Elita discreta pro România


ELITA DISCRETA PRO ROMANIA

Este elita formata din acele personalitati de exceptie si independente fata de sistemul de aici , dar care cunosc si inteleg Romania si problemele ei , sau chiar cunosc limba romana , inteleg spiritualitatea romaneasca si in mod dezinteresat , onest si responsabil fac pentru Romania poate mai mult decat reprezentatii ei formali si elitele ei oficiale :

Principele Charles , Dr. Peter Gross , Jean Lauxerois, Steven van Groningen, Leslie Hawke, Peter Damian Hurley

Friday, January 25, 2013

Pledoarie pentru "sistemul regional-oligarhic" ?

Comentariul de mai jos aparut pe  Contributors.ro , a fost facut la un articol publicat recent in aceeasi revista : 


Alexandru Cabuz - Occident vs Voiculescu - o falsa dilema 


Sergiu Simion spune:

Domnule Cabuz,
Indiscutabil , textele dvs sunt o adevarata provocare pentru cititori . Am citit cu mare atentie ultimul dvs articol la fel ca si pe cele scrise anterior. Dintre acestea, unul mi-a atras atentia in mod deosebit ( http://www.contributors.ro/editorial/despre-cultura-politica-a-romanilor-iii-regioligarhia/) deoarece il consider o tentativa clara de reabilitare clara a fostei Securitati . Am argumentat aceasta afirmatie si in forumul articolului dvs , dar si pe blogul personal (http://sergiusimion.blogspot.ro/2012/12/de-la-etica-cercetarii-stiintifice-la_27.htm)
Pentru eliminarea ambiguitatilor si o discutie la obiect , propun sa definim si sa notam prin conventie urmatoarele categorii de afirmatii care par problematice in textul dvs : paralogisme ( P ), dezinformari ( D) si combinatii intre ambele ( P&D) . Daca exista orice dubiu argumentat , ceea ce am denumit prin conventie ( P ), ( D), ( P&D) se vor retrage si textul revine la forma si sensurile initiale dar , bineinteles , cititorii vor avea ultimul cuvant .
Revenind la articolul dvs, chiar din titlu ( care de fapt nu are nici o legatura directa cu articolul ) faceti o afirmatie gratuita ca sa aveti motiv sa o combateti ulterior :

„ Occident vs. Voiculescu – o falsă dilemă”

Nu exista nici un caz cunoscut pana cum in care tot Occidentul sa conspire , si din senin, impotriva unei singure persoane , dar dvs sugerati ( ca s-ar fi sugerat …) ca a aparut deja unul. In mod evident , nu cred ca ati vrut sa inaltati un piedestal Occidentului pentru ca nu are nevoie, iar cititorul isi va forma singur propria lui concluzie.
Sa facem acum o prima oprire in textul dvs :
„Fragmentarea geografică a spaţiului românesc, discutată deja în precedenta contribuţie(punctele 1, 4 şi 5), rezultă într-o vasalitate cronică a regiunilor româneşti faţă de marile puteri vecineAceasta este o inevitabilitate geo-politică determinată nu de vreun caracter naţional „supus”, ci de o logică geo-politică inexorabilă” ( P ).”
Domnul Lucian Boia a scris deja o carte despre aceste probleme dar cu titlul de opinie , nu de adevaruri absolute , si fara pretentia ca poate trasa viitorul nostru chiar si intr-un orizont temporal limitat. Aveti cumva garantii, sau puteti argumenta cu date concrete ca exista „o inevitabilitate geo-politica” si „o logica politica inexorabila ” :) ) ?
Mai departe :

„ Toate ţările Europei sunt „democraţii originale” ” ( P )
Pana acum stiam ca numai aici a fost implementata „democratia originala” ( prin `90 , chiar cu bâtele minerilor ) si ca in Europa existau numai democratii functionale , dar reale. Dupa mai mult de doua decenii dvs extindeti brusc conceptul „democratiei originale” in toata Europa , probabil ca sa nu se mai vada de unde a pornit , nici de la cine, si nici cum .
Mai clar, regula „de la unu la toti ( toate )” , adica exact ceea ce se aplica in acest context, este de fapt prima definitie a …dogmatismului. Totusi , dvs ati fost instruit drept in inima Occidentului si a „ capitalismului in putrefactie”cum se spunea odata despre USA .
Deci aici avem, sau mai exact aveti, o problema.
Sa continuam :

„ De aceea dilema model occidental versus mafia autohtonă este o falsă dilemă ( P ) : între a fi altcineva şi a fi ce este mai rău în noi. Iar singura soluţie este de a găsi o cale de mijloc realistă şi eficientă: să fim ce este mai bun în noi.” ( P)
Ati stabilit deja in mod arbitrar si prin decret de autor , ca este vorba de o falsa dilema si doriti sa va credem neconditionat fara sa raspundeti clar la intrebarile elementare (( a. exista mafie autohtona? ( da/nu, argumente ) b. exista un model occidental ? ( da/nu, argumente) c. care sunt raporturile dintre a. si b. ? (argumente )).
Acest raţionament seamana cu parabola celor doi vecini de la ţară. Primul are două găini , al doilea , niciuna. Dupa teoria dvs de mai sus , in acest caz media socială pentru cei doi vecini este fix de „ o găină ”. Cool.
Daca am scapat de dilema , nu am scapat si de consecintele ei :

„ Rezultatul este că interesele regionale tradiţionale nu au altă cale decât de a se manifesta netransparent prin intermediul celebrilor sforari parlamentari din toate partidele ( P) , adevărate curele de transmisie între interesele provinciei şi puterea de la centru. ”

In acest caz si in mod evident coruptia bate legea , nu mana obrazul. De unde stiti, sau unde ati citit dvs ca interesele regionale se vor transmite in mod obligatoriu la centru numai prin …”sforarii locali” ?! Lege, legalitate,norme, justitie, etc. sunt numai „cuvinte goale ce din coada au sa sune” ?
Cu alte cuvinte, e ca si cum statul de drept si functionarii onesti si corecti sunt condamnati apriori la disparitie , chiar inainte sa apara cu adevarat si sa se poata manifesta.
Mai departe :

„ Având în vedere istoria foarte recentă a României, la vremea respectivă ( P) , s-a operat totuşi o modificare în textul de inspiraţie franceză, diminuând prerogativele preşedintelui. Rezultatul este un model nefuncţional pe toate planurile: nici prezidenţial, nici parlamentar, nici semi-prezidenţial propriu zis, ci un fel de improvizaţie evident nefuncţională. Nici dacă autorii constituţiei ar fi urmărit intenţionat să creeze un sistem instabil, destinat blocajelor cronice, şi amplificării corupţiei, nu ar fi putut reuşi atât de bine. „ ( P& D)

Ca sa nu existe dubii si sa nu inducem totusi oamenii in eroare. Modificarea Constitutiei nu a fost facuta din cauza „ istoriei recente”, ci a urmarit interese extrem de precise care nu aveau nici o legatura cu „modelul francez” (in realitate acesta a fost numai un simplu pretext ). Modelul / improvizatia nefunctional (a), a fost ceva adoptat(a), intentionat si nu intamplator. Nici o constituie din lume , si din nici o tara , nu se face la intamplare sau din intamplare, ci de catre juristi , atunci a fost chiar o intreaga comisie care se si lauda la TVR cu acest lucru . Oare prin „hazard juridic” s-au strecurat atunci drept in „modelul francez” , halucinantele sintagme : „proprietatea este ocrotita” ( dar nu garantata…) sau celebra sintagma „averea ( dobandita , nu conteaza cum –s.n.) se prezuma a fi dobandita licit ” ?!
Mai clar, si prin logica faptelor, s-a obtinut exact ce s-a urmarit ( nici mai mult, nici mai putin ! ) iar „parintele Constitutiei” ( Antonie Iorgovan ) impreuna cu comisia pe care a condus-o a stiut exact ce face , si la ce comanda sociala.
Intamplator, l-am cunoscut ca student . Fiecare dialog cu asistentul de la drept A.I. care, venit din… armata raspundea de …cazarea si caminele studentilor de la drept , filozofie, sociologie,etc. din „6 Martie” ( langa Opera Romana din Bucuresti ) , incepea invariabil asa : „ Bah, tu stii cine sint eu ?!” ) . Am aflat dupa `90. Cu totii.
Sa continuam :

„ Dar eroarea principală rămâne aceeaşi ca şi la precedentele două constituţii: ignorarea structurii regionale a claselor politice româneşti.” ( P)

Da ?! Extrem de interesant. In ce tara din lume Constitutia este construita exact dupa „ structura regionala a claselor politice” ?! Adica , de fapt , o Constitutie nu este pentru toti cetatenii , ci numai pentru unii ?! :) ) Poate ne dati si un exemplu de asemenea factura .
In sfarsit :

„ Nevoia permanentă de a scurtcircuita un aranjament procedural nepotrivit configuraţiei politice reale a populaţiei , provoacă efecte în lanţ ( P&D) , începând, evident, cu instituţia a cărei menire (ingrată) este de a aplica regulile şi procedurile (şchioape): justiţia. Aceasta este adevărata explicaţie a disfuncţiilor în România, şi de fapt în orice stat improvizat. Mai mult, ambiguităţile procedurale şi legale provoacă la rândul lor o suprapunere de facto a puterilor în stat , unde executivul legiferează, legislativul controlează numiri în justiţie şi mai nou chiar investighează, iar justiţia scoate pe toată lumea basma curată. ( P ) ”.

Pe scurt , minge la fileu ! Deci „aranjamentele procedurale nepotrivit configuratiei politice reale a populatiei” provoaca efecte in lant , de exemplu… ”procedurile (schioape): justitia” deci am aflat de ce justitia noastra a fost ( uneori ) (ne) legata la ochi ,etc., etc.
Avem aici o asemenea ( superba ) cascada de paralogisme incat mai bine va lasam dvs dreptul de a o defrisa.
Si acum, punctul pe i :

„În sfârşit, pentru a păstra o aparenţă de raţionalitate şi democraţie, de ochii populaţiei precum şi ai partenerilor externi, întregul sistem este învăluit într-o netransparenţă cronică, producând un cinism şi pesimism galopant în populaţie. Cercul este complet. ( P&D )
Adevăratele probleme sunt cele înscrise limpede în constituţie, dar care nu corespund realităţii politice din teritoriu. ( P&D )”

Am pierdut deja un pariu . Din anii facultatii nu am mai citit un asemenea text atat de scurt si in acelasi timp de ermetic care poate bloca un profesor de filozofie la seminar ( de exemplu : „ existand determinare , exista uniformitate ; reusind sa demonstram determinarea, demonstram uniformitatea ,etc.,etc. ”) , puteam sa pariez ca nu voi citi , dar viata bate filmul .
Sa retinem deci :

„ pentru a păstra o aparenţă de raţionalitate şi democraţie, de ochii populaţiei precum şi ai partenerilor externi, întregul sistem este învăluit într-o netransparenţă cronică”

Avem un puzzle superb din care se poate intelege orice : aparenta rationalitatii este data de …netransparenta , dar numai de ochii populatiei si ai partenerilor externi,etc, deci nu stim de fapt cum stam in realitate cu „realitatea rationalitatii transparente ”,etc. Cert este un singur lucru : „netransparenta” ( nu altceva ) provoaca cinism si pesimism in randul populatiei .
Nu oricine poate scrie simplu despre lucruri complicate ( la fel de dificil este ca cineva sa scrie complicat despre lucrurile simple) si nu oricine poate stapani usor ambiguitatea contextuala in care sub „ceva” se poate ascunde de fapt „ altceva ” deoarece conform chiar textului biblic, „ vorba este data ca sa ascunda gandul ”) .

Dublul limbaj a fost intr-adevar o norma sociala in culturile de tip est-european, in aceeasi masura in care dezinformarea populatiei a fost scopul principal al propagandei in acest tip de sistem social . Prin contrast , in rationalitatea de tip occidental unde acordul intre vorbe si fapte este o norma, si economica, si sociala , ambiguitatea ( cu toate formele ei ) este ( sau cel putin ar trebui sa fie ) inamicul public nr.1 intr-o cultura bazata in mod funciar pe informare , si nu pe dezinformare si manipulare.
Ultimul exemplu :

„ Adevăratele probleme sunt cele înscrise limpede în constituţie, dar care nu corespund realităţii politice din teritoriu”.
In traducere libera , nu cred ca este vorba aici de „descentralizare”, „ regionalizare ” si nici de implicarea tutoror si a nimanui in viata cetatii ( „Această contribuţie este aşadar un apel adresat ONG-urilor, intelectualilor şi politicienilor, etc. ” ) ci de cu totul altceva.
Lucrurile scrise limpede in Constitutie sunt ( sau ar trebui sa fie si la noi ) exact principiile, drepturile, libertatile, etc. cele mai generale care ar trebui sa fie valabile pentru toti ( „toti sunt egali” ) .
Dupa logica textului , daca nu sunt respectate in teritoriu aceasta insemna ca „nu corespund realitatii politice si sociale ”.
Conform acestui rationament, si daca acestea sunt adevaratele probleme , atunci putem aplica principiul patului lui Procust si ajustam Constitutia la „realitatea politica din teritoriu” adica nu mai avem o Constitutie „ pentru toti „ ci numai „ pentru unii” , adica, mai simplu „unii sunt mai egali decat altii ” dar cel putin am scapat de toate aceste probleme enervante si generate de lucrurile limpezi din Constitutie … dar care nu corespund realitatii politice din teritoriu !
In esenta , textele dvs , atat de inteligent si de atent elaborate, sufera de o mare ambiguitate structurala : sunt scrise oarecum „ de la stanga la dreapta” , dar mesajul comunicat este in realitate unul „ de la dreapta la stanga ”.
Citez dintr-un articol anterior al dvs :

„ Combinând cele două trăsături obţinem o definiţie realistă a politicii româneşti: este un sistem regional-oligarhic. A venit momentul să nu ne mai ascundem după deget, să scoatem capul din nisipul utopismului reformist, şi să acceptăm deschis această realitate. Ea defineşte şi va continua să definească politica românească, nu, nici cinismul dictatorial moscovit, şi nici auto-determinarea pragmatic-mercantilă anglo-saxonă, oricât de dezirabile ar putea părea unele din acestea pentru unii analişti sau politicieni români”(http://www.contributors.ro/editorial/despre-cultura-politica-a-romanilor-iii-regioligarhia/ )

Cu alte cuvinte, ce tot atatea reforme si „utopism reformist” ?! Cu toate ca Romania a intrat in NATO si UE, dvs care ati studiat in USA reusiti performanta uluitoare de a condamna romanii la ….bunul plac al oligarhilor lor, de a scoate Romania din Europa ( adica din ghearele „economismului paternalist bruxelez si auto-determinarii pragmatic-mercantile anglo-saxone” ) si de a trimite pentru totdeauna romanii cu Romania lor cu tot drept in Orient unde credeti probabil ca le este locul ( chipurile ca sa o feriti de Rusia ) , uitand si de cultura romaneasca ancestrala , si de dreptul romanilor de a fi si de a ramane „ in Europa” unde de fapt stau cam de multisor si cu oaresce contributii la trecutul comun .
Putini reusesc o asemenea performanta , dar vorba lui Constantin Tanase , si cu asta ce-am facut ?!

P.S. Apropo, despre care interes national vorbiti ? Al cui :) ) ?


Sursa : http://www.contributors.ro/editorial/occident-vs-voiculescu-–-o-falsa-dilema/

No comments: