Comentariul de mai jos postat pe Contributors.ro se refera la aceste probleme.
Dragos Ghitulete - Cronica unei terori anuntate . Apel catre intelectuali
Raspunsul domnului Gabriel Liiceanu reia din nou aceeasi tema din anii `90 :
Gabriel Liiceanu - Din nou despre lichele. Un raspuns pentru Dragos Ghitulete
Cu sinceritate, nu am crezut si cu atat mai mult nu cred acum in eficienta sociala a unui astfel de mesaj care se adreseaza de fapt exact celor care nu vor sa auda pentru ca unde nu este, nici Dumnezeu nu cere . Apelul la constiinta, si in special la constiinta morala , este fara sens atunci cand acestea nu exista. Este ca si cum am ruga o lichea sa devina un om moral , un hot sa nu fure , un criminal sau un tortionar din cei platiti in trecut de stat sa nu ucida , si autorul celebrului ” Apel catre lichele ” recunoaste acest lucru cu onestitate :
” Un prădător care înhaţă nu mai dă drumul prăzii niciodată.”
Acum , dupa mai mult de doua decenii de la apelul la constiinta morala a celor care de fapt nu o aveau , diagnosticul social este unul implacabil :
” După ce au trecut cu bine pe celălalt ţărm, lichelele noastre au ocupat cele mai importante instituţii ale statului şi punctele-cheie ale societăţii româneşti.”
Cu alte cuvinte , strategia propusa initial nu avea de fapt rolul de a reface si de a construi un spatiu moral prin delimitarea concreta intre victime si agresori , intre onestitate si ticalosie , delimitare atat de necesara intr-o societate construita pana atunci pe minciuna, ci urmarea elaborarea unei fel de fizica si metafizica a lichelei abstracte si a locului si rolului pe care il are aceasta in ” istoria universala a infamiei” cum ar fi spus Jorge Luis Borges :
” Dacă m-ar întreba cineva ce cred astăzi despre acel Apel către lichele scris în 30 decembrie 1989, aş fi înclinat să spun: Cred că, scriindu-l, am dat o anumită demnitate cuvântului „lichea” în limba română. Am luat cuvântul acesta de pe stradă şi, scoţându-l din banalitatea injuriei, l-am îmbrăcat în hainele Istoriei şi i-am împrumutat astfel un prestigiu pe care nu-l avea.”
Nu am inteles nici atunci si nu inteleg nici acum de ce apelul s-a adresat …lichelelor , si nu oamenilor onesti , morali si normali ai acestei tari ( in mod cert inca mai exista, nu ? ) , pentru ca pe sprijinul lor se poate baza o societate care se doreste civilizata si europeana . Se pare ca nimeni nu vrea sa le solicite sprijinul, probabil pentru ca de fapt nu este nevoie de ei :
” De fapt nu e nevoie de o mare forță analitică pentru a înțelege că „România tranziției” s-a construit pe clanurile fostei Securități…”.
Pe de alta parte, in 1990 si la o intalnire cu studentii ( era vorba de studentii de la Politehnica daca retin exact ) un tanar a adresat domnului Liiceanu , si in direct la TVRL , cea mai sfaisetoare intrebare pe care am auzit-o in acele momente si care rezuma drama unei generatii care avea atunci constiinta morala :
” Domnule profesor, va rugam sa ne spuneti cine sintem noi . Nu mai stim cine sintem ! ” .
In ceea ce ma priveste , cred ar fi fost mult mai constructiv din punct de vedere social ca acei tineri in care se putea investi atunci si incredere , si speranta , sa primeasca un punct de sprijin si o sustinere morala pentru acele vremuri si pentru cele care au urmat . Din pacate , nu a fost sa fie pentru ca ei nu au beneficiat de nici un fel mesaj public si din partea nimanui. Mai mult decat atat , au fost treziti brutal la realitate de cosmarul din iunie `90 provocat exact de cei care au avut onoarea sa le fie adresat apelul , apel care “i-a scos din banalitatea injuriei si i-a imbracat in hainele Istoriei”. Cum Hegel a avut dreptate , viclenia Istoriei actioneaza si nimic nu garanteaza ca viata este dreapta , acei tineri care puteau sa schimbe Romania au plecat inca de atunci in cele patru zari sau in alte lumi, iar noi ne-am procopsit cu lichelele care nici dupa mai mult de doua decenii nu vor sa citeasca mesajul destinat lor.
Sursa : http://www.contributors.ro/cultura/din-nou-despre-lichele-un-raspuns-pentru-dragos-ghitulete/#comment-167271
