Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Sunday, February 26, 2017

Degradarea limbajului public si metodologia de sistem pentru resetarea valorilor morale .Update

Uriasele proteste recente definite in mod unanim drept o adevarata revolutie morala in Romania dar si in Europa , au aratat fractura sociala uriasa existenta nu numai intre clasa politica si societate, intre stat si cetateni ci si intre cetateni si societatea civila in forma in care a existat ea pana acum.
Cauzele care au dus la aceasta situatie de criza globala a societatii romanesti nu tin numai de incercarea iresponsabila a unui grup de presiune de a legitima furtul intr-o tara in care educatia din famile incepea cu stravechile  precepte " Sa nu furi ...",etc.  , ci si de un indelungat proces de resetare a valorilor sociale , culturale si morale traditionale care a pregatit terenul acestei revolte sociale fara precedent.


Un articol sclipitor si captivant de „sociologie a inculturii” publicat in 2015 pe Contributors.ro ( Lucian Boia -România lui „ca şi”. Mic studiu de sociologie a inculturii ) reusea performanta foarte interesanta de a transforma ţânţarul in armasar si invers. Daca initial subliniaza importanta valorilor culturale , raporturile dintre factorul politic si factorul cultural sunt ulterior prezentate intr-o lumina care explica degradarea culturii doar  prin factorul politic.  Rezultatul final echivaleaza cu o subtitutie a termenilor, o disipare a raspunderii sociale si dincolo de imixtiunea politica si birocratic-administrativa specifica sistemului nostru social , se transforma intr-o eludare a deontologiei profesionale si morale absolut necesara unor domenii specifice care ar trebui sa functioneze dupa standarde democratice , culturale si europene  :

„Necazul este că nu dispunem de nici o instanţă care să separe grîul de neghină. 
Confuzia între valoare şi impostură e însă prezentă şi în instituţiile de învăţămînt cu tradiţie (cu o tradiţie cam şubrezită), care beneficiază, în principiu, de un anume prestigiu. 
Uneori – chiar deseori – românii găsesc nişte soluţii de te-ntrebi cum de-au putut să le treacă prin minte. Ştiţi unde sunt formaţi la noi arhiviştii? La Academia de Poliţie: relaţia poliţiei fiind evidentă cu tot ce ţine de documentele istorice. 
N-o să vă vină să credeţi (dacă nu ştiţi deja), dar în România pînă şi serviciile secrete au academia lor de înalte studii. Pepinieră, fireşte, de doctori. Cum se dau şi cum se iau respectivele doctorate e fireşte secret, fiind vorba de servicii secrete. 
Dar originalitatea românească supremă – la care lumea întreagă priveşte cu uimire, nu e clar încă dacă şi cu invidie – stă în transformarea puşcăriilor în centre de cercetare ştiinţifică. 
Cum reuşesc românii să le facă pe toate puţin altfel (şi uneori altfel de-a binelea) e secretul lor, şi numai al lor. 
România se înfăţişează ca şi o ţară europeană. Cînd va fi oare nu numai ca şi, ci chiar europeană, cu adevărat?”


In primul rand, si dupa o logica normala , nu putem confunda pe "unii" cu "toti" si nici padurea cu uscaturile ei,  iar ceea ce separa intotdeauna „grîul de neghină ” in orice tara civilizata este respectarea standardelor etice, respectiv credibilitatea sau legitimitatea morala care , la fel ca si increderea in  semeni, se construieste pe parcursul unei intregi vieti , dar poate fi distrusa printr-un singur gest.
In al doilea rand, Romania ca tara nu poate fi identificata , sub acelasi timp si sub acelasi raport , numai cu societatea romaneasca actuala ( nu putem lipsi tara de trecutul ei  ) , iar ceea ce fac politicienii romani nu poate fi reprosat personalitatilor culturale sau invers,  la fel cum ceea ce fac sau nu  politicienii nu poate fi reprosat romanilor in general ( chiar daca din punct de vedere stict formal acestia din urma i-au votat pe primii ) ,  pentru ca a extinde un atribut de la „unul”  sau „unii”  la „toti”  este cel mai sigur diagnostic al dogmatismului.  E ca si cum am identifica tara numai cu  infractorii  sau cu elitele ei…
In sfarsit ,  prima raspundere  a celui care incalca legea , fura sau plagiaza in domeniul militar sa zicem ( chiar daca a fost „ajutat” de un  factor politic sau cultural) , la fel si a celui care incalca legea si fura sau plagiaza in domeniul cultural ( chiar daca fost „ajutat” de un factor politic sau administrativ, etc.),  este a lui , deoarece  trebuie sa judecam fiecare domeniu in raport cu natura lui , cu materia data,  respectiv cu raspunderile specifice care nu sunt eludate prin eventualele  interventii externe.

Din acest punct de vedere , si pastrand terminologia autorului , Romania va deveni cu adevarat o tara europeana abia atunci cand politicienii si elitele ei , care volens-nolens dau tonul in societate, se vor comporta la nivel european . Pana atunci , romanii de rand ( este vorba de cei onesti , desigur ), si fara ajutorul lor,  s-au integrat deja cu milioanele in spatiul european,  si pe cont propriu , dar in afara Romaniei.
Aceasta contradictie intre „Romania lui ca si ” din interior si integrarea europeana a romanilor onesti din exterior,  este explicata de un eminent profesor american de origine romana si in acelasi timp observator atent al laboratorului social romanesc care subliniaza clar exact ceea ce elitele noastre culturale , din motive lesne de inteles, nu vor sa auda si nu vor sa vada  :
„…cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare.”
 Peter Gross
Intoarcere in laboratorul romanesc, Editura Nemira , 2015.
Punctul de plecare in acest caz  il constituie tonul oficial dat de mediul academic , dar si comportamentul personalitatilor publice care prin puterea exemplului influenteaza atitudinile din spatiul social.  In acest sens , Academia Romana a decis in urma cu cativa ani, in contrast cu normele traditionaleale limbii romane si ale limbajului public ca si cuvintele obscene pot fi oficializate din punct de vedere strict formal:

“ Nu trebuie sa privim lucrarea ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este - din punct de vedere lingvistic - o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale."
Dr. Cristina Florescu, cercetator stiintific principal gradul I la Institutul de Filologie Romana “Alexandru Philippide” de la filiala ieseana a Academiei Romane.
(http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html

Problema este ca mediul academic nu face nimic altceva decat sa oficializeze o puternica tendinta „ culturala ” care initial nu provine de la politicienii romani ( nici un politician, oricine  ar fi fost  acesta , nu vorbea trivial , si in direct la TV,  in CPUN-ul anilor `90  ) nici din mahalalele societatii,  ci de la „luminatorii” recenti ai natiei respectiv scriitorii ei incurajati in acest sens chiar la nivel de breasla :
 http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.htmlhttp://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1194119-literatura-romana-obscenitatea.htm

Pe de alta parte, si daca vrem sa ne aducem aminte , una dintre primele  personalitati publice care a folosit limbajul vulgar si in direct la un post TV nu a fost un politician ci un fost disident politic si poet care  mai recent a recidivat in acest sens la o intalnire didactica si directa cu cititorii sai (http://adevarul.ro/locale/slobozia/slobozia-vorba-dinescu--am-stat-masa-betivii-literaturii-romanesti-1_50ad4da17c42d5a663929cc2/index.html ).

Dupa ce calea regala a fost deschisa in anii `90 , prima personalitate culturala care si-a permis sa foloseasca prin puterea exemplului personal un limbaj suburban de tip şatră in spatiul public , respectiv intr-un interviu acordat unui ziar de mare tiraj , este chiar un fost ministru al Culturii ( in articolul initial , limbajul „buruienos”era redat fara puncte de suspensie )  :

„ Era unul Căpudeanu, cu care am avut o discuţie foarte tare. Tipul arăta foarte ciudat, îi curgea un un ochi, era gălbejit. Un galben din ăla de şedinţă… Cum am intrat a început să înjure. “Cum e posibil tovule, f ..tu-i ceara mă-sii, azi şi mâine. Cum e posibil? Cum poate intelectualii să cadă în asemenea capcane. Dă-o-n p…a mă-sii!”. Eu am simţit că ăsta e stilul şi am plusat: “Tovarăşu Căpudeanu, daţi-o, dom’le, în p…a mă-sii, cum e posibil ca dintr-un c…t să faceţi ditamai aberaţia”. I-a plăcut reacţia mea frustă. Era pe gustul lui, drept care mi-a zis. “Tovule, matale eşti băiat simpatic”. Problema era că el nu înţelegea ce e aia “transcedental”. Ca de altfel toţi cei care ne judecau.. ”  
Andrei Plesu
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html 

Daca tot a fost depasita „bariera sunetului” si la acest nivel , trivializarea spatiului public sau  „obscenitatea publica” in general , devin un fel de standarde tacite preluate in mod automat de actorii politici, personalitatile publice, moderatorii emisiunilor TV, administratorii de la forumurile ziarelor online, autori,  ziaristi si publicisti. 
In acest context al degradarii generale a limbajului si comunicarii publice, depasirea inhibitiilor de ordin scatologic devine floare la ureche si un fel de sport national  incepand cu promovarea unor texte care promoveaza metaforele scatologice aplicate dusmanului de clasa” dupa modelul bolsevic al  anilor `50  (http://www.contributors.ro/editorial/meteorologia-impenitenta-a-antisemitismului/ ) , sau vorbesc despre curajul si nobletea literaturii, dar intr-un  limbaj scatologic pur  :

 „Să lupţi împotriva balaurului, a unui adversar teribil ca înfăţişare, împotriva brutei este una, însă cum poţi lupta împotriva c...tului? Ori adversarul predilect al acestei campanii este c….tul, iar c…tul nu poate fi contrazis, pestilenţa ucide orice accent eroic, orice bravură. Riscul oricărui om de bună credinţă, aşa cum Mircea Cărtărescu a fost de când îl ştiu, este cu atât mai mare cu cât nu viaţa îi este ameninţată, ci tot ceea ce scriitorul are luminos, sensul libertăţii sale care este literatura. Literatura faţă cu c…...tul.”
 https://tismaneanu.wordpress.com/2009/11/30/curaj-noblete-carti-angelo-mitchievici-despre-mircea-cartarescu-atacat-de-c-t-popescu/


Odata sparta gheaţa , se poate continua cu promovarea opiniilor unor comentatori si "analisti politici" care opteaza clar pentru un limbaj scatologic  ( http://www.gandul.info/hot-pe-facebook/ctp-ce-fac-ponta-si-basescu-se-numeste-in-termeni-sportivi-aruncarea-cu-c...t-cu-mana-libera-ei-cred-ca-noua-ne-place-c.....l-12470815) si , in sfarsit , prin propulsarea direct in ziarele centrale a unor lideri de opinie ai tinerei generatii , dar cu  aceleasi predilectii lingvistice ( http://www.gandul.info/gandul-meu/gandul-meu-visul-omenirii-e-un-c...t-14710113 ).  

In esenta, asistam volens-nolens , si de 25 de ani,  la un proces sistematic evident la nivelul ansamblului social ( neintentionat si neplanificat in mod constient) de desensibilizare sociala ,  mai exact la o ampla campanie, si  pe toate planurile , de neutralizare si de extirpare la nivel social  a pudorii, ororii , scarbei si rusinii ca reactii etice traditionale, proces  care , dupa standardele culturii si civilizatiei europene traditionale , reprezinta un  prim pas al  „decivilizarii” ( Jean Lauxerois ) unei populatii si respectiv al dezumanizarii ei.  

Intrebarea  care apare imediat este ce fel de origine ar putea avea un asemenea straniu proces si ce scop ar putea urmari. In acest punct , lucrurile devin extrem de interesante. Cu exceptia sinistrului Experiment Pitesti unde scopul declarat a fost dezumanizarea victimelor , unicul spatiu social unde pot fi identificate in mod indubitabil planificarea intentionata  a desensibilizarii, decivilizarii si dezumanizarii unei populatii, este o zona tabu in orice societate , dar mai ales in cele postcomuniste .
Este vorba despre formarea si antrenarea tortionarilor , iar in acest caz  habitudinea la cruzime este prima conditie a interventiei asupra victimei.
Din aceasta perspectiva am ajuns direct in zona crepusculara unde lucrurile devin de-a dreptul stranii. Printr-un proces probabil neintentionat  , dar de natura structurala si impersonala,  populatia Romaniei a fost supusa  in corpore unui proces de desensibilizare prin mass-media care la unul din capitole ( habitudinea la cruzime ) este similar cu cele aplicate de tortionarilor ei , dar fara beneficiile aferente acestora :

"Componentele psihologice sunt esentiale in formarea tortionarilor. Cinci sunt primordiale :
1.capacitatea de a dezumaniza victima ;
2.habitudinea la cruzime ( neutralizarea pudorii, ororii, scarbei, rusinii, ca reactii etice) ;
3.obedienta de robot, de cadavru ( tortionarul nu trebuie sa gandeasca ci sa faptuiasca );
4.impunitatea si
5.omnipotenta politica, psihologica, financiara." ( p.94 )
RUXANDRA CESEREANU - Formarea si antrenarea tortionarilor secolului XX.
("Maestrii", "ucenici" si cobai umani. Rituri de initiere. Obedienta de cadavru. Tortionarii copii.), Rev. MEMORIA Nr.4/2000

De aici incolo lucrurile devin interpretabile. Dupa unele opinii, fenomenul Pitesti a esuat de fapt la nivel local , dar ar fi izbutit la nivel mintal, rafinat , respectiv in reeducarea poporului roman :

„…daca fenomenul Pitesti a esuat la nivel fizic, el a izbutit la nivel mental si moral: reeducarea poporului roman a reusit in cele din urma, chiar daca nu intr-o forma brutala, ci intr-una mentala, relativ rafinata.”
Ruxandra Cesereanu – Imaginea Securităţii în literatura română în comunism şi postcomunism (http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=2698&lang=en)

In aceasta ipoteza , necesitatea „reeducarii” poporului roman este explicata si justificata prin asa-zisele  „tare” pe care acesta le-ar avea. Ipoteza este sustinuta indirect  si acum de catre unii lideri de opinie care in mod independent  reafirma sub diferite forme vechea teza bolsevica importata de la Rasarit conform careia romanii sunt „rai, hoti si lenesi”, sau in general vorbind "inferiori" altora. Exemple :


„Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti, nu e nouă şi nu va dispărea.”
Dragos Ghitulete
(http://www.contributors.ro/fara-categorie/romania-mirlanilor-bine-ancorati/ ) 
„Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român”
Ion Cristoiu
http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html 
„Acum suntem o naţie handicapată moral ”
Mircea Toma
adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html  
„Foarte interesant la români este că, la aceleşi profil psihologic de adâncime, în funcţie de context, profilul de suprafaţă este diferit. Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot”
Daniel David, psiholog
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/studiu-s-a-schimbat-poporul-roman--ultimul-secol-spiritul-turma-complexul-inferioritate-1_5344d8450d133766a89f16fe/index.html 
„Ceva nu merge in Romania, si nu doar sus, in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate ca inseamna acelasi lucru."
Lucian Boia
De este Romania altfel, Editura Humanitas, 2012

Intre noi fie vorba , chiar si un student din primii ani de la istorie si de la stiinte sociale in general,  stie ca nu putem explica faptele prezentului prin prejudecatile si miturile trecutului sau numai prin "metoda intuikiva" a pedagogului de scoala noua al lui Caragiale dar, este adevarat, intotdeauna este mult mai usor sa ataci victima decat sa identifici tortionarii ei . Cand insa mai multi lideri de opinie ( si sunt mult mai multi decat cei citati  anterior )  sustin cu tarie, la unison , in mod independent si in deplina unitate de cuget si simtiri cam acelasi gen de paralogisme evidente,  trebuie sa aiba ceva in comun ( nu cumva sistemul lor de valori  personale si sociale ?!),  deci  trebuie sa existe si o explicatie a acestui comportament .
Daca pornim de la prezumtia normalitatii civilizate , atunci valorile intelectuale si culturale ale unei societati  le stabilesc reprezentantii ei autorizati . In schimb, daca acestea ar fi impuse sau propuse de instante exterioare domeniului (  la comanda politica ,etc.) sau,  prin reducere la absurd,  de tortionarii, penalii, infractorii sau hoţii unei societati  , atunci suntem intr-o cu totul alta situatie.
Cu ani in urma presa noastra a relatat cazul unui director de la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj care in realitate era un fost tortionar si participant la un asasinat politic ()  , si nu a existat nici o reactie a societatii civile atunci sau ulterior  . Pe de alta parte , un istoric care a lucrat initial la CNSAS iar acum lucreaza la Arhivele Nationale mi-a vorbit pentru prima data despre "ofiterii acoperiti pe deplin conspirati" care au actionat dupa 1990  ( acest fapt a fost  recunoscut oficial doar in domeniul presei ) in mediile intelectuale si culturale unde ar fi avut un rol cu mult mai important , si cu totul altul decat cel afirmat la lumina zilei.
Dincolo de acest tip de ipoteze interesante dar in realitate  indemonstrabile ,  ramane totusi  intrebarea nelinistitoare de ce in mediile intelectuale si culturale de la noi ( academii, universitati ,etc.),  care sunt atat de importante pentru sanatatea morala a unei natiuni ,  nu au fost facute aceleasi tip de verificari ca si in cazul magistratilor. 
Pana atunci , intrebarea fundamentala la care ar trebui sa raspunda reprezentatii avizati ai mediilor intelectuale si culturale de la noi este una punctuala :

" Dupa 25 de ani , care sunt de fapt si de drept adevaratele valori ale societatii romanesti si care sunt elitele ei ?! ".

Raspunsul la aceasta ultima intrebare este definitoriu pentru a intelege in ce fel de societate traim de fapt. Daca valorile existente  nu sunt cele statuate de catre reprezentantii competenti si recunoscuti ai mediilor intelectuale si culturale de la noi  , atunci  ar trebui sa aflam ce fel de instante le-au propus si impus  in ultimii 25 de ani si de ce , dar atunci intrebarea foarte interesanta este ce au facut de fapt si ce fel de rol  au avut in realitate elitele noastre intelectuale si culturale si reprezentantii lor timp de un sfert de secol , daca degradarea limbajului si comunicarii publice si respectiv  resetarea sistemului de valori au atins deja nivelul pe care in prezent il vedem cu totii . O concluzie se impune totusi.


In ultimii ani , si sub pretextul anihilarii mentalitatii comuniste, asistam la o actiune concertata de demolare a tuturor sistemelor de valori existente in societatea romaneasca . Aceasta actiune alimenteaza constatarea facuta inclusiv de catre straini conform careia romanii nu mai cred de fapt in valorile lor . In acest caz , teza de baza este una sustinuta de catre personalitati culturale si liderii de opinie din cele mai variate medii de la noi si care arunca vina pentru situatia generala a societatii romanesti asupra poporului roman si asupra psihologiei lui.
In principiu este contestat totul , de la trecutul , identitatea, cultura si valorile acestui popor  si pana la mandria de a fi roman care este vazuta ca o anomalie sau chiar ca o rusine. Rezultatul este un consens general al personalitatilor si liderilor de opinie care se intrec in a arunca cu piatra si a demola tot ceea ce a mai ramas in picioare din tot ce a fost desfiintat anterior . 

De la Andrei Plesu 

( Mandria de a fi roman http://www.contributors.ro/editorial/mandria-de-a-fi-roman/

,Gabriel Liiceanu 

( Ca sa nu mor bou -http://www.contributors.ro/cultura/ca-sa-nu-mor-bou/) 

sau Horia Radu Patapievici 

(celebrele texte din ” Politice” ) 


si pana la Lucian Boia 

( De ce este Romania altfelhttp://adevarul.ro/cultura/istorie/de-nu-romania-altfel-adevarurile-lucian-boia-1_511512654b62ed5875ec1522/index.html ) , 


sau Vasile Dem Zamfirescu 

( Nevroza balcanica -https://www.youtube.com/watch?v=bukkDDe5IJs )


exista o adevarata si intensa emulatie intelectuala generata de furia demolatoare conform unui principiu sacrosanct dupa care traditiile , cultura si identitatea nationala a acestui popor , ori nu exista, ori sunt inferioare altor traditii si culturi , ori romanii sunt , sau sunt pe cale de a deveni , ”ciudatii Europei”.




O judecata nationala, sociala si culturala de o asemenea cruzime generata de personalitatile culturale si liderii de opinie ai unei societati  nu pare sa aiba egal in intreaga Europa. Poate de aceea am ajuns in situatia SF in care pentru rezolvarea problemele romanilor si ale Romaniei au ajuns sa lupte pana si strainii care au inceput sa ne invete si limba,  si obiceiurile, si sa ne iubeasca tara (!)  pledand ei pentru unele solutii de iesire din impas ( http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-premierul-romaniei-puteti-patriotul-perfect-romania-rurala-trebuie-plan-marshall-puna-lucru-1_565da6af7d919ed50ec836d7/index.html ) daca instantele abilitate nu reusesc sa o faca de 25 de ani, si din nou aceasta nu este vina "tuturor romanilor", ci numai a unora dintre ei chiar daca uneori pot apartine inclusiv mediului academic (http://www.contributors.ro/administratie/scrisoare-deschisa-privind-fraudarea-fondurilor-posdru-intr-un-proiect-derulat-de-un-institut-al-academiei-romane/ ). In stilul intrebarilor retorice puse de autorul articolului citat la inceput putem formula  acum si o intrebare finala . Oare de ce ?!

N.B. Articolul a fost publicat initial in 2015 :

2 comments:

Raool said...

Poate pentru ca sunt comunisti cumparati de Moscova sau Beijing.

Sergiu Simion said...

Poate. :))