucuresti , camine prin care bantuia tot timpul.
Am dat aceste detalii deoarece in ultimii ani ai facultatii am avut fara sa vreau o confruntare spectaculoasa si comica in acelasi timp cu Antonie Iorgovan and comp.
Era perioada aberanta in care in tara aveau loc demonstratiile gratuite de genul : „ Un NU hotarat bombelor nucleare !” ; „NU vrem bombe nucleare !” ( peste cativa ani am aflat ca o asemenea demonstratie a avut loc pana si intr-o comuna din nordul Moldovei unde primarul a strans toti elevii si toti profesorii la Caminul Cultural si i-a obligat pe toti sa scandeze lozincile impotriva imperialistilor pana au ragusit si elevii, si profesorii ).
In cazul nostru , studentii de la Universitate ar fi trebuit sa mearga fiecare si sa-si exercite individual „dreptul de veto fata de folosirea bombelor nucleare” ( votarea se incheia in mod oficial la ora 21.00 ) , desi nu era clar nici unde erau bombele , nici cine le arunca , nici cand , si nici de ce.
N-am mers. Mai mult decat atat, cum auzisem deja ca erau razii prin camine sa scoata toti studentii la vot , la 20.30 m-am dezbracat si eram deja in pat. Radeam impreuna cu cativa colegi de camera din caminul de la langa Opera Romana crezand sincer ca am scapat ( „La 21.00 se incheie votarea si eu n-am votat !”).
N-am scapat !! La 20.45 se deschide usa , se aude mai intai vocea si dupa aceasta apare si Antonie ( noi ii spuneam „Betonie”) Iorgovan in persoana cu vesnicul lui costum si cravata , in fruntea unui pluton de 7 -12 vajnici ASC-isti ( activisti ai studentilor de la Centrul Universitar Bucuresti ) . Imediat, adorm …
Dialogul a fost unul savuros, il reproduc din memorie :
El : – „ Unde este S.S. ?! ”
Colegii de camera – „Doarme !” ( si arata spre mine care faceam pe adormitul).
El: – „ Treziti-l ! ”
Eu ( chipurile buimacit ) – Ce s-a intamplat ?!
El – „N-ai votat !”
Eu – „ Am uitat !”
El – „N-ai uitat ! Te-mbraci si vii cu noi !”
Eu ( intre timp ma frec la ochi si ma uit la ceas ) – „ Si-asa este prea tarziu, nu mai am timp sa ajung , se inchide votarea in 10 minute !”
El – „ Nu se inchide ! Tin urna deschisa pana cand votezi tu !”
Colegii de camera – „Doarme !” ( si arata spre mine care faceam pe adormitul).
El: – „ Treziti-l ! ”
Eu ( chipurile buimacit ) – Ce s-a intamplat ?!
El – „N-ai votat !”
Eu – „ Am uitat !”
El – „N-ai uitat ! Te-mbraci si vii cu noi !”
Eu ( intre timp ma frec la ochi si ma uit la ceas ) – „ Si-asa este prea tarziu, nu mai am timp sa ajung , se inchide votarea in 10 minute !”
El – „ Nu se inchide ! Tin urna deschisa pana cand votezi tu !”
Si uite-asa a trebuit sa ma imbrac in prezenta „plutonului de executie” condus de „Betonie” Iorgovan ai carui membrii m-au incadrat ( colegii mei de camin, la fel ca si mine , pastrau o mina serioasa dar se abtineau sa nu rada la fel cum faceam si eu.. .) si m-au escortat in acea seara de la caminul de langa Opera din Bucuresti pana la Facultatea de Drept ( noroc ca distanta era foarte mica ) unde m-au condus cu alai pana la sala unde se vota . Bineinteles ca am ras dupa aceea pentru ca totul era o farsa , dar la nivel general farsa era una sinistra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu