Dupa o discutie foarte interesanta despre mentalitatea si ideologia celor care au avut un rol esential in elaborarea fundatiei juridice a acestui stat si in formarea juristilor romani ( http://www.contributors.ro/editorial/icj-la-aniversare-o-alta-obligatorie-aducere-aminte-si-un-omagiu-adus-acelora-care-au-spus-nu/) , o discutie despre profesorii de de la facultatile de filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie ,etc. profesori care au activat in aceste facultati inainte de 1990, este nu numai binevenita ci si extrem de necesara.
Comentariul de mai jos a fost postat la un alt articol aparut pe platforma Contributors.ro ( http://www.contributors.ro/cultura/anti-nostalgii-adevar-responsabilitate-neuitare/).
“ Despre “Internationala mea”, volumul de memorii al lui Ion Ianosi, am scris pe larg. Ca efort analitic, critic si autocritic, cartea este un esec: autorul nu a reusit sa se confrunte radical nici cu propriul trecut, nici cu acela al miscarii politico-filosofice careia i-a ramas, in fond, fidel. Teza “vinovatilor fara vina” minimalizeaza ori chiar anuleaza chestiunea responsabilitatii ideilor politice pentru modul in care sunt traduse in realitate. Niculae Bellu merita respect pentru onestitatea sa filosofica din anii 70 si 80, dar nu a stiut cum sa explice coerent marile sale iluzii. A ramas prins in clestele paradigmei marxiste.”
Vladimir Tismaneanu - Adevar, responsabilitate, neuitare
Despre formatorii formatorilor actuali
Daca vorbim despre anii 70 si 80 , in mod cert existau "marile iluzii" ale unora sau altora , dar nu stiu in ce masura putea exista onestitate filozofica intr-o facultate politica si intr-o dictatura ideologica .
Pe Ion Ianosi si Niculae Bellu i-am avut profesori la “ Estetica” si respectiv la “ Etica” si , volens-nolens, la cursuri si la seminare am facut cunostinta cu sistemul de valori, gandirea si reactiile lor. Fara iluzii, detasat si retras in lumea cursurilor sale pe care nu le lua nimeni in serios intr-o societate bolnava ( incercati sa va imaginati acum cat de suprarealist suna in acele vremuri de cosmar o discutie la seminar despre “ etica” ) Nicolae Bellu privea cu sarcasm spectacolul lumii in care traiam atunci cu totii.
Ion Ianosi era exact opusul. Subiectiv si resentimentar , adora sa discute despre cartile sale , sa dea autografe si sa fie inconjurat de o trena de studenti lingusitori la fel ca si Mircea Flonta ( epistemologie ). Amandoi aveau o preferinta inexplicabila pentru studentii care aveau functii in ASC ( membri de partid, bineinteles ) si care , la ambii , obtineau frecvent note bune. In plus , Ion Ianosi avea si unele preocupari atipice pentru un estetician incercand sa diferentieze studentii pornind de la sistemul lor de valori personale. Chiar concepuse un fel de “ test “ axiologic pe care ni l-a aplicat si noua , test ai carui “ itemi” erau de fapt citate din diversi filozofi, esteticieni, critici, scriitori,etc. Scopul era acela de a identifica pe cei care se situau departe de ceea ce considera a fi un fel de “ medie sociala “ din punct de vedere estetic. S-a declarat surprins de rezultate , dar fara alte amanunte .
Pe Ion Ianosi si Niculae Bellu i-am avut profesori la “ Estetica” si respectiv la “ Etica” si , volens-nolens, la cursuri si la seminare am facut cunostinta cu sistemul de valori, gandirea si reactiile lor. Fara iluzii, detasat si retras in lumea cursurilor sale pe care nu le lua nimeni in serios intr-o societate bolnava ( incercati sa va imaginati acum cat de suprarealist suna in acele vremuri de cosmar o discutie la seminar despre “ etica” ) Nicolae Bellu privea cu sarcasm spectacolul lumii in care traiam atunci cu totii.
Ion Ianosi era exact opusul. Subiectiv si resentimentar , adora sa discute despre cartile sale , sa dea autografe si sa fie inconjurat de o trena de studenti lingusitori la fel ca si Mircea Flonta ( epistemologie ). Amandoi aveau o preferinta inexplicabila pentru studentii care aveau functii in ASC ( membri de partid, bineinteles ) si care , la ambii , obtineau frecvent note bune. In plus , Ion Ianosi avea si unele preocupari atipice pentru un estetician incercand sa diferentieze studentii pornind de la sistemul lor de valori personale. Chiar concepuse un fel de “ test “ axiologic pe care ni l-a aplicat si noua , test ai carui “ itemi” erau de fapt citate din diversi filozofi, esteticieni, critici, scriitori,etc. Scopul era acela de a identifica pe cei care se situau departe de ceea ce considera a fi un fel de “ medie sociala “ din punct de vedere estetic. S-a declarat surprins de rezultate , dar fara alte amanunte .
In sfarsit, cred ca o evaluare a activitatii profesorilor de
la facultatile de istorie , filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie existente inainte de 1990 in Bucuresti, Cluj, Iasi, etc.
, dar facuta si prin
prisma celor care le-au fost studenti , poate fi foarte utila pentru un
diagnostic al mentalitatii de sistem cu atat mai mult cu cat ierarhiile
valorice promovate de acei profesori au avut un impact major nu numai in societatea de atunci
, ci si in societatea de acum.
Profesorii dintr-o asemenea facultate faceau in mod inevitabil concesii sistemului politic de atunci ( e adevarat, in grade diferite ) iar ierarhiile stabilite in facultate de catre profesori nu puteau face abstractie de cerintele sistemului. Teoria spunea ca in partid trebuiau sa intre "cei mai buni studenti" iar practica nu putea decat sa confirme ca membrii de partid primeau si cele mai bune note. Un detaliu picant , inca din anul I si impreuna cu toti colegii mei , stiam deja numele viitorului nostru sef de promotie ( din surse neoficiale avea tatal in CC al PCR si mama profesoara de socialism stiintific la o facultate ) iar profesorii nu puteau sa impiedice o astfel de cariera la care au contribuit din plin cum au fost de exemplu prof. Gheorghe Cazan ( prorector in acel moment ) si prof. Alexandru Boboc . In catedra de filozofie si la examenul de istoria filozofiei moderne din anul III , ambii si-au aratat pe deplin onestitatea filozofica ( colegii mei Santini Cezarina si Dan Stoicescu stiu exact la ce ma refer pentru ca au fost martori ) . De asemenea, imi aduc aminte de un coleg de an de la sectia filozofie care in 1981 lua nota 10 la lucrarea de diploma cu o lucrare epocala despre " Conceptia revolutionara despre lume si viata a tovarasului Nicolae Ceausescu" ( sic !).
De fapt, actualii lideri de opinie din spatiul social ( analisti politici, istorici, filozofi, sociologi, psihologi, jurnalisti, etc.) , si chiar unii decidenti politici , sunt in mare parte produsul acelor facultati existente inainte de 1990 , sau sunt pregatiti de oameni care s-au format in acestea. In plus ,incepand cu anul 1980, orasele mari au fost inchise pentru repartitii, posturile au fost blocate deci concursuri si transferuri nu mai existau. O simpla investigatie asupra celor care au absolvit dupa anii 1980 , au fost repartizati in sate si in conditiile de atunci, dupa cei doi ani de stagiu obligatoriu , au reusit sa sparga blocada si sa ajunga in Bucuresti de exemplu, ar arata nu numai legatura cu sistemul de atunci ci si propulsarea in sistemul de acum.
Cum sangele apa nu se face si sistemul de valori al unei persoane se construieste intr-o viata intreaga , este foarte putin probabil ca acesta sa fi fost resetat complet , deci cele mai multe "convertiri" la democratie sunt in realitate formale , de suprafata si orientate dupa cum bate vantul.
Pe cale de consecinta nu se poate construi cu adevarat o lume noua tot cu liderii lumii vechi care in mod constient sau nu promoveaza un sistem de valori depasit de istorie, iar pana la momentul convergentei intre vorbele si faptele liderilor nostri politici si sociali, respectiv pana la aparitia onestitatii si increderii sociale , societatea mai are inca un drum foarte lung de parcurs.
Sursa : http://www.contributors.ro/cultura/anti-nostalgii-adevar-responsabilitate-neuitare/#comment-165486
Profesorii dintr-o asemenea facultate faceau in mod inevitabil concesii sistemului politic de atunci ( e adevarat, in grade diferite ) iar ierarhiile stabilite in facultate de catre profesori nu puteau face abstractie de cerintele sistemului. Teoria spunea ca in partid trebuiau sa intre "cei mai buni studenti" iar practica nu putea decat sa confirme ca membrii de partid primeau si cele mai bune note. Un detaliu picant , inca din anul I si impreuna cu toti colegii mei , stiam deja numele viitorului nostru sef de promotie ( din surse neoficiale avea tatal in CC al PCR si mama profesoara de socialism stiintific la o facultate ) iar profesorii nu puteau sa impiedice o astfel de cariera la care au contribuit din plin cum au fost de exemplu prof. Gheorghe Cazan ( prorector in acel moment ) si prof. Alexandru Boboc . In catedra de filozofie si la examenul de istoria filozofiei moderne din anul III , ambii si-au aratat pe deplin onestitatea filozofica ( colegii mei Santini Cezarina si Dan Stoicescu stiu exact la ce ma refer pentru ca au fost martori ) . De asemenea, imi aduc aminte de un coleg de an de la sectia filozofie care in 1981 lua nota 10 la lucrarea de diploma cu o lucrare epocala despre " Conceptia revolutionara despre lume si viata a tovarasului Nicolae Ceausescu" ( sic !).
De fapt, actualii lideri de opinie din spatiul social ( analisti politici, istorici, filozofi, sociologi, psihologi, jurnalisti, etc.) , si chiar unii decidenti politici , sunt in mare parte produsul acelor facultati existente inainte de 1990 , sau sunt pregatiti de oameni care s-au format in acestea. In plus ,incepand cu anul 1980, orasele mari au fost inchise pentru repartitii, posturile au fost blocate deci concursuri si transferuri nu mai existau. O simpla investigatie asupra celor care au absolvit dupa anii 1980 , au fost repartizati in sate si in conditiile de atunci, dupa cei doi ani de stagiu obligatoriu , au reusit sa sparga blocada si sa ajunga in Bucuresti de exemplu, ar arata nu numai legatura cu sistemul de atunci ci si propulsarea in sistemul de acum.
Cum sangele apa nu se face si sistemul de valori al unei persoane se construieste intr-o viata intreaga , este foarte putin probabil ca acesta sa fi fost resetat complet , deci cele mai multe "convertiri" la democratie sunt in realitate formale , de suprafata si orientate dupa cum bate vantul.
Pe cale de consecinta nu se poate construi cu adevarat o lume noua tot cu liderii lumii vechi care in mod constient sau nu promoveaza un sistem de valori depasit de istorie, iar pana la momentul convergentei intre vorbele si faptele liderilor nostri politici si sociali, respectiv pana la aparitia onestitatii si increderii sociale , societatea mai are inca un drum foarte lung de parcurs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu