Din nou despre "societatea civila in civil "

Comentariul de mai jos a fost postat la un articol aparut pe Contributors.ro  :

Vladimir Tismaneanu - Cand tacerea devine complicitate: Scrisoare deschisa catre Mircea Toma

Sergiu Simion spune:

21/01/2014 la 14:39

Domnule Tismaneanu,

Aceasta scrisoare deschisa care pentru dvs este un „cri de coeur” ( este dreptul dvs suveran sa fiti prieten cu cine doriti si sa fiti multumit sau dezamagit de un prieten sau altul ) , pentru cititori are o alta semnficatie deoarece este o confirmare a unei stari de fapt din societatea romaneasca prin care unii din cei considerati multa vreme lideri ai societatii civile si intelectuali , nu se ridica la inaltimea rolului in care au fost distribuiti si se dovedesc a fi de fapt a fi chiar altceva decat ceea ce pretindeau a fi in anii `90 .
Dezamagirile vin in lanţ, mai exact in cascada, incepand cu unii liderii de opinie si intelectualii care au validat direct sau indirect mineriada din iunie 1990 , continuand cu cei care si-au schimbat treptat sau brusc sistemul de valori cu 180° fata de cel afirmat in 1990, si terminand cu cei care au validat tentativa de lovitura de stat de anul trecut ,etc., etc.

In al doilea rand , ne furnizati un detaliu foarte interesant din acea perioada extrem de tulbure :

„Ne cunoastem inca din 1990. Ne-am intalnit la New York, in apartamentul lui Dan Costescu, acolo unde se facea saptamanalul “Lumea Libera Romaneasca”. Am iesit seara in Manhattan, tu, Nicoleta, Liviu Cangeopol si cu mine. Cand s-a infiintat “Academia Catavencu”, la invitatia lui Ioan T. Morar si a ta, am devenit membru fondator. ”

Despre infiintarea viitoarei „Academiei Catavencu” am aflat in prima parte a anului 1990 chiar de la Mircea Toma ( l-am cunoscut in 1988 la Centrul de Medicina Aeronautica , Bucuresti si explic mai jos cum ) care mi-a spus ca impreuna cu Mircea Dinescu vrea sa infiinteze un ziar de „satira si umor” intitulat „Academia Catavencu”. Am fost absolut uimit de aceasta initiativa ( sincer , nu-i vedeam rostul in acel moment ) luata atunci cand oamenii erau inca batuti la manifestatiile de strada si numai umorul le mai lipsea romanilor… Din punctul meu de vedere , aceasta era o diversiune cinica de acelasi gen ca aceea in care, in timpul Revolutiei si cand oamenii luptau cu teroristi imaginari dar erau loviti de gloante reale , la sugestia regizorului Sergiu Nicolaescu si „ pentru a distra poporul” , a fost difuzat un film cu dansatoare de cabaret care dansau toples si numai reactia de furie a telespectatorilor a blocat “initiativa altruista”

Revenind la anii 1990 , avem acum ocazia sa aflam care au fost natura si conexiunile viitoarei societati civile de la noi pe scheletul carora au fost construite redutele unde se vor aduna ulterior cetatenii care doreau saracii, democratie.
Cu toate acestea , pentru mine de exemplu , a fost o surpriza sa aflu in acel moment ca Mircea Toma era prieten cu Mircea Dinescu in momentul in care ei faceau de fapt parte , cel putin inainte de 1990, din cercuri extrem de diferite . Mai exact , stiam inca din anul 1988 si de atunci cand mi-am facut stagiul de pregatire in diverse laboratoare din Bucuresti , ca Mircea Toma era angajat ca psiholog militar la Centrul de Medicina Aeronautica din Bucuresti afiliat Centrului de Selectie al M.A.N. de atunci ( ambele se aflau in incinta Spitalului Militar de langa Gara de Nord ).

Revenind acum la detaliul furnizat de dvs , acesta imi evoca uluitorul  principiu denumit „„ six degrees of separation” care ne arata cat de mult s-a micsorat de fapt lumea in care traim, deoarece conform acestui principiu , daca pornim de la o persoana concreta putem ajunge prin sase conexiuni consecutive la oricare alta persoana de pe glob (http://en.wikipedia.org/wiki/Six_degrees_of_separation ).
Totusi , daca facem apel la viitorul contrafactual si prin absurd v-ati fi intalnit la New York, in apartamentul lui Dan Costescu, acolo unde se facea saptamanalul “Lumea Libera Romaneasca” nu cu Mircea Toma , ci cu Paul Goma , Remus Radina sau cu Cicerone Ionitoiu sa zicem ( desi sansa ca acestia sa fi ajuns vreodata acolo este practic inexistenta si, trebuie sa recunoastem in mod onest , nici unul nu avea de gand sa infiinteze un fel de „Active Watch” si cu atat mai mult nu putea accesa fonduri europene !) , poate ca altul ar fi fost viitorul societatii civile de la noi. Dar cum in aceasta lume sublunara in care traim, nimic nu incepe cu „daca” , dar totul se termina cu “a fost “, viitorul de atunci este prezentul de acum, si nu altul.

Pe cale de consecinta, monitorizarea oficiala a presei este facuta practic de o ( singura ) organizatie infiintata si condusa de catre un fost militar ( nu ma deranjeaza militarii , ci amestecul lor cu civilii pentru ca dupa opinia mea este vorba despre doua domenii absolut distincte ). De fapt este foarte logic, disidentii, filozofii, scriitorii, jurnalistii, etc. , au avut cu totul alte preocupari atunci si nu este singurul caz in care institutii civile sau chiar intregi domenii profesionale sunt conduse de (fosti) militari pentru ca la noi indistinctia dintre sectorul civil si sectorul militar are o lunga traditie ( inclusiv in presa unde se stie sigur faptul ca exista ofiteri acoperiti, dar nimeni nu-i cunoaste … ) si de aceea sintagma de „societate civila in civil” uneori chiar poate avea acoperire in realitate.
De exemplu , la noi democratia ne este „implementata” chiar si de catre … M.A.I. (sic !) prin „Asociatia pentru Implementarea Democratiei” si prin fonduri structurale primite de la Uniunea Europeana ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-sa-faci-primul-milion-cu-mai-884455.html).

In sfarsit, nu inteleg de ce mai este nevoie de acest apel al dvs si al domnului Tudoran atunci cand comportamentul unei organizatii pe termen lung este de fapt evident pentru orice observator al vietii publice romanesti . Intr-o prima instanta, apelul militeaza pentru respectarea unor principii si pentru schimbarea atitudinii acestei organizatii ( intre noi fie vorba, acesta organizatie a demonstrat de foarte multe ori, si ce face de fapt , si ce nu vrea sa faca, si ce nu poate face ) dar de fapt se adreseaza numai liderului si il „conjura” invocand in mod special vechea prietenie cu acesta , ceea ce duce la propulsarea liderului in prim plan dar nu garanteaza in nici un fel schimbarea atitudinii organizatiei. Sentimentul prieteniei este intotdeauna inaltator , dar este totusi numai o problema personala, in schimb respectarea unor principii este o problema care intereseaza intreaga societate , iar mersul societatii romanesti nu cred ca depinde sau ca trebuie sa depinda numai de atitudinea domnului Mircea Toma sau de pozitia „Active Watch” care , este adevarat, au dreptul sa se manifeste exact asa cum sunt si nu cum spera societatea sa se manifeste.

Răspunde

Sursa : http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cand-tacerea-devine-complicitate-scrisoare-deschisa-catre-mircea-toma/#comment-167975